Archive for Ianuarie 2009

Bunavointa guvernantilor

Ianuarie 29, 2009

O vorba romaneasca, din popor, zice: cap ai, minte ce-ti mai trebuie. Nu stiu la ce s-o fi referit cel care a lansat vorba, pe piata, dar astazi politicienii nostrii scumpi si dragi se intrec in aplicarea sa.

Nici nu s-a incheiat bine perioada campaniei electorale, plina numai de miere si de promisiunile populiste ale vasnicilor nostrii politicieni si a tatucului din fruntea statului, erijat in cainele de paza al democratiei romanesti, ca de 2 luni asistam permanent, la scremerea actualei guvernari pentru a naste un buget, printre „prioritatile” lor reale – impartirea ciolanului cat mai „echitabil” (pentru partide, clienti politici si „gugustiuci” ce pupa mana stapanului platitor, la simpla comanda a acestuia: so pe el !).

Guvernantii se intrec in libidinosenii politice, si in acuze care nu se mai sfarsesc, la adresa partii adverse. Au scos la iveala, castiguri si pensii incredibile, de care beneficiaza astazi, actuali si fosti salariati la stat. Culmea nesimtirii politice ar fi daca ar si crede politicienii nostrii ca poporul acesta chinuit, cu care se sterg la fund de 20 de ani si nu numai, ii poate crede ca nu au stiut dintotdeauna de aceste inechitati sociale. Pai nu sunt putini acei dintre actualii politicieni, care sunt beneficiari ai acestor pensii imense, ca vasnici fosti servitori si aparatori ai camarilei ceausiste, in trecutul nu prea indepartat. La cresterea salariilor si pensiilor anumitor categorii de cetateni (doar pentru a se putea amesteca mai usor si mai eficient in activitatile acestora), prin legi speciale, au contribuit si multi dintre actualii ministrii.  De o lege a salarizarii, aceeasi, pentru toti bugetarii, se discuta din anul 1991. Despre inechitatile dintre diversele categorii de pensionari, se discuta de prin anul 2002. Este adevarat ca discutiile se poarta doar la nivel propagandistic, doar pentru aburirea electoratului credul, fara a avea vreo finalizare legislativa.

Astazi, politicienii aflati la putere si mecena din fruntea statului ne indeamna sa strangem cureaua, sa fim solidari cu cei nepastuiti de criza (o fi vorba si de C. Paunescu – groparul Bancorex, pe care il vedem la inaintare, in ultimele zile, tet a tet cu presedintele tuturor romanilor ?), sa nu mai vrem pensii si salarii majorate, ba chiar salariatii sa mai renunte la sporuri (s-au ingrasat prea tare, nu, de atata trai bun ?). Cu alte cuvinte sa nationalizam pierderile suferite de cei bogati, ca si cum noi sarantocii acestei tari am fi profitat si noi de privatizarea profitului de catre aceeasi „sarantoci”, imbogatiti peste masura, din afaceri cu statul si din inselarea cetateanului simplu.

Cireasa pe tort a pus-o liderul PSD, care intr-o declaratie facuta unei reportere, care ii infigea microfonul in gura, a promis ca cetatenii cu salarii si pensii mici ar putea beneficia de bunavointa guvernantilor. Ce or fi alea pensii si salarii mici ? Ce o fi intelegand acest lider de conjunctura al unui partid, prin bunavointa guvernantilor ? S-a trezit vataful din domnia sa, care desface pentru 10 minute, botnita de la gura amaratului care strange strugurii boierului, ca sa inghita si robul de pe mosie, cateva boabe de strugure, pe nemestecate ? S-a trezit cu barda in mana, El lidero care  imparte ciolane celor care nu prea il asculta si bucati babane, celor care il lingusesc si-i canta in struna ? Prin ce  se deosebeste bunavointa actualilor guvernanti de bunavointa lui Ceasca, din 21 decembrie 1989, care promitea parintilor disperati, care nu mai stiau cum sa se descurce in cresterea copiilor, marirea alocatiei pentru copii cu 50 de lei ?

Cand vor intelege acesti politicieni imbuibati, aparuti ca ciupercile dupa ploaie, dupa 1989, ca ei sunt in slujba poporului si nu invers ?

Cand vom avea noi cetatenii, de ales, dintre adevarati slujitori ai neamului, pe cei mai buni cu adevarat si a nu fi nevoiti sa votam raul cel mai mic, pe care il sesizam ? Se poate face ceva in acest sens ? Trebuie sa importam politicieni, economisti, finantisti, inspectori, din strainataturi ? Ar putea fi o solutie.

Pana cand vor mai insista acesti politicieni ai natiei, sa vanda gogosi la cofetar ? Nu pare a le fi prea frica de o noua iesire in strada a celor nemultumiti. Pe ce se bazeaza oare ?

Nepasare periculoasa

Ianuarie 24, 2009

Despre pericolul inhalarii de catre cetateni a gazelor de ardere rezultate prin arderea gazului metan in sobele din gospodariile romanilor, din scoli, spitale, etc. s-a scris, se scrie si probabil se va mai scrie mult timp de acum incolo.

Pericolul de intoxicare pentru om este dat de oxidul de carbon si bioxidul de carbon, gaze periculoase, continute in gazele de ardere.

Toxicitatea oxidului de carbon este deosebit de ridicata si inhalarea acestui gaz in cantitati nu neaparat mari, poate provoca disconfort respirator, complicatii la nivel pulmonar, edem pulmonar si chiar moartea victimelor intoxicatiei cu acest gaz.

Cei mai expusi sunt batranii si copii lasati nesupravegheati. Depistarea olfactiva a oxidului de carbon este practic imposibila de catre om, motiv pentru care inhalarea gazului este deosebit de periculoasa.

Daca in intreprinderi, lucratorii sunt instruiti sa se fereasca de actiunea toxica a gazelor periculoase, nu acelasi lucru se intampla cu copii, cu batranii sau cu ceilalti cetateni casnici. Se pune intrebarea, daca este cineva abilitat prin lege sa faca acest lucru (instruirea), pentru cetatenii care nu sunt salariati in fabrici consumatoare de gaz metan. Raspunsul este Da. Primarii prin personalul propriu, de specialitate, reprezentantii inspectoaratelor pentru situatii de urgenta, reprezentantii distribuitorului de gaze, reprezentantii directiei de sanatate publica, pompierii, directorii de scoala, au si obligatia efectuarii unor astfel de instructaje. Aceeasi, impreuna cu inspectoratul teritorial de munca si inspectoratul in constructii, au si obligatia legala de a verifica in teren cum se respecta legislatia din domeniu.

De fiecare data cand vezi cate o tragedie la televizor, avand drept cauza inhalarea de oxid de carbon, ti se prezinta doar tragismul situatiei, iar imaginile spun cu totul altceva. Insistand numai pe senzational, astfel de evenimente se vor produce la nesfarsit. Vor exista in continuare victime. Nimeni nu va fi pedepsit pentru ca nu-si face datoria.

In urma cu cateva zile urmaream o astfel de prezentare neprofesionista, cu imagini de la o scoala de prin Dolj, unde se intoxicasera usor (spre norocul lor) cativa copii.

Dupa eveniment au navalit corbii – inspectorii. Cei de la gaze se jurau ca verificasera sobele in urma cu 1 an (nici macar ei nu credeau, daca tot nu li s-a cerut documentul de verificare). Primarul participase in persoana (saracul mincinos) la verificarea sobelor, la inceputul anului scolar. Directorul de scoala (cam speriat), zicea si el ca verificase sobele. Acesta din urma poate fi crezut, doar ca se uitase sa vada daca exista sobe in clasa, in rest nu stie saracul, probabil, ce trebuie sa vada in timpul unui astfel de control.

Nefiind de meserie profesor de chimie sau profesor de fizica (probabil, altfel ar fi ceva cu adevarat hilar) si nici macar instruit corespunzator (oare inspectoratul scolar si inspectoratul teritorial de munca nu au cumva o sarcina de instruire a directorilor de scoala ?), directorul, chiar daca este primul responsabil conform legii, de orice eveniment petrecut in scoala pe are o pastoreste – nu vede lipsa capacului din teracota, de la locul pe unde se curata soba, nu vede gaurile din jurul usii de la soba si din jurul tevii de gaz metan care intra in soba, nu vede crapaturile dintre placile de teracota, nu stie de obligatia curatarii cosurilor sobelor, in fiecare toamna. Cum sa mai fi auzit saracul de obligatia de a efectua masuratori de gaze arse si de a prezenta buletine de determinare ? Nu a auzit sigur, de detectoare de gaze, care pot fi montate in incinte pentru depistarea scaparilor de gaz metan, oxid de carbon, bioxid de carbon, oxizi de azot, etc.

Primarul la fel de neinstruit ca directorul, degeaba se uita la sobe, ar fi vazut acelasi lucru ca directorul, adica n-ar fi vazut nimic. Daca chiar dorea sa faca o verificare, primarul ar fi putut sa-l trimita pe nea Georgica – sobarul satului si pe Virgil – cosarul satului, sa faca ei verificarea anuala a sobelor de la scoala si curatarea cosurilor de la sobe. Daca macar cosurile ar fi fost curatate, atunci gaurile n-ar mai fi contat, pentru ca oricum s-ar fi asigurat tirajul cosului, gazele arse ar fi luat-o in sus, pe cos si doar ar fi fost ceva fum in clasa, dimineata, pe racoare, cand se aprindea focul.  

Cei de la gaze, probabil ca nu au avut drum pe la scoala, de ceva ani buni. Mai precis nu cred ca au calcat pe acolo. Au „uitat” ca legal, nu au voie sa dea drumul la gaz metan, pana nu verifica instalatia (conductele, armaturile, regulatorul de gaze, contorul si arzatorul). Daca sustin ca au verificat, cum se explica atunci gaurile din jurul tevii care intra in soba, pe care este montat (in soba) arzatorul ? De ce au dat drumul la gaz metan ? Gaurile trebuie cimentate cu ciment refractar de catre meseriasii care au introdus arzatorul, adica de la alimentarea cu gaz metan a sobelor (cu cati ani in urma ?).

Inspectia in constructii nu a sesizat gaurile din sobe ? De ce ? Pai nu a trecut, sigur, pe acolo.

Nici pompierii, nici inspectoratul pentru situatii de urgenta, nici inspectia sanitara nu au calcat probabil prin scoala. Daca au fost pe acolo, au fost doar la „protocol” la o cafea si un fersec, nu ca sa inspecteze ceva.

Nu stiu cum se simt responsabilii de la inspectoratul scolar si de la inspectoratul teritorial de munca, cand vad astfel de grozavii. Se simt oare cumva vinovati ? Greu de crezut.  

Este ceva de facut ? Oho… Poate stie ceva guvernul, inspectia muncii, procuratura, ministerul sanatatii, ministerul de interne, prefectul, inspectia in constructii, primarul….. Peste tot, numai politicieni, iar meseriasi, profesionisti, nu prea.

Ce lipseste ? Mai nimic – organele si inspectiile abilitate ale statului sa-si faca datoria, datorie pentru care sunt platiti cu bani din taxele si impozitele, la care noi toti, cetatenii acestei tari, cotizam in fiecare an. Ce se vede ?!?

In lupta cu timpul

Ianuarie 24, 2009

Sarbatoarea Micii Uniri de la 1859 nu poate fi tratata de catre politicieni, indiferent de numele si functia lor, ca o bagatela electorala, la care se impart ciolane afumate, tuica fiarta,  mamaliga rece si ceapa inghetata, unde poti veni cand vrea muschii tai. Cu atat mai mult, presedintele romanilor, asteptat de catre o asistenta destul de numeroasa, formata din inalte fete bisericesti, parlamentari, alesi locali, guvernanti, reprezentanti locali ai partidelor, popor, nu are voie sa intarzie, nici macar 7 minute, pentru a nu se amana inceperea ceremoniei.

Presedintele nostru nu poate tine cont de un lucru elementar, de bun simt personal, daca nu din punct de vedere patriotic – punctualitatea este lucru mare. Pentru domnia sa, punctualitatea este ceva aleatoriu, greu de definit. Ce vrea sa dovedeasca cu asta ? De ce nu ar putea fi tratata intarzierea domnului presedinte, de catre multimea adunata, drept o atitudine de vataf, de sef de tarla ? Dupa cate imi amintesc eu, in armata (presupun ca si in marina comerciala este la fel), cand nu erai prezent la apel, te asteptai la ceva sanctiuni, de genul – sa stai in pozitie de drepti, de garda la drapel, tocmai cand se servea masa sau sa nu primesti bilet de voie, in oras, in duminica urmatoare. 

Domnul presedinte nu este la prima marlanie de acest gen. A intarziat 10 minute si la sarbatoarea Marii Uniri de la 1918, sarbatoare de la Arcul de Triumf, din Bucuresti, de la 01 Decembrie 2008. Poate daca i se atragea atunci atentia, intr-un mod brutal, care sa-l faca sa simta (ceva de genul de a nu fi invitat/ primit astazi, la sarbatoarea Micii Uniri), nu ar mai fi indraznit sa intarzie astazi. Nici inceperera ceremoniei fara domnia sa, nu ar fi fost un lucru trecator, pentru cineva in stare sa simta un astfel de afront (in cazul domnului presedinte simtirea nu ar fi fost garantata).

Nu pot trece nici peste urarea de La multi ani, facuta de Anul Nou 2009, de catre domnul presedinte, poporului roman, cu 1 minut mai devreme. Putea sa uite macar acel hatru – Sa traiti bine ! Realitatea de zi cu zi il contrazicea  atunci, in prezent, probabil si in viitor.

Sunt aspecte de comportament care pot fi considerate marunte, de catre aplaudacii domnului presedinte. Pentru mine inseamna insa rusine nationala, dispret fata de conationali, corectitudine indoielnica, comportament deficitar.

Oare consilierul de imagine (ca si cum ar putea cineva sa ocupe acest post), al domnului presedinte, ce parere are ? Hai ca am facut o gluma buna !

Impresionant

Ianuarie 18, 2009

Aseara am vazut la tv ceva unic, magnific, inaltator. Cuvintele sunt de prisos.

Un puiut de om, stelist impatimit, de mic, plange sincer, cu lacrimi de crocodil, ca Mirel Radoi a plecat de la Steaua, la arabi, sa castige si el un ban gramada, ca sa le poata asigura familiei si copiilor lui, un trai decent.

Imagine de pus in rama. Ar trebui sa faca furori pe mapamond, sa apara prin toate ziarele de specialitate si in toate jurnalele de stiri sportive. Ce poate fi mai pur decat dragostea adevarata a unui copil pentru acel ceva, pe care el, sigur, nu prea il intelege ? Nu conteaza, acel ceva nu poate fi alterat de nimic.

Micul suporter este potolit cu greu numai dupa ce tatal sau il convinge ca fotbalistul nu pleaca de tot si dupa ce Mirel se fotografiaza cu el.

Fotoreporterul trebuie sa ia premiul anului 2009, pentru cea mai buna imagine a puritatii si a viitorului acestei tari.

Fani de pretutindeni, luati aminte, invatati. Asa se comporta un fan adevarat.

Ganduri si intrebari

Ianuarie 18, 2009

Cred ca asistam in prezent la un concubinaj politic oarecum pervers, daca politicieni cu gura sloboda si cu turturi de raca politica la coltul gurii, si-au dat mana si au pus de un guvern cu o larga majoritate parlamentara. Adica tot ce le trece prin cap se poate realiza, fara nicio jena.

Mi-a placut o apreciere a unui ziarist (nu-mi aduc aminte unde am citit) – avem guvernul fecioarei Boc si a racului Geoana, cu ascendent in scorpionul Basescu. Se pare ca voia sa spuna ca avem o situatie destul de clara – premierul este de fapt la Cotoceni. Faptele ulteriorare inscaunarii guvernului (participarea la sedinte de guvern a presedintelui, convocarea de catre presedinte a membrilor guvernului la Sinaia si a unor lideri politici, neguvernanti, a doua zi de anul nou – ca tot suntem in recesiune si cheltuielile guvernamentale si ale presedintiei trebuie limitate -sac !? , chemarea la ordine a lui Boc si a lui Geoana la Cotroceni de mai multe ori, inceputul deraierii politice – cazul Oprea) sunt numai cateve aspecte care intaresc regula – tot tacamul si reteta politica vine de la Cotroceni.

Sunt carcotasi care vor spune ca nici nu se poate altfel, atata timp cat trebuie impacata si capra si varza, de la ambele partide. Trebuie gasite locuri calde pentru toti clientii politici, nici mimoza E. Udrea nu trebuia uitata.

Mi se pare cel putin batjocoritor pentru cetateni, ca un guvern, indiferent cine il formeaza, sa-si permita sa nu aplice legi votate in parlament, promulgate cu tam-tam electoral de catre presedinte, a caror constitutionalitate a fost intarita de catre decizii ale Curtii constitutionale. Chiar daca legile (se spune), ca au fost date sub presiunea strazii, in scop pur electoral, cei care au batut cu pumnul in masa ca aceste legi se vor aplica, sunt raspunzatori pentru aplicarea lor, altfel ar trebui sa plece. Nu este ceva nou. Si guvernul Tariceanu si guvernul Nastase, s-au facut ca ploua cand a fost vorba sa aplice legi date spre sfarsit de mandat, de catre guvernul precedent, deja la noi a devenit o obisnuinta. De neinteles este cum de-i mai cred cetatenii pe policieni, desi cam 60 % dintre romani s-au mai desteptat.

Cum gandurile cetateanului nu pot fi cenzurate de catre politicieni si nu pot fi ascultate (!?) nici macar de catre serviciile secrete, intrebarile pe care si le pune fiecare dintre noi, pot fi mai mult sau mai putin exprimate, public.

Am intocmit Ierarhia – intrebari periculoase inspirate din ganduri oarecum bolnave (sau poate NU…).

Locul 1 – „eternul” Traian Basescu (sa scuip in san pentru deochi).  Ce s-ar fi intamplat daca in zilele grele de la Tg. Mures, din martie 1990, domnia sa ar fi fost in functie ? Pentru a-si impune vointa politica, cu orice pret, ar fi fost posibil sa scoata armata in strada ? Tineretea soldatilor (aceeasi manevrati de forte oculte, in decembrie 1989) si frica, i-ar fi putut impinge pe recruti sa apese pe tragaci. S-ar fi putut isca un razboi civil fraticid, romano-maghiar ? Atunci, Dumnezeu cu mila !

Locul 2 – „jucatorul” Traian Basescu. In stravechiul stilul pur romanesc – cu caciula in mana la straini si mai nou, cu mentalitatea de lacheu a unor politicieni in relatiile cu strainii (in special cu americanii), cati tineri romani ar fi putut muri in Iugoslavia, daca presedinte fiind, „in joaca”, ar fi acceptat sa participam cu trupe la „impacarea” beligerantilor in razboiul civil deja iscat. Iuti la manie, cum ii stim, pe cei din neamul sarbesc, croat, musulman, prietenia straveche dintre popoarele noastre (in realitate, cei mai buni vecini) nu ar mai fi contat, ar fi fost vorba de amestec in treburile interne ale Iugoslaviei. Prapadul care a  urmat, se stie, va lasa urme adanci, de nesters, in mintea celor care le-au trait si care le vor transmite generatiilor viitoare. Este naiv cine crede ca se va intampla altfel. Butoiul cu pulbere va sta mult timp de acum inainte, gata sa explodeze. A urmat o pace in stil american (a nu se uita si „agitatia” de azi din Afganistan si Irak, cu toata distanta teritoriala care ne desparte). Desi sunt multi reporteri si politicieni care pot fi invinovatiti de port ilegal de creier, atitudinea acestora, din acele zile, a fost ferma, impotriva participarii directe in conflict, a romanilor, chiar daca aspiram la NATO.

Locul 3 – filozoful nationalist C.V. Tudor. Putea ajunge presedinte in anul 2000. Am fi asistat la executii publice pe stadioane (asa cum promitea in campania electorala) a celor corupti ? Parca in 1991, Romania abolise pedeapsa cu moartea ? Ar fi trebuit intai modificata constitutia sau nu ar fi contat. Este de neinteles pentru mine, de ce un istoric si scriitor de succes poate avea asemenea manifestari. Nu este singular in istoria Romaniei. Nu pot fi uitati nici alte capete luminate, cu manifestari publice, considerate impotriva faptelor celor drepte – Goga, Noica, chiar Antonescu. 

In niciun caz, exemplele mele nu pot fi considerate ca purtatoare de pacla groasa pe creier. Artistii, scriitorii, pictorii, etc., de geniu, au o relatie speciala cu eternitatea, prin opera lor, care ramane, chiar daca si acestia sunt muritori. La politicieni, cultura este mai greu de apreciat. Multi dintre acestia au facut scoli de mantuiala, au obtinut diplome la gramada, pe banda rulanta (cum zicea presedintele Basescu).

Traim astazi vremuri pline de manele si manelari, cu mult facil si inutil, fara limite intre tupeu si prostie, cu politica si manipulare, cat cuprinde. Bascalia politica face legea. A schimbat ceva votul uninominal ? Eu unul nu cred, desi as dori. Ramane de vazut.

Statul sunt eu ?!

Ianuarie 15, 2009

Ludovic al XIV-lea considera ca statul este el, ca tot ce misca in Franta trebuie sa fie trecut prin sita sa cu ochiuri mici, ca toate femeile trebuie sa stea la picioarele sale, ca el este seful armatei, clerului, administratiei, etc. Intr-un cuvant, dorea sa controleze totul.

La noi in pasnica Romanie, guvernata si administrata dupa ureche, se simte azi un puternic iz de grandomanie fara frontiere, de dorinta de putere fara margini, de control cvasitotal asupra a tot ce misca, gandeste, creaza, legifereaza, administreaza, se pronunta asupra legalitatii, judeca, dar si pretentie de posedare salbatica asupra celor care cocheteaza, se fudulesc, se hlizesc si se autocompatimesc.

Este usor sa te crezi Zeus, sa crezi ca nu ai de fel indatoriri, ci doar drepturi, ca responsabilitatile sunt doar pentru cetatenii de rand. Aratand cu degetul, nu inseamna ca ai si facut ceva pentru poporul tau.

Plecand de la necesitatea de a moderniza o constitutie cu prea multe lacune si portite, de a o alinia in sfarsit la cerintele democratice ale UE, presedintele nostru a nascut o comisie care sa-si dea cu parerea. Semnale ca aceasta comisie avea un scop precis – totul in mana si la discretia presedintelui – s-au dat inca de la inceput, prin refuzul unor minti luminate in dreptul constitutional, care au refuzat sa participe ca membrii ai comisiei si ulterior prin retragerea altora, care initial au crezut ca va fi vorba de ceva serios.

A aparut si materialul intocmit de catre comisie. La prezentarea materialului, dl. presedinte a afirmat fara niciun fel de tagada – regimul semiprezidential este solutia cea mai buna pentru Romania. Gandul domniei sale fiind clar pronuntat, nu a mai contat ce s-a scris si spus in continuare. Pacat de prevederile care tratau lucruri serioase precum egalitatea in drepturi a cetatenilor in fata legii, reformarea justitiei si a Curtii Constitutionale, limitarea emiterii de ordonante, etc. 

Prin regim semiprezidential domnul presedinte ar putea primi dreptul de a dizolva parlamentul sau de a demite guvernul. Ce mai spectacole ni s-ar mai prezenta, daca ar exista acest drept ! Ce mai vorbe grele ar trebui sa suporte atunci „saracii” guvernanti si parlamentari ! Se pregateste cumva dl. presedinte de al 2-lea mandat ?

Raportul comisiei ar fi putut sa face referiri si la ce ar trebui sa prevada constitutia cand guvernantii nu platesc salariile bugetarilor si pensiile la timp, cand promisiunile facute in campania electorala, sunt aruncate la cos, imediat ce se ajunge la guvernare, ce ar trebui sa pateasca parlamentarii care nu-si onoreaza promisiunile electorale facute alegatorilor, care absenteaza nemotivat de la parlament, care citesc ziarul si desfac rebus in timpul sedintelor. De ce acei parlamentari care au amagit electoratul, care au promis marea cu sarea si nu fac nimic, nu ar pleca dupa 6 luni din parlament, pe usa din dos, cu o tinichea legata de coada, ca sa stie tot alegatorul ?

Pentru cazul dezbaterii raportului comisiei, de catre cetateni, am si eu cateva propuneri, fara a avea pretentia de a fi trecute in proiectul care se va prezenta la referendum, dar care poate ar trebui sa dea de gandit celor care vor fi chemati la urne, sa aleaga un nou presedinte (acelasi ?!) sau noi reprezentanti in parlament.  

Sectiunea propuneri cam neortodoxe, dar daca …. :

Presedintele statului ales de catre popor (!?) sa fie oficial si prim ministru, seful tuturor serviciilor secrete, seful DNA, presedintele Curtii Cosntitutionale, presedintele CSM, avocatul poporului, presedintele Consiliului pentru discriminare, etc. Va aplica principiul fotbalistic, neverificat in teren: ele centreaza, el da cu capul.

-Presedintele va avea dreptul, numai el, sa semneze contracte de buna purtare cu ziaristii, cu televiziunile, cu societatea civila si cu toate ONG -urile. Cei care nu semneaza se vor autodesfiinta, neavand girul sefului statului.

Membrii parlamentului sa fie alesi nominal, numai dintre discipolii presedintelui aflat in functie. Cum sa se faca alegerea ? Ei sa se propuna, ei sa se aleaga, prin „vot secret”, cu carnetele de cecuri, in euro sau dolari. Toate legile care se vota de catre parlament, vor fi primite in plic, de la presedinte.

-Guvernul sa se numeasca de catre parlament la propunerea presedintelui, care va trebui sa tina cont de sistemul de rotatie a cadrelor, de cel putin 2 ori pe an, la un moment dat existand destui candidati la ciolanul puterii.

-Curtea constitutionala sa se desfiinteze si sa fie inlocuita de un consiliu format din 3 membrii, cei mai bogati discipoli ai presedintelui, din top 10 multimiliardari in euro, imbogatiti din afaceri cu statul, care nu-si platesc datoriile la stat, care fac doar imprumuturi la banci si nu dau banii inapoi, niciodata.

-CSM -ul sa fie desfiintat deoarece nu va mai fi nevoie de el, judecarea impricinatilor facandu-se doar la televizor, la o ora de maxima audienta, in prezenta unui singur/acelasi, unic – judecator, procuror, avocat, martor, expert, etc. – presedintele statului si cu milioane de telespectatori, pe singurul canal de televiziune, ramas in urma concurentei acerbe facute celorlalte televiziuni, autodesfiintate din lipsa de rating. Va exista doar 1 singur atoatestiutor – presedintele acestui for.

-Presedintele nu poate fi suspendat din functie, indiferent de ce face si chiar va fi rugat sa accepte un harem populat cu fetite fara numar.

-Pensiile si salariile bugetarilor sa fie platite numai daca mai raman fonduri si nu este amenintata cumva epuizarea spritului prezidential.

Ce mai lipseste ? Instaurarea dinastiei tribului Traian (la cererea unanima a electoratului manat cu vorba – Hi, hi, hi … Sa traiti bine – la votarea noii Constitutii), cu primul sau descalecat, seful de trib – Traian I-ul Marinarul. Flamura personala a sefului de trib va fi tricolorul, decorat cu o poza din tinerete a lui Popeye Marinarul. Primul descendent, urmas declarat, va fi Elena cea mica.  

PS. Prezentul articol se doreste a fi doar un pamflet.

Rictus si consternare

Ianuarie 13, 2009

Anul trecut mi-am propus sa scriu tot mai rar despre politica. Degeaba incerc sa iau atitudine, nu ma aude nimeni. Nu vreau sa devin un critic politic, dar nici nu cred ca as putea sa am afinitati pentru politicieni.

Sunt putini politicieni pe care intr-un fel sau altul sunt dispus sa-i accept sau cel mult sa-i incadrez la capitolul – politicieni care fac ceva pentru poporul lor, pentru concetateni.  Unul dintre acestia ar fi Putin.

In plina asa zisa criza energetica europeana, cand de fapt este vorba de un adevarat razboi psihologic intre rusi si europenii dependenti de gazul lor, Putin pare a fi pionul principal care incearca marea (comunitatea europeana) cu degetul (ventilul care inchide gazul). Sa vrea domnia sa, mai multa putere, sa vrea noi avantaje comerciale si financiare pentru Rusia, sa vrea ca mama Rusia sa redevina o superputere militara prin santaj energetic ? Stie el, sigur, ce vrea. Nu are rost sa ma chinui eu sa aflu. Cert este ca vrea ceva.

Nu pot trece peste rictusul mefistofelic al lui Putin cand a anuntat in fata presei internationale, ca ofera Romaniei gaz, fara intermediari, direct catre compania de stat romaneasca si nu se supara daca aceasta vinde apoi gazul catre Ucraina. Cica asa i-ar fi cerut presedintele nostru, in convorbirea telefonica pe care au avut-o, fiind sunat de dl. Basescu. Or fi discutat si despre participarea Rusiei (Gazprom-ului) la privatizarea ulterioara a companiei romanesti (mai exista asa ceva ?). Putin o fi facut vreo gluma, in stilul propriu rusesc, inconfundabil. Presa romaneasca imediat s-a si ofuscat. Circula o vorba prin anii ‘ 60 – noi romanii, le dam rusilor titeiul si ei ne iau granele, ca datorie de razboi.

La Bruxelles, in conferinta de presa, in prezenta presedintelui Comisiei europene, presedintele nostru a raspuns in stilul sau personal, la intrebarea pusa de un reporter al TVR, despre ce a discutat la telefon cu premierul Putin – discutia noastra a avut un caracter personal (sau ceva in genul acesta) si nu poate fi facuta publica. A urmat hilarul strigoiesc hi-hi-hi (schitat totusi, parca de sfiala – oare ? Poate ca totusi, m-am inselat). Presedintele Comisiei europene a avut si domnia sa o nedumerire trecatoare, pe chip, urgent reprimata, cand a auzit raspunsul presedintelui Basescu.

O discutie privata se poarta de regula intre prieteni sau cel mult intre amici, respectiv intre cunostinte. Cand este vorba de banul public sau de fonduri din bugetul unei firme private, nu este normal sa ai convorbiri in interes personal, al caror subiect sa nu poata fi facut public. Convorbirile telefonice la nivel de conducatori de stat si convorbirile telefonice de afaceri sunt cu totul altceva, au un alt statut (sau asa vreau eu sa cred).

Daca presedintele tuturor romanilor a afirmat ca discutia sa cu premierul Putin a avut un caracter privat, atunci noi romanii (platitori de taxe si impozite) suntem indreptatiti sa-i solicitam sa faca publice datele privind: nr. facturii, valoarea convorbirii si contul personal din care a platit factura de telefon. Cer prea mult ? De ce atata secretomanie ? Ce ascunde de fapt, convorbirea telefonica de 45 de minute, asa cum anunta primul ministru Boc, cu o zi inainte, tot intr-o declaratie de presa, de la sediul guvernului roman ?

Balbe, dezinformare sau lipsa de profesionalism

Ianuarie 13, 2009

De vreo 2 saptamani pe la toate televiziunile se bat campii in legatura cu controversata OUG nr. 230/ 30.12.2008, pentru modificarea Legii pensiilor nr 19/ 17.03.2000, ordonanta conform careia nimeni nu mai poate cumula pensia de asigurari sociale si sau pensia speciala, cu salariul de la stat.

Ca ceva in genul acesta trebuia facut este corect din punct de vedere social, dar nu este corect din punct de vedere al amestecaturii facute de catre guvernanti. Oricum sunt exceptati parlamentarii si alti „alesi” (in categoria acestora intrand foarte multi pensionari din justitie, armata, politie, primari si consilieri pe la primarii), in randul carora intalnim cele mai multe cazuri de cumulare a pensiei cu salariul. Nu sunt deranjati deloc cei cu pensii babane (vechile „cadre de nadejde” ale securitatii si ale partidului), chiar daca multi dintre acestia nu mai au si functii publice, fiind implicati acuma in „afaceri private”. Sunt atinsi usor, doar in treacat, niste pensionari privilegiati, care oricum sunt si beneficiari ai unor pensii de serviciu conform unor legi speciale. La legile speciale trebuie umblat si facuta o lege a pensiilor, pentru toti pensionarii, la fel. Daca polonezii au indraznit si au redus drastic pensiile activistilor de partid si ale securistilor, nu vad de ce la noi nu s-ar putea. De neinteles este pentru mine, de ce la nivelul UE nu se reglementeaza printr-o directiva obligatorie, niste principii clare, privind modul de calculare a pensiilor. Sau poate exista si sunt tinute la secret de catre guvernantii nostrii. Pe acest sector ar fi necesara o monitorizare a tarii noastre de catre UE. Poate nu se doreste o directiva sau nu exista suficient interes politic, la nivel de UE. Daca voi gasi ceva pe site-uri ale UE, voi face public tot ce voi descoperi. Poate niste parlamentari romani la Parlamentul european vor indrazni sa faca o astfel de propunere.

Prin OUG nr. 230/ 2008 s-a lovit de fapt in pensionarii de rand, beneficiari doar ai Legii nr. 19/ 2000 – profesori, medici, artisti, insotitori persoane in varsta, singure sau persoane cu handicap, persoane care ajuta la cresterea copiilor, adica niste amarati, care ca sa traiasca oarecum decent sunt nevoiti, la varste inaintate, sa-si mai ia si un serviciu, pensia fiind mizerabila si batjocoritoare pentru majoritatea acestora. Prin Bulgaria pensionarii care ingrijesc de nepoti, beneficiaza de o indemnizatie suplimentara, la pensie. La noi, de ce nu se poate ? S-a vorbit in campania electorala de pensie minima, de pensie sociala, de pensie corecta pentru pensionarii care au lucrat in grupa I si II de munca, de valoarea punctului de pensie la 45 %  din salariul mediu brut. Totul s-a uitat, a ramas doar pe hartiile electorale. Rusinos, degradant, pentru pensionarii creduli. Poate acestia sunt prea usor de manipulat si se considera ca nu este nevoie sa se tina cont de numarul lor, ca alegatori potentiali. Cam riscant pentru politicieni. Sau mai stii ?

Sunt niste fatuci, reportere de televiziune care arunca pe piata numai idei aiurea, care dezinformeaza populatia, din lipsa de profesionalism, incultura legislativa sau pur si simplu percuteaza la o comanda politica. Ma refer aici la afirmatia unei reportere de la Realitatea TV, mai mereu adormita, de cate ori transmite in direct, afirmatie conform careia pensionarii care doresc sa lucreze si pe un salariu de la stat, trebuie sa-si obtina autorizatia de la primarie. S-a apucat sa insire si documentele necesare. Ridicolul situatiei este ca juna se referea la Legea nr. 300/ 28.06.2004 privind autorizarea persoanelor fizice si a asociatiilor familiale, conform careia autorizarea era in competenta primariilor. Nu stia saraca (sau poate trebuia sa creasca si mai mult tensiunea in randul pensioanrilor) ca legea a fost abrogata prin OUG nr. 44/ 16.04.2008, privind desfasurarea activitatilor economice de catre persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale (publicata in MO nr. 328/ 25.04.2008), conform careia este necesara inregistrarea firmei la Oficiul Registrului comertului, care functioneaza pe langa tribunalele judetene. Conform acestei ordonante si vechile firme ale persoanelor fizice si ale asociatiilor familiale, infiintate in conditiile Legii nr. 300/ 2004, trebuie sa se reinregistreze pana la data de 25.04.2009, data dupa care vor fi radiate automat din Registrul comertului. Stia totusi ceva, tanara. Prin OUG nr. 44/ 2008, functionarii publici din primarie, care se ocupau anterior de „manevrele” cu autorizatii pentru firme, ca sa nu ramana fara „atentii”, urmau sa fie reorganizati ca servicii de consultanta pentru cei care doresc sa-si infiinteze firme. Niste bani (sub forma de taxa la primarie) dati degeaba, pentru ca la inregistrarea la Registrul comertului se reia procedura si oricum se mai platesc niste taxe. Frumos, nu ? De ce sa nu pui niste oameni pe cat mai multe drumuri ? Nu mai au astfel timp sa gandeasca si obositi fiind nu mai au nici chef sa protesteze.

Desi OUG nr. 44/ 16.04.2008 mentioneaza la art. 39 al.3, ca persoanele fizice autorizate si asociatiile familiale vor opta, pana la implinirea termenului de 1 an (adica pana la data de 25.04.2009), pentru desfasurarea activitatii in una din formele prevazute de prezenta ordonanta, este necesar de fapt sa depui aceleasi documente ca si cum ai face o firma noua. Scopul acestei „optiuni” ? Sa mai ciuguleasca statul niste bani si de la cei care deja au firma inregistrata de mai multi ani. A opta, conform dictionarului limbii romane, inseamna a alege, nu a relua procedura de autorizare, ca si cum nu ai fi avut niciodata firma. 

Oricum statul nu este la prima „afacere” de acest gen. S-a mai procedat la reinregistrari de firme, autorizate conform Decret – lege nr. 54/ 1990 si prin Legea nr. 507/ 2002 si prin Legea nr. 300/ 2004. La noi ca la nimeni, daca cetateanul tot nu protesteaza, de ce sa nu-l jumuleasca statul. Te mai jumuleste suplimentar si primaria, prin perceperea unei taxe anuale, pentru viza pe autorizatie.

Cetatenii autorizati, contribuie din greu, la „binefacerile primariei” – concerte muzicale, cu ocazia alegerilor electorale, artificii, inlocuirea scaunelor din plastic/ lemn cu banci din lemn (de ras sau de plans, cica o banca costa 14 milioane de lei vechi), prin parcuri, scoaterea betonului si a asfaltului, gros de 40 cm si inlocuirea lui cu caramida si borduri aduse din China, care se deterioreaza in 6 luni, dar care au „avantajul” de a se inlocui periodic, etc.

Era o vorba proletara – la munca cetateni, nu la intins mana. La cine s-o referi astazi aceasta zicala ?

Si totusi se poate

Ianuarie 8, 2009

Un articol citit ieri in presa http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-5305289-cum-ard-gazul-rusesc-pomana-apostolii-apocalipsei-cui-foloseste-politica-fricii.htm precum si comentariile facute de catre cititori, m-au facut sa-mi dau si eu cu parerea.

Am mai combatut si alta data vis a vis de ura colhoznica cu care anumiti „reporteri interesati” scumpesc produsele alimentare, despre mania proletara cu care alti reporteri de duzina infiereaza orice actiune guvernamentala, sindicala, a patronatelor, chiar daca este benefica pentru cetateanul simplu, despre sictirul oarecum intelectual cu care alti reporteri inchipuiti trateaza politica indiferent de culoarea politica  a celor care comenteaza.

Nu pot fi de acord nici cu analisti panicarzi, dar nici cu politicieni habarnisti. Cand se discuta despre dreapta, despre stanga, despre centru, ma lasa rece. Nu ma intereseaza decat ce este in folosul meu si al familiei mele. Sunt pentru actiuni in folosul celor multi si ma scarbesc „aranjamentele de culise”, in folosul celor putini.

Nu ma consider un cetatean de stanga, daca vreau binele celor multi. Am pretentia ca gandesc inca, chiar spre liberalism, fara a fi insa de acord cu imbogatirea unora in detrimentul altora. Dupa parerea mea, zicala – fiecare cum isi asterne, asa doarme – poate fi adevarata numai daca toti dispunem de aceleasi conditii si date de analiza.

Mi se pare foarte periculoasa cufundarea tarii intr-o hazna politica. Nu vreau sa mai asist la acele zile cand presedintele baga strambe guvernului, cand premierul musca cu furie din presedentie, cand politicieni de diverse coloraturi isi aruncau reciproc, vorbe grele. Nu am inteles niciodata logica sarcasmului autohton pus la lucru de „cozile de topor” din presa, platite cu bani grei de catre stapanul spiritual al acestora.

Astazi, cand la guvernare sunt doua partide care in trecutul apropiat isi aruncau vorbe grele, dihonia politica nu-i mai desparte, ci ii uneste sau cel putin asa ar fi normal (daca in Romania se poate vorbi de normalitate). Nici figuranti politici in parlament nu ar trebui sa mai existe, chiar daca votul uninominal, nu a propulsat in fata, cele mai valoroase figuri.

Prea multi figuranti politici, economici, financiari, etc. (aparuti ca ciupercile dupa ploaie) am vazut perindandu-se in ultimii ani, pe la toate televiziunile, dandu-si cu parerea. Prea mult delir verbal si zgariere cu pixul pe hartie. Nu vreau sa cred ca mocirla creeaza audienta sau vinde bine maculatura de pe tarabe, desi datele prezentate, de rating/ de vanzari, ma contrazic de cele mai multe ori.

Sa terminam cu bascalia si cu reprosul. Sa ne vedem de binele nostru. Sa uitam de ranchiuna si de „polite” neplatite. Oare, vom putea ?

Concluzia ? Avem o presa de cacao sau o presa total aservita interesului unor grupuri de alesi sau a unor grupuri de profitori ai tranzitiei ? Ce a mai ramas din presa libera, atat de frumos promovata, imediat dupa revolutia din decembrie 1989 ? Nu pot admite ca reporterul care imi prezinta o stire, indiferent de natura acesteia, sa fie un incult, un agramat. Nu pot fi de acord ca acest tip de purtator cu vorba sa critice invatamantul, sa dea sfaturi despre cum sa muncim, despre cum sa ne distram, despre cum sa ne imbracam, etc. incercand sa fie si formator de opinie.

Este nevoie de o industrie a fricii (asa cum o denumea reportera din articolul mentionat de mine la inceput), promovata prin televiziuni si prin vorbele analistilor ? Avem nevoie de o presa scrisa, suburbana ? Nu stiu. Poate. Dar foloseste sanatatii mintale a natiunii ? Suntem constienti de viitorul pe care il dorim copiilor si nepotilor nostrii ? Greu de apreciat. Totusi speranta de mai bine, moare ultima.