Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, în absenţa contestării unei decizii a Comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis (conform Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății), chiar dacă reclamantul a precizat că îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile Legii nr. 95/2006, instanţa de judecată nu se putea considera învestită cu o contestaţie întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 95/2006, ci cu o acţiune în pretenţii de drept comun, întemeiată pe răspunderea civilă delictuală. Așadar, victima unui act de malpraxis are, deci, posibilitatea de a se adresa fie Comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis, caz în care are loc o procedură prealabilă sesizării instanţei, finalizată printr-o decizie a acestei Comisii, fie de a se adresa direct instanţei de judecată care va soluţiona cauza potrivit dreptului comun. În speță, cum valoarea pretenţiilor formulate depăşeşte pragul valoric de 500.000 lei, menţionat de art. 2 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă, instanţa competentă să judece cauza este tribunalul, iar nu judecătoria.
Decizia nr. 875 din data de 20 martie 2018 pronunțată de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect pretenții isi produce efectele dupa publicarea in MO