Archive for Aprilie 2007

Navala corbilor

Aprilie 29, 2007

Asa cum am intuit, dupa producerea unui eveniment nefericit (cazul tinerei prematur disparute), cu implicatii sociale, care a tinut prima pagina a ziarelor si toate jurnalele de stiri, cateva zile, se „autosesiseaza” institutiile statului, amenzile contraventionale (de altfel destul de simbolice) curg pe capul angajatorilor, angajatorii se „sperie” de ochii lumii, sindicatele cer verificari comune cu inspectia muncii (ca si cum pana acuma nu ar fi avut aceste obligatii si nu ar trebui sa reprezinte cu adevarat interesele salariatilor), ministrul muncii isi „incarca” agenda de lucru cu o „vizita” de  1 ora la inspectia muncii inainte de a „trimite” (oare chiar sa fie adevarat ?) corpul de control. 

Urmeaza uitarea. Totul intra in normal. Se va munci in realitate, in continuare, pana la epuizare, angajatorii nu vor tine cont de codul muncii si nu vor plati ore suplimentare, responsabilii polici se vor „vaita” pe toate posturile de televiziune ca nu sunt rezultate palpabile pentru cetateni, deoarece se munceste prea putin, sindicatele mai cumpara niste hoteluri pentru „alesii” lor.

Viata continua: pensionarii (nu este vorba aici de cei privilegiati) vor trai la fel, la limita de subzistenta, elevii si studentii vor „beneficia” de invatamant gratuit (nu scrie asa la constitutie ?), platind totusi sume mari pentru cazare si diferite contributii scolare, banii colectati la sanatate nu vor fi niciodata utilizati numai in folosul catateanului, alesii neamului isi vor innoi mult mai des parcul de masini scumpe, taxe si impozite noi ne vor „invada” (iar cei care le „nasc” ne vor aburi, cum ca sunt concepute in folosul cetateanului), scumpirile la energie, combustibili si gaze se vor pune in continuare pe seama „cerintelor” UE.

Trist dar adevarat. Oare sa existe si limite ? Poate.

Tinerete prematur intrerupta

Aprilie 26, 2007

Citesc cu stupoare articole despre drama tinerei decedate, din cauza stresului generat de munca prelungita, fara odihna corespunzatoare. Sesizez doar senzationalul din modul de prezentare al stirilor. Se incearca „motivarea” plecand de la castigul salarial consistent pentru munca „nenormata”,  invocarea existentei firmelor multinationale care aplica sistemul capitalist de munca, graba si nerabdarea tinerilor de a avea casa, masina, bani.

Tangential se ating si cauzele adevarate: rapacitatea angajatorilor in goana dupa castig si exploatarea fara limita a muncii salariale (dovada murmurele colegilor care comenteaza articolele, dar nu indraznesc sa zica nimic in fata patronilor, de frica de a nu fi depistati si trecuti pe linie moarta, pentru ca au comentarii), existenta unor prevederi legislative (din codul muncii, din contractele colective de munca la nivel national, chiar din contractele individuale de munca si din fisa de post a salariatului) pe care nu le respecta nimeni, sub „patronajul” indiferentei inspectiei muncii si a inspectoratelor teritoriale de munca, efectuarea unor controale medicale periodice de fatada, sub „patronajul”indiferentei inspectiei sanitare de stat si a inspectiilor sanitare teritoriale, neimplicarea cu adevarat a statului in ajutorarea tinerilor.

Ori in aceste conditii, ce mai are de facut un tanar corect, decat sa munceasca pana la epuizare. Adevarat, dar incorect din alte puncte de vedere pentru el, pentru prieteni, familie, societate.

Pot fi blamati tinerii pentru ca vor si pentru ei ceea ce „alesii” si „baietii destepti” au, fara sa munceasca, fara sa studieze ani de zile pe bancile scolilor si al bibliotecilor, fara sa fie pedepsiti infractorii asa cum merita ?

Trebuie sa se intample astfel de nenorociri pentru ca ministrul muncii sa trimita corpul de control la inspectia muncii si sa treaca in agenda zilnica o vizita la sediul acesteia ? Trebuie ca acelasi ministru sa reinfinteze un departament, desfintat de catre fostul ministru din ratiuni care imi scapa, pentru a verifica cum au fost transpuse in legislatia nationala, prevederi ale UE (ma insel eu sau ministerul a raportat ca legislatia muncii si cea sociala au fost transpuse) ?

Ma indoiesc ca raportul corpului de control al ministrului muncii va fi facut public pe site-ul ministerului (asa cum se trece zilnic agenda de lucru a ministrului) si ca va duce la schimbari semnificative de sefi si functionari (poate doar daca nu sunt din acelasi partid).

Poate inspectia muncii ar trebui sa „trateze” stresul generat de munca nu prin vorbe si pliante frumos colorate editate cu fonduri europene. De infractiuni la codul muncii or fi auzit ? De responsabilizarea pecuniara a managerilor or fi auzit ? Nici raspunderea civila a firmelor in cazuri ca cel petrecut, nu trebuie evitata. De ce inspectorii de munca si inspectorii sanitari sa nu aiba si ei responsabilitati de acelasi gen, in astfel de cazuri ? Ei nu controleaza, nu au obligatia de a amenda in cazuri de nerespectare a legii ?

Nu scriu de dragul de a scrie. Cunosc ce este stresul cauzat de munca. Stiu ce inseamna sa muncesti la serviciu luni de zile fara nicio zi libera, sa stai in fabrica 2-3 zile, fara sa te descalti si sa mananci doar pe apucate, sa pui capul pe birou doar cateva minute si sa atipesti imediat, sa adormi cand ajungi acasa, in fotoliu sau in timp ce te dezbraci, sa stai luni de zile in delegatie si cand ajungi acasa sa se uite copii ciudat la tine.

Nu-mi place sa-mi aduc aminte. Am crezut ca astfel de situatii au disparut pentru totdeauna. Nu credeam sa mai existe astazi, salariati kamikaze, care de frica partidului unic si a „controalelor inopinante” trebuie sa fie prezenti permanent la locul de munca. Se pare ca m-am inselat.

Agenda de lucru

Aprilie 24, 2007

Pe site -ul ministerului muncii se afiseaza din data de 12 aprilie, zilnic, agenda de lucru a ministrului. O fi facand seara inainte de culcare vreun raport scris cuiva, de isi publica planul de munca ? Imi amintesc de un sef, care din lipsa sa de activitatea ma punea sa-i fac programul zilnic si raportul cu realizarile zilnice. Bine inteles, ca nu avea nici vointa, nici posibilitatea sa ma controleze. M-am intrebat mereu, daca nu cumva, ii facea la fel seful lui.

Din data de 22 februarie, nu mai sunt proiecte de lege pentru dezbatere, pe acelasi site al ministerului muncii. S-or fi terminat legile UE de adoptat ? Departe de realitate.

Inspectia muncii, departamentele care se ocupa de forta de munca, de relatiile cu muncitorii din strainatate, cu formarea profesionala a lucratorilor, cu relatiile cu sindicatele, cu organizatiile profesionale, functioneaza ? Nimic despre ce au de gand sa faca acestea, pentru lucratori, pentru pensionari, pentru cetatenii defavorizati, nimic despre readucerea in tara a fortei de munca plecate pe alte meleaguri (cca. 3 milioane, care nu contribuie la fondurile de pensii). 

In 12 zile de ministeriat ale nou numitului, ce s-o fi facut ? Pai era timp sa fie si schimbat. Sper ca nu asta asteapta.

Pe postul public de televiziune, am urmarit dimineata (intentionam sa vad meteo, iar mama urmarea emisiunea) vreo 10 minute o dezbatere anosta, cu multi pensionari, stransi de cu zori. Fiecare isi prezenta problema lui, fara a se arata cu adevarat, cu degetul, spre vinovatii adevarati (zic eu politicienii care s-au perindat pana acuma la putere).

Unii (probabil reprezentanti ai unor asociatii de pensionari) se vaitau ca sunt dezbinati (prea multe asociatii de pensionari, ziceau ei, aservite diverselor partide politice, desi dezbaterea fusese prezentata de catre moderatoare ca apolitica), ca au nevoie de reprezentanti in parlament (sper ca cei care ziceau, nu urmareau si ei un ciolan). Erau si cateva „vedete” care vorbeau ca sa se afle in treaba, sa treaca timpul acordat emisiunii, sa se bifeze actiunea si altele care ridicau osanale moderatoarei (se poarta nu ?).

Intr-un final, Petre Roman (parea fostul prim ministru, deci cineva care a avut puterea in mana – probabil in aia bleaga) zice ca trebuie adoptate niste legi, urgent, dar lipseste vointa politica. Pai l-o fi impiedicat cineva cat a fost prim ministru (acuma nu parea a face campanie electorala) ?

In concluzie, zicea ca este nevoie de o noua lege a pensiilor care sa tina seama de anii efectiv lucrati, de cotizatiile platite, de anii lucrati in grupe de munca. Nu a zis nimic de pensiile preferentiale (parca a fost si parlamentar), de o lege unica pentru toti pensionarii (cum este in UE).

Intentia emisiunii este laudabila. Pacat de efectul produs, adica zero. Oricum, politicienii au alte prioritati. Acuma toti, indiferent de partid, cauta adepti, ca doar se apropie un nou vot.

Pusca buclucasa

Aprilie 24, 2007

Cum sa protejezi munca unui lucrator, care isi pierde echipamentul tehnic de munca (pe care il are in dotare, pe fisa proprie de inventar), pentru a putea sa-si desfasoare  activitatea in conditii de securitate si sanatate in munca (a sa si a celui pentru care este platit cu bani grei, sa-l pazeasca)?

Cam asa ar suna intrebarea pentru un conducator al locului de munca, numit prin decizia scrisa a angajatorului (daca ne referim strict la legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/ 2006).

Este adevarat ca exista un paragraf in lege, care zice ca fac exceptie cazurile in care particularitatile inerente ale unor activitati specifice din serviciile publice (armata. politia, etc.) vin in contradictie cu aceasta lege. Totusi se mentioneaza ca raman valabile principiile stabilite prin legea securitatii si sanatatii in munca si trebuie sa se asigure si in acest caz, securitatea si sanatatea lucratorilor (deci a posesorului pustii, implicit a celui pazit de posesorul pustii – de …. fiecare cu meseria lui).

Numai ca pierderea unei pusti mitraliera, sofisticata, adusa pe dolari multi din import, platita de la buget (deci din taxele si impozitele platite de catre cetatean), nu poate fi comparata cu pierderea unei surubelnite de catre un lacatus mecanic sau cu uitarea trusei sanitare de catre un sofer la locul producerii unui accident rutier, unde a acordat primul ajutor, situatii in care trebuie sa se asigure obligatoriu securitatea si sanatatea lucratorului.

Si totusi, prin lipsa suspecta de reactie/ minima implicare, a combatantilor si a sefilor paznicilor, a presei, a mitingistilor adunati in piata, a majoritatii politicienilor, mi s-a parut o stire ca toate celelalte care vizeaza doar senzationalul, fara a intra in problematica, cu adevarat.

Tot de lipsa de profesionalism este vorba, ca sa nu mai vorbim de tragi -comicul situatiei. O fi fost sanctionat macar, pierzatorul jucariei ? Cat pot conta in realitate, antrenamentele dure facute de paznici, pe care ni le prezinta insistent aceeasi presa, cu ocazia diverselor sarbatori (oare numai in scop publicitar ?).

Nu vreau sa marsez pe posibilitatea descarcarii armei in multime, nici pe „rostul” adunarii spontane/ organizate adhoc (langa reclamele cu rotofeiul in costum negru, cu minijupa alba peste costum, care aduce bucurii – stelute, cu bagheta magica), nu intreb cine face platile pentru actiune, nu intreb de ce s-a blocat circulatia, iar agentul din zona n-a avut nicio reactie demna de meseria lui.

Iata grotescul situatiei: pusca pe asfalt, jandarmul care o ridica si o duce politistului care o da peste un geam fumuriu, usor coborat, unui locatar al masinii oprite in vecinatate (pusca s-o fi pierdut din masina respectiva ?).

Ma intreb de ce si impotriva cui trebuie pazit un singur cetatean de catre 7 masini cu minim 2 lucratori in fiecare (ca sa vorbim numai de cei din masini) ?

Am inteles in final ca era un miting de sustinere a unui cetatean in demersul sau de a face o noua baie de multime.

Prostitutia II

Aprilie 21, 2007

Nu mi-am zis inca parerea despre prostitutia politica.

Nu stiu cum sa denumesc altfel, plimbarea dintr-un partid in altul (unii chiar prin 3-4 partide), „balacareala” adversarului, indiferent daca de prea putin timp au fost colegi in acelasi partid, sustinerea subita a unor pareri care in trecutul apropiat erau tabu, la vechiul loc unde „combateau”.

Doctrina partidului este doar un cuvant neinteles pentru multi. Ce ii mana pe ei in lupta, ce doresc acesti „actori” ? Sa fie altceva decat ciolanul ? Greu de crezut.

Dupa parerea mea, consecventa este una din calitatile unui politician. Nu-i agreez pe extremisti, dar acestia cel putin sunt consecventi. Sustinatorii acestora sunt mereu aceeasi, cu putine „derapaje”.

Nu simpatizez cu nici un partid, dar nu pot sa ma fac ca nu vad lucrurile care ma nemultumesc.

Ca avem nevoie de o clasa politica noua este clar. Ca exista si alte modalitati de a face politica este clar. Ca astazi se incearca sa se faca un alt gen de politica, nu prea este clar.

De ce legea electorala nu prevede ca orice parlamentar care pleaca din partidul din care facea parte cand a fost ales, este decazut din dreptul de parlamentar ? Ce este ala parlamentar independent, la 3 zile dupa ce a intrat in parlament, pe lista unui partid ? Stop traseismului politic !

Nu cred ca „baile de multime” sunt solutia. Nu cred ca votul uninominal va rezolva in totalitate problema, poate doar va mai deschide noi orizonturi. „Educatia politica” a multimii nu mai tine. Multimea aia care pune degetul s-a cam saturat de vorbe. Vrea si fapte. Ma sustine in idee, prezenta tot mai nesemnificativa, la vot a cetatenilor. Politicienii actuali presupun ca vad absenteismul, dar nu fac mai nimic concret ca sa convinga pe cei nehotarati. Este adevarat, ca mai putini votanti sunt mai usor de manevrat.

O solutie ar putea fi programele adevarate, in folosul cetateanului si demisia celor care promit si nu rezolva ce au promis. Nu este nevoie sa se astepte pana se compromit total unii politicieni si multimea se trezeste. Dar deja acesta este un aspect de politica adevarata.

Nu cred ca schimbarea „sefilor” institutiilor statului, la fiecare schimbare de guvern este solutia. „Profesionistii” unora nu pot fi mai buni decat ai celorlalti, numai luand in calcul criteriul politic. Se mai mira cineva de ce apar derapajele ?

S-au infiintat daunezi functionari publici de rang inalt, apolitici. S-au tinut asa-zise concursuri pe post. A iesit tot cine a trebuit, ca de obicei. Un bluf total. Cum plecara pd -eii de la guvernare cum s-a declansat „ciolaniada locala” de catre pnl-eii ramasi pe dinafara anterior (ca sa dau un ultim exemplu). Chibitii din presa fac si desfac noi „puteri locale”. Jalnic.

Vom scapa candva de astfel de lucruri ? Sper in continuare. Pana atunci imi dau cu parerea in continuare, fara a ma inregimenta.

Prosoape toxice

Aprilie 17, 2007

Citesti si te minunezi. Privesti si te crucesti. Nu stii ce sa mai crezi.

Seful cel mare de la protectia consumatorului se vaita ca nu are controlul asupra marfurilor intrate in tara, importate din China.

Seful cel mare de la vami nu are nici cea mai vaga idee despre volumul de marfa chinezeasca (aia ieftina sa ia tot poporul, proasta de se rupe cand te uiti numai la ea, dar intens colorata si catalogata ca de firma -este doar o litera schimbata – ca sa atraga).

Seful cel mare de la fisc nu are programate controale la depozitele pline de marfa chinezeasca, depozite care se intalnesc in toate orasele tarii.

Politaiul sef nu vede cum se transporta marfa cu niste sacosoaie mari, de abia le misca 2 oameni. Se face ca nu se prinde, cand gaseste cate un chinez, in geamantan.

Ce conteaza ca UE a restrictionat importul unor astfel de marfuri din China ?

Ce conteaza ca legislatia romaneasca a fost aliniata la cea europeana (sau s-a raportat ca de obicei, doar de ochii lumii bune ?).

Ce conteaza sanatatea amaratului de cetatean roman, zilnic insultat si batjocorit de cei pusi sa-l apere ?

Inspectia sanitara tace malc. Inspectia muncii nu se baga (vanzatorii ambulanti nu au firma !).

Prosoapele colorate, din bumbac 100 % (frumos banc), colorate cu vopsele pe baza de agenti cancerigeni (benzen) invadeaza piata.

Vuieste presa cand niste copii se duc cu bube suspecte pe piele la doctorul de familie, care se nimereste a fi pe faza si cere niste analize toxicologice. Incepe circul.

Ca de obicei nu sunt gasiti vinovati. Numai sefi plangaciosi care dau interviuri de tot rasu – plansu. Dar nefiind de meserie (pusi in frunte doar pe criterii politice) sunt si neputinciosi.

Umbla o vorba, cum ca poporul roman este destept. Eu cred ca i-a mai trecut.

Se inmultesc pe zi ce trece „baietii destepti”, iar cetateanul de rand ramane tot mai singur in fata puhoiului asiatic si a navalei marfurilor lor. Puterea economica ii obliga pe chinezi sa-si construiasca cartiere, la noi. Vin cu mafia lor, ca si cum la noi nu ar fi.

Poate ne molipsim sa lucram ca ei, nu sa producem marfa ca ei.

Sa fie clar, nu sunt nationalist, nu am nimic cu chinezii, dar parca imi pare mai rau de noi toti ceilalti.

Conditii de munca

Aprilie 15, 2007

Legislatia nationala defineste conditii speciale si conditii deosebite de munca. Cu legislatia ne-am apropiat destul de mult de cerintele europene. Ca de obicei cu practica suntem la pamant. Nu conteaza, daca „raportam frumos” suntem credibili. Sa fie oficialii europeni, asa de creduli ? Greu de crezut. Totusi accepta. Greu de inteles, de ce ?

Initial s-a prevazut ca pana la data aderarii la UE sa se imbunatateasca conditiile de munca, astfel incat conditiile deosebite de munca, sa dispara din legislatie si sa ramana numai cele speciale (aceste meserii, activitati sunt nominalizate in legea pensiilor nr. 19/ 2000). Cat de mult s-au „imbunatatit” conditiile de munca, se poate deduce din HG nr. 1025/2003, HG nr.2280/2004, HG nr. 246/ 2007, in care sunt nominalizate locuri de munca din unitati ale economiei nationale, precum si conditii de incadrare a unor locuri noi si/ sau mentinere locuri deja incadrate in conditii deosebite de lucru.

Solutia aleasa de guvernanti este prelungirea termenului final, pana la „imbunatatirea”conditiilor de munca.

Nu ar fi interesanta o statistica de genul: nr. total de locuri de munca incadrate in conditii deosebite de lucru/ nr. total de lucratori ce trebuie incadraticonform legii/ numar total de lucratori real incadrati prin „mila” angajatorilor „aliati”cu sindicatele ? 

A cui sa fie responsabilitatea ? Cum justifica salariile/ indemnizatiile, pe care le primesc: inspectorii de munca din inspectoratele teritoriale, sefii lor din inspectia muncii si din ministerul muncii, inspectorii sanitari din inspectiile teritoriale, sefii lori din inspectia de stat si din ministerul sanatatii.

Sefii de sindicat cum se „spala” de sarcinile cu care au fost investiti de aceasta mare „masa de manevra”, de sindicalisti ? Angajatorii sa aiba si ei sarcini legale ?

Este vreo institutie a statului care sa faca si control adevarat ? Ce face corpul de control de la cel mai de jos nivel de activitate si pana la varf, al statului ? O statistica a nr. total de „controlori” raportata la eficienta muncii lor si a salariului pe care il primesc de la buget (adica de la noi toti), este posibil sa fie facuta de vreun institut specializat ?

Sau avem alte „prioritati” nevinovate, precum: ce se intampla daca ar fi maine alegeri ? Dupa parerea mea: nimic nou. Vin ai nostrii pleaca ai nostri, noi cu drag ne facem ca muncim si ei se fac ca ne platesc. Mai are rost sa ne plangem de „lipsa” fortei de munca ?

Ipocrizia

Aprilie 15, 2007

Am trait vremuri de care nu vreau sa-mi amintesc. Nu vreau sa le comentez. Uitarea e sfanta pentru mine.

Urasc ipocrizia. Fosti colegi care astazi „s-au ajuns” practicand ipocrizia, atat in trecut cat si in prezent, astazi nu pierd nici o ocazie de a iesi in fata. Nu-i invidiez. Ca meseriasi au fost mediocri. Drept colegi nu-i pot invinui prea tare, dar nici elogia. Ca oameni ai zilelor actuale, nu prea stiu ca sa cred despre ei. Pe unii chiar i-am intrebat: cand au mintit, atunci cand au intrat in partidul comunist si au ascuns intentionat, date, care nu le erau defavorabile sau acuma cand propovaduiesc grija fata de cetatean ? Am numai mila pentru ei. Oare conteaza ce simt eu ? Se pare ca nu.

M-am intrebat pana unde poate ajunge ipocrizia. Se pare ca nu are limite. Ca si nesimtirea, ipocrizia mi se pare a fi vesnica.

NU sunt un fan al politicii. NU simpatizez cu nici un partid. Nu pot sta totusi impasibil cand vad cum biserica este ATRASA in jocuri politice.

Un inalt ierarh profita de „capul politic luminat”al tarii ca sa-i amageasca pe mireni, ca doar seful lui bisericesc are o varsta si nu se stie niciodata cand se pune problema succesorului. Invita patetic conducatorul sa spuna cateva cuvinte multimii adunate la slujba.

Seful politic al tarii pare surprins de invitatie, dar nu ezita sa faca ceva campanie electorala, „aruncand”spre credinciosi cu „vorbe” despre grija lui nemasurata pentru binele tarii si pentru cetateanul amarat. Ma mir ca nu a improscat cu noroi, conform obiceiului, in adversarii politici.

La diferenta de nici 20 ore apare „seful politic”, in celalalt colt al tarii, descinzand din masina personala, la alt lacas de cult, unde reia „procedura”. Daca vrei sa faci un calcul pe ore si Km, te poti intreba: „credinciosul” o fi condus toata noaptea ? Nu parea obosit.

Rusine ca s-a ajuns pana la implicarea bisericii in politica! Mi-am amintit de zilele cand se pronunta cu smerenie, in biserica, numele „conducatorului multiubit si multstimat”, chiar daca acesta nu agrea biserica si pe credinciosi (cel putin sustinea oficial asta).

Un popor intelept ar trebui sa aiba conducatori intelepti. Suntem un popor intelept? Avem conducatori intelepti ? Unde se rupe legatura ?   

Schimbul de experienta

Aprilie 5, 2007

Pe vremuri se numeau deplasari in strainatate si cu ele erau recompensati pe banii intreprinderii tovarasii cei mai „competenti” (cei bine vazuti de director, cei cu unele sarcini de partid si de stat si cativa care trebuiau sa si invete cum sa lucreze la un echipament de munca sau sa conduca o instalatie tehnologica noua sau sa obtina un produs nou al megalomaniei comuniste).

Astazi vedem cum turme de consilieri de la primarii (indiferent de culoarea lor politica, cand e vorba de concedii platite din bani publici, se voteaza unii pe altii) se duc in schimb de experienta prin tari exotice, cum acoliti ai primarilor (secretare, tipteri de birou, soferi merituosi, prietena oficiala, etc.) merg sa cerceteze cum au reusit tarile din UE sa inventeze taxe si impozite noi, astfel incat cetatenii (doar merg pe banii acestora) sa nu mai faca scandal la aparitia unor taxe gen taxa pentru sport – adica sustinem toti niste vedete locale care au oarece talent sa loveasca basica, nefacand de fapt performanta, doar fiind „intretinuti” mult prea bine pentru ceea ce ofera, de vesnic prostitul cetatean.

Se mai gaseste cate un primar „furios” sa-si mai faca ceva reclama politica si care cere „colegilor” de partid sa returneze banii, ca si cum banii consumati de ceilalti, opozanti politici insa, nu sunt tot din buzunarul cetateanului.

Veniti din schimbul de experienta, proaspat bronzati, fiind prea obositi, nu pot „munci” in folosul comunitatii si pleaca sa se odihneasca pe litoralul turcesc sau grecesc (din banii lor cica; oare de unde au acesti bani, din salariu ? Greu de crezut).

Astfel de subiecte apar prin presa numai daca vreunul din cei plecati a „jignit” cumva redactorul sef sau patronul vreunui ziar local sau primarul a calcat in strachini la partidul care l-a facut om.

Jalnic. Nu este si acesta un mod de coruptie ? Profitorii/ beneficiarii dau cuiva socoteala, in afara tagmei din care fac parte si care ii propulseaza ?

Jignitor pentru acest popor. Oare mai stie ce sa mai creada omul de rand ? Acestuia cand ii va veni randul sa „vada”si „sa simta” beneficiile democratiei adevarate ? 

Populismul ieftin ne invadeaza. Cum si cand se vor satura acesti cetateni vesnic invocati (de niste politicieni nevolnici ) si niciodata luati cu adevarat in seama ?

Nu-mi place „zicala”: frumoasa tara, dar pacat ca este locuita. Dar daca cel care a lansat-o stia el ceva ?

Purtatorii de cuvant, comunicatele de presa

Aprilie 3, 2007

Este moda purtatorilor de cuvant si a comunicatelor pentru presa.

Au/ nu au ceva de spus, o multime de purtatori de cuvant ai unor institutii publice lanseaza comunicate de presa standard, adica „vorbe” cu minim continut, care de fapt nu „deranjeaza” pe nimeni, care mai mult tulbura mintea cetateanului decat il lumineaza.

Cele mai „simpatice” comunicate de presa le lanseaza politia, jandarmeria, inspectoratul pentru situatii de urgenta, inspectoratele de munca si inspectia muncii, justitia, procuratura. Purtatorii lor de cuvant vorbesc „stas”, alambicat, sa priceapa fiecare cetatean ce vrea/ ce i-ar conveni. Te „inunda” in date statistici, de multe ori ireal de constientizat (mai ales ca te lovesti de contrariul statisticii, aproape zilnic).  O fi bine o fi rau ?

Evita conferinte de presa sau comunicate oficiale: primariile, ministerul sanatatii, casa natioanala de pensii, casa nationala de asigurari de sanatate. Nu prea am vazut nici purtatori de cuvant la aceste institutii. Oare nu au ce spune, nu primesc solicitari, nu au probleme nerezolvate, toti cetatenii sunt fericiti si multumiti ? Greu de crezut. 

Hilare sunt comunicatele de presa ale cluburilor de fotbal si ale oficialilor din fotbal. Purtatorii de cuvant ai acestora se intrec in „amabilitati” despre adversari. Presa oricum  ii soarbe din ochi.

Purtatorii de cuvant ai presedintiei si ai guvernului in cele mai multe cazuri „balacaresc” adversarul politic. Despre cei ai partidelor politice ce sa mai vorbesc ! Comunicate de presa sunt pline de „venin” pentru omologul din partidul concurent la „putere”. Cand mai au timp sa „lucreze” in folosul cetateanului, pe care toti il invoca permanent, ca pe un motto ?

Daca asa trebuie sa se faca politica, pentru mine unul nu prea conteaza. Oare adversarul politic nu face decat lucruri rele in tara asta „minunata”? Toti politicienii sunt corupti si profitori ai ciolanului ? Respectul pentru cetatean nu mai conteaza chiar deloc ? Pana la proba contrarie nu stiu ce sa mai cred.

Nu sunt nici sceptic, nici indiferent, dar nici „gogosi” nu pot inghiti.

Ma intreb ce ar putea zice un purtator de cuvant al pensionarilor, al copiilor strazii, al cersetorilor care ne invadeaza, al lucratorilor disponibilizati din fabricile falimentate intentionat, al lucratorilor „la negru” care sunt majoritari pe toate santierele de constructii, al conducatorilor auto „spertuiti” de catre politisti, al prostituatelor alergate pe centura de politisti, al multimii care sta in fata ghiseelor cu functionari publici concentrati in fata calculatoarelor (foarte ocupati, doar joaca solitaire !?), al celor multi care fac piata printre comercianti locali (nu producatori autohtoni) care vand marfa din import, dar care il iau la goana pe taranul roman care incearca sa vanda o legatura cu ridichi, al batranilor din piete care vin cu salata si lapte la piata (ca sa aiba din ce trai), iar gardianul ii impinge/ ii bruscheaza spre marginea pietei ca sa nu-i „concureze” pe „oficialii” pietei ? Cum credeti ca ar arata un comunicat de presa al acestora ?