Archive for Noiembrie 2009

Prins cu izmenele in vine

Noiembrie 27, 2009

Nu imi revin inca dupa imaginile pe care le-am vazut aseara la televizor, cand „manevrand” telecomanda in cautarea unui film sau a unui documentar, mi-a aparut pe ecran fata descompusa de frica, a presedintelui nostru, care folosind explicatii puerile – nu stiu daca m-a injurat, daca a zis ceva femeii, etc. – incerca sa raspunda unei intrebari puse in direct, de catre reporterul Realitatea TV.

Cum se derula pe imagine si titrarea – presedintele Basescu a lovit cu pumnul un copil, am urmarit si filmuletul, repetat apoi de mai multe ori.

Pentru mine este clar – un adult a lovit un copil, in public, de fata cu mii de oameni. Nu ca ar conta prezenta mai multor oameni, pentru un astfel de gest incalificabil. Figura crunta a protagonistului loviturii, adresata victimei din coltul ochilor, anterior aplicarii loviturii propriu-zise, nu ma lasa sa am dubii in ceea ce priveste intentia agresorului sau veridicitatea filmuletului. Declaratiile ulterioare ale presedintelui, dupa 3 ore de la explicatia sa initiala, facuta in direct la televizor, au doar rol de aburire a celor deosebit de creduli. Nici declaratiile unor „specialisti” in trucaje nu m-au dat pe spate.

Nu ma intereseaza motivele unei astfel de fapte reprobabile. Pentru mine – „faptele vorbeste”  😀

Nu am idei preconcepute. Ma pot insela, motiv pentru care cred ca ONG -uri care se ocupa cu protectia drepturilor copilului au tot dreptul legal si moral sa actioneze imediat, in justitie, pentru procedura de urgenta si sa ceara expertiza criminalistica a filmuletului. Nu stiu daca va indrazni vreo organizatie sa faca asa ceva, caci rezultatul ar veni doar dupa terminarea turului 2 al alegerilor prezidentiale si nu-i asa, nu se stie cine castiga.

Frica este mult mai mare decat indrazneala. Oare de ce ?

Legislatia damboviteana

Noiembrie 27, 2009

Despre modul cum intelege statul sa respecte pensionarii am mai scris de cateva ori. Nu conteaza culoarea politica a guvernului atunci cand este vorba de promisiuni electorale sau de „manevre politicianiste” pentru a motiva neaplicarea unor prevederi legale, aprobate tot de catre politicieni. Nu conteaza nici deciziile Curtii Constitutionale care atesta constitutionalitatea unor legi, promulagate deja de catre presedintele Romaniei. Mereu se invoca lipsa de bani, criza economica si financiara mondiala, ca si cum politicienii nostrii nu ar avea nicio vina – ei nici usturoi nu au mancat si nici gura nu le pute.

Despre discriminarea salariatilor care au lucrat in grupe de munca am mai scris, deoarece la recalcularea pensiilor din anul 2005 li s-a redus pensionarilor (care au beneficiat initial conform prevederilor Legii nr. 3/ 01.07.1977), punctajul calculat pentru pensie, prin taierea punctelor aferente anilor lucrati in grupa I si II de munca – respectiv 0,5 puncte pentru fiecare an lucrat in gr. I-a de munca si 0,3 puncte pentru fiecare an lucrat in gr. a II-a de munca.

La presiunea pensionarilor si a sindicatelor, precum si ca urmare a miilor de procese aflate pe rol la tribunale – unde pensionarii isi cereau drepturile castigate prin munca cinstita si nu ca ultim motiv – cel electoral, s-a emis de catre guvernul Tariceanu OUG nr. 100/ 27.08.2009 si de catre parlament Legea nr. 218/ 27.10.2008. Curtea Constitutionala s-a pronuntat in favoarea legii, prin Decizia nr. 1092/15.10.2008, declarand legea – constitutionala.

In spirit pur dambovitean, guvernul Tariceanu a emis OUG nr. 209/ 04.12.2008 prin care amana aplicarea Legii nr. 218/ 2008 pentru data de 01.01.2010, dar hotaraste aplicarea OUG nr. 100/ 2008 in 4 etape: octombrie 2008, februarie 2009, iunie 2009, octombrie 2009, in functie de data iesirii la pensie a celor care au lucrat in grupe de munca.

Noul guvern instalat in urma alegerilor din noiembrie 2008 – guvernul Boc, a inceput sa dea din colt in colt, cand a fost vorba de respectarea promisiunilor din campania electorala si aplicarea Legii nr. 218/ 2008, incepand cu prima zi a guvernarii (conform promisiunii din campania electorala). Profitand de amanarea aplicarii Legii nr.218/ 2008, data de guvernul anterior si beneficiind de majoritatea din parlament, noii politicieni (vorba vine, noi) aproba Legea nr. 154/ 08.05.2009, care sfinteste intocmai prevederile OUG nr. 100/ 2008, respectiv Legea nr. 155/ 08.05.2009 pentru OUG nr. 209/ 2008. Ca urmare a celor 2 legi din 2009, pensionarii au mai fost inca o data pacaliti de catre guvernanti si politicieni in general, urmand ca in functie de data de iesire la pensie – in anul 2009 pensionarii sa primeasca un mizilic, pentru anii lucrati in grupe de munca, iar ulterior (numai Dumnezeu stie, cand ?!), sa se aplice si prevederile Legii nr. 218/ 2008.

O data cu 2009 incepe alta serie de discriminari. Desi OUG nr. 100/ 2008 prevede aplicarea prevederilor ei incepand cu data de 01.10.2008, pensionarii care au primit majorari ale punctului de pensie, in cursul anului 2009, ca urmare a anilor lucrati in grupa I si II de munca, au constatat ca marirea pensiei a devenit efectiva numai incepand -respectiv cu februarie/ iunie/ octombrie 2009 si nici de cum incepand cu octombrie 2008. Au urmat in toata tara, alte drumuri ale batranilor nostri, pe la casele judetene de pensii, alte „batai de joc” din partea functionarilor publici platiti inclusiv din buzunarul celor pe care ii desconsidera pentru ca stau la ghiseu sa-si ceara un drept.

La intrebarea pusa de catre pensionarii contestatari, sefilor caselor judetene de pensii – de ce nu s-a aplicat retroactiv, conform prevederilor OUG nr. 100/ 2008 – majorarea punctului de pensie, a venit invariabil raspunsul – ca sa se aplice retroactiv, trebuia ca ordonanata sa prevada intr-un articol expres, in acest sens, respectiv daca nu va convine raspunsul nostru, dati in judecata casa de pensii.

Asa intelege statul, guvernul, politicienii, sa respecte munca, sa aiba grija de pensionarii sai. Politicienii isi aduc aminte de pensionari numai in campaniile electorale si ulterior ii trateaza doar cu „sictir”.  😦

Festivism la urne

Noiembrie 22, 2009

Am incercat in ultimele zile sa ma detasez de agitatia din jurul alegerilor, sa incerc sa-mi formulez o idee care sa ma indrepte spre urnele de vot. M-am lovit in ultima instanta, de motivul real al referendumului, cantarind ce este in favoarea mea, sa ma fac ca ploua la intrebarile pentru referendum (pe care le consider puse tendentios, desi sunt de acord ca sunt prea multi parlamentari si mai putini fiind poate vor reprezenta cu adevarat pe cei care ii aleg) si sa nu iau buletinele de vot. Trasul liniei in dreptul semnaturii celui care nu doreste sa voteze pentru referendum mi s-a parut o sursa sigura de fraudare a votului.

Initial, titlul articolului trebuia sa fie – Niste tarani, politicienii astia. Uitandu-ma insa azi dimineata la televizor si vazand cozile din Gara de Nord, de la cele 2 urne de vot si prinzand tocmai „spiciul” prefectului capitalei, care se lauda cu ce a facut el – doar le-a atras atentia primarilor de sector, printr-o adresa, sa puna mai multe urne, in locurile aglomerate si a constatat in ziua anterioara alegerilor (adica ieri), ca nu l-au ascultat – mi-am schimbat optiunea pentru titlu. Uitandu-ma la figurile celor care stateau la coada, in Gara de Nord, ca sa voteze, nu am putut sa nu ma intreb – de ce se amana – plantarea unor dispozitive de vot electronic, macar in locurile zilnic aglomerate si se recurge tot la pusul degetului pe cel care ti-l indica seful, sa-l votezi. Probabil este mai sigur ca se va alege cine trebuie.  😦  Oricum taranii autentici au mult bun simt.

Cand am vazut de dimineata, pe ecranele televizorului, cum „catelusii de partid”, asteptau cuminti in strada, sa apara El lidero de partid sa-si dea votul, iarasi mi-am adus aminte de zilele tineretii mele, cand student fiind ne duceau cu cardul la vot. Cui foloseste sa ne amagim ? Poate doar politicienilor, care doresc sa aiba in albumul de familie, poze de la alegeri. Sau mai stii, sunt si astea (adica pozele), „marturii ale servilismului” de partid si de stat.

Cand cu doua seri in urma, a fost la televizor – Marea confruntare, din aceeasi curiozitate care ma stapaneste, mi-am propus sa rezist cu stoicism, cat mai mult posibil pe programele care transmit „afacerea politica” a celor 3, poate voi gasi raspuns la dilema mea – daca merg la vot, eu cu cine votez ? Din confruntarea celor 3 nu am putut sa-mi aleg un preferat, niciunul nu ma reprezinta cu adevarat, din diverse motive, pe care nu le voi insira. Prea multa gargara si lovituri sub centura. Prea putine lucruri concrete. Daca ar fi posibila combinarea celor trei, probabil s-ar obtine, dupa parerea mea, un presedinte – cca. 60 % util zilelor in care traim, multumitor poate pentru majoritatea romanilor.

Nu sunt de acord cu ideea – cei care lipsesc de la urne nu trebuie sa vorbeasca. De ce nu inteleg oare politicienii (inventatorii si cei care promoveaza ideea), ca absenta de la urne este o palma, data cu pumnul de catre cetateni, pentru intreaga clasa politica ? De ce nu se straduiesc politicienii sa atraga cetatenii la urne, prin programe concrete, prin dezbateri civilizate si pe intelesul tuturor, prin fapte nu doar prin vorbe si promisiuni ? De ce trebuie sa se schimbe cetatenii alegatori si nu politicienii ?

Nu sunt de acord cu ideea – numai noi care votam (de cele mai multe ori pentru alegerea celui mai putin rau) avem dreptul sa vorbim. De ce ? Tot alegand mereu raul cel mai mic, am ajuns ca dupa 20 de ani de la marea schimbare din decembrie 1989 sa ne regasim tot in saracie, sa ne zbatem in continuare pentru a ajunge si noi doar sa visam la ce au deja de mult timp, strainii si vedem acuma cu ochii nostrii, prin Europa si prin lume. Nu contest si nu voi contesta niciodata deschiderea catre lume, de care am beneficiat dupa decembrie 1989. Nu sunt un nostalgic al comunismului si nu cred ca acele vremuri au fost faste pentru romani.

Am selectat cateva – Vorbe politice execrabile, spuse de catre actuali candidati la presedintie si membrii in staful lor de campanie, in timpul campaniei electorale, oficiale si nu numai, pentru alintul contacandidatilor, cu speranta ca pot pune si eu osul la caracterizarea individuala a candidatilor, la a stabili capacitatea lor de bun simt, intelectuala, politica, economica, etc., de a servi interesele cetatenilor. Nu este o ierarhizare a vorbelor politice, un clasament sau un top.

Traian Basescu – Sida este mai sanatoasa decat Hrebenciuc (cu referire la unul din sfatuitorii oficiali, din umbra, ai lui Mircea Geoana). Actualul presedinte, probabil nu are date concrete, de la sursele sale de informare, altele decat cele ale cetateanului de rand, despre numarul victimelor facute de catre sida, in lume si in Romania, pentru a face o astfel de declaratie iresponsabila sau dl. senator Hrebenciuc (totusi un ales al cetatenilor din judetul sau) trebuie cercetat pentru genocid si crima impotriva umanitatii.

Traian Basescu (despre el insusi) – M-ati descris toti ca fiind un monstru. Nu cred ca o coalizare a tuturor politicienilor, din alte partide decat PDL, impotriva sa, ii da ocazia domnului presedinte sa se autointituleze ca un monstru. Poate domnia sa nu indrazneste sa ne spuna ce are de gand sa faca, in continuare, cu Romania si romanii, daca va fi reales. Doamne pazeste, sa se adevereasca – ca va fi un monstru.

Sergiu Andon (senator PC, in sprijinul candidatului Mircea Geoana, analizand evolutia actualului presedinte, la Antena 3, in cei 5 ani de mandat) – Este vorba de priaprism constitutional la presedintele Basescu, care ori de cate ori a avut ocazia a violat constitutia. Amestecand politica cu prostitutia, cu infractiuni pedepsite prin codul penal, cu deficiente de sanatate umana, mentionate de tratatele de medicina umana, politicienii au ajuns in haznaua cu vorbe politice, in care se mozolesc astazi pe toate canalele de stiri si nu numai.

Norica Nicolai (europarlamentar, din staful candidatului Crin Antonescu, intr-o emisiune la Antena 3, referitoare la consultarea partidelor de catre presedinte) – Trebuie sa gandesti cu ovarele ca sa mai crezi in invitatiile lui Traian Basescu. Din cate stiu eu, ovarele au alt rol in corpul unei femei, decat sa gandeasca cu ele. Probabil ca este o motivatie labila, a nasterii unor copii care ajunsi ulterior politicieni, se fac ca gandesc in folosul cetateanului.

Sorin Oprescu – Geoana este ca un inger pe dric. Experienta sa de medic, ii da probabil dreptul lui S. Oprescu sa cunoasca in de aproape legatura stransa care exista intre cetateanul condamnat de un sistem de sanatate deficitar – insa gratuit din punct de vedere constitutional (patronat de catre actualii politicieni), sa plateasca din buzunar si ce nu consuma (tratamentul medical), respectiv dricul care ii duce pe ultimul drum pe cei care au „beneficiat” de asistenta medicala gratuita.

Traian Basescu (catre toti contracandidatii sai, la un miting electoral la Constanta, unde a primit de la politrucii de campanie, un buzdugan si un scut) – Lupt impotriva sistemului ticalosit si apar romanii de moguli. S-a completat la un alt miting electoral (parca la Calarasi) – Voi lupta pana le va iesi din cap ca pot pune mana pe tara. Si ficatul si inima si mintea mea sunt sanatoase. Patetic, ca de obicei, actualul presedinte a facut spectacol electoral, gratuit (de data aceasta spectatorii au primit „atentii”, nu au fost nevoiti sa cumpere bilet), pentru pulimea PDL, care impinsa de la spate in autocare si dirijata fiind de politrucii de serviciu ai partidului, gusta inca glumele prezidentiale.

Calin Antonescu – Basescu este caricatura lui Ceausescu. Cat de usor uitam noi romanii, vremurile de restriste si de privatiuni la care am fost supusi, noi cetatenii simplii ai acestei tari, in fostul regim. Ca trebuie sa actionam pentru a preveni derapaje ca cele din fostul regim sunt de acord, dar comparatii de acest gen sunt totusi greu de imaginat, in zilele de azi.

Am mentionat cateva pareri ale celor care isi „platesc” linistea electorala prin declaratii fara continut sau care cand candideaza la cea mai inalta functie in stat, au impresia ca orice le este permis. Prostimea suporta doar orice, nu-i asa ? Ramane de vazut.

Mai am timp sa ma gandesc pana la ora 21, cand se inchid urnele de vot. Oricum, candidatul pe care voi pune stampila nu va avea sanse sa intre in turul doi. De ce ? Romanii (na, ca vorbesc si eu in numele lor) inca nu s-au saturat de ceea ce patimesc de 20 de ani incoace si doresc sa continue tot asa. Alternativele fiecaruia dintre cei 3 mari favoriti, dupa parerea mea, nu difera prea mult intre ele. Niciunul, dintre cei 3, nu ofera o garantie pentru cetatean. Nu m-au convins ca doresc si ca pot produce schimbarea. Poate ma insel. Sper sa ma insel, macar acuma, desi in ultimii 20 de ani, nu m-am inselat in privinta celor aflati la vedere, cu putere de decizie. La ce a folosit ca nu m-am inselat eu ?

Poate la turul doi de scrutin, voi putea vota in sprijinul unui candidat care sa ne aduca bunastarea pe care ne-o dorim toti. Nu cred ca voi mai putea vota inca o data pe cel care va fi mai putin rau. Sper sa pot alege pe cel care o sa-l votez in turul 1 (daca voi ajunge la urne).  😀

Jurnalismul la romani

Noiembrie 15, 2009

Pe acest blog am scris la categoria Bucatareli, in data de 23 aprilie 2008, articolul – Masa de Sf. Gheorghe, publicand si o poza, reprezentand un platou cu peste si legume, facute la cuptor.

Astazi in timp ce ma „culturalizam” prin presa de pe net, citind titlurile, am gasit poza postata de mine, pe blogul personal, publicata in ziarul Ziua, din data de 14.11.2009, la capitolul Trend sanatos – Dieta mediteraneana reduce depresia.

Am facut comentariu la articolul din ziar, in care am intrebat de ce nu mi s-a cerut acceptul cand s-a publicat poza facuta de mine, care a fost postata pe blogul personal sau de ce nu s-a indicat sursa (adresa blogului meu). Intrebandu-i daca au auzit de drepturile de autor, bineinteles ca nu mi-au publicat comentariul, afisand – eroare.

Voaim sa-l intreb public pe redactorul sef al ziarului respectiv, Roland Catalin Pena, daca asa considera domnia sa ca trebuie sa se faca jurnalism in Romania. Nu voi face niciun fel de polemica cu un ziar care nu isi respecta cititorii, printre care, din acest moment, nu ma voi mai regasi.

Rusinos, degradant, dezamagitor. Ma apasa o sila infinita.   😦

De ce ?

Noiembrie 12, 2009

De ce trece timpul atat de repede ? Nu stiu daca poate da cineva un raspuns ferm la aceasta intrebare.

Au trecut 3 ani de cand scriu pe acest blog. Este mult, este putin ? Vreau sa cred ca am devenit mai intelept, ca blogul m-a ajutat sa ma exprim si de ce nu, sa ma fac oarecum, auzit. Astazi cand oamenii normali (asa cum vreau sa cred ca sunt) au putine sanse sa fie auziti, cred ca am realizat ceva, mi-am spus parerea, asa cum m-am priceput, asupra unor evenimente produse in viata noastra de zi cu zi. Am scris retete de bucatareli inventate de mine, mostenite de la parinti sau experimentate dupa diverse „inspiratii” si „adaugite” dupa gustul meu.

De ce imbatranim ? Este in firescul vietii fiecaruia. Unii recunosc, altii se indoiesc ca pot si ei sa inainteze in varsta.

Nu sunt batran, dar nici nu as putea spune ca mai sunt vreun tinerel. Nu ma lasa oglinda, dimineata cand ma spal pe ochi si ma barbieresc, sa nu vad ca anii trec. Te simti batran atunci cand vrei tu, nu cand ti se albeste parul sau iti creste burta. Oare sa fie chiar asa ?  😛

Cand copilul tau se uita cu o mimica expresiva, la o poza recenta cu parintii sai, facuta de aproape, in aer liber, marita pe calculator si tu ii observi reactia involuntara, nu poti sa te faci ca nu vezi cum trec anii si peste tine.  🙂

Cand iti amintesti ca au trecut 42 de ani de cand ti-ai vazut primul dintre nepoti, la maternitate si ii dai telefon sa-l feliciti de ziua lui, iar nepotul iti zice – sarut mana (el care mereu mi-a zis pe nume, iar cand era mic imi zicea fratele meu, unchiul Gigi), nu poti sa te faci ca nu bagi de seama cum trec anii.   😦

Cand iti amintesti ca in urma cu 20 de ani, cand erai in delegatie prelungita la Turnu Severin si in seara zilei de 09 noiembrie 1989 te uitai pe sarbi la televizor si nu pricepeai ce se intampla, de ce erau cocotati, o multime de oameni pe zidul Berlinului, care incercau sa-l darame, este greu sa treci cu vederea succesiunea anilor.  😦   A doua zi, cand am aflat de la cei care pricepeau sarba, ca est germanii primisera liber sa treaca in Germania de vest, am sperat ca se apropie evenimente care vor schimba multe in Europa de est.

Cand pleaca dintre noi, 2 fiinte dragi tie, la interval mult prea scurt de timp ca sa nu te marcheze si in acelasi timp iti dai seama ca ai ramas printre cei mai in varsta din familie, dintre rudele apropiate si dintre amicii tai, nu poti sa te faci ca pe tine nu te atinge trecerea anilor.  😀

Am inteles tarziu, de ce parintii mei erau ingrijorati ca nu ma mai insor (lucru care s-a intamplat tarziu, dupa parerea lor, la 31 ani). Voiau sa-si cunoasca nora, nepotii si de ce nu, chiar stranepotii. Parintii si socrii mei au avut aceasta sansa. Si eu vreau sansa lor.  😉

Sunt constient de trecerea anilor. Nu ma simt batran, sanatos sa fiu. Sunt deschis la nou si curiozitatea nu m-a parasit inca. Inca mai lucrez, pe firma mea. Inca ma mai lupt cu nedreptatea, indiferent de unde vine ea, chiar daca sansele de a schimba lumea, dupa chipul si asemanarea mea, sunt destul de mici. Totul este se crezi in steaua ta. Si eu cred.  8)

Eu cu cine votez ?

Noiembrie 9, 2009

In timpul siestei de pranz, ca de obicei, dau drumul la televizor pe stiri, nu ca as fi vreunul dornic de politica, dar curiozitatea ma indeamna, pentru a afla ce se mai nascoceste de catre politicieni si acolitii lor, prin campania asta electorala care deja ma oboseste, pentru ca nu se mai termina. Ma intreb destul de des, cum de reusesc, „ganditorii strategi” care stau in umbra candidatilor oficiali, sa puna pe tapet idei cu adevarat halucinante, de multe ori.

Imaginile cu autobuze care aduc la mitingul electoral de la Craiova, simbriasi PDL, pentru a face galerie actualului presedinte sau instruirea prealabila a salii pline cu „sustinatori”, la mitingul din alt oras (nu-mi amintesc numele), de catre catelusi bine platiti, aflati in lesa si simbria PDL, mi-au creat o stare de disconfort, amintindu-mi de participarea mea obligatorie, „luati cu arcanul” fiind, la mitinguri de 1 mai si 23 august, cu ocazia sosirii a diversi sefi de state prin tara, etc., de pe vremea lui Ceausescu. Se faceau in intreprinderi, tabele, de catre activisti sindicali, de catre secretari PCR sau UTC, tabele care se semnau pentru participare, de catre toti cei care trebuiau sa participe la eveniment, in frunte cu seful de sectie, instalatie, birou, serviciu, etc. Se imparteau tot pe tabel, panouri, tablouri, steaguri. Se stabileau cei care trebuiau sa strige lozinca, scrisa pe fluturasi. Se facea prezenta la locul evenimentului, prin urmarire cu vederea de catre „cadre”, la locul de adunare si apoi in timpul marsului, mitingului, etc. Student fiind, la primul vot, ca tanar de 18 ani, am fost sculati dis de dimineata, pusi sa ne barbierim, am fost incolonati si dusi in corpore la vot, la o casa de cultura.

Pot continua cu zeci de alte exemple. Nu doresc sa-mi amintesc de acele vremuri cand eram obligat sa particip la manifestari pe care nu le agream si nu le intelegeam. Cuvantul obligat este dur, dar adevarat, in conditiile in care aveai o familie si o functie pe care doreai sa o pastrezi, deoarece banii castigati in plus pentru munca ta si pentru raspunderea pe care o aveai (nu pentru astfel de manifestari), erau necesari familiei tale. Numai cine nu a trait acele vremuri poate afirma – nu te-a obligat nimeni sa faci ceva, ce nu doreai. De ce nu suntem lasati in pace, sa uitam metodele utilizate atunci ? De ce se accepta azi de catre cetateni, reluarea acelor practici, pe banii nostrii, in cel mai pur dispret pentru democratie ?

 Mascarada si circoteca politica actuala ocupa toate emisiunile, de pe la toate posturile de televiziune romanesti, indiferent ca sunt publice, de stiri, de folclor, de muzica, sportive, etc. Ne confruntam cu o adevarata pandemie politica grava, care lasa in umbra adevarul despre gripa porcina. Bascalia politica este in elementul ei. In prim plan sunt Maestrul (T. Basescu) si Margareta (E. Udrea), Praslea cel voinic (Emil Boc), Critorasul cel viteaz (C. Croitoru), Datornicul (la banci, pentru bani ce vor fi platiti de catre bucuresteni peste 3-4 ani – Liviu Negoita).

Nici pe internet nu mai poti naviga in liniste. Peste tot dai de clipuri electorale romanesti, de clonari, de anti reclama electorala facuta in bataie de joc si cu lipsa de bun simt elementar, de catre contracandidati. Se cruceste in fata calculatorului, inventatorul internetului, daca vede cum ne mai „alintam” noi intre noi, romanii.

Nu pot fi de acord cu afirmatii scandaloase, chiar daca sunt facute in campanie electorala, de genul:

-Ludovic Orban – „pe actualul presedinte, il voteaza numai alcoolicii, tiganii si prostituatele”. Greu de digerat o astfel de afirmatie, de catre poporul suveran. Cetateanul simplu are mandria lui. Nu ajuti astfel candidatul pe care il sustii. Multi romani isi vor aduce aminte in turul 2 si daca se vor afla fata in fata C. Antonescu si T. Basescu, nu stiu cati se vor face ca nu au auzit remarca cu iz de discriminare, a unui membru PNL. 

-Ioana Lupea -„Ion Iliescu pare o haina veche scoasa din dulapul politicii si scuturata in public”. Nu cred ca ziarista are dreptul sa afirme asa ceva despre fostul presedinte, chiar daca tupeul nu o impiedica. Poate si datorita fostului presedinte are ea ocazia sa arunce cu noroi intr-un cetatean al tarii. Civilizatia verbala nu strica nimanui. Prea des se uita astazi despre bunul simt in general si despre simtul minim al ridicolului, in conditiile in care doar doresti sa pupi mana celui care te plateste, pentru a arunca cu noroi spre adversarul politic.

Prea repede se trece astazi in sfera politica inalta, de la – va garantez, la – va confirm ca nu s-a amanat, apoi la – suntem in pericol sa ratam sansa…, iar in final – s-a pierdut ultima sansa de a profita de oportunitatea… Cum poti avea incredere in astfel de politicieni, care de la o zi la alta schimba discursul politic, dupa cum bate vantul ? Sa fie acesta un aspect al moralitatii politicienilor, sau de ce nu, chiar o „abilitate specifica” anumitor politicieni ?

Se incearca atragerea bisericii in campania electorala. Politicienii sunt nelipsiti de la sarbatorile religioase. Se inchina de mama focului, bat matanii si aprind la lumanari. Evlavia si piosenia nu le sta insa bine, mai ales cand o afiseaza dupa lungi vocalize de intoxicare politica a electoratului, cu vorbe de bodega si vorbe de mahala, la adresa adversarului politic.

Asistam la o intoxicare politica nationala, prin telefon. Primesti mesaje pe telefonul mobil, pentru a participa la mitingul electoral al cutarui candidat sau iti pune melodia de campanie electorala a vreunui candidat. Suna telefonul fix si incepe sa te intrebe duduia de la capatul firului, cu cine votezi, ca ea face nu stiu ce sondaj de opinie, comandat de nu stiu care candidat.

In cutia postala gasesti tot felul de pliante tip reclama electorala, in care ti se arata chipuri de politicieni, de care te impiedici zilnic pe ecranul televizorului, care te indeamna sa-i votezi. Pe strada, mii de afise electorale ocupa zidurile, stalpii de telegraf, gardurile, etc. si mai rar panourile publicitare, special montate, tot pe banii contribuabilului.

Nu poti sa stai de vorba cu un prieten, pe o banca in parc sau chiar in mijlocul strazii, ca te perturba tineri imberbi care te intreaba cu cine votezi si te pun sa semnezi tot felul de tabele.

Cum pot eu, ca simplu cetatean cu drept de vot, sa interpretez un slogan politic de genul – de ce va este frica, nu scapati. Primul meu gand se indreapta spre actualul presedinte, care se uita poncis la mine de pe afis si ma trec fiorii. Oare ce i-am facut, de l-am suparat ? De ce ma ameninta, ce are cu mine ? Cum pot eu sa aleg ca presedinte, pe cineva care ma priveste de pe un afis, cat blocul de mare, cu ochi injectati de ura ?

Nu am auzit nimic concret despre ce se doreste de fapt, de catre politicieni, sa faca cu aceasta frumoasa tara si cu cetatenii ei care o populeaza inca, neavand alte alternative viabile deoarece varsta nu le permite sa mai riste. Nu am vazut nimic concret, despre ce se doreste sa se faca pentru tineri (nu despre pomeni este vorba), despre ceva care sa-i faca sa renunte la a pleca din tara, in necunoscut.

Nu se spune nimic despre miliardele de euro, imprumutati si irositi in van, despre datoria mereu crescanda a tarii, care va trebui platita peste cativa ani, de catre varstnicii de azi, de catre tinerii de azi si de maine, prin munca lor cinstita.

Toate aceste cheltuieli electorale se produc in anul unei mari crize economice si financiare, pentru care omul simplu nu are nicio vina. Criza s-a produs tot din vina unor politicieni, a unor bancheri insuficient supravegheati de catre stat, a unor profitori care nu vor plati niciodata, la scadenta. Tot cetateanul de rand este chemat sa stranga cureauna si sa se limiteze la minimul necesar pentru supravietuire ? Oare de ce ?

Am cautat mai mereu, sa inteleg lozinca, lansata mai demult de catre comunisti (cand ne indemnau sa platim datoriile statului) si adoptata rapid de catre asa zisii capitalisti actuali – numai impreuna vom reusi. Am avut mereu aceeasi nedumerire, adica noi oamenii simplii – impreuna cu cine vom reusi ?

Riscul de a munci

Noiembrie 6, 2009

In aceasta perioada grea, de criza economica si financiara dura, indiferent ca lucreaza la stat sau in sectorul privat, riscul pierderii locului de munca de catre salariati este deosebit de mare. Muncitorii in special sunt primii expusi concedierilor sau a asa – ziselor reforme structurale aplicate de catre stat. Este perioada de timp in care sindicatele se agita vartos, „uitand” pentru moment de afacerile personale, patronatele incearca sa obtina „protectia statului”, iar factorii politici isi dau cu parerea asupra situatiei reale, in masura in care doresc sa o cunoasca sau sa o comenteze la concret. Cum este an electoral, politicienii vad in roz totul, desi realitatea le da cu tifla ori de cate ori are ocazia (vezi in prezent abordarea cu FMI, UE si BM).

Este greu de crezut ca in astfel de perioade nefaste, factorii responsabili isi aduc aminte de prevederile Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/ 2006, care la art.6 al.1 mentioneaza – „angajatorul are obligatia de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor, in toate aspectele legate de munca.” si continua la art.7 al.1 – „in cadrul responsabilitatii sale, angajatorul are obligatia sa ia masurile necesare pentru: a/ asigurarea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor…”

Nici in „perioade de avant economic”, asa cum s-a invocat de catre politicieni, in perioada 2000 -2008, angajatorii nu au dat dovada de o responsabilitate deosebita pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor. Marturie stau numarul mare de accidente de munca, incendii, alte evenimente deosebite, incadrate la categoria – cu risc major, produse in Romania, comparativ cu celelalte tari membre UE.  Oare cand vom avea „placerea” sa citim un raport comparativ, al guvernului, in acest sens, urmat de o analiza profunda, realista si cu masuri concrete ce trebuie aplicate, nu doar scrise pe hartie ?

Aseara, in miezul noptii, am citit pe ecranul televizorului, stirea, ca la Midia a avut loc un incendiu, la o instalatie de PVC, aflata in reparatii planificate. Am devenit curios sa vad cum se va pune problema, in continuare si am amanat plecatul la culcare.

Au urmat convorbiri anoste, ale stiristei, cu prefectul Judetului Constanta, despre senzational – cati morti sunt, cati disparuti au mai aparut (dupa ce lucratorii ramasi vii, speriati fiind, au fugit de la locul exploziei), cat de mare este suprafata corpului, arsa, la una din victime, etc. Specific stirilor aiurea, plasate pe ecranul televizoarelor, pentru a marca doar senzationalul, fara a analiza realist, asa cum ar fi normal, evenimentul produs. Se va asterne in curand negura si peste acest eveniment. Se vor produce in continuare incendii, explozii, accidente rutiere, etc., care vor fi marcate doar ca senzational, fara a fi urmate si de lucruri concrete, din partea institutiilor statului.

Am afirmat in mai multe randuri, ca institutiile statului, care se ocupa (vorba vine) de siguranta si sanatatea lucratorilor – inspectia muncii, politia sanitara, pompierii sau ISU, ISCIR, inspectia in constructii, politia de mediu, etc. – sunt organisme ale statului, nereformate, existand doar ca fatada imaculata pentru inspectorii UE, ca legislatia UE, specifica, este transpusa in legislatia romaneasca doar declarativ, ca de fapt ea nu este completa si nu se aplica nici ce este legiferat. Numarul mare de evenimente produse imi sta marturie.

Nu inteleg, ce atributii are prefectul intr-o firma privata, de stie el tot ce se intampla acolo. De ce este luat la rost, prefectul, de catre reporterul stirist, la telefon – cum de este posibil sa se intample evenimente dese, in acelasi loc ? Iar prefectul, spasit, incearca sa dea niste explicatii infantile. Aceasta abordare a unui eveniment este paguboasa pentru cetateni si chiar pentru institutiile statului. Cui foloseste ? Ce atributii concrete poate avea un prefect intr-o firma privata, in legatura cu securitatea si sanatatea lucratorilor ? Aiureli electorale, care nu vor duce in niciun caz, la schimbarea atitudinii angajatorilor fata de lege.

Se va asterne negura si peste acest eveniment, ca peste toate celelalate, care s-au produs, de-alungul anilor. Nu vom afla nimic despre ce faceau victimele in momentul producerii exploziei, despre cauzele adevarate ale producerii evenimentului, despre masurile dispuse in urma cercetarii evenimentelor, despre responsabilii producerii evenimentelor, despre procesele penale si procesele civile care vor urma, despre despagubirile platite de catre anagajatori si de catre cei vinovati de producerea evenimentelor, urmasilor victimelor.

Nu sunt adeptul sloganului – mortul este cel vinovat. Nu sunt nici adeptul aplicarii sanctiunilor contraventionale doar angajatorilor. De la caz la caz, vinovatiile trebuie stabilite concret si responsabilitatile de asemenea. Poate tribunalele muncii ar putea rezolva astfel de situatii. Sigur este nevoie de institutii ale statului, puternice, cu angajati profesionisti si competenti, nu doar inregimentati politic, care sa fie in masura sa faca cercetarea corecta a acestor evenimente produse.

Rolul institutiilor abilitate ale statului este si de a desfasura munca de prevenire. Cum poti interpreta, „discursul” unui inspector, care intrebat fiind de catre reporter, daca stia de neregulile existente, afirma senin ca institutia sa nu a fost solicitata de catre angajatorul, la care s-a produs evenimentul, sa-l verifice. 

Cui foloseste un anunt de presa, de felul – la o firma de publicitate din Cluj s-au gasit 491 de lucratori lucrand fara forme legale ? De fapt, lucratorii lucrau cu conventie civila (nu platea nici angajatorul, nici angajatul, contributii sociale la stat), deci exista un document de angajare a activitatii, incheiat intre angajator si lucrator. Nu exista contract individual de munca. Daca ar fi fost vorba de 1-2 conventii civile ar fi fost credibil, dar fiind vorba de sute de conventii civile (oare ce publicitate facea firma, de avea atatia angajati !?), ma intreb de ce fiscul, casa judeteana de pensii, casa judeteana de sanatate, ITM-ul, nu s-au antesesizat ? De ce nu se reglementeaza o data pentru totdeauna, daca conventia civila este document oficial de angajare sau nu ? De ce ar fi permisa conventie civila doar la anumite activitati ? Nu are nevoie statul de bani la buget ? Ce impiedica statul (in afara de interesele personale ale unor politicieni, vremelnic aflati in fruntea institutiilor statului) sa impuna obligativitatea platii contributiilor si pentru conventiile civile, avand la dispozitie aceste institutii abilitate ?

Imi place initiativa Jurnalui National, cu miscarea de rezistenta. Este necesar sa demascam, sa ironizam, sa ridiculizam, in toate domeniile de activitate. Este un inceput. Pacat ca nu putem da cu parul. Despre respect, bun simt, responsabilitate, este greu de crezut ca se poate vorbi in prezent, pana nu vom scapa de pandemia politica grava, care ne apasa tot mai mult.

Speranta moare ultima !

Nu stiu cum vom iesi din acest paienjenis de interese personale si dispret pentru lege, prin neaplicarea prevederilor de catre institutiile statului, asa cum sunt ele, chiar daca sunt proaste sau incomplete.

Cum sa „agitam” birocratii

Noiembrie 2, 2009

Scriam pe la sfarsitul lunii septembrie despre „dezmatul birocratic” prin care am navigat pentru a radia o firma fara activitate, pe care nu s-au incasat bani niciodata, dar pentru care s-au platit timp de 5 ani, diferite taxe si impozite aiurea, la stat si la autoritatile locale (taxa pentru publicitate si afisaj la primarie, taxa pentru sport la primarie, taxe pentru depunere de situatii periodice, pe zero, la registrul comertului si la fisc, etc.). Impozitul forfetar a pus capat aventurii mentinerii firmei, ca forma – fara activitate.

Ma bucuram prea devreme, cand la sfarsitul lui septembrie au aparut actele semnate de catre judecator (la o luna dupa publicarea anuntului deciziei de incetare a activitatii, in monitorul oficial, dupa greva judecatorilor si alte asemenea birocratisme pe la registrul comertului, cu scopul de a purta cetateanul pe drumuri si a incasa statul tot mai multi bani de la cetatean), pentru radierea firmei. Credulul din mine a rasuflat usurat, insa prematur, dupa cum se va vedea in continuare.  😦

Dupa documentele de radiere a firmei, semnate de catre judecator, luate de la registrul comertului, am facut copii xerox, am mai completat niste declaratii si am vrut sa le depun la fisc, pentru a incheia definitiv activitatea firmei radiate deja. Nu am inteles de ce publicarea in monitorul oficial (?!) a unor documente de firma, nu reprezinta un act oficial, definitiv.

Prima surpriza (daca mai poate fi numita asa), venita de la fisc, a fost ca a trebuit sa achit impozitul forfetar, la zi, adica si pentru perioada de la sfarsitul lui august (cand a fost publicata decizia de incetare a activitatii firmei in monitorul oficial), pana la sfarsitul lui septembrie, cca. 35 zile (cand a fost semnata de catre judecator, radierea firmei). Am facut vreo 3 drumuri la fisc, pe motiv de acte ce mai trebuie depuse (originalul la codul de inregistrare fiscala, noi declaratii tipizate, pentru inchiderea/ radierea firmei). Intr-un final am inregistrat ultima declaratie. Cand sa primesc numarul de inregistrare, uimirea mea a atins limita de care sunt capabil – o functionara citea de pe calculator un numar de inregistrare pe care il dicta colegei de ghereta (registratura era „blindata” mai ceva decat casieria unei banci comerciale), care scria cu pixul numarul de inregistare pe hartia care a ramas la mine. Nu am rezistat tentatiei de a le tachina, pe cele doua functionare de la registratura, ca se zvoneste, ca in curand vor fi restructurari masive de posturi, pentru ca prea se discuta de mult timp la nivel inalt, despre posturi inutile prin institutiile statului. O colega de la alt ghiseu, pe care o cunosteam din bloc, a zambit cu subinteles si mi-a soptit cu voce destul de puternica – nu se vor restructura, ca de obicei, „posturile cu responsabilitate”, ale persoanelor agreate politic sau pe motiv de nepotism.  😀

Mi-am zis sa inchei socotelile si cu primaria, motiv pentru care am vrut sa depun la registratura directiei de taxe si impozite, din primarie, copii dupa actele de radiere a firmei, luate de la registrul comertului. Nu eram dispus sa mai primesc de la primarie, diferite petitii, prin care sa fiu amenintat ca nu am platit nu stiu ce taxa, chiar daca firma era radiata.

O noua surpriza ma astepta. Functionara de la ghiseul registraturii nu a vrut sa-mi primeasca hartiile decat daca fac o cerere catre domnul director. La intrebarea mea, daca directorul nu are ce face si trebuie sa citeasca si hartii de depunere copii dupa documente de firma, functionara vizibil, foarte surprinsa, imi spune ca doar de aia este director, ca sa semneze zilnic mapa. Ii pun si acestei functionare „placa” cu restructurarea posturilor inutile din primarie, dar este indiferenta la cele zise de mine. Probabil avea spatele asigurat. Cum nu aveam ochelarii la mine, a trebui sa merg acasa sa scriu cererea si sa revin in alta zi.

Noaptea fiind nu sfetnic bun  😛  mi-am adus aminte ca am platit la inceputul anului, pentru intreg anul 2009, taxa pentru afisaj si reclama. Cum primaria nu a facut niciodata reclama firmei, iar afisul cu firma nu a existat niciodata (sediul firmei fiind in apartamentul proprietate personala), fiind obligat sa depun o cerere catre directorul de la taxe si impozite, in hartia de depunere copii dupa actele de radiere a firmei, am solicitat si returarea sumei incasate in plus (cca. 3 lei, pentru trimestrul IV) de catre primarie. Constient fiind ca voi crea o agitatie in lumea birocratica din primarie, am solicitat returnarea sumei, prin mandat postal, la domiciliu.  🙂

Cu 2 zile inainte de a se implini cele 30 de zile, de la data depunerii cererii mele (perioada limita, legiferata, pentru raspuns din partea autoritatilor, la cererile cetatenilor), de frica unui proces civil cu solicitare de daune morale, persoanelor vinovate (nu institutiei), din partea mea, pentru purtarea pe drumuri a cetatenilor, au inceput sa sune telefoanele de la birocratii din directia de taxe si impozite a primariei. Argumentele lor, gen – suma este prea mica, nu putem trimite banii dacat in cont la o banca, veniti dvs. si ridicati banii de la noi (in replica le-am cerut decontarea taxiului daca vin pana la sediul lor), trimiterea prin posta necesita alti bani, etc. – nu au contat in discutia cu mine, amintindu-le ca primaria este cea care m-a impins catre declansarea nebuniei birocratice, prin obligarea mea sa fac o cerere inutila.

In data cand s-au implinit cele 30 de zile de la depunerea cererii mele, am primit prin mandat postal, cei 3 lei. Bineinteles ca am lasat banii postaritei, cu scuzele de rigoare, pentru ca am obligat-o (prin gestul meu de a-mi apara un drept) sa urce 2 etaje, cu geanta ei imensa, in spate.

I-am explicat postaritei pentru ce am facut gestul de a solicita returnarea unor bani incasati in plus de catre primarie si m-a inteles. Nu sunt sigur ca birocratii din primarie si sefii lor in special, au inteles gestul meu.  😦   Probabil si-au zis in sinea lor: iata inca un nebun care vrea sa schimbe ceva, crezand ca poate.

Ma macina o intrebare – ce-i mai sigur si mai sigur in zilele pe care le traim ? Aventura traita de mine (daca cheltuirea unor bani din buzunarul propriu al cetateanului, nerecuperabili in vreun fel de la statul excroc si profitor, poate fi numita aventura), cu radierea firmei, ma face sa cred ca birocratia la romani nu are leac. Pacat.

Ii mai poate crede cineva pe politicieni ca vor lupta cu birocratia, dupa ce vor fi alesi ? Eu unul, nu.