Archive for Iunie 2010

Barosul puterii zdrobeste cetateanul pe nicovala saraciei

Iunie 15, 2010

Am incercat sa ma detasez de evenimentele actuale (greve, proteste la tv si in presa, luari de pozitii politicianiste ale opozitiei, etc.), legate de anuntatele taieri masive de pensii si salarii, trambitate de goarnele puterii basesciene, care incearca sa convinga prostimea ca nu exista alte solutii, ca pierdem „pomana” de la FMI si UE, ca opozitia politica nu are solutii economice si financiare, ca doar puterea actuala este cea care detine secretul (!?) iesirii tarii din criza.

De fapt, singura frica adevarata a puterii este cea legata de pierderea ciolanului, a „facilitatilor” individuale si de grup oferite de licitatiile publice, de aranjamentele locale aducatoare de beneficii enorme pentru cei favorizati, regasite in conturi si declaratii de avere, pe care nimeni din institutiile abilitate ale statului, indiferent de partidul care se afla la guvernare, nu indrazneste sa le controleze cu adevarat, pentru a descoperii seva, de unde se trage averea politicienilor si a profitorilor din umbra ale „sponsorilor” politicienilor.

Nu pot sa nu-mi dau cu parerea, daca prin aplicarea aberatiilor tandemului Basescu – Boc, din bugetul familiei mele va disparea cca. 700 lei, nu pentru ca as saraci ireversibil sau as intra in incapacitate temporara (sau mai sti ?) de plata (uite ca m-am adaptat vorbelor politicianiste, ale farsorilor din politica damboviteana).

Nu pot fi de acord sa mi se taie din pensie, atata timp cat acesti asa zisi ganditori politico- financiaro – economici, actuali, nu au muncit alaturi de mine, in conditiile vitrege existente la locuri de munca cu pericol de incendiu, explozie, toxicitate ridicata, nu au stat ca si mine, departe de familie, luni de zile, prin delegatii care nu se mai terminau, nu au fost plecati de sarbatori de acasa, pentru a supraveghea activitatea din intreprinderi ale centralei, nu au avut ca si mine, in subordine si in responsabilitate, sute de lucratori, nu au stat impreuna cu mine, cu frica zilei de maine, pentru familie, in conditiile lipsei de posibilitati de aprovizionare sau a fricii, ca nu cumva copii, mici fiind, sa scape prin curtea blocului, vorbe auzite prin casa.

Nu pot fi de acord sa fiu solidar cu impostorii, deoarece tara trece prin greutati si criza. Ce vor sa dovedeasca, unii simulanti politici, ca ii doare soarta poporului, prin donarea salariilor ? Oricum nu scad din fondul de salarii, prin donarea salariului lor, operatiunea donarii fiind ulterioara incasarii banilor proprii, din socotelile bugetare.

Nu sunt de acord ca unii sa fie mai pensionari decat mine, cand este vorba de cifrele inscrise pe cuponul de pensie, atata timp cat nu au contribuit corespunzator la fondul de pensii.

Nu pot sa fiu de acord cu asa zisele facilitati acordate firmelor care trimit lucratori in somaj tehnic, de a fi scutite de plata contributiilor sociale, nu pot fi de acord cu ajutoarele de stat acordate regiilor autonome (!?) ale statului, care in plus nici nu-si platesc contributiile sociale.

Nu pot fi de acord ca sa existe sute de consilieri, pe langa sefi, in institutiile publice. Nu pot fi de acord sa fie platiti simultan, din bugetul public, cate 3-4 sefi pe acelasi post, in institutiile statului. Nu pot fi de acord cu legi facute pentru clientela politica, de partid sau cu numirea pe criterii politice, in functii cu responsabilitate publica, prin grave abateri de la constitutie, a unor cetateni agreati de partid. Nu pot fi, in general, de acord, ca in posturi cheie, de supraveghere si control, ale statului, sa existe numiri politice.

Din curiozitate, m-am uitat peste legile pe care isi asuma raspunderea guvernul Boc. La o prima vedere, exista unele categorii de lucratori/ pensionari, privilegiati si unele categorii, complet „omise” din lege.

Recalcularea pensiilor militarilor, ar urma sa se faca in decurs de 5 luni. Pai in conditiile, in care diminuarea pensiilor s-ar face doar pana la sfarsitul anului 2010 (dupa cum afirma unele goarne ale puterii), atunci, militarii ar suferi doar o luna, iar restul pensionarilor de rand, 6 luni.

Nu se pomeneste nimic de reducerea salariilor pentru functionarii de la guvern si de la presedintie, pentru angajatii serviciilor secrete. Dupa unele calcule, vazute prin presa, s-ar parea ca fondul de salarii pentru aceste categorii privilegiate se ridica la 40 % din fondul total de salarii bugetare, iar ca numar ar fi vorba de maxim 100.000 de salariati, din totalul de 1,4 milioane de bugetari. Probabil ca pentru acestia nu se pune problema de solidaritate cu prostimea.

Daca ar fi sa formulez o declaratie proprie de avere, nu stiu daca as gasi elemente cu care sa ma pot macar apropia de o comparatie, cu cel mai „nevinovat” politician sau sef din institutiile statului. Trompetele puterii (Udrea, Hoara, etc.) incaseaza din salarii si afaceri proprii, sume inimaginabile pentru cetateanul simplu. Pot fi eu solidar, cu acestia ? Poate ei cu mine.

Ma intreb, de ce presedintele parlamentului european, dupa nume polonez sau ceh, vine in Romania si declara in parlament, ca sustine programul de austeritate al guvernului Boc ? De ce nu zice la fel si in tara lui de origine, sa se reduca pensiile si salariile, daca programul Boc este asa de bun ? Sa fie preluat in UE, obligatoriu, de toate statele membre, magistralul program de redresare al economiei romanesti.  Sa fim seriosi. Incepe sa se vada adevarata fata a „rostului” si a costului integrarii Romaniei in UE.

Reducerea pensiilor afecteaza serios, cca. 80 % din pensionari. Multi dintre acestia vor ajunge la 350 lei pensie pe luna, nu se stie pentru cati ani de acum incolo. Legile lui Boc „uita” de cei care au lucrat in grupe de munca. Nu se zice nimic despre recalcularea din noiembrie 2005, cand pensionarii in baza Legii 3/1977 au pierdut (li s-au furat bani, din buzunar) 0,5- 1,5 puncte, din punctajul mediu calculat pentru pensie, adica la valoarea punctului de pensie de astazi (732, 8 lei), 3,5 – 10,5 mil. lei vechi. A nu se uita – pentru acesti bani, firma si salariatul au cotizat, corespunzator, la vremea respectiva, la bugetul asigurarilor sociale. Prin urmare, guvernantii nu pot invoca motivul ca nu s-ar fi cotizat. In urma recalcularii din 2005, pensionarii au ramas doar cu anii considerati ca vechime, la pensie. Este motivul pentru care guveranantii isi permit astazi sa afirme ca sunt milioane de pensionari cu contributie incompleta la sistemul de pensii (30 de ani, dupa Legea nr.19/ 2000). Incorect. Cand au iesit la pensie, s-a tinut cont la varsta dar si la calculul pensiei, in vechea lege existand prevederi de cotizare obligatorie – 20 ani pentru cei care au lucrat in grupa I-a de munca si 25 de ani pentru cei care au lucrat in grupa a II-a de munca (conform Legii nr.3/ 1977). Sunt hotarari ale Curtii constitutionale, despre astfel de cazuri. Am scris candva pe larg, despre aceste hotarari. Va fi interesant de vazut ce va decide CC, in perioada imediat urmatoare, cand se va pune problema sa-si  reduca singuri, unii pensiile aflate deja in plata, altii pe cele care urmeaza sa le incaseze cand vor indeplini conditiile de pensionare. 

Legile lui Boc amintesc doar de cei care s-au pensionat pe caz de boala. Fara a fi de acord cu pensionarea pe caz de boala, a celor care nu indeplineau conditiile de pensionare, ma indoiesc ca se vor gasi niste „profesionisti” ai puterii care sa poata combate un document medical aflat la baza pensionarii pe caz de boala. Se omite si urmarea retragerii deciziei de pensionare – procese ajunse la CEDO, unde statul roman nu a castigat, inca, niciun proces. Poate daca adevaratii vinovati (politicieni, juristi) pentru erorile judiciare ar plati din propriul buzunar, banii acordati de CEDO celor pagubiti, nu ar mai exista atatea procese pe rol.

Am vazut aseara pe ecrane o lozinca a unor protestatari impotriva masurilor anuntate de guvern – „Ati furat ca-n codru, va cantam prohodu”. Mult prea funebru, dar cat de adevarat. De fapt doar cantatul, ca nu se va intampla nimic spectaculos cu actualul guvern Boc.

Sunt doar, cateva aspecte ale modului cum sunt respectati cetatenii acestei tari, de catre politicieni. 

Nu este de mirare ca s-a ajuns la situatii in care parintii nu gasesc argumente suficiente pentru a le invoca copiilor lor, care se hotarasc intr-un tarziu, sa apuce calea strainatatii. Constienti de greutatile la care se expun, tinerii de azi, risca, fiind tineri, avand tot viitorul in fata. Doresc ceva mai mult pentru copii lor. Nici parintii lor, nu au dorit mai putin, pentru copii. Nu s-a putut ? De ce ? Intrebarea va ramane fara raspuns, cel putin pentru parinti.

Circoteca damboviteana continua

Iunie 6, 2010

De 20 de ani, in Romania, alba – neagra a devenit sport national. Este practicat in politica, in economie, in finante, la capul podului, in autogari si in gari, la iarba verde, in varful muntelui, pe banca in parc sau la intruniri de familie, cu ocazia sarbatorilor.

Cum altfel se poate numi situatia prin care trece tara ? Este criza sau nu se stie inca, daca a inceput sau urmeaza sa ne cocoseze ? Aplicam reforme anticriza sau ne facem ca lucram la asa ceva ? Uite reforma, nu e reforma. Reforma mai presupune si altceva decat disponibilizari de personal, inchideri de firme si incredintari directe de lucrari ale statului catre clientii politici ? Este greva generala, dar ne mai gandim cat de generala va fi ? Ii ovationam si le apreciem modul cum gandesc unii in folosul cetateanului sau ii huiduim si ii scuipam pe politicieni ? Societatea civila este civila sau nu prea ?  In ONG -uri se face politica de partid sau nu se face ? Avem partide situate pe esichierul politic, la stanga, la dreapta, spre centru sau michiduta este singurul care stie ce politica fac partidele ? Suntem cu adevarat in Europa sau doar in perpetua asteptare ? Nivelul de trai in tara are vreo legatura cu cel din UE sau urmeaza in urmatorii 50 de ani, sa aflam ?

Se pot pune multe intrebari ca cele de mai sus. Dar, cui ar folosi ? Cetateanului simplu, in niciun caz.

Cum poti compara demisia presedintelui german care a zis ca prin participarea cu trupe in Afganistan, Germania isi apara de fapt interesele sale economice, repectiv a premierului japonez, care nu a reusit in 5 luni, sa rezolve promisiunea facuta la alegerea sa, ca va muta o baza americana, cu pasivitatea nemernica a politicienilor nostri, care nici macar nu au curajul sa-si aduca aminte ce au promis in campaniile electorale ? Cum poti sa-l consideri politician responsabil, pe ministrul transporturilor R. Berceanu, care la tv declara senin ca in campania electorala s-a mintit prin omisiune pentru a  se ascunde faptul ca mergem spre prapastie sau pe ministrul finantelor, care de la tribuna parlamentului declara  ca mai puteau minti poporul inca 6 luni.

Seful statului nici el nu este usa de biserica. Minciuna sta cu el la masa, permanent, il insoteste prin tara si prin lume, pe unde mai este inca primit. Exemple ? Le stie toata lumea. Il mai crede cineva ? Se pare ca da, daca este inca la Cotroceni. Cine sunt cei care mai cred inca, in patriotismul si profesionalismul sau ? Un adevarat mister, nu si pentru trepadusii prezidentiali stiuti de toata lumea, care apar pe la tv si cauta sa ne indobitoceasca seara de seara. Se mizeaza, presupun, pe lehamitea populara si pe pasivitatea din totdeauna a romanului. Cam periculos, zic eu. Au fost cazuri, chiar recente, cand multimea a iesit din pasivitate, iar conducatorilor nu le-a fost chiar placut, ce au patit.

Restrictii noi, dar numai pentru cei saraci, bat la usa. Cei bogati vor huzuri in continuare si ne vor minti asisderea. Astazi, guvernul interpreteaza munca nu ca pe un drept constitutional al cetatenilor, ci ca pe o pedeapsa, iar sloganul – merge si asa, este litera de lege pentru seful statului, pentru ministrii actuali si pentru „ganditorii” din umbra acestora. Totul se reduce la numarul celor care vor fi concediati si la procentele cu care se reduc salariile, pensiile, prestatiile sociale, etc.

Citean un studiu facut de catre englezi si americani, care ajunsesera la concluzia ca intelepciunea populara vine o data cu varsta si experienta de viata, iar fericirea individuala vine dupa varsta de 50 de ani. Asa o fi pe la ei. Vazand cum gandesc, promoveaza si aplica, politicienii nostri, aflati in preajma varstei de 50 de ani, cu greu gasesti o paralela cu studiul amintit, la romani, poate doar in ceea ce priveste fericirea si chiverniseala personala a clicii de la putere si a acolitilor lor.

Cum poate fi interpretata de catre omul de rand, parada prezidentiala, de la botezul copilului printului Paul si al printesei Lia, de Romania (?!), in conditiile in care in Romania sunt copii care mor de foame ? Printul (!?) castiga la CEDO, procese intentate statului roman si primeste imediat de la stat (vorba vine, de fapt din taxele si impozitele platite de prostime) mii de euro. Normal as zice, doar are de platit un botez. Dar de ce sa nu plateasca judecatorul care a gresit cand a dat sentinta in procesul judecat in tara, proces ulterior pierdut la CEDO ? Urmarea botezului ? Printul Charles al Marii Britanii, un prieten decalarat al Romaniei, care chiar si-a cumparat o proprietate la Viscri (prin zona fostilor sasi, in prezent emigranti in Germania, din cauza „traiul bun” pe care il duceau) a renuntat la vizita oficiala, pe care o avea deja anuntata la Bucuresti.

In paralel cu sindrofia botezului, de ce sa nu punem pe tapet declaratia presedintelui cum ca poate o fi fost sub influenta alcoolului, atunci cand a declarat in campania electorala, ca pensia minima ar trebui sa fie de 500 lei. Cavalcada rasului sau teroarea plansului ?

In protestele de strada care au cuprins tara, se fac auzite lozinci ale maniei dezlantuite a populatiei, ale neputintei cetatenilor de rand in fata impostorilor. Ce gandeste omul simplu, scrie sau striga, doar doar l-o vedea sau l-o auzi cineva? „Piticu si cu chioru au distrus poporul”. „Romania – lagarul pensionarilor”. „Pleaca ai nostri, vin ai nostri, noi ramanem tot ca prostii”. Bine zicea un ilustru necunoscut – „Politicienii sunt ca porumbeii, cand sunt jos, iti ciugulesc din palma, iar cand sunt sus, se gainateaza pe tine”.

Mi-a ramas intiparita in minte remarca lui R. Tudor, referitoare la ce zic politicienii romani, ca au creat in ultimii 20 de ani – „Am creat o lume noua, nu voua”. Trist, dar adevarat.   😦