Archive for Mai 2010

Se desteapta, cumva, romanul de rand ?

Mai 24, 2010

Citeam rezultatul unui sondaj CCSB, cu o singura intrebare, pusa pe strada cetateanului impovarat de grija zilei de maine, in conditiile creizei actuale – 91 % dintre romani ar dori reintroducerea pedepsei cu moartea.

M-am intrebat care ar putea fi rata de participare la un referendum national, pe aceasta tema si am concluzionat ca s-ar prezenta la vot mult mai multi cetateni dacat la ultimele alegeri prezidentiale.

Nu cred ca romanii sunt rasisti sau intoleranti, ci doar satui de crime, violuri si pedofilie, de atacuri armate in plina strada si in plina zi, de batai ca-n filme intre clanuri mafiote, tiganesti, de jafuri financiare gen FNI sau Caritas si de „aranjamente” fiscale si licitatii trucate, in numele democratiei, doar pentru o mana de profitori ai tranzitiei.

Cred ca cei intervievati erau in cunostinta de cauza, erau patiti sau fusesera martori la cel putin una dintre „manifestarile” pentru care ei considera utila reintroducerea pedepsei cu moartea. Sigur erau informati in legatura cu subiectul intrebarii, nu cum s-a intamplat la ultimul referendum, cu unicameralul, cand cei putini prezenti la vot au pus degetul unde s-a nimerit. Nu cred ca s-a gandit vreunul dintre cei intervievati, la mila fata de aproapele sau devenit criminal, considerand ca nici cel care practica fapte certate cu dreptul de a trai in colectivitate, nu are mila fata de victima sa.

Vezi la stiri, cum tot mai multi tineri sunt adunati de pe strazi si dusi la dezintoxicare. Magazinele de vise, care vand plante etnobotanice prolifereaza si umplu buzunarele unor asazisi investitori sau comercianti. Se profita doar de vidul legislativ existent sau de lipsa unei maini forte, care sa pedepseasca crunt pe cei vinovati. OUG nr. 6/ 2010 stabileste un numar de plante etnobotanice, interzise la comercializare. Am vazut la televizor, cum un comerciant declara senin, ca va aduce alte produse, neinterzise. De ce ? Simplu. Nu-l interesa sanatatea tineretului tarii, doar profitul propriu, rapid si substantial. Era destul pentru el daca vindea 2-3 luni, noile plante etnobotanice, pana se interziceau si acestea prin lege.

Nu cred ca ar fi vorba de lipsa de democratie, cand este vorba de sanatatea unei natiuni, daca s-ar interzice prin lege toate plantele etnobotanice cunoscute, inclusiv derivatele lor, mentionate in cataloagele internationale de profil pentru produse periculoase.

Chinezii cand prind traficanti de droguri, intai le taie mainile si apoi ii impusca in ceafa, in cadrul unor executii publice, in piete. O fi bine, o fi rau ? Nu stiu. Este sigur insa – chinezii inainte de a incalca legea drogurilor, se gandesc bine.

Ce vedem la noi ? Traficanti si comercianti care se imbogatesc fara limite, care stau la masa cu politicieni, interlopi oaspeti de seama ai unor ministrii, aceeasi interlopi care nu de putine ori sponsorizeaza serbari campenesti in timpul unor campanii electorale ale politicienilor. Achizitii publice trucate sau incredintate direct fara licitatie sau fara concurenta. Beizadele ale unor politicieni sau ale unor „avuti” locali care dau iama prin baruri, care vorbesc tare pe strada, care conduc masini puternice cu viteza mare, in sunete ascutite de manele si care nu de putine ori produc accidente de circulatie soldate cu victime.

Ce vor in prezent, politicienii nostrii ? Incearca sa ne convinga cum ca o stafie criminala (cum era un titlu intr-un ziar) bantuie Romania. Stafia fiind de sorginte bugetara sau pensionara. Ei politicienii, nu au nicio vina pentru actuala situatie economico- financiara, dezastruoasa, in care se afla tara si simplii ei cetateni, cetateni care nu sunt mana in mana cu puterea.

Ce ne dorim de fapt, noi cetatenii de rand ai acestei tari ? Sugestiv mi s-a parut un titlu dintr-un ziar – ne dorim sa avem, sa putem, sa facem si prea rar ne dorim sa fim. Frumos, real, in firea lucrurilor. De ce nu si in sufletul fiecaruia dintre noi. Simple cugetari ? De ce nu, dovedim astfel ca existam. Prea des suntem necuvantatori si ne ascundem in noi insine. De ce nu spunem mereu, ce gandim ori simtim ? De ce nu actionam la primul impuls ? De ce ne lasam calcati mai mereu, in picioare, de nevolnici ? De ce procedam mai mereu, precum in vechiul banc, cand doi amici se intalnesc pe o banca in parc si unul il intreaba pe celalalt – stai si cugeti sau doar stai ?

Fotbalism versus futbolism

Mai 19, 2010

In Romania este greu de facut un clasament legat de fotbal sau de futbol, ca sport in sine, plecand de la investitii in infrastructura si in sportivi, continuand cu performantele sportive, interne si externe (te apuca rasul-plansul ?!) si in final inventariind beneficiile financiare aduse de sportivi celor care investesc. Multi sunt cei care se lauda cat de mult investesc, doar 1-2 au insa dreptul moral sa se laude.

Nu ma refer aici la clasamentul sportiv, prin acumulare de puncte. De ce ? Sunt destule voci prin presa care sustin ca aceste clasamente nu sunt tocmai cinstite, ca se umbla in continuare la arbitrii (vezi cazul Penescu), ca reciprocitatile nu au disparut definitiv, ca sunt interese financiare meschine, ale conducatorilor, adversari declarati in gura mare pe la tv, in sport, dar prieteni la toarta, in afaceri nu tocmai oneroase. Numai Mitica de la liga vede totul in roz si apreciaza „progresul” nemaivazut al campionatului pe care il patroneaza.

Citeam undeva un titlu de articol (nu retin exact unde) ca fandaxia bantuie prin fotbalul romanesc. Nu am fost curios sa ma luminez, ce voia sa spuna cel care scrisese articolul. Am luat totusi DEX-ul si am citit: fandaxie = manie, ticneala, aiureala. Parerea mea ? Se discuta prea mult prin emisiuni de profil, cu asa zisi oameni de fotbal, despre niste corifei ai fotbalului autohton, scufundat de fapt, in mediocritate, afacerism si aranjamente cu iz penal. Manie ? Poate din cea proletara, cand vezi cat de infantil gandesc si se exprima, unii. Ticneala ? Se poate discuta. Aireala ? Cat cuprinde. Cui foloseste ? Sportului in sine, in niciun caz.

Dupa rezultate slabe sau dupa aranjamente de culise, auzi antrenori, jucatori sau conducatori de cluburi zicand – imi asum intreaga raspundere pentru rezultat. Ce or vrea sa spuna de fapt, in afara de a arunca o vorba in vant ? Se intampla des sa fie schimbati antrenorii, sa fie trimisi la echipa a 2-a simulantii si profitorii sportivi. Conducatorii de club sunt  sanctionati prin benere defaimatoare (sau poate nu), de voci nemultumite strigand din gloata furioasa de suporteri, prin injuraturi birjeresti si batai intre asa zisii suporteri sau acestia si jandarmi. Legea nu se aplica. Amenzile date de liga se injumatatesc la recurs. Conducatorii de club nu raspund in fata nimanui, pe motiv ca ei investesc. Vorba vine investesc, in conditiile in care purtatori de crampoane sunt adusi de peste mari si tari, populand pana la refuz, echipele romanesti, astfel incat romanii din lot ii numeri pe degete. Si se mira oficialii de nivelul intern al fotbalului romanesc. Se agita sefii de la federatie si liga, ca echipele romanesti clacheaza in tururile preliminare ale competitiilor internationale.

Fiind vorba de fotbal, am intocmit un clasament Gura mare si infantilism in fotbal.

-Locul I cu coronita (de parlamentar european) – inteligibilul Gigi Becali. Iata viziunea lui despre sportul in care investeste (sau macar asa sustine peste tot, unde il asculta cineva) – Toja pac bufa – bufa, Kapetanos gol tara-para (din jena, probabil, nu a scris redactorul, tarta-parta). Cum traduc eu viziunea latifundiarului ? Echipa patronata de miliardar joaca ceva in genul: visand la extraterestrii in poarta, nati-o tie, dami-o mie, in aparare, tarta-parta pana la 16 m si apoi spit in mingea proiectata in cuc (adica in vazduh, in vorbirea populara).

Locul I – ebenist al limbii de lemn, din cea mai nobila esenta – Cornel Dinu. Ce zice el despre Gigi Becali – Gigisor suge banii Stelei. E o cacareaza de om. Depozitar al unor anume cunostinte despre fotbal, netraduse insa pe terenul de fotbal, in rezultate pe masura analizei critice pe care o practica, Cornel Dinu are totusi voia suporterului din mine, sa se exprime public. Cum ? Este problema domniei sale. A fost totusi fotbalist, nu purtator de crampoane. Pentru a analiza ce spune de fapt C.D, citez cateva fraze scrise sub titlul – Injuraturi cordiale, de Lelia Munteanu (cea care l-a si caracterizat drept ebenist). Auzi cum suna  – „Intr-un elan transcendental propedeutic, C.D, cu inconfundabila-i elocventa deloc obnubilata, l-a facut pe Gigi Becali, cacareaza. Printr-o inferenta locvace, ……”, s.a.m.d, in acelasi stil. Eu unul nu am inteles nimic, ca de altfel din 90 % din frazele lansate de C.D spre deliciul necuvantatoarelor din fotbal.

Locul II – afaceristul Vasile Turcu. Expresiile sale celebre, despre fotbalul practicat pe maidan, in general si contrele nemiloase, cu ceilalati investitori si conducatori de cluburi, de aceeasi factura cu el, umplu paginile ziarelor de sport si fac deliciul vorbitorilor pe la televiziuni. Ce zice omul ? La ce mecla are Bonetti, l-as pune sa-mi pazeasca strugurii, ca sa sperie pasarile. Rade ciob de oala sparta, unde era Cupidon. Sau, catre Iuliu Muresan – i-a murit cocoselul si da din limba. Toate bune si frumoase, ca doar pupeze si cocalari, ca in fotbal, rar gasesti pe altundeva.

Locul III – maestrul sumo (cum singur se considera) Iancu de Timisoara. Ce zice el despre fotbal ? M-am saturat de fotbalul din Romania. E mizerabil, jegos. Cine l-o fi facut asa ? Conducatorii din fotbal nu au niciun „merit”. Nu ei sunt cei care agita spiritele si contesta orice. Nu ei sunt cei care in goana dupa profit imediat, cu investitii minime, au adus in tara, sute de simulanti in ale fotbalului. Nu ei sunt cei care se „alinta” zilnic, in public. Nici usturoi nu au mancat, nici gura nu le miroase. Nu ei sunt cei care fac vizite dese pe la parchet si dau cu subsemnatu si cu presupusu.

M-am intrebat intotdeauna – infantilismul sa fie o „calitate” sau doar o obisnuita a oamenilor de fotbal ? Ma uit pe la straini (englezi, francezi, nemti, spanioli). Vezi conducatori de cluburi care stau civilizat, in tribuna, unul langa altul, la meci. Nu se contreaza in public. Nu dau declaratii sforaitoare. Rezultatul ? Pai nu se vede ? Echipele lor castiga campionate, cupe europene si mondiale.

Dar de fapt, ar trebui sa dispara presa sportiva din Romania ? Daca se vinde hartia plina de balacareli si vorbe fara perdea, de ce ar renunta presa sa scrie astfel ? Poate doar din respect pentru meseria de ziarist. Este cazul ? Cine mai stie !   😦

Tezele din mai

Mai 9, 2010

Zilele trecute, presedintele tuturor romanilor, iesit in fata natiunii la ora de varf (se transmiteau meciuri de fotbal pe vreo 6 canale de televiziune), ne-a prezentat viziunea grandioasa asupra gandirii sale profunde, de iesire din criza, gandire care ii creaza insomnii, din cauza nemaipomenitei sale griji pe care o poarta natiunii romane. Sa traiti bine….Hi, hi, hi….   

Ca si cum domnia sa ar fi fost plecat din tara in ultimii 5 ani, ca si cum nu domnia sa ar fi pastorit guvernele ce s-au perindat in ultimii 5 ani pe la Palatul Victoria, ne-a prezentat situatia grava in care se afla tara, ne-a cerut sa fim de acord cu curba de sacrifiu pe care a visat-o domnia sa in noaptea precedenta si pe care a prezentat-o cu surle si zurgalai reprezentantilor FMI sositi la Bucuresti sa „ne ajute” sa nu ajungem in faliment precum Grecia. Concluzia discursului stralucit al alesului romanilor de peste Prut, in fata/ urechile natiunii romane, de dincoace de Prut, ramasa surda, muta si oripilata – nu se pune problema ca tara sa intre in faliment, nu conteaza falimentul cetateanului simplu. Nepotismul sa infloreasca, clientii de partid sa se imbogateasca in continuare fara limite, omul de rand sa se sperie tot mai tare.

Continuand in stilul sau inconfundabil de vechil al natiunii, prim ministru, prim procuror, unic parlamentar si singur roman responsabil, taras grapis si-a exprimat neputinta propriei invataturi in ceea ce priveste economia si finantele. A reusit inca o data sa inflameze spiritele, in randul omului simplu, sa-l sperie si sa-l aduca in situatia de a nu mai sti ce sa creada, anuntand reduceri masive, de salarii si pensii, inchiderea robinetului cu pomeni spre cei cca. 8 milioane de asistati sociali din Romania, inflatia preturilor la alimente, carburanti, lumina si caldura.

A omis doar sa ne spuna, ca a preluat oficial si functia de prim ministru, renuntand la cea de doar cucuvea – vestitor de nenorociri, de la Cotroceni.

Actualele teze, din mai, ale actualului presedinte al tarii, mi-au amintit de tezele din aprilie 1989, in cinstea congresului XIV, de pe vremea lui Ceasca (ce trebuie sa mai rada si sa se hlizeasca in oglinda iadului, ilustrul fost conducator), care ni se prelucrau la invatamantul politic de partid, la care participau obligatoriu, toti salariatii, indiferent daca erau sau nu membrii de partid, ca doar trebuia sa stim toti ce gandeste si pitroceste seful suprem in numele nostru, al prostimii de rand.

Astazi, poate sa mai spere cineva ca nu se vor mai intoarce niciodata, cozile de la 2 noaptea, la abonament pentru lapte (pe care tot nu-l gaseai mereu), cartelele pentru ulei, malai, faina si oua, alergatura prin piata dupa cartofi ?

Ce n-a stiut Ceasca si nu a crezut ca este posibil, a fost ca mamaliga explodeaza si s-a vazut ce a urmat in decembrie 1989.

Asistam oare, astazi, la razbunarea marinarului, harsit pe oceanele lumii, care a vazut din statistici, ca la ultimele alegeri a fost votat doar de 50% din cei 30 % de romani cu drept de vot ? Alesul isi arata coltii la poporul care nu l-a mai vrut.

Ce urmeaza ? Se intrevede o posibila recunoastere oficiala a esecului total al politicii si guvernarii basesciene – cu caciula in mana, ne ploconim la straini ? O noua mascarada politica, adresata actualilor guvernanti, de altfel acolitii si copii de suflet ai presedintelui, se iteste la orizontul politic dambovitean ? 

Nu pot sa fiu de acord ca fara straini nu ne descurcam. De ce polonezii pot ? De ce pe vremea lui Tariceanu, s-a putut ? Sa fie clar, nu sunt un sustinator al politicii lui Tariceanu, dar al politicii liberale adevarate, da.

Urmeaza sa cersim din poarta in poarta, la UE si banci internationale ? Urmeaza sa nu fim in stare sa accesam fonduri europene, din motive de coruptie si dezinteres total al guvernului ? Sa mascam in continuare propria neputinta in fata unor adevarate reforme economico-financiare si de ce nu politice ?

Oare cand vom apuca taurul de coarne ? O fi posibil in urmatorii 5-10 ani ? Eu unul sunt un incapatanat prin definitia capricornului. Sper in continuare, desi nu prea am motive serioase sa cred ca voi apuca zilele unei schimbari majore.

Ce este mai trist ? Ce urmeaza dupa guvernarea Basescu ? Parca nu as mai vrea sa vad tot strategia alarmismului care sperie pe toata lumea, aplicata de guvernul Boc, doar doar o crede cineva – ce de mai de reforme se fac in tara noastra si doar cetatenii sunt de vina ca nu muncesc si asteapta doar castiguri usoare. Vor continua romanii pur sange din guvern, sa se zvarcoleasca in somn de grija natiunii, dar in acelasi timp sa se tavaleasca, in delegatii prelungite, pe bani publici, prin nisipurile fierbinti din Dubai ? Vom asista la prezenta in prim plan, a acelorasi fete de politicieni, rosi in coate de trasul la edec in slujba cetateanului cocosat insa de noi biruri puse de catre stat pe seama lor ?

O disparea vreodata populismul ieftin si discursul anost practicat de toti politicienii damboviteni, indiferent de carnetul de partid din buzunar ?

Mi s-a parut de bun simt replica dr. Ion Uta, cand a aflat ca fiica sa Teo Trandafir candideaza pe listele PDL pentru un loc de deputat – daca PDL este un mare cacat, Udrea este motul.    😀

 Apropo, pentru cei care nu stiu. Primii someri inregistrati in Romania dupa decembrie 1989 au fost securisti si activisti ai fostului partid comunist, componenti de „elita” ai fostului regim. Care o sa fie ultimii someri din zilele de azi ? Ca doar nu o sa fie politicienii.

Ce mai freamat, ce mai vuiet

Mai 2, 2010

Parca nici nu a fost 1 Mai, adica, vreau sa zic ziua internationala a muncii, nu ziua internationala a celor ce muncesc, cum se zicea pe vremea lui Ceasca. Nu mi-am propus sa analizez – cine isi permite azi si cine nu, sa munceasca. Se pare ca in viziunea actuala, nu conteaza decat ce pui in traista, nu conteaza daca muncesti sau nu. Sa fie clar, in randul celor care muncesc cu adevarat, nu pot sa-i includ pe cei care profita de pe urma afacerilor cu statul, pe cei care fura de la ceilalti, pe cei care traiesc din invarteli. Desi, daca ma gandesc putin si acestia „muncesc”, in felul lor.

Sotia mea se plangea, ieri, ca nu a auzit toata ziua, la radio-tv, muzica patriotica (de ce, nu ?), care se canta pe vremuri, de 1 Mai. Oare de ce ? Dupa cate imi amintesc eu, Ciprian Porumbescu nu le-a avut cu comunismul. Muzica aducea doar un omagiu muncii – „Si ei azi sarbatoresc, 1 Mai, muncitoresc”. 

Nu am amintiri grozave legate de prima partea a zilei de 1 Mai, cand de regula eram obligat sa particip, pe baza de tabel, cu semnatura, la marea defilare, cu steaguri si plancarde. Dar parca, pentru ce urma „obligatiei de serviciu” – serbarea campeneasca in aer liber, cu mici si bere, in sunet de fanfara, merita sa stai „drepti” 3 ore, pentru a beneficia ulterior, tot restul zilei, de primavara, de deconectare totala, sa profiti de prilej pe a se lansa noi bancuri cu Bula, in cercul restrans de prieteni, iesiti cu familia la iarba verde.

Ieri, opozitia a renuntat la „pomana electorala”, cu mici si bere. A strans o mana de trepadusi de serviciu, ai partidului, pentru a organiza in mai multe orase, mitinguri de protest impotriva guvernarii actuale.

Guvernantii au uitat, ca de obicei, tot ce tine de traditii, daca acestea nu folosesc la reclama politica ieftina. S-au afisat doar la mare, unde s-a dat startul unei noi „afaceri turistice”, in spiritul si folosul politic al partidului de guvernamant.

La iarba verde, nu mai e niciun loc, unde sa te poti aseza, pe marginea raului, pentru ca s-a dat in proprietate la oameni, inclusiv albia raului (albie, pe care legea stramoseasca o considera bun comun, al obstei), pentru „a nu mai face gat” ca fosta lor proprietate a intrat in posesia vreunui profitor local, al tranzitiei.

Daca te duci in parc, nu poti sa stai linistit, de racnetul si vaietul manelist, care inunda eterul.

Impreuna cu sotia, am dorit sa sarbatorim, ieri, 1 Mai, cu ceafa de porc la gratar, mici si bere. De dimineata, am facut o plimbare prin market-uri, am achizitionat ce era nevoie si am parcat acasa, in bucataria de bloc.

Nu am iesit la iarba verde, pentru ca acum doi ani am fost „alungati” de bodigarzi, de pe malul apei.

Am pus gratarul pe aragaz si berea in frigider, la rece. Am facut o salata mare, cu verzituri de sezon.

Am sarbatorit in duo, eu si sotia, copii nostrii fiind plecati fiecare pe la treburile lor, fratii si surorile, fiecare pe la casele lor, iar parintii nostrii nemaifiind printre noi.

Am pus pe calculator, muzica de-a nostra, populara si lautareasca veche. Nu am avut un CD sau inregistrata, melodia lui Ciprian Porumbescu. Pacat. O voi procura, pentru viitor.

Sa fie nostalgie ? Poate, doar pentru serbarile campenesti de la iarba verde, la care participam, cand erau copii mici. Poate pentru reuniunile de familie, la care ne strangeam, uneori (mai ales daca se nimerea sa fie si ziua de Paste), 15-20 de persoane (parinti, copii, nepoti), cu ocazia zilei de 1 Mai.