Ocara podului

O stire de ultima ora mentiona redarea in folosinta a podului de cale ferata dintre Romania si Ucraina. Ce nu se zicea nimic, este ca podul a fost inchis un an de zile, deoarece in urma inaugurarii sale, cu ocazia intalnirii la nivel de presedinti, ca motiv de cimentare a „marii prietenii” dintre cele doua popoare, s-a declarat oficial ca apt de pasire pe el (fara a fi cu adevarat, ulterior fiind necesare consolidari).

Este si asta o dovada a modului cum inteleg politicienii nostrii sa trateze o relatie de prietenie cu vecinii.

Mi-am amintit de podul de prin zona Bacaului, vizitat de presedintele nostru, anul trecut, cu insistenta, de vreo 18 ori, in decurs de 1 luna, pe toata perioada de inundatii si neaparat de oportunitatea ivita de o noua baie de multime (nescapata de presedinte). Motivarea oficiala era sa se repuna urgent, in circulatie, drumul intre Moldova si restul tarii. Insistenta presedintelui se pare ca a dus la nerespectarea proiectului, caci la inundatia de primavara aceasta, din zona, podul, ca un blestem, iarasi a suferit grave  avarii.

Aducandu-mi aminte de un cantec/ joc din anii copilariei – Podul de piatra, am facut si niste „versuri naive”:

Podul lui Base s-a daramat, dupa ce presedintele l-a vizitat,

Vom face altul pe rau in jos,

Altul identic, tot gaunos si la fel de pagubos (pentru romani).

Demagogia la ea acasa

Nu am facut vreun secret asupra parerii mele despre politica in general si despre politicieni in special.

Nu sunt adeptul „pomenilor”, cu atat mai mult daca scopul lor este pur electoral.

Practicantii actuali de pomeni electorale sunt dupa parerea mea niste nevolnici economico-financiari, niste gugustiuci sociali, niste caraghiosi politici incurabili, a caror ipocrizie este dusa pana la nerusinare, niste practicanti ai hotiei ca sport national, niste clantai politici, care nu sunt in stare sa se descurce in exercitiul functiunii cu ciolanul puterii, pe care il rod numai in folos personal, neramanand mai nimic pentru cei multi. 

Acesti politicieni de duzina au facut ca tanara noastra democratie sa istoveasca inainte de a se maturiza. Mintile lor cvasiturmentate, adanc obosite, inutil de deranjat, nasc idei indelung pitrocite pe altarul nesimtirii si al ipocriziei fara margini. Traim niste vremuri oarecum glumoase, care de fapt rimeaza cu hidoase.

Practicand vechiul mesaj politic, reinventat si perfectionat dupa „marea cotitura” din decembrie 1989 – pocnind din bici pe langa….democratie, in timp ce lupta cu coruptia atat de trambitata isi continua somnul de veci, ascultam astazi la pranz, cu o infinita scarba proletara, cum micutul om politic, Boc, dand-o la intors politic, expunea maretul plan al propunerilor pe care le va face partidul sau, marelui sau sef, maine, cu ocazia participarii la o alta intrunire inutila intre presedinte si partidele parlamentare, pe tema saraciei, a scumpirilor la alimente, la energie electrica si gaze. Dupa improscarea de rigoare, cu noroi, in adversarii politici, goarna politica a presedintelui nostru incepe sa nominalizeze alte „ajutoare” ce trebuie acordate, dupa parerea lor, altor categorii defavorizate de cetateni, ai acestei tari, ca si cum cele 41 de pomeni nominalizate, in anexa 1 la Ordinul comun MMFES nr. 401/17.06.2008 si MEF nr. 1849/12.06.2008, nu ar fi suficiente.

Ma intreb cand isi vor da seama acesti politicieni autohtoni, care ne polueaza zilnic urechile (nefiind taxati destul, de nimeni) cu „propuneri indecente” de mai bine, ca noi, oamenii de rand ai acestei tari nu avem nevoie de pomeni. Dorim sa muncim cinstit, sa castigam dupa munca depusa, sa avem pensiile pe care le meritam, dupa ani grei lucrati in industria aia ceausista, atat de criticata astazi. Dar daca nu ar fi fost acea economie planificata, ce ar mai fi furat ei astazi, cum s-ar mai fi imbogatit din afaceri cu statul ?

A nu se intelege ca sunt vreun nostalgic. Nici vorba de asa ceva. Ar insemna sa ma dezic de propriile principii. Dar nu sunt de acord sa fim considerati noi romanii, o turma imbulzita la pomeni (asa cum ni se arata pe la televiziuni, cand acesti pseudopoliticieni impart pachete cu mancare unor nevoiasi, cu ocazia unor sarbatori religioase), supusa unei intoxicari planificate, sumbre si continui.

Nu te supara frate roman. Dar cat timp mai rezisti, in fata unor astfel de politicieni ipocriti, a caror retorica unsuroasa are un iz lipicios, de marlanie, nesimtire, chiar duhnind a mitocanie si neam prost prin asazisele propuneri de ajutoare din partea statului ?

Ca exista saraci adevarati care au nevoie de ajutorul statului, sunt de acord. Dar daca s-au construit de gura Europei, adaposturi pentru caini vagabonzi, de ce nu se construiesc destule case sociale pentru saraci, batrani si copii strazii ? Cantinele sociale, in loc de „pachete ca pomana”, de ce nu se regasesc in administrare, la orice primarie ?

Din curiozitate am parcurs cateva programe politice, dar numai la capitolul social. Toate abunda de vorbe goale, de procente de crestere, de vise irealizabile si ceva palpabil doar incepand cu anul 2020. Cam tarziu pentru unii dintre noi. Se pare ca politicienii nostrii nu cunosc o zicala de-a noastra, populara: minciuna are picioare scurte, dar inselaciunea picioare si mai scurte. 

Mi-am adus aminte de o intrebare nevinovata pe care am pus-o unui adolescent: ce sport faci ? Neraspunzand el imediat, mama tanarului, care era de fata, accentueaza cu o mahnire parinteasca evidenta: fuga de raspundere, fuga de invatatura si fuga de acasa.

Oare politicienii nostrii ce sport practica ? Nu ma refer aici la intalnirile sportive amicale, cu politicieni straini. Sportul lor preferat pare a fi rosul ciolanului, impartirea cu frenezie a functiilor si demnitatilor bine platite, aducatoare de noi oportunitati de imbogatire, scuipatul la punct fix al adversarilor politici.

Guvern din umbra

Este la moda sa faci un guvern, din umbra, care sa ce ? Sa faca, presupun, garagata pe seama guvernului oficial. Sa impinga de la spate guvernul de la Palatul Victoria sa acorde cat mai multe „pomeni electorale”, ca si asa are zilele numarate, sa amestece in asa hal ideologiile de partid incat saracul „cetatean de bine” sa nu mai stie cu cine sa voteze.  

Inteleg ca haosul din politica este pe placul politicienilor nostri. O fi bine, o fi rau ? Cine mai poate stii.

Iata nominalizarile mele pentru guvernul din umbra, la Sectiunea pamflet – Dar daca ar fi real ?

-prim munistru – Dinu Patriciu. Sansele de mai bine ale romanilor ar fi garantate. De ce ? Ne-ar invata pe toti cum este posibil, ca plecand de la un salariu la stat (chiar daca de arhitect) sa ajungem toti cetatenii tarii, in topul miliardarilor in euro, intr-un termen cat mai scurt (sa zicem 10 ani).

-vice prim ministru – Octavian Temesan (fostul responsabil de serviciu, cu Bancorex-ul). Ar putea fi mana dreapta a primului ministru, cu vechi state de serviciu, in sistemul bancar, care ne-ar invata cum sa devalizam economiile familiei, sa scapam bazma curata, din mainile rudelor si in final la CEDO sa ni se acorde despagubiri de la stat, in valoare de 5.000 euro.

L-as propune si pentru guvernator al Bancii Nationale. Ar putea sa ne spuna cum putem imprumuta bani de la banca, fara a mai da imprumutul inapoi, dar sa primim in schimb noi, dobanda de 150 %.

–ministru de finante – S.O. Vantu. Ne-ar putea instrui cum sa multiplicam permanent micilor noastre economii, pe spinarea vecinilor, rudelor, prietenilor, fara ca nimeni sa se sesizeze, cu adevarat. Ne-ar arata si cum se pot intocmi niste „documentatii” cu care sa-i avem la mana pe cei care ar putea cracni, ca i-am dus cu presul si le-am luat micile lor economii. Ar putea inventa noul FNI, de la care sa luam noi cetatenii, banii, pe care sa-i dea el prin intemediul CEC-ului. Nu ar fi de ignorat nici fofilarea in fata legii, pe care ne-ar pute-o face sa o invatam. Ar fi un dascal bun pentru a ne invata cum sa intram pe sub pielea potentatilor zilei, astfel incat acestia sa ne ameninte cu justitia, iar noua „sa ni se rupa in paispe”.

    -subsecretar de stat la ministerul de finante – I.M. Vlas. Ar putea continua si sustine intocmai activitatea mentorului sau spiritual. L-ar putea ajuta pe acesta, in greaua misiune pe care ar avea-o. Si de ce nu, poate s-ar lamuri intre ei, care pe cine a fraierit, pana la urma. In definitiv si la urma urmei, de ce am ramane numai noi cetatenii, cei care am plati ?

M-am gandit sa o propun si la sefia penitenciarelor. Are experienta in sector, stie si cum se manevreaza supraveghetorii, pe sub ochelarii fumurii.

-ministru al justitiei – Nutu Camataru. Experienta lui mafiota, recunoscuta de cei de aceeasi teapa cu el, dar nedovedita de justitie, ne-ar putea folosi pentru a trage invataminte, cum sa ne imbogatim punand la treaba pe semenii nostrii, mai colorati, luindu-le banii teparilor, risipind cohortele de cersetori organizati pe ierarhii stricte, santajand politicieni, politai, judecatori. Poate ne-ar invata cum sa-i depistam pe adevaratii corupti, cum sa-i facem sa recunoasca, cum sa-i cercetam, cum sa-i condamnam si nu in ultimul rand cum sa recuperam ce au furat. Poate ar reusi sa faca macar un inventar complet cu ce s-a furat, cat si cine sunt adevaratii tepari.

-ministrul culturii – Adi Minune. Experienta lui de manelist minune ar putea transforma tara intr-o manea permanenta. Toata lumea ar canta pe la nunti si botezuri, ar incasa dolari lipiti pe frunte, nu ar mai plati impozite. Fericire nene, ce mai. „Cultura” ar putea ajunge la mare cinste.

-ministru de interne – Miron Cosma. Cu minerii ca ajutoare de nadejde ar putea starpi din radacini hotia, frauda, obiceiul mitei. Ar aparea politistii printre noi, in uniforme, nu in costume de camunflaj. Politistii ar pune imediat mana pe infractori, fara sa astepte sa-i mai sesizeze cineva. Politia comunitara ar avea atunci obiectul muncii si nu s-ar mai limita doar sa alerge babele prin piata, ca nu stau la sectorul marcat de maimarele pietei (sector de altfel ocupat de clientii tuciurii).

–ministrul muncii – I. Stoica (tipul de la Caritas). Lucratorii nu ar mai pleca din tara, pentru ca agerul ministru ne-ar invata cum sa muncim putin (sau deloc) si sa luam de 8 ori salariul/ pensia, mai mare. Cui nu i-ar placea ? Trai neica. Crestere spectaculoasa a nivelului de trai. Eradicarea saraciei. Poate ar mai ramane vreo cativa cersetori, care sa practice „meseria” doar ca hoby.

–ministru pentru minoritati – regele Cioaba. Cu bonomia sa i-ar putea face pe maghiari sa nu mai ceara autonomie teritoriala, ca doar ce ar avea de castigat ? Ei romii au deja autonomie europeana si chiar mondiala, de nu-i mai poate aduna nimeni de pe alte meleaguri. Sa mai zica strainii, ca in Romania, rommii sunt discriminati.

-ministrul propagandei pro prezidentiale – Tr. Ungureanu. Ne-ar putea invata cum sa ridicam in slavi marlania, incultura si prostul obicei, astfel incat sa devina acestea politica de stat. Si ce daca ai talent gazetaresc ? Conteaza doar in slujba cui pui condeiul. Putem invata cum sa raspundem imediat la comanda „aport” si „so pe el”, sa lingem mana care ne „mangaie” cu gherele, sa aruncam avalanse de scuipati pe figura celor care nu ne plac.

–ministrii pentru relatia cu parlamentul – Radu Pietreanu si Mugur Mihaescu (de la Vacanta Mare). Umorul lor lugubru si la limita bunului simt, ar putea duce la o conlucrare aproape perfecta intre orice guvern si viitorul parlament, ales prin vot uninominal. Ce reprezentanti ne-am trimis pana acuma in parlament va fi nimic pe langa ce „nume” vor ajunge in noul parlament, prin noiembrie. Se misca trupele prin teritoriu, se scot banii de la ciorap, se „cumpara” sefi de campanie cu bani grei. Partidele se inghesuie sa-i apuce pe cei mai „reprezentativi” doritori locali, drept candidati pentru viitorul parlament. Nu conteaza decat banii pe care ii pun acestia la bataie. Programe in folosul comunitatii ? Aiurea. Doar accederea la ciolan conteaza. Vor avea destul „material” de studiu cei doi ministrii, de aceea i-am si nominalizat pe amandoi.

–ministrul presei libere – M. Dinescu. Se va putea oficializa slobozenia exprimarii verbale. Nimeni nu va mai putea protesta, ca doar vine aprobarea de la centru. Cu amicul Tanase va putea schimba zilnic, 24 de ore din 24, cuvinte libere, adresate intregii natiuni, pe categorii – sociale, politice, economice, etnice, etc. CNA-ul nu va mai putea cere presedintelui abrogarea legii privind transmiterea de stiri pozitive si negative, in egala masura.

Nu citesc ce am putut debita, ca sa nu ma infior. Nu din ura am scris. Mai degraba din lehamite, de tot ce ni se intampla zilnic.

Oare ni se mai pregateste ceva ? Fereasca Domnul de mai rau. Doresc ca acest guvern sa fie receptat doar ca un pamflet. 

 

Tara lui Papura voda

„Binefacerile” democratiei noastre originale ne dau palme zilnic.

Lucratori indiferenti fata de viata lor si nu numai, sefii lor inconstienti si pusi pe capatuiala cu orice pret, inspectori numiti politic in inspectiile abilitate ale statului, demnitari „parati”, treziti peste noapte in functii ministeriale, fara a avea vreo legatura cu domeniul pe care il pastoresc, iesirea pe banda rulanta, din scoli, a tinerilor meseriasi, ca urmare a dorintei parintilor, de a face o scoala superioara, cu orice pret, indiferent de calitatile candidatului si multe altele asemenea, sunt cauzele dezastrelor zilnice, care se intampla in economia nationala.

Au cazut macarale, s-au surupat maluri, s-au daramat cladiri si poduri, au bubuit cisterne si camioane incarcate cu produse periculoase, etc. Stirea, la momentul ei, a aparut ca senzationala, a fost ceva agitatie in momentul lansarii stirii, corifeii responsabili de sector au dat declaratii de identificare si sanctionare ca sigura a vinovatilor, s-au promis verificari si luari de masuri, fara precedent. Totul a ramas in ceata. Nimeni nu a fost condamnat, nimeni nu a platit bani grei victimelor sau urmasilor acestora, din buzunarul propriu.

Mergem inainte. Incotro ? Au inceput sa cada pasarele, peste drumurile nationale. In curand se vor prabusi si blocuri (Ptiu drace, stai sa scuip in san !). Cate or mai fi in aceeasi stare de nesiguranta ?

Mirarea sefilor ajunsi la locul faptei nu cunoaste margini. Toti se inghesuie sa dea declaratii presei, ca doar se vede pe sticla. Toti promit. Toti se fac ca le pasa. Aiurea. Singurul lor „merit” este  ca sunt fotogenici si dau bine la albumul familiei. In rest, pauza. Promisiuni si iarasi promisiuni, nicicand respectate. Tine cineva evidenta ?

Ma uitam cum o multime de sefi, se inghesuiau aseara, sa vada pe viu, nenorocirea produsa la Tancabesti. Televiziunile se intreceau in luarea de imagini. Toti asteptau, ca altii sa faca ceva concret. Informatiile erau contradictorii, dupa cel care le aduna, respectiv le „arunca” in eter. Din lipsa de profesionalism dus pana la extremul hilar, nu s-a prezentat nicio imagine cu autorul evenimentului (basculanta, a carei bena era ridicata, in momentul daramarii pasarelei). Oare de ce ? Era basculanta cumva, proprietatea unei firme din clientela politica ?

Greu de crezut ca politia rutiera nu stia de „obiceiul” soferilor de pe basculante, de a circula fara autorizatie, pe anumite tronsoane de drum national. De ce nu functiona camera de luat vederi, de la intersectia cu drumul judetean, de pe care a „rasarit” basculanta buclucasa ? Sau daca functiona, ce facea politaiul care supraveghea camera, stand la racoare in aerul conditionat din camera monitoarelor ?

Cica firma de constructii ar avea o vina. Localnicii ziceau ca nu au vazut sudori care sa fixeze pasarela. Cam ciudat. I-o fi auzit inspectia in constructii ? De altfel inspectorii din constructii si administratia drumului public sunt responsabili de producerea evenimentui, alaturi de firma de constructii. Nici soferul basculantei, nu pare a fi vreun mielusel nevinovat. Toti sunt vinovati, la o prima evaluare.

Cartea constructiei unde se afla ? Ea trebuie sa fie la beneficiar, completata de catre firma constructoare cu toate toate planurile, calculele si buletinele de verificare, fiind avizata de catre inspectia in constructii. Alo procuratura si Inspectia muncii, ati retinut ? Fiti pe faza si voi urmasi ai victimelor accidentului, ca sa cereti daune morale si despagubiri civile, celor care prin inconstienta lor, ne pun in pericol viata.

Ce cauta pe drumuri nationale masini de mare tonaj ? Dar pe unde sa circule ? Autostrazi nu avem, iar de drumuri paralele nici macar nu s-a auzit pe la noi.

Numai cine nu conduce masina, nu-si face probleme in trafic. Te intalnesti cu basculante supraincarcate, care lasa materiale in urma lor, care „taie” curbele si te trezesti cu ditamai magaoaia in fata. Tragi dreapta, injuri din toti rarunchii si mergi mai departe. Soferii de pe masinile mari, cred eu, ca o anumita doza de nebunie in minte. Pe ei cine ii pastoreste ? Politia ? Care politie, cea care nu apare decat in forta, in zgomot de sirene si multitudine de culori, la locul minunii, dupa ce s-a produs dezastrul ?

Este timpul trezirii la realitate. Oare ? Vreau sa cred ca da. Ajunge ce cred eu ? Se pare ca nu.

Treziti-va guvernanti ! Trezeste-te popor si da de pamant cu cei care isi bat zilnic, joc, de noi toti.

Alintatul de serviciu al mass media

Ca presedintele nostru se remarca destul de des prin datul cu bata in balta este un fapt bine stiut de toata lumea. De fiecare data cand o comite, presa il faulteaza, ca doar de aia este presa, neiertandu-i apucaturile prea putin ortodoxe.

In democratia noastra pitica, de sorginte balcanica si mai ales profund damboviteana, principiul pur romanesc – „ba, pe-a matii” functioneaza aproape perfect.  Presedintele ataca dur politicienii potrivnici. Inamicii politici ii raspund presedintelui cu aceeasi moneda. Presa culege expresiile deocheate din ambele tabere, mai adauga si de la sine, astfel incat tacamul sa fie complet.

Nu sunt un fan al presedintelui nostru. Nu agreez expresiile sale „ciudate”. In acelasi timp, nu pot sa fiu nici fan al celor care il definesc pe presedinte in toate felurile posibile. De ce ? Poate din putin bun simt public.

Am citit ca la Cotroceni, presedintele isi face un top cu dusmanii sai din randul presei, care isi permit sa-l injure, peste tot pe unde apuca. Oare de aia are consilieri pe domeniul media ? Asa o fi si prin alte democratii, deja recunoscute ca existand in fapt.

La Antena 3 am vazut un top 10 gafe, comise de G.W. Bush. Cumintenii inofensive, pe langa cel prezentat ulterior – top 10 marlanii, comise de presedintele nostru. Ca lumea trebuie sa fie informata, sunt de acord. Ca un oficial, in cazul nostru presedintele, trebuie sa se comporte permanent, civilizat, sunt de acord. Dar ce rost avea asocierea celor doua topuri ? Poate doar ca inspiratie de presa. 

Iata alte „alinturi de presa”, la adresa presedintelui, practicate pe scara larga si cu insistenta, in presa scrisa si vorbita:

-monstru galagios si tupeist, hahalera politica, saltimbanc politic planetar,

-gargaragiu notoriu si periculos, marlan mioritic,

-fariseu, comediant, grotesc, nociv,

-pericol public, distrugator, lotru la drumul mare,

-tiran, derbedeu politic, practicant al unui linsaj mediatic pervers,

-spritangiu, taran de Bucuresti, sef de bordel politic,

-chibit electoral al PD-L,

-marele zeu al aspiratorului, 

-Simbad Pletosul.

Potoleste-i Doamne ! Ne furam singuri caciula.

Circul

Cui nu-i place circul ? Ma refer la circul unde mimi, animale, acrobati, balerine, pitici, pasari, etc. te incanta, chiar daca nu mai esti copil. Este spectacolul care facut profesionist, mie imi place, ma destinde, ma face sa intineresc.

Cui nu-i place circul ? Daca este circ politic, precum cel la care asistam de prea mult timp, mie unul nu-mi place, ma dezgusta, ma face sa devin rautacios, imi aplica o capsa (de aia de croitorie, mos si baba) care se blocheaza/ se rupe, tocmai in momentul cand ai avea mai multa nevoie sa se deschida capsa mai usor.

Descopar intr-un ziar o poza in care sunt alaturate sediul parlamentului si cupola circului (cu ocazia festivalului international de circ care are loc pe la noi zilele acestea).

Interesanta alaturare. Intamplatoare ? Poate nu. Din cauza spatiului disponibil ? Poate da.

Dar daca Michiduta si-a bagat coada si a dat unda verde celor care vad poza si de ce nu, speculeaza momentul ? Eu unul asta am incercat, sa speculez alaturarea celor doua „institutii”. Privitul, ganditul, exprimarea, sunt inca libere, nu ?

C’est fini la comedie

Na, ca m-am dedulcit ! Incep sa gandesc in limbi straine, chiar daca mai gresesc a scrie corect. Zic eu ca se permite, daca calculez cati ani au trecut de la liceu, pe cand invatam limbi straine. In ultimii ani nu prea am exersat, decat foarte rar si oricum, a uita este ceva firesc, cu trecerea anilor.

Cum tot romanul se pricepe la fotbal si la agricultura, de ce nu mi-as da si eu cu parerea despre prestatia echipei noastre nationale, la Euro 2008 ?

Zis si facut. Ne-am cam inecat precum tiganul la mal.

Plecati de acasa sa cucerim Europa, cu ceva vise marete si unele ganduri de a „rupe” adversarii din grupa  (cel putin asa se intelegea din vorbele sefilor de la fotbal, a unor jucatori, care mai multe au declarat, decat minute au jucat, in teren, chiar si ale imperturbabilului Piti), ne-am cam ambalat, iar in teren nu prea ne-am exprimat. Am uitat se pare de zicala straveche: socoteala de acasa nu se potriveste mereu cu cea din teren.

Jucatori cu ceva state de serviciu prin Europa, in campionate puternice, antrenori mai in varsta – cu lungul nasului si unii conducatori din sport, mai avizati, de cum se joaca prin alte tari, au fost moderati, zicand ca nu o sa ne facem de rusine. Da fapt nici nu cred ca ne-am facut de rusine, dar nici nu am rupt gura targului.

Am jucat un meci cu Italia, mai apropiat de cerintele actuale ale batranului fotbal. Am mimat un joc cu Franta. Italia si Franta, oricum, sunt departe de ce jucau sa zicem, acum 2 ani, la mondiale. Dupa cat joaca de anapoda, Italia ar putea sa devina campioana.

Am incercat fara a reusi, un joc pe contre cu Olanda. Exprimarea modesta din teren, fricoasa pe parcursul a cel putin 80 de minute (inclusiv dupa primirea primului gol, cand de fapt ce mai aveam de pierdut, decat caii de la bicicleta ?), ne-a dus la un rezultat firesc, infrangerea. Cine o mai fi infiintat si turca asta fotbalistica, cu nati-o tie dami-o mie, practicata de romani, indiferent de cine i-a antrenat ?

Vazand totusi cum joaca altii (Olanda, Portugalia, Spania, Croatia), m-am intrebat de ce la campionate de astea europene si mondiale, nu se impart echipele pe categorii, dupa ce joaca de fapt fiecare (unele care joaca fotbal, altele care se fac ca joaca, altele – „tinere sperante”). Ar fi mai echitabil, pentru echipele care se „lupta” pe teren cu mijloace de exprimare adevarate. Stiu raspunsul, ca trebuie sa vina toate echipele la campionat, desi parca este prea mult.

Ce este mai trist, este ca avem si noi fotbalisti care joaca pe sume mari afara, dar care cu toate ca si-au dat sufletul pe teren (Chivu, Daniel Nicolae, Codrea si cam atata; nu l-am uitat pe multlaudatul Mutu, nici nu l-am omis, pur si simplu n-a murit pe teren si n-a impresionat cu nimic; si cand te gandesti ca daca nu rata 11 m eram in sferturi…), rezultatele finale au fost putine.

Ghinion ? Nu prea cred. Probleme familiale ? Cine nu are ?

Turcia, o echipa modesta, cu mijloace de exprimare limitate, moare pe teren, in adevaratul sens al cuvantului. Castiga prin haituirea permanenta a adversarului – care in final obosind, cedeaza.

Cu vorbe precum: atata s-a putut sau ca am jucat vezi doamne, cu campioanele…., nu vom ajunge la rezultate de exceptie.

Cu comentatori precum statisticianul – visator – logoreic Gradinescu, care vede numai faulturi si ofside imaginare sau arbitrii care ne „fura”, nu vom progresa prea curand.

Cu hahalere „fotbalistice” precum Becali, Borcea, Copos si compania nu vom avea fotbalisti adevarati, in campionatul intern.

Cu impresari (de fapt samsari de fotbalisti) precum fratii Becali, tinerele talente ale romanilor se vor stinge, plecand mult prea devreme pe alte meleaguri, in fotbalul mare.

Cu un guvern care nici macar nu are o masura, in programul sau, legata de sport, nu putem progresa.

Nu ducem in schimb lipsa de „propagandisti politici in sport”, in frunte cu neasemuitul nostru presedinte. Apropo, ati lustruit degeaba medaliile, domnule presedinte. V-ati „expus” inutil in tribuna, la meciuri ale natioanalei si ale echipelor de club. De alfel ati analizat cumva, realist (sau nu este cazul), rezultatele ultimelor alegeri ?

Am uitat ceva ? Hai Romania !

Urmeaza alte batalii. Sa speram ca vom avea si niste rezultate notabile, intr-un viitor apropiat. Sau vorba lui nea Imi: nu-mi fac iluzii ca sa nu am deziluzii.

Multumesc maestre

Nu am facut niciun secret ca-mi place Octavian Paler. L-am urmarit pentru pasiunea cu care isi sustinea punctul de vedere, pentru insistenta cu care incerca sa schimbe ceva, fara a se abate de la principile sale solide.

Il citesc cu emotie, acum, dupa ce a plecat dintre noi. L-am „banuit” de aprige trairi interne, dar incercand sa pricep acum „Scrisori imaginare”, imi dau seama ca am fost departe de realitatea care il cotropea, care il macina permanent. Citesc 2-3 pagini si pierd sirul, incercand sa retin cat mai mult. Fiecare fraza marcheaza o adevarata particica din viata marelui om.

Fara domnia sa, la vedere pe micul ecran, parca lipseste ceva din peisajul monden al criticii politice pure, profunde si in acelasi timp obiective. Profita prea mult acesti politicieni de meserie, care umplu zilnic ecranele, aceeasi politicieni pe care i-a „plesnit” si i-a „blagoslovit” cu vorba ori de cate ori au calcat in strachini.  

Sunt curios cum ar fi aratat niste scrisori imaginare adresate actorilor nostri politici. Nu ati apucat sa le scrieti. Pacat.

Ati plecat mult prea devreme dintre noi. Poate acolo, in ceruri, unde sunteti acum, mai aveti „ocazia” sa combateti. Cine poate stii ?

Dumnezeu sa va odihneasca in pace !

Calificare ca a noastra n-are nimeni

Imediat dupa marea cotitura din decembrie 1989, romanul a incercat sa-si faca loc in lume, dand din coate, trudind din greu pe alte meleaguri, suportand presiunea de a munci la privatizati (dupa ce zeci de ani au muncit la stat), suspinand, injurand, blagoslovind pe cei nesimtiti care s-au imbogatit de pe urma celorlalti, cartind prin sindicate (mai alene este adevarat) la decizii nepopulare (restructurari=concedieri), etc.

Inca de pe vremea lui Roman (cel care considera industria Romaniei un morman de fiare vechi – probabil stia el ceva sau doar cobea, ca doar la fier vechi a ajuns mare parte din industrie) ne „mandream” cu forta de munca ieftina si cu inalta calificare a salariatilor.  Doar doar or navali investitorii si pe meleagurile noastre.

Acesta calificare/ policalificare a ramanilor ne-a dus de fapt acolo unde am ajuns. Cine mai stia ceva meserie si-a luat campii si a purces pe alte hotare, unde hotia este mai mica, munca mai bine platita, seful mai rau dar mai cinstit cand e vorba de drepturi salariale (sau poate ca nu prea). Majoritatea au zis la plecare celor dragi (copii, parinti, bunici), ca merg sa castige un ban cativa ani si se intorc repede acasa. Nu s-au tinut de cuvant. Nu s-au ales cu mare lucru, dar insista.

Acasa au ramas multe ciurucuri profesionale, cei mai in varsta, cei fricosi sau cei care au reusit sa-si deschida o afacere prospera (nu ma refer aici la cei care au furat de la stat si au bagat in buzunarul lor) sau au prins un serviciu bun, bine platit (sunt destui).

Descurcaretii, profitori ai tranzitiei si-au construit vile, au masini cat tancul, cu care „ara” prin capitala si pe soselele cu gropi ale tarii. Acestia sunt cei care m-au sictirit azi.

Am facut o expertiza tehnica de specialitate inginereasca si pentru conditii de munca, la o intreprindere de transporturi auto. Surpriza, seful firmei refuza sa-mi puna la dispozitie documentele solicitate prin instanta si se da mare cum ca-mi pune la dispozitie toata arhiva firmei, ca el nu are timp si oameni care sa-mi dea mie „hartii”. Incearca sa-mi propuna si directii de actiune. Il stopez crunt. Tot nu a priceput mare lucru. Urmeaza sa priceapa in curand, expertiza tehnica ii va arata drumul.

Ce meserie are seful ? Doctor de oameni (nu stiu ce specialitate). Este actionar majoritar in firma. Habar nu are de meseriile specifice firmei. Nu cunoaste si nu respecta legile. Este domnul stie tot. Justitia nu-l agata, doar ii da cate o amenda simbolica de 500 lei (pe care o plateste din banii firmei, nu din buzunarul propriu). Asa-i la noi. Asa „se construieste” in tara.

Doctorii conduc firme de transport auto, inginerii sunt sefi la directia financiara, economistii fac exploatare agricola, in ferme de mii de hectare, dactilografele au devenit secretare bine platite, ca fiind cunoscatoare de mai multe limbi straine, preotii fac taximetrie, in parlament juristii si economistii sunt minoritari (nu se pune, ca doar fac niste legi), subinginerii mineri conduc inspectii ale statului in constructii, foste „dansatoare la bara” sunt femei de afaceri in lumea modei, etc.

Sa se fi rasturnat lumea cu susul in jos ? Poate. Si ce daca.

O lozinca veche zicea: Romania merge spre comunism in zbor. Sa devina actuala ? Mai stii ?

De ce ar fi numai America tara tuturor posibilitatilor ? Sa fie si tara noastra. Ce ne mai lipseste ?

De la presa adunate si prin blog aruncate…?!

Am mai scris despre „enormitatile senzationale” care apar prin presa, in goana dupa vesti unice, tiraj si implicit mai multi bani. Nu conteaza daca este plauzibil sau nu ce citesti, tot nu verifica nimeni. Nu are nicio importanta daca este credibil pentru unul sau pentru cateva mii de cititori.

Daca in goana cu mouss-ul printre articole ai parcurs titlul nici macar nu mai conteaza sa citesti articolul, daca cumva mai este cineva curios sa vada despre ce este vorba de fapt.

Trebuie sa recunosc ca foarte rar deschid articolul, care trambiteaza astfel de stiri. Cand am facut-o totusi am avut deseori surpriza sa constat ca titlul nu are nicio legatura cu continutul articolului. Prin urmare voi comenta niste astfel de stiri de senzatie, al caror titlu apare scris cu litere mari pe prima pagina a ziarelor, recunoscand ca nu am citit articolele, dar avand totusi unele banuieli.

-In ograda lui Cristoiu (ziarul pe care il pastorea), acuma cativa ani buni, a aparut gaina care naste pui vii. De fapt gaina nu apucase sa nasca puii. Erau inventariate abea ouale facute de gaina eroina, dupa ce fusese calcata in repetate randuri de falnicul cocos de serviciu (reporterul pierduse sirul calcaturilor si se incurcase la numarat, desi nu avea alta treaba, adica alt articol asemenea, de facut). Fiind deja activate, ouale urmau sa nasca pui vii. 

–Motata Gabriella a facut un ou de o jumatate de kg. Este vorba probabil de o iubire cu nabadai intre o gaina de rasa grea, din curtea unui localnic, pe nume Ghita, din satul Minunatii din deal si un strut, adus cu mari sacrificii de catre vecinul Costica, din Australia, cand a fost el in schimb de experienta, trimis de ferma de stat unde lucra. Inteleg ca este in plan, ca in perioada imediat urmatoare, gaina sa faca un ou de 3 kg, ca tot se vorbeste in lume de o criza a alimentelor. Poate asa reusim sa hranim cat mai multi pamanteni, ca doar nu o sa vina si extraterestrii, sa se stabileasca pe pamant.

–O foca a violat un pinguin. De fapt era vorba de o morsa, care nu a violat pinguinul, doar l-a inghesuit putin, pe o banchiza, ca devenise cam obraznic si se scalda in ochiul de balta al morsei.

Am batut campii, in stil pur jurnalistic, nu-i asa ? Mi-ar trebui un sponsor, care sa investeasca intr-un ziar care sa-mi publice aberatiile, poate asa scot si eu un purcoi de bani. Cine crede ca nu voi gasi cititori se inseala amarnic. Cetateanul a ajuns drogatul care-si asteapta doza. Pentru documentare priviti numai cu ce patima in vorbire si in ochi, intreaba unii concetateni de-ai nostrii, de ziare de scandal, care publica articole despre trantori celebrii care umplu paginile si gura presei. Nici de televiziuni de acelasi profil nu ducem lipsa.

De gustibus non discutandum. Chiar daca am gresit a scrie, nu poate nimeni sa-mi zica: ba, tu cu ce ai ramas din latina aia pe care ai buchisit-o 2 ani de zile ?