Archive for Iulie 2008

Salvatore de la patria

Iulie 29, 2008

Originala noastra democratie damboviteana, ne arata zilnic fata sa, oarecum hidoasa, daca trebuie sa se mai faca ceva campanie electorala.

Presedintele nostru este mai mereu in topul aparitiilor TV, ca o primadona, ce apare in ovalul scenei, in fiecare seara, in acordurile muzicii date in surdina. Ii lipsesc se pare doar bis-urile. Probabil ca nimeni cu bun simt cetatenesc, nu mai doreste sa-l revada pe scena.

Ca un adevarat pelerin, in cizme si tricou (dar fara palarie, pelerina si toiag), marele om insotit de o garda personala numeroasa (ca doar sunt cam periculosi satenii astia cu casele inundate, din nepasarea crasa a autoritatilor, proasta gestionare a crizelor iscate din orice si nu in ultimul rand din inundatii, a lipsei de echipamente specifice unor astfel de actiuni de salvare/ consolidare/ refacere dupa dezastru, a banilor cheltuiti aiurea si numai pe criterii politice), de o multime de ziaristi si vreo 5-6 sateni mai guralivi (care ies indraznet, in fata), printre randurile dese ale aparatorilor personali, bate noroaiele, se face ca intelege durerea oamenilor, ba chiar ii caineaza, dar nu indrazneste sa faca alte promisiuni anapoda, in stilu-i caracteristic (probabil a bagat de seama, ca lumea nu prea il mai crede), mai critica guvernul si autoritatile locale (numai pe cele care sunt din partidele dusmane), incheindu-si toate frazele cu eternul batjocoritor mormait: ha…ha…ha, transformat tot mai des in hi…hi…hi si indreptat de fapt spre: huo…huo…huo !?

Cand am auzit ca presedintele a preluat comanda unui comitet al situatiilor de urgenta, prin Radauti, mi-am adus aminte de un fost ministru al chimiei, unul gh. m. dinu, care se urca pe garniturile de tren, cu marfa, formate in unitatea unde lucram, ca sa le scoata mai repede la gara CFR. Calarea omul trenurile cateva ore si chiar daca nu rezolva, nu conta, a incercat, a aratat ca se poate face ceva si apoi suduia conducerea firmei si sefii de sectii, laudandu-se cu efortul sau. Poate crede cineva ca era iubit pentru astfel de actiuni ? Numai catelusii care il inconjurau aplaudau la scena deschisa si isi asteptau apoi cuminti, tainul recunoscator, de buni aplaudaci.

Ce se mai vede pe sticla ? Un „catelus prezidential” zice catre marele om (presedintele nostru cel „apropiat de popor”), cand o baba din multime incepe sa se vaite ca nu mai are nimic din ce a agonisit o viata intrega: „lasa maica, a venit domnul presedinte acuma si au incetat toate belelele”. Dand cu batul in balta, in stilu-i caracteristic, alesul nostru (sau al lor) incearca sa adoarma asistenta, cu ceva vorbe impaciuitoare: „dam bani pentru salarii si pentru pensii, facem drumuri, facem si diguri…, nu se pot face toate o data”. Alte vorbe, alte incercari de adormire a cetateanului, noi acuze la aceeasi adversari politici, tot tacamul pe care il auzim de 19 ani incoace. Nimic despre condamnarea criminalilor padurilor, despre retrocedarile facute aiurea, despre intersul minim al politicienilor fata de adevaratele probleme ale oamenilor.

Presa contra, a lansat ideea ca sambata/duminica trecuta, presedintele ar fi fost prin zona inundata, de la Radauti, doar pentru ca ar fi fost invitat la o nunta/ cumetrie/ botez (nu se stia exact).

Ma roade o intrebare: cand o sa scapam noi romanii, de mustele in lapte ale politicii romanesti ? Atunci poate laptele o sa fie cu adevarat dulce.

Nepasare scandaloasa

Iulie 27, 2008

Nu pot numi decat scandaloasa, nepasarea inspectiei muncii fata de producerea unor accidente de munca, din ce in ce mai dese si cu mai multe victime, in domenii cu activitati intense, precum prelucrarea lemnului, constructii, transporturi rutiere, minerit.

Ieri, s-a produs la o fabrica de mobila din Gheorghieni, un nou accident de munca colectiv, cu 23 de accidentati, din care 10 cu arsuri grave, care au fost transportati spre seara, cu pompa si televiziuni, la spitale din Bucuresti.

Intrebarea este: de ce s-a asteptat atat de mult timp, pana s-a hotarat transportarea ranitilor la clinici de specialitate pentru arsi, cand se cunoaste ca ajutorul medical de specialitate in cazul arsurilor grave, este primordial, in primele momente, de la producerea evenimentului ? Nu exista proceduri standard pentru astfel de cazuri ? Daca nu exista, de ce nu exista si cine este vinovat ? Sunt intrebari de bun simt, pe care trebuie sa si le puna inspectia muncii, ministerul sanatatii, guvernul, inspectoratul pentru situatii de urgenta, sindicatele (de ce nu ?). Dar putem vorbi de bun simt practic la institutiile statului ? Se pare ca nu.

Intr-un stat de drept, in urma unui accident colectiv ca cel produs ieri, functionarii superiori din inspectia muncii, in frunte cu seful cel mare si-ar da demisia. La noi nu se va intampla asa ceva. Ma intreb ce trebuie sa se mai intample, pentru ca primul ministru si ministrul muncii sa se hotarasca sa ia taurul de coarne si sa faca o analiza responsabila a activitatii inspectiei muncii, institutie devenita de prea mult timp, imobila, fara spirit de actiune, complet depasita de evenimente, intr-un cuvant – arhaica.

La ce se rezuma activitatea „transparenta” a inspectiei muncii ? Periodic se publica statistici aproximative, in conditiile in care nu se cunoaste (sau nu se doreste a se cunoaste) numarul exact de salariati, numarul macar aproximativ al celor care lucreaza la negru, salariile exacte care se dau in firme (una scrie pe statul de plata, alta primesc in realitate in mana, lucratorii). Numarul de accidente de munca inregistrate oficial este aproximativ (nu se raporteaza toate evenimentele produse, nu se verifica exactitatea raportarilor vis a vis de evenimentele produse in realitate), nu se fac analize responsabile ale accidentelor de munca inregistrate, nu se urmareste finalizarea masurilor dispuse prin controale si la accidente, masurile dispuse nu acopera nici pe departe realitatile existente la fata locului, sesizarea organelor penale se face doar dupa „afectiuni politice”.

Inspectorii de munca intocmesc zilnic zeci de situatii inutile (care dau insa bine la centru), fac raportari statistice, completeaza formulare venite de sus, urmaresc doar scriptic (complet ineficient pentru firme), programele nationale, pompoase si complet inutile pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor.

In orice tara civilizata, inspectia muncii publica pe site-ul propriu, concluziile accidentelor de munca pe care le-a cercetat, tine conferinte de presa televizate, face rezumatul evenimentelor grave produse in ultima perioada de timp, da comunicate oficiale despre evenimentele grave produse, nu permite televiziunilor si reporterilor de teren sa bata campii cand prezinta „stirile bomba”. Toate acestea sunt lucruri de bun simt, care tin de profesiune si profesionalism. Profesiunea la noi, este deja cazuta in derizoriu, cu toate ca pe plan european se acorda o importanta tot mai mare acestei profesiuni. Salariile acestor bugetari din inpsectia muncii este cu mult peste media celorlalti bugetari ai tarii. Profesionalismul ramane ceva tabu pentru majoritatea functionarilor publici din inspectia muncii.

Rostul inspectiei muncii este sa apere lucratorii, sa vegheze la securitatea si sanatatea in munca  a lucratorilor. Se poate lauda inspectia muncii cu asa ceva ? Dupa parerea mea, NU.

Anunturile de pe site-ul inspectiei muncii, cu depistarea catorva amarati, care lucrau la negru si au fost gasiti de inspectori sunt hilare si dovedesc cel putin lipsa de percepere a fenomenului muncii la negru. Amenzile de un miliard date angajatorilor sunt amagitoare, in conditiile in care se plateste jumatate din minimul amenzii, acest lucru insemnand de fapt cateva zeci de milioane.

Se vaita tot mai des ministrul muncii de lipsa fortei de munca calificate din Romania. Este normal sa lipseasca lucratorii calificati, atata timp cat pe statul de plata apare in cca. 90 % din cazuri salariul minim pe economie. Cunostintele ministrului muncii cum ca ar fi 80.000 de lucratori cu salariul minim pe economie, poate fi real daca se refera cumva numai la lucratorii din 2-3 judete ale tarii. Cine nu crede poate sa ia in mana orice stat de plata de la o firma de constructii sau din industria de prelucrare a lemnului si sa stea apoi de vorba cu 2-3 lucratori, angajati ai firmei.

Ce este de facut ? Inspectia muncii trebuie reformata din temelii. Nepotismul si clientelismul politic nu are ce cauta intr-o inspectie specializata a statului. Transparenta institutiei trebuie sa fie totala. Responsabilitatile inspectorilor trebuie sa fie publice. La fel si sanctiunile aplicate acestora, precum si beneficiile, primele, „adausurile”. De ce „draga de ANI” nu ar verifica si ceva inspectori de munca si sefi de-ai lor ? Se teme cumva, cineva, de iesirea la suprafata a unor cazuri noi, de coruptie totala, precum cele cu permisele auto de la judetul Arges ?

Se sesizeaza cineva ? Nu cred. Raman totusi optimist.

De ce se uita lumea la emisiuni cu elodia ? Nu exista alte emisiuni TV care sa le atraga atentia. Dezbateri pe tema evenimentelor produse in tara, soldate cu grave accidente de munca, ar putea fi emisiuni care sa-i distraga pe telespectatori de la eterna emisiune cu elodia, deja transformata intr-o adevarata telenovela.

Fofilarea in direct a inspectorului general

Iulie 21, 2008

Azi la pranz, am fost martor TV al unei „lectii” de incompetenta crasa, predate de catre inspectorul general al inspectiei muncii, al unei lipse de minim respect pentru intelectul cetateanului, al modului neprofesionist in care se vede de sus problematica securitatii si sanatatii in munca a lucratorilor, al proliferarii actiunii de satrap a inspectorilor fata de angajati si de „prietenie” cu angajatorul.

Se intampla la programul de stiri de la ora 13, la Antena 3, cand se incerca „lamurirea” de catre prezentatorul de stiri si invitatul sau din studio, al evenimentului produs la o fabrica de bere, la Sebes, unde sambata au fost arsi cu lesie caustica 3 lucratori.   

Reprezentantul legii a facut apologia actiunii lor, de inspectie continua, s-a laudat cu reusitele inspectiei pe care o conduce, s-a „plans” in treacat de ineficienta justitiei (atunci cand ei cer urmarirea penala a vinovatilor), a abordat problema asigurarii pentru accidente (ca si cum daca cele 3 victime raman orbi, familiile acestora n-ar tebui sa-si faca griji deosebite, ca statul se procupa de cei nascuti sub auspiciile muncii periculoase, cum angajatorii mai nou se zbat (bine inteles ca sub presiunea lor, a inspectiei muncii) sa achizitioneze numai tehnologii si echipamnete moderne, bla…bla…bla.   

La afirmatia indrazneata a prezentatorului, precum ca accidentul de munca s-ar fi produs din cauza cedarii unei imbinari prin flanse, pe traseul de lesie caustica, reprezentantul legii a dat a se intelege ca aceasta ar fi cauza nenorocirii. In acest caz toata discutia anterioara despre modernismul aplicat de catre angajator in cazul de fata, pica, este hilara si in acelasi timp periculoasa prin dezinformarea in masa, aplicata.

In fostele Norme departamentale de protectia muncii ale MICh, editia 1982 la art. 12.5.8 se spune: „Conductele prin care circula substante toxice, corosive – caustice, explozive, este indicat sa fie montate prin imbinare sudata, evitandu-se imbinarile prin flansa…..”, respectiv la art. 12.5.9 se spune: „Flansele conductelor prin care circula fluide sub presiune sau fluide chimic agresive si prin a caror scapare se pot produce accidente, vor fi prevazute cu mansoane de protectie (aparatori). Este interzisa montarea unor asemenea flanse deasupra locurilor de trecere. Se recomanda evitarea montarii acestora la nivelul fetei operatorului”.

Respectarea celor de mai sus ar fi eliminat posibilitatea producerii stropirii pe fata si pe corp, a lucratorilor, cu lesie caustica. Responsabilitatea este in primul rand a angajatorului. In conditiile in care au fost prevazute prin proiect aparatori, initial au fost montate si ulterior ele au fost scoase pentru reparatii, interventii (asa cum incerca inspectorul sef sa sugereze, datorita indisciplinei lucratorilor), legal este tot responsabilitatea angajatorului. Cum a facut receptia dupa interventii si reparatii ? De ce a dat drumul la fluxul tehnologic, daca nu erau indeplinite conditiile de securitate in munca, pentru lucratori ?

Este adevarat ca prin Legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/ 2006 s-au abrogat vechile norme departamentale si normele specifice de protectia muncii si s-au inlocuit prin cerinte minime de securitate, lasand la libera responsabilitate a angajatorilor intocmirea de instructiuni proprii. Ce nu s-a respectat este controlul modului cum se respecta de catre angajatori prevederile legii. Cum s-a facut receptia lucrarii ? Ce a scris inspectorul teritorial de munca referitor la traseele prin care circula produse caustice ? Ce s-a scris de catre angajator in instructiunile proprii verificate de catre inspectorul de munca ? Ce s-a scris referitor la acest lucru in documentul de autorizare (emis de catre inspectoratul teritorial) pentru functionarea instalatiei de spalare sticle de bere cu lesie caustica ? Cerintele minime de securitate recomanda evitarea folosirii de produse periculoase si inlocuirea acestora cu produse nepericuloase.

Intrebarile pot continua, dar raspunsurile nu le vom afla curand. De ce ? Incerc de mai multa vreme (se pare ca ma lupt cu morile de vant) sa responsabilizez factorii de conducere din ministerul muncii referitor la ineficienta inspectiei muncii. Rar, cand probabil nu le ies pasentele, sindicatele incearca si ei sa „muste’ din inspectia muncii, tot fara succes insa.

Pentru rudele victimelor si pentru victime ! Actionati in justitie pe cei vinovati de producerea accidentului de munca (daca ei vor fi cumva gasiti de comisia de cercetare, in conditiile in care seful inspectiei muncii a dat a se intelege ca angajatorul nu ar fi vinovat). Nu renuntati. Exista calea civila pentru a se afla adevarul.

Apropo, cine or fi investitorii ? Sunt ceva interese politice in joc, la respectiva fabrica de bere ? Cine o fi administratorul roman si din ce clan politic face el parte ? Sunt intrebari, puse pe langa Legea nr. 319/ 2006, dar din pacate mult prea actuale si de cele mai multe ori hotaratoare in abordarea unui astfel de eveniment.

Victimele nepasarii

Iulie 16, 2008

Niciodata nu este prea mult sa iei atitudine impotriva nepasarii, sa te indignezi cand constati lipsa de profesionalism a bugetarilor nostri din inspectiile specializate ale statului, sa te intrebi de ce rolul unui prefect este numai sa repete ca un papagal niste „comunicate oficiale”, ale unor purtatori de cuvant (de fapt purtatori cu vorba) autorizati (sanchi) ai unor firme, de fapt raspunzatoare de producerea unor evenimente nefericite, cu victime umane si mari pierderi materiale.

Prin Legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006 s-a reglementat modul de anuntare a evenimentelor (unde, cand, cui si cum). Reglementari similare sunt prevazute si in legislatia privind situatiile de urgenta, in legea mediului, in legea sanatatii. Legislatia amintita este facuta probabil doar pentru a lua ochii UE. Nu se cunoaste, nu se respecta, nu se popularizeaza prin mass media. Nu sunt amendati contraventional cei care nu respecta prevederile legale.

Presa a ramas la acelasi stil periculos al lansarii pe piata a „stirilor bomba”, lipsite de profesionalism, in cele mai multe cazuri gresit formulate, tendentioase, inutile pentru cei care mai pricep cate ceva, adormitoare pentru cei mai putin initiati, linistitoare pentru faptasi (inconstienti economici), trecatoare pentru inspectori lipsiti de bunul simt al meseriei pe care o practica si pentru care primesc bani de la buget (adica din banii nostrii, ai tuturor).

Ultimul eveniment la care ma refer este explozia cu 2 victime decedate si una grav ranita, de la fabrica de explozivi din Fagaras.

Ca sa scape mai repede de stire, reporterul prezinta festivist spusele firmei, cum ca victimele nu aveau ce cauta la locul exploziei. Dar lucratorii nu au sefi, nu trebuie supravegheati permanent in procesul muncii, asa cum consfinteste legea ?

Reporterul ia interviu prefectului (o juna, care probabil ca era prima data cand a auzit despre fabrica de explozivi), moment inutil de altfel. Ce poate stii prefectul in afara de ce s-a spus deja, de catre cei care de fapt sunt responsabili direct, in speta firma care avea contract de demolare ?

Mai intreaba reporterul pe nenea colonelul de la ISU, ca de ce s-o fi intamplat nenorocirea. Raspunsul acestuia este invariabil mereu acelasi: vom cerceta si vom vedea. Bineinteles ca nu vom afla niciodata din presa rezultatul cercetarii, dar sa mai aflam si vinovatii.

Apar la interval si niste reprezentanti mai avizati ai firmei pe teritoriul careia s-a petrecut evenimentul, respectiv reprezentanti ai ministerului de resort. Nici ei nu spun nimic interesant. Afirma doar ca sunt constituite comisii de cercetare de la ministerul muncii, comisii tehnice, interne, ale firmei, ca procurorii sunt prezenti la fata locului. Nici rezultatul cercetarii acestor comisii nu-l vom afla vreodata. Al vinovatilor morali de producerea deflagratiei nici atat.

Inspectia muncii si inspectoratul teritorial de munca tac ca de obicei, ca mortul in papusoi. Pe ei nu-i intreaba nimeni de responsabilitatile pe care le au. Sa nu fi stiut acestia ca sunt sectii inchise, ca nu sunt pazite corespunzator, ca exista posibilitatea producerii unor explozii in cazul intrarii cu foc deschis si chiar daca se produc doar niste scantei ?

Legea nr. 125/1995 privind regimul materiilor explozive (lege pastorita de ministerul muncii) impreuna cu o serie de alte hotarari de guvern si ordine de ministru stabilesc modul legal cum pot fi inchise astfel de instalatii deosebit de periculoase, cum trebuie pazite, cum se verifica periodic documentele intocmite.

O fi cerut cineva de la firma producatoare de explozibili, procesul verbal de inchidere a sectiei respective (ce daca s-a afirmat ca sectia era inchisa de 30 de ani ? legi erau si atunci si se mai si respectau).

S-a uitat prea repede ca explozii la firma din Fagaras au loc mai mereu. Tratandu-le cu indiferenta, fara a se lua masuri radicale, evenimentele se vor repeta la nesfarsit. 

Intrebat de catre reporter (probabil din curiozitate pur gazetareasca) un muncitor – gura casca prin zona exploziei, cine crede ca este vinovat de producerea deflagratiei, acesta raspunde prompt, fara ezitare: sefii. Oare de ce ?

Imaginea unei institutii se construieste cu greu, avand drept baza doar rezultatele concrete ale activitatii desfasurate si nu vorbe sau declaratii de avere „incarcate” an de an cu noi proprietati si conturi bancare explodand exponential (ma refer doar la ce scrie prin declaratiile de avere, nu si la ce a fost transferat la rude, prieteni, datornici).

Deteriorarea imaginii unei institutii se poate produce intr-o fractiune de secunda si accentua permanent, prin lipsa de reactie si atitudine constructiva (in cazul de fata, prezentarea obiectiva a evenimentului produs, nominalizarea responsabilitatilor, masurile care are de gand sa le ia pentru evitarea unor cazuri similare) la evenimentele produse.

Care o mai fi imaginea actuala a inspectiei muncii ? Se pare ca declarativ, una buna, daca nu se intampla nimic la nivelul conducerii acesteia (ma refer adica, macar la „rotirea cadrelor”, de ochii lumii). Presa abunda de evenimente produse: incendii, explozii, prabusiri de macarale, surupari de maluri si santuri, etc. Chiar acestea sunt evenimente care nu merita a fi macar analizate constiincios ? De ce nu se informeaza opinia publica (macar pe site-ul inspectiei muncii) asupra rezultatului cercetarilor facute ? De ce dureaza luni de zile aceste cercetari (legea stabilind alte termene, mult mai reduse), nefinalizate cu responsabilitati clare si masuri obligatorii (verificabile de catre ITM -uri) pentru toti agentii economici ? De ce nu se apeleaza la presa si in aceste cazuri (ma refer doar la concluzii si responsabiliatati) ? Oare denumirea de inspectie a muncii sa nu mai fie actuala ? Sa fi devenit inspectia muncii doar un serviciu contabil, un serviciu de statistica, un serviciu de arhivarare de documente (multe inutile) ?

Apel catre primul ministru ! Aveti stiinta de existenta inspectiei muncii ? Cine o mai fii seful cel mare (ca acuma cica nu mai este politic, ci este functionar public) al inspectiei muncii, domnule prim ministru ? De cate ori l-ati intrebat in ultimii aproape 4 ani de cand conduceti guvernul, pe inspectorul general cu ce se mai ocupa institutia, care sunt previziunile si gandurile acestei inspectii (ma refer aici numai la cele legate de securitatea si sanatatea in munca a lucratorilor) pentru reformarea din temelii a institutiei pe care o conduce ? Daca va limitati sa cititi (sa vi se povesteasca la ureche) niste raportari anoste, fara sa trageti la raspundere niste functionari publici, misiunea dvs. in directia protectiei lucratorilor va fi deosebit de dificila. O sa ajungeti in curand sa fiti tras de urechi de catre UE nu numai pentru justitie ci si pentru abordarea la nivel guvernamental a securitatii si sanatatii in munca a lucratorilor. Legislatia promovata trebuie si aplicata in teren nu doar la televizor si la radio, prin conferinte de presa si interviuri la posturi straine.

Apel catre ministrul muncii ! Nu va mai imbatati cu apa rece ca s-a redus munca la negru. Aceasta infloreste pe zi ce trece, desi declarativ aveti impresia ca inspectia muncii depisteaza permanent munca la negru. Oricine are tangenta cu lucratori din constructii, confectii, comert, etc. poate afla ca majoritatea celor implicati in aceste activitati muncesc la negru sau primesc numai salariul mediu pe economie, rareori peste si atunci putin peste, numai la plic, nu si pe statul de plata care se aduce la ITM.

Personal cunosc impozitele si taxele aberante platite de angajatori si nu sunt fan al acestui gen de taxare. Daca lucratorii impreuna cu angajatorii si sindicatele nu vor face front comun nu se va putea trece peste acest adevarat flagel, al muncii la negru.

Rolul ministerului este sa aplice o politica coerenta in domeniu. Aveti asa ceva ? Eu unul nu am bagat de seama pana acuma.

Accidentele de munca per total, la nivel de tara, se reduc nesemnificativ, de la an la an (pentru ca nu se raporteaza toate evenimentele produse) dar gravitatea lor este in crestere. Renuntati la statistici comuniste, numerale. Analizati in profunzime orice eveniment produs ca sa puteti actiona in cunostinta de cauza.

Domnilor guvernati ! A sosit momentul (nu pierdeti si ultimul tren) sa analizati cu responsabiliate, cu profesionalismul de care dispuneti (nu este o rusine sa apelati si la niste adevarati profesionisti, chiar daca se apropie de 70 de ani) cauzele insuccesului permanent (in curand chiar al prabusirii) al meseriei (sa stiti ca este, ca doar ati catalogat-o in CAEN) de inspector de securitate si sanatate in munca.

Organizati concursuri adevarate la nivelul inspectiei muncii si a inspectoratelor teritoriale de munca, pentru a depista adevarati profesionisti. Instituiti respectul fata de lege. Reanalizati toata legislatia de profil si renuntati la ideile paguboase (cu iz pronuntat politic) din aceasta. Faceti o legislatie cu adevarat europeana ca doar acuma suntem membrii recunoscuti oficial ai UE. Depolitizati inspectia muncii si inspectoratele teritoriale de munca.

De bani nu este cazul sa va agitati, sunt destui bani, salariile sunt mult peste media cu care sunt platiti alti bugetari ai statului (de exemplu: profesorii. personalul sanitar).

Pentru urmasii victimelor ! Actionati prin instantele civile pentru aflarea vinovatilor. Apelati la expertize tehnice judiciare in specialitatea protectia muncii. Cereti despagubiri materiale si morale vinovatilor. Implicati si inspectorii statului, ca si ei au responsabilitati. Nu fiti dezamagiti de justitie. Trebuie sa se puna si lucrurile astea candva la punct. Va mai dura ceva timp.

UE ma auzi ? Fa si tu ceva pentru marea masa a lucratorilor din tara mea. Fa-ti simtita prezenta. Trimite inspectiile tale specializate, nu in vizita, ci sa scarmene putin pielea guvernantilor nostri. Poate se hotarasc sa ia taurul de coarne.

Vorbe in vant

Iulie 15, 2008

Noua romanilor ne place sa ne imbatam cu apa rece. Nu ne invatam minte niciodata.

Nemaifiind vreun tinerel, dupa masa imi place sa zac vreo ora in fotoliu, timp in care ca sa nu adorm, citesc/ recitesc carti dragi mie, rasfoiesc reviste si pliante bagate pe sub usa sau ma uit la televizor, la stirile pranzului.

Astazi, deschid televizorul tocmai cand alesul nostru, primul si cel mai televizat cetatean al tarii se producea, in direct, in fata absolventilor Academiei de politie. Tocmai zicea acestora ca sunt absolventii unei institutii de invatamant superior, de elita, absolventi care in ultimul timp si-au castigat respectul cetatenilor, ca politia a devenit profesionista, ca aceasta actioneaza in sprijinul cetateanului, bla..bla..bla.

Inca o data presedintele nostru ne dovedeste ca este rupt de realitate, ca nu cunoaste situatia din tara decat din rapoartele festiviste intocmite de colaboratori, tocmai ca sa nu supere pe nimeni.

Statisticile oficiale nu intra in sfera de interes a domniei sale. Nu conteaza ca s-au inmultit crimele si violurile, ca atacurile informatice ale hakerilor romani nu pot fi dovedite decat prin actiunea FBI -ului, ca si cum aceasta ar fi politia de profil, romaneasca. Treaba cu colaborarea este valabila numai daca prindem si noi infractori de-ai lor, nu numai ei infractori de-ai nostrii.

Nu citeste ziarele, care abunda de stiri in care sunt prezentati politisti corupti luand mita, ca in tara este o adevarata „revolutie” legata de permisele auto false, activitate in care se pare a fi implicati si politicieni si prefecti si alti mahari locali. Auzi dom’le, cica ar fi disparut de la Politia din Pitesti cateva sute de dosare de inmatriculare autovehicule sau ale unor aspiranti la obtinerea carnetului auto. Ca si cum politia nu s-ar ocupa si de hoti. Probabil se ocupa numai de hotii altora, nu si de proprii hoti si impostori.

Nu se pune daca politistii sunt pe mana cu proxenetii si prostituatele. Cine nu crede poate merge pe Valea Oltului si sa stea sa alimenteze la vreo statie de benzina sau sa intre intr-un restaurant din parcarile turcilor, stabilimente supravegheate indeaproape de politisti in uniforma.

Daca tragi de maneca un politai pe strada si-i zici ca unul da muzica prea tare, iti raspunde nevinovat, ca pe el nu l-a sesizat nimeni si de aia nu actioneaza, ca si cum ar fi surd sau poate pe politisti, prin fisa postului li s-a interzis sa-i deranjeze zgomotul. 

Aceeasi politisti de la circulatie te pandesc, dupa stop-uri sau la cotituri ale drumului cand stiu ca schimbi viteza si nervos ca ai mers in coloana sau ai prins de mai multe ori pe rosu, calci pe acceleratie. S-a schimbat totusi ceva, politistul de la circulatie este acuma insotit de un jandarm (probabil ca sa nu mai imparta cu cineva „prada”).

Pacat ! Nu vedem paiul din ochiul vecinului, de barna din ochiul nostru.

Apel la presedinte ! Continuati in acelasi stil, domnule presedinte. Ramaneti doar declarativ, la tranta cu coruptia. Inconjurati-va numai de colaboratori care sa va cante in struna. Nu plecati ochii la realitatile zilnice si urechea la dorintele reale ale romanului (cum care roman, acela pe care il invocati permanent, in discursurile dvs. politice, dar pe care de fapt nu-l iubiti, va este indiferent ce se intampla cu el). Continuati in acelasi stil. Poate nu mai doriti sa candidati la anul. In acest caz, totul este explicabil. Cetateanul (celalalt individ invocat in discursurile dvs.) vede, aude si se pliaza numai pe ce este sigur si avantajos pentru el. Nu mai credeti sondajele nerealiste facute de oamenii dvs. Nu va mai considerati alesul tuturor romanilor, ci numai al acelora care din diverse motive v-au votat. Incetati sa mai fiti presedinte numai al celor amintiti mai inainte. Fiti presedintele tuturor romanilor, asa cum v-ati angajat la investirea in functie. Nu mai fiti asa de sigur ca nu va parea un contracandidat care sa va invinga.

Epave ale comunismului

Iulie 12, 2008

Despre comunism, socialism, republica populara, etc. s-a scris in toate felurile. Noi romanii suntem afectati inca, de aceste gaselnite proletare. Cei mai in varsta dintre noi, care am trait acele vremuri si le-am simtit cu brio pe spinarea noatra, suntem mai sceptici cand se pune problema condamnarii acelor vremuri, nu ca le-am regreta cumva. Personal consider ca este vorba numai despre un joc politic, de imagine, sa insisti astazi asupra acelor vremuri, prin popularizarea fara efect, macar moral, a acelor vremuri.

Ma uit uneori, la tv, la personaje care discuta cu patima, ura chiar si profunda indignare, despre acele vremuri, fara sa le fi trait cu adevarat. De prea multe ori, s-a dovedit ca multi dintre acesti impatimiti au fost chiar implicati cu ochiul si timpanul, in slujirea fara rezerve a conducatorilor acelor vremuri. Se pare ca astfel de indivizi si-au pierdut lungul nasului, „au uitat” vremurile cand proslaveau comunismul, pupau mana „conducatorului iubit”, incercau prin constrangeri (in special economice) sa aduca in randurile partidului cat mai multi oameni cititi (desi numarul acestora in raport cu cei considerati drept clasa muncitoare era limitat, procentual). Interesanta pentru mine ar fi o statistica facuta de acesti istorici actuali, din care sa reiasa procentual: conducatori, activisti de partid, propagandisti (nu ma refer aici la cei care erau obligati sa tina cursuri politice in fabrici si uzine, pentru „educarea” membrilor de partid), simplii membrii de partid, ajunsi cu carnet, doar pentru a ingrosa randurile partidului unic. Cum ar fi putut ajunge partidul comunist sa cuprinda aproape 2 milioane de membrii ? 

Vad astazi, pe strada, pe acesti fosti corifei, multi trecuti de 75 de ani, singuri, nebagati in seama de nimeni, murdari, jegosi chiar, cu haine nespalate de ani de zile, netunsi, nebarbieriti, purtand „povara” anilor si incercand sa supravietuiasca, gandindu-se la vremurile cand venea acasa masina cu alimente, de la partid. Probabil ca se descurca greu, neapucand in trecut, din prea multa dragoste fata de partid, sa puna ceva bani la saltea, pentru a-si asigura un trai decent. Au crezut ca vremurile acelea vor fi vesnice. Poate mai cred inca, in revenirea lor la carma natiunii. Nu s-au putut adapta noilor vremuri, nu au avut mintea sa demareze vreo afacere profitabila.

Cunoscandu-i pe multi dintre ei (chiar daca ei nu ma mai recunosc astazi, nu ca s-ar da trufasi ci pur si simplu, pentru ca am fost doar unul din cele 2 milioane de membrii de partid), ii urmaresc cu privirea si-mi amintesc fara placere, ce fel de oameni (fatarnici sau poate ca nu) erau in trecutul nu prea indepartat. Sunt relicvele comunismului, niste epave umane.

Cand se intalnesc mai multi „fosti”, se adreseaza unul altuia cu tovarasul cutare. Discuta despre greutatile cu care se confrunta, dar nu regreta timpurile cand erau niste rotite minuscule, dar insistente, ale propagandei partidului unic. Se intalnesc uneori cu fostii lor sefi (secretari judeteni, unii dintre ei propovaduind si astazi, prin diverse partide de buzunar, aceleasi idei populiste, proletare). Smerenia din privirile lor, pentru sef, se pastreaza si astazi. Mai ca i-ar pupa mana. Poate ca se feresc de trecatori. Cine poate stii ?

Le-a disparut trufia din priviri. Cu inteligenta nu prea au dus-o bine nici in trecut (nu ma refer aici la sefii cei mari). Le-au ramas doar gandurile, bantuite de fantomele trecutului. Aspectul de cersetori ii face sa treaca neobservati printre oameni. Multi dintre ei au dat-o in darul betiei. Nu cred ca din remuscari. Acest gen de indivizi nu pot avea remuscari. Unii incearca sa-si pastreze imaginea de oameni. Putini reusesc.

In toate se pare ca exista un moment cand trebuie sa dai socoteala, macar fata de tine insusi. Cel putin asa cred eu.

Uninominalul

Iulie 9, 2008

Recentele alegeri locale ne-au aratat care ar putea fi noii politicieni ai vremii, din anuntatul parlament care ni se pregateste. Se consolideaza vechea garda, cu figuri arhicunoscute, apar cativa tineri, se prefigureaza ceva miscari de trupe in randul primarilor si consilierilor deja alesi.

Totusi este ceva remarcabil – adevaratii gospodari (vreau sa cred ca acestia nu au umblat la ceva „atentii”), indiferent de partidul caruia ii apartin (politica de partid fiind mult prea asemanatoare in cazul tuturor partidelor, nu prea conteaza) si-au pastrat postul, fiind realesi cu multe voturi, chiar daca participarea la vot a cetatenilor a fost de cele mai multe ori simbolica.

In acelasi timp, am avut parte de „competitii” crancene, pe baza de „fonduri”, unde cetatenii s-au inghesuit sa-si dea votul celor care au dat mai mult.

Nici nu s-au incheiat bine alegerile locale si au inceput „negocierile” pentru impartirea administrativa a colegiilor electorale. Aici surprizele se tin lant. „Legaturile de sange” (cu referire la eternul ciolan) sunt mai puternice decat interesele de partid. Ca si in trecut, politicienii locali, indiferent din ce partid fac parte, isi dau mana pentru a continua impartirea posturilor viitoare si implicit ale intereselor comune, de clan. 

Figurile noi, bineinteles ca din randul celor care pot sustine cu brio cheltuielile legate de dorinta lor neostoita de putere, isi fac loc in fata, dand puternic din coate. Ce ti-e si cu ciolanul asta, face mereu prozeliti, dar numai din randul acelorasi imbogatiti, mereu dornici sa-si sporeasca averea pe seama credulitatii cetateanului.

Am incercat sa fac un portret robot al politicianului de rit nou, alesul nostru (mai precis al lor) de maine, in noul nostru parlament, ales prin votul uninominal.

-mai degraba durduliu, decat zvelt, cu par mai putin sau chiar chel, imbracat la costum, cu o croiala severa si de regula inchis la culoare, incercand sa fie cat mai popular (vrajeala) prin „uitarea” cravatei cand se adreseaza direct, electoratului (se pare ca „pomenile electorale” au mai mare cautare daca cel care le anunta nu este „sugrumat” de capitalista cravata) sau chiar indraznind sa se prezinte in fata curiosilor, in camasa (bineinteles ca numai in culorile partidului), 

-oarecum cult, dar si de multe ori invecinat cu cultura, cu idei putine dar fixe, de profesie doctor, inginer, profesor sau avocat si din ce in ce mai frecvent cantaret de manele, afacerist veros, „baiat destept”, bun prieten cu statul,

-deseori pozand in inocent, competent, nepatat, dar in realitate ajuns super bogat, din afaceri nu tocmai curate cu terenuri, vile, masini, detinand multe actiuni la mai toate firmele cu profit, bagat pana in gat in afaceri multiple, un adevarat „rechin” economico-financiar,

-banuit de coruptie in mai multe dosare (aflate pe rol de mai multi ani, pentru cercetare preliminara, eterna, la procuratura), purtator in secret al unei molime a coruptiei, neajuns de fel in fata judecatorilor si deci nevinovat, nefiind condamnat definitiv,

-politician de buzunar, critic inversunat al adversarului politic, spumegand de furie, infierandu-l cu orice ocazie, ingrosand mult prea repede randurile tambalagiilor politici (gen Boc, Vadim, Funar), promovand adevarate monumente de idei politice, infantile,

-autor al unor promisiuni desarte, de multe ori chiar comice, nicicand respectate, uitate chiar inainte de a se usca cerneala pe text,

-indolent, ipocrit, si nerusinat, deseori obraznic cu electoratul care l-a ales, ducand aproape de perfectiune mitocania la romani,

-trezit din letargie, doar o data la 4 ani, incapabil de propuneri legislative, in slujba cetateanului, ingrosand randurile mumiilor politice (ades vazute pe ecran dormind, citind ziarul, vorbind la telefon, desfacand rebus, etc. in timpul sesiunilor parlamnetului), contand de obicei doar pentru ridicarea mainii cand se voteaza ceva in folosul sau propriu (daca cumva nu este absent, avand alte „afaceri” de pastorit).

Atentie politicieni ! Obsesia puterii este se pare o boala grea, care slabeste inima si creierul. Nu va puneti cu omul simplu care nu uita si doamne fereste sa-si aminteasca candva.

Vin copiii acasa…

Iulie 5, 2008

Copiii sunt o binecuvantare pentru orice familie. Sunt o bucurie permanenta pentru parinti. 

Vazandu-si copii cum cresc si se formeaza ca oameni sub ochii lor, parintii parcurg diferitele etape ale vietii, cu suisuri si coborasuri inevitabile, cu nevoi si lupte continui cu viata, cu imense bucurii, date de catre copii lor.

Sunt mandru ca am copii. Ma bucur pentru toate succesele lor, ma intristez daca nu le iese ceva asa cum ne-am dori noi parintii.

Pana la o anume varsta a tinerilor, ajutorul parintilor este determinant pentru copii. In timp ajutorul parintesc se diminueaza, dar grija parinteasca ramane aceeasi. 

O data cu plecarea la scoli, cand copii parasesc pentru prima data domiciliul parintesc, incepe o „revolutie” a simtirilor, sentimentelor si a gandurilor, a grijilor si trairilor parintesti. Cu timpul te obisnuiesti ca au plecat de acasa in drumul lor spre un viitor, pe care incet-incet si-l construiesc singuri. Lipsa lor, din casa unde s-au nascut, o simti permanent. Ti-ai dori sa-i vezi mereu sub ochii tai, sa-i indrumi (daca mai au nevoie de sfatul tau), sa-i ajuti cu putinul pe care li-l mai poti oferi, cu toata dragostea si puterea ta parinteasca.

Cand te anunta ca vin pe acasa, apare iarasi soarele pe strada ta. Incepe o mica agitatie. Iti aduci aminte de  mancarurile care le plac cel mai mult (chiar ii intrebi) si le pregatesti cu toata dragostea. Te gandesti sa le faci o mica surpriza, asteptandu-i cu un mic dar, ceva simbolic. O data cu apropierea sosirii, nerabdarea ta creste. Esti curios sa afli cum mai arata, cum s-au mai transformat in perioada de timp, de cand nu i-ai mai vazut, chiar daca legatura o tii mai mereu prin internet sau prin telefon. Oricum, internetul sau telefonul nu pot tine loc de a-ti vedea copii in direct, fata in fata.

Ca parinte poti sa intelegi ca tinerii isi construiesc viitorul asa cum si-l doresc si cum il vada ei, chiar daca uneori acest lucru difera de cum vezi il tu. Este alegerea lor si parintii trebuie sa o respecte.

Grija parinteasca nu poate fi anulata de nimic.

Justitiarul

Iulie 4, 2008

In „jocul” cu telecomnada prin multitudinea de programe, majoritatea inutile dupa gustul meu, dau de o emisiune pe Realitatea TV, in care catelusi in slujba S.O.Vantu -ului, se gudurau pe langa justitiarul de serviciu al tarii – Daniel Morar.

Cu intrebari mestesugite, in asa fel incat sa nu „deranjeze” pe cei in slujba carora se gasesc, acesti catelusi de serviciu aveau sarcina de a lamuri (sanchi !?) odata pentru totdeauna cine sunt marii corupti, cum sunt ei „vanati” fara preget de catre procurorii nostrii anticoruptie, cum o multitudine de dosare intocmite de catre slujbasi foarte bine platiti, pentru ‘faradelegi” comise de catre politicieni din toate partidele (aiurea?!) stau la coada la „mana” judecatorilor, cum sunt deja condamnati multi fosti politicieni (bine inteles, ca nu a fost nimeni nominalizat, ca nu aveau pe cine).

Ca sa fie tacamul complet, ni se mai dau in direct niste intrebari nevinovate, din randul telespectatorilor (bineinteles, a celor care si ei sunt in slujba cuiva ?!), de genul: „credeti ca veti fi renominalizat, la sfarsitul mandatului (adica peste cateva zile) de catre ministrul liberal, in functia de procuror sef DNA ? ” Si tinte nene discutii interminabile, pe aceasta tema (atat de inutila de altfel, pentru telespectatorii care chiar doresc sa afle ceva concret despre mult trambitata lupta anticoruptie). Unii ca da, unii ca ba si tot asa discutia se poarta vreo 5 minute.

Am renuntat sa ma mai amagesc ca voi afla ceva concret. De altfel nici nu ma asteptam la asa ceva. De curiozitate, voi „rasfoi’ pe net, presa de azi, sa vad ce zic unii si altii dintre componentii dovediti ai tuturor taberelor de clantai atestati politic, despre „marele eveniment”- confesiunea (bine inteles ca stilizat) in direct, a primului anticorupt al tarii. 

Halal emisiune. Halal comentarii. Halal (nu in ultimul rand) telespectatori (printre care m-am aflat trebuie sa recunosc, vreo 10-15 minute, din curiozitate oarecum politica si ceva mai pronuntat cetateneasca). Nu stiu cand voi mai avea rabdarea sa revin la astfel de emisiuni, de batjocura, la adresa cetateanului de rand.