Situatii penibile.

Am citit azi pe blog-ul nepotului meu despre un CV penibil pe care l-a primit. Nu am vrut sa comentez acolo, pentru a nu schimba oarecum subiectul.

Nu ma pot abtine si comentez o situatie penibila in care am fost implicat zilele trecute, fara sa vreau.

Un inspector verifica o firma asupra modului in care se respecta prevederile Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/ 2006, avand de la sef niste prevederi ce trebuiesc consemnate intr-un document intitulat check list. Asa e moda acuma, cu procedura de inspectie.

Penibilul incepe, cand vezi ca se copie textual, articole din lege si trebuie sa dai raspuns cum se respecta: da, nu, nu de ce. Penibilul continua cu: articol de lege incalcat, sanctiunea aplicata (prevazuta de lege), in situatia „nu”.

Culmea penibilului: intreb ce este planul de evacuare ? (oare de ce am intrebat, nefiind implicat direct ?). Dupa clipe de nesiguranta mi se raspunde ca este vorba despre schita care se regaseste pe planul de interventie la incendiu (o schita care prezinta prin sageti, pe unde s-o ia lucratorii, pe drumul cel mai scurt, pentru a iesi dintr-o incinta, spre exterior, in caz de necesitate).

Suspansul penibilului: cu ceva ani in urma am adaptat la cerintele din acea vreme, un plan de alarmare chimica (intocmit de catre predecesorul meu in functie, plan care avea ca anexa si un capitol legat de evacuarea lucratorilor in caz de necesitate). Adaptarea a durat cam 6 luni, lucrand minim 3 ore zilnic si continea multiple studii, tabele, diagrame, scheme de evacuare etc. Am ramas aproape blocat la raspunsul primit.

Ulterior m-am intrebat daca nu eu sunt cumva penibil sau am creat o situatie de a deveni penibil. Inca meditez.

Trist este ca acest gen de inspectii se fac zilnic.

Ar mai fi o incecare de trecut: sa ne oblige cumva UE sa scapam de penibil. Oare poate ?

Chemare la mobilizare !?

Mai zilele trecute, un ziar, parca Adevarul, premia pentru cel mai bun articol al saptamanii, pe un nene, parca inginer din Curtea de Arges, care chema intelectualii sa se mobilizeze la lupta cu coruptia, cu clasa politica de moda veche (adica cu principii indoielnice, schimbatoare, dupa cum bate vantul, etc.).

Nu fac politica, chiar ma face sa rosesc modul cum se face „asa zisa politica”, in Romania.

Ma intrebam doar daca, apelul se referea si la mine, cumva ? Sunt un intelectual ? Care o fi definitia corecta a acestei „specii” ?

Presa vuieste acuma de incercarea de rasturnare de la putere a lui „El presidente”. Criticii sunt cam aceiasi care in urma cu 2 ani si ceva il preamareau. Societatea civila (oare cum se defineste ea, cine face parte din ea ?) sovaie inca, dar se pare ca le-ar placea o „schimbare”(sau asa o sa aiba iarasi ce comenta pe la TV, in lungi si de multe ori plictisitoare polemici).

Sa urmeze inca o data agitatia alegerilor, cu alte si alte povesti la adresa candidatilor ? Parca nu sunt dispus la alta „gargara”, dar sigur „bulibaseala” actuala ma plictiseste.

Voi ramane un conservator (adica nu voi putea fi „mituit” cu vorbe goale, fara un suport real, vizibil si pentru omul de rand). Citesc statistici de multe feluri si ma intreb cum de nu vad „cresterile economice si bunastarea”, citate cu surle si zurgalai, zilnic, de catre potentatii zilei.

O fi bine, o fi rau ?

Lupta cu ghiseele, functionarii publici si politia comunitara

Astazi mi-am programat sa lupt cu birocratia.

Lupta a fost crunta si a tinut de la ora 9 pana la ora 16. Este ziua in care tensiunea o ia razna, nervii se intind la maxim, pofta de mancare este redusa, dar se compenseaza cu pofta de baut, injuraturile din repertoriu se inmultesc. Noroc ca m-am lasat de fumat, acum 23 de ani.

Integrarea in UE nu a adus nimic nou.  Te intampina ceeasi functionari publici nervosi, plictisiti, spagari, neinformati sau rauvoitori, cu cafeaua sub nas, discutand prea mult cu cei din birou, gresind cand socotesc (e adevarat, ca intotdeauna in plus), nesimtiti care incearca sa intre in fata, sefi care isi trimit pupilele sa bage pe alaturi situatii ale unor cunoscuti sau la care este dator cu servicii de acelasi gen.

Ce era valabil ieri, astazi s-a schimbat modificarea. Termenele sunt altele, valoarea taxelor s-a modificat (normal ca in plus), se cer noi documente justificative a activitatii tale (probabil ca sa aiba dosare ei, prin care normal ca nu se uita nimeni).

Nu se primeste card, nu poti plati prin internet. Numai cu banii in mana (proverbul „ce-i in mana nu-i minciuna” se aplica consecvent).

In fiecare an, am 2 astfel de zile cumplite. In fiecare an imi fac curaj, ca data viitoare, va fi altfel. Oare cat o sa mai sper ? Sa intreb UE ? Pe cine ? Unde ? Sau ma lupt cu morile de vant.

Inspectii

Se pare ca s-a declansat „ofensiva inspectiei muncii”, cu controale in sectorul de constructii, in special.

Era timpul ca cineva sa puna piciorul in prag. Prea multe accidente soldate cu morti si raniti. Prea nu vrea nimeni (ma refer aici, in special la angajatori) sa respecte legislatia in domeniul securitatii si sanatatii si munca. Nu vreau sa fac acuma o evaluare a acestei legi, orice lege este perfectibila, dar trebuie totusi aplicata.

Pacat ca aceasta „ofensiva” are substrat politic („pe ei ca nu sunt de-ai nostrii”). Pacat ca se face in continuare „inspectie dupa auz”, fara profesionalism, fara discernamant.

Ma intreb: pana cand este posibil asa ceva ? Oare tot de la UE asteptam profesionisti,  proceduri corecte de inspectie, clarificari legislative (exemplu : cum se face evaluarea riscurilor la locul de munca).

Se va termina candva cu clientelismul politic ? Parca, „pusul degetului”, o data la 4 ani, nu este suficient. Eu nu am raspuns.

Principii, decizii, linii directoare

Titlul mi-a fost inspirat de un articol citit pe blogul fiului meu cel mare. El se referea la comportamentul individului. Eu doresc sa ma refer la comportamentul angajatorilor, in general, ca „tagma”, nu ca individ.

Legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/ 2006 a preluat din legislatia europeana liniile directoare, a stabilit principiile noii legi, urmand ca angajatorii conform obligatiilor pe care le au prin lege, sa ia deciziile care se impun, in cadrul firmei lor. Inspectia muncii are rolul de a controla modul cum se respecta prevederile legii si sa dea amenzi contraventionale celor vinovati (angajatori conform legii) pentru nerespectarea prevederilor legale.

Teoretic este totul bine. Practica este deficitara, daca nu chiar subtire.

Angajatorii (cam (90 %) nu prea dau atentie sectorului uman, avand ideea ca rolul lor este numai pentru a aduce lucrari si a castiga astfel bani. Chiar daca au lucratori desemnati cu activitatea de prevenire si protectie si chiar daca in cazuri fericite, incheie contracte cu servicii externe de prevenire si protectie, interesul lor pentru a lua decizii este foarte redus. Cat timp vor considera ca cei care sunt de meserie in domeniul securitatii si sanatatii in munca sunt numai niste lucratori pe care ii platesc si nu trebuie sa ia in considerare la ce ii sfatuiesc acestia, vor cadea in continuare macarale, se vor prabusi pereti si acoperisuri, vor cadea oameni de la inaltime, se vor intoxica cu oxid de carbon lucratori in canale, vor exploda autovehicule care transporta marfa, neprotejate corespunzator. Si pot continua cu exemplele.

O solutie ar fi ca sa plateasca pagubele si despagubirile din propriul buzunar, nu prin firma. 

Cat timp inspectiile se vor face „dupa auz”, de catre „specialisti” (numai de ei considerati a fi), victime ale accidentelor de munca vor continua sa existe.

Este timpul ca in inspectiile organizate ale statului (inspectia muncii, politie judiciara, procuratura, politie sanitara, ISCIR, inspectorat in constructii, inspectorat situatii de urgenta, etc.) sa fie angajati numai adevarati profesionisti. Sa se renunte la „sefi politici”si la acolitii lor, numiti pe aceleasi criterii.

Poate la aparitia misiunilor de specialitate ale UE in Romania se va schimba ceva. Eu tot mai sper. Dar am o urma de indoiala, plecand de la o intrebare care ma framanta: dar daca si inspectorii europeni vor fi tot romani ? Oare sa avem o asemenea bafta ? 

Navala birocratilor

Asistam de ceva vreme la prabusirea de macarale, de pe diferite santiere de constructii, mai ceva decat prabusirea MIG – urilor, cu care ne obisnuisem deja.

Nu vreau sa cred ca prabusirea macaralelor va concura numeric prabusirea avioanelor. Ar fi prea crancen. Sunt deja prea multe victime.

Te uiti si te minunezi cati sefi pot exista, care apar in public numai la astfel de evenimente nefaste. Navalesc de pretutindeni, precum hoardele barbare, dar descind din masini scumpe de teren, achizitionate din bani publici.

Azi, la prabusirea unei macarale, pe un santier de constructii din Bucuresti, au navalit birocratii (inspectori sefi, adjunctii lor, inspectori de teren, purtatori de cuvant, alti tipteri) de la primarie (primarul nu putea lipsi, ca doar e loc si pentru ceva campanie electorala), protectia muncii, ISCIR, inspectia in constructii, procuratura, politie, inspectia sanitara, sefii firmei de constructii, etc. 

Au aparut aceeasi reporteri lipsiti de profesionalism (de altfel pe masura celora carora le iau interviuri), impreuna cu invitatii lor din studio, care ar vrea sa zica cate ceva, dar nu prea stiu ce. Prezicerile sunt de toata jena, comentariile frizeaza ridicolul, muncitorii implicati in eveniment (cei ramasi intregi) lipsesc. Imaginile prezentate sunt trunchiate, in total dezacord cu vorbele spuse de cei intervievati.

Investitori din media, treziti-va si angajati oameni competenti pentru astfel de reportaje, pentru a scapa de ridicol. Renuntati la cei care desi doresc sa faca un reportaj bun, nu se refera decat la cate oase are rupte cutare victima. Mai este o solutie: renuntati la acest gen de reportaje. Ramaneti la manelisti, fotbalisti, nunti, cancanuri, etc. de acelasi gen.

Fac o propunere publica, tuturor televiziunilor, ziarelor, inspectiilor abilitate ale statului: sa se stranga toti (cu acesti sefi birocrati, in frunte) si sa mearga la orice loc de munca, sa faca o inspectie asa cum considera ei ca este corect. In paralel, anuntati din timp, sa apara un singur meserias (in domeniu), care singur sa faca o inspectie adevarata. 

Comparati apoi rezultatele, dezbateti concluziile, propuneti politicului, masurile adecvate. Va sugerez sa nu uitati propunerea ca din inspectiile abilitate ale statului sa dispara sefii politici, de care lucratorul de rand nu are nevoie.

Asta numai in ideea ca se doreste sa se faca pasi adevarati spre normalitate.

Ar mai fi ceva: solicitati inspectiilor abilitate ale statului sa faca publica o statistica a evenimentelor soldate cu victime din ultimii 3 ani, sa prezinte evenimentul, cauzele, vinovatii, masurile adoptate, sanctiunile aplicate vinovatilor (inclusiv reprezentantilor inspectiilor care raspund de sector), despagubirile acordate urmasilor victimelor si cine a platit (nominal) aceste despagubiri. Numai asa pot fi constientizati angajatorii si urniti inspectorii.

Comunicate gen: s-au aplicat 37 sanctiuni in valoare totala de 200.000 lei, pentru munca la negru, sunt penibele, in conditiile in care ministrul muncii recunostea anul trecut ca lucreaza la negru cca. 2 milioane de oameni. 

Primele semnale incep sa apara

Legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/ 2006 incepe sa-si faca efectul ? Semnale ar cam fi.

Vaduvele celor 7 mineri decedati in accidentul de la mina Anina, anul trecut, au solicitat 6 milioane de euro, despagubiri, de la cei vinovati de producerea accidentului, contestand in instanta decizia comisiei de ancheta, ca artificierul ar fi vinovat, ca urmare a probelor cu martori, depuse la dosar, din care reiesea ca aparatele de detectie a gazelor erau defecte/ neverificate tehnic, instalatiile de ventilatie nu functionau.

Cei trei directori ai firmelor implicate in dezastrul de la Mihailesti (18 victime, in urma exploziei unei masini incarcate cu azotat de amoniu) au fost condamnati penal la cate 4 ani de inchisoare si la despagubiri de mai multe miliarde de lei, pentru urmasii victimelor.

Un efect asteptat ar fi infiintarea Tribunalelor muncii, unde cei vinovati ar trebui sa dea socoteala asupra abuzurilor pe care le fac vis a vis de nerespectarea legislatiei muncii si a inconstientei cu care trateaza legislatia privind securitatea si sanatatea in munca a lucratorilor.

Dar oare ministrul justitiei are timp de asa ceva, cand se ocupa doar de adversarii politici ?

Poate apare si rasaritul in respectarea acestor legislatii, poate organismele UE care se ocupa de petitii ale catatenilor din Europa o sa influenteze pozitiv acest lucru.

Noi gaselnite gazetaresti

Integrarea in UE de la 01 ianuarie 2007, dupa parerea mea, i-a gasit cam nepregatiti pe majoritatea cetatenilor de rand ai acestei tari, motiv pentru care ar fi necesare dezbateri publice, cu paralele intre ce se cere la nivel european si realitatile crude uneori, existente la noi, despre ce ne asteapta de fapt si cam ce ar trebui sa faca cetateanul de rand.

Ieri, am cumparat din piata, ca de obicei, lapte, de la un tanar fermier, de la care cumpar de cativa ani buni. Vinde laptele de la vreo 7 vaci pe care le creste el (pana luna trecuta singur; acuma este insurat). Mai are in gospodarie vreo 5 porci, cateva oi si mai multe pasari. Furaje scoate de pe vreo 3 ha de pamant, pe care il munceste singur.

Era foarte amarat deoarece nu il mai lasa sa vanda in piata lapte, branza, etc. deoarece nu il proceseaza conform normelor UE. 

Cand l-am intrebat de ce nu se asociaza cu ceilalti sateni, sa faca o asociatie care sa-si permita sa cumpere utiliaje pentru procesare, ca se acorda fonduri nerambursabile pe baza de proiecte, a fost foarte uimit sa afle ca se poate asa ceva, ca la ei in sat nu stie nimeni despre asa ceva, nu le-a spus nimeni nimic. Daca un tanar de 28-30 ani nu stie, cum poate sa stie un cetatean de 40-50 de ani ?

Intrebandu-l despre scandalul iscat de Elena Udrea cu institutiile statului, stia multe amanunte care, pe mine ma lasa indiferent.

Cand o sa dispara la ore de maxima audienta, gaselnitele jurnalistice, gen discutii cu E.U sau bataia pe ciolan din PNL, PSD, PD, etc., reportaje in direct cu diferiti interlopi care se intituleaza „nevinovati”, preamarirea ctitoriilor lui Gigi Becali (de altfel singurul nabab, care face ceva, pentru niste amarati, chiar pentru reclama), plimbarea fotbalistilor si a unor „fite” prin magazine cu marfuri scumpe ?

In locul acestor emisiuni programate la ore de maxima audienta, ar trebui sa apara mai multe emisiuni despre realitatile zilei, despre cum pot fi ajutati in mod util oamenii, cum pot accesa acestia fondurile europene. Ce rost are o emisiune gen Ferma, de pe TVR 2, daca se programeaza la ora 8, cand taranul munceste in ograda ? 

Mai zicea un „nene director general din ministerul care se ocupa cu partea veterinara”  intr-o seara, de curand, la intrebarea reporterului  (ce parere are despre protestul ciobanilor din Sibiu , ca nu-si mai pot vinde branza in Bucuresti ?), ca s-a transpus legislatia UE, ca vor mai tolera nerespectarea ei, pana prin septembrie si alte povesti de acelasi gen. Nu a zis nimic despre cum o sa mearga din poarta in poarta sa lamureasca oamenii, despre rolul miilor de bugetari din cadrul directiilor agricole, al diferitelor organizatii care se ocupa cica, cu cheltuirea fondurilor europene, despre rolul primariilor in acest caz.

Eu nu cred, ca omul de rand, care nu a fost obisnuit sa gandeasca in viitor, poate sa se adapteze la cerintele UE, daca doar se transpun niste directive UE in legi romanesti. Cei multi trebuie sa piara ? Sau le mai dam de la „guvern” pomeni periodice (gen ajutoare de incalzire, 5 lei la pensie, alocatie mai mare cu 12 lei, ajutor la prima casatorie, etc).

Nu cred ca romanii au nevoie de astfel de pomeni. Cred ca au nevoie de locuri de munca, unde sa munceasca cinstit si sa castige destul cat sa-si intretina familia in conditii decente sau de afaceri personale cinstite, legale.

Solutia ar fi dupa mine o clasa politica tanara, constienta de „riscul” de a guverna in folosul cetatenilor, care sa uite de „ciolan”, sa nu fie deschisa la tentatii necurate. Sper sa apuc si acele vremuri. Oi fi prea pretentios ?

Specialistii

De 17 ani se vorbeste despre specialisti. Ne laudam pe toate canalele de televiziune, prin articole tendentioase in presa, la diverse intruniri cu reprezentanti ai forurilor UE, ca avem specialisti in vaste domenii, care pot face orice, numai ca sa ne „integram” mai repede in UE, sa mai obtinem ceva fonduri externe (imprumuturi de fapt in cele mai multe cazuri), ceva facilitati, etc.

La nivel declarativ stam bine. Problemele mari apar cand trebuie sa se si faca ceva, pentru transpunerea legislatiei europene, pentru cheltuirea banilor dati, pentru a iesi „basma curata ” in ochii celor care vin sa verifice (sa vada) ce s-a facut.

Unde au fost cei 15.000 de specialisti ai presedintelui Constantinescu ? Unde au fost specialistii care au negociat privatizarile, care astazi sunt pe rolul instantelor de judecata si fac „deliciul” presei ?

Unde sunt specialistii care in prezent pun bazele strategiei de dupa aderarea la UE ?

Mai daunezi, un obscur secretar de stat in nu stiu care minister, se plangea ca ii lipsesc 13.000 de specialisti (in special in domeniul chimiei si a protectiei civile) pentru a pune pe roate inspectoratele judetene pentru situatii de urgenta, adica institutia statului care gestioneaza crizele, in caz de cutremure, inundatii, accidente majore produse in industrie, etc.). Efectele acestor crize sunt cunoscute si zilnic apar noi exemple.

In care sectoare de activitate, ne putem lauda ca exista specialisti adevarati ? NU cred ca putem vorbi de asa ceva in sanatate, in invatamant, in justitie, in administratia publica locala, in domeniul vast al muncii, etc.  

Cum gandeste guvernul acest segment (adica specialistii) din strategia postaderare ? Intereseaza oare acest segment ?

Poate fi acest domeniu, un subiect real de dezbatere in presa, la nivelul organizatiilor nonguvernamentale, in cadrul societatii civile ? Este un subiect real de discutie si de dezbatere ?

Nu mai doresc interviuri cu „niste asa auto denumiti pompos specialisti” (complicata alegerea de cuvinte, dar atat de reala).

Cat timp este dispusa UE sa ne astepte ?

Nu neg existenta adevaratilor specialisti. Cum ii scoatem la iveala ?

Iata-ne si in UE

Am ajuns cu „surle si zurgalai” in UE sau cel putin asa se lauda cei pe care ii vedem zilnic pe toate posturile de televiziune (oare de ce or fi aceleasi figuri mereu?).

De ce nu se recunoaste ca UE are nevoie de noi, la fel cum avem si noi nevoie de UE ?

Pentru inceput nu mi-a placut decat jocul de artificii. O fi  bine sau rau ?

Nu astept imediat o pensie mai mare, nici ieftiniri peste ieftiniri la toate cele, nici „infratirea” intre toate popoarele Europei, nici macar rezultate sportive superioare.

Doresc sa nu mai fiu considerat ca facand parte tot din „generatia de sacrificiu”, sa fiu respectat la ghiseele unde platesc la timp taxele si impozitele (a nu se credea ca nu reactionez cumva, cand se intinde elasticul prea mult), sa merg printr-o tara curata, sa vad fete luminoase si zambitoare, oameni bine imbracati, copii sa zburde liberi, fara ca parintii (bunicii) sa fie nevoiti sa stea, cu ochii in patru, fiecare dintre noi sa aiba numai „grija binelui” pentru el si familia sa (sa nu mai depinda de „pomana” cu care ne mai deranjeaza uneori cei mari), sa nu mai ‘lingusim” pe strainii care probabil/posibil vin sa ne ajute, sa fim verticali, muncitori, onesti, milostivi cu cei sarmani, sa nu mai vad zilnic „vedetele natiunii” (aceleasi de prea mult timp) si sa fiu tentat sa schimb canalul sau sa trec pe trotuarul celalalt.

Sunt oare prea pretentios, doresc prea mult ?