Archive for August 2012

Examenul medical la angajarea in munca a lucratorilor si controlul medical periodic efectuat acestora

August 24, 2012

In functie de locurile de munca/ posturile de lucru oferite de catre angajatori, in cadrul firmelor, legiuitorul a stabilit reguli concrete/ fise speciale pentru efectuarea  examenului medical la angajare si a controlului medical periodic.

ANGAJAREA SI REPARTIZAREA LUCRATORILOR

LA LOCURILE DE MUNCA/ POSTURILE DE LUCRU.

EXAMEN MEDICAL LA ANGAJARE, CONTROL MEDICAL  PERIODIC.

AUTORIZARE MESERII.

     1. Prin HG nr. 355/ 11.04.2007, cu modificarile si completarile ulterioare, s-au stabilit Cerintele minime pentru supravegherea sanatatii lucratorilor fata de riscurile pentru securitate si sanatate, pentru prevenirea imbolnavirii lucratorilor cu boli profesionale cauzate de agenti nocivi chimici, fizici, fizico-chimici sau biologici, caracteristici locului de munca/ postului de lucru, precum si a suprasolicitarii diferitelor organe sau sisteme ale organismului, in procesul de munca.

Prin supravegherea starii de sanatate a lucratorilor se intelege totalitatea serviciilor medicale care asigura prevenirea, depistarea. dispensarizarea bolilor profesionale si a bolilor legate de profesie, precum si mentinerea sanatatii si a capacitatii de munca a lucratorilor.

Supravegherea starii de sanatate a lucratorilor este asigurata de catre medici specialisti de medicina muncii.

Angajatorii din orice domeniu de activitate, atat din sectorul public, cat si din sectorul privat au obligatia sa se afle in posesia unei evaluari a riscului asupra sanatatii lucratorilor, actualizata periodic, sa asigure fondurile si conditiile efectuarii tuturor serviciilor medicale profilactice necesare supravegherii sanatatii lucratorilor.

Lucratorii nu pot fi implicati sub nicio forma in costurile aferente supravegherii medicale profilactice specifice riscurilor profesionale de la locul lor de munca/ postul de lucru.

Serviciile medicale profilactice sunt: examenul medical la angajarea in munca, de adaptare, periodic,la reluarea activitatii, pentru promovarea sanatatii la locul de munca.

In anexa 1 la HG nr. 355/ 2007 cu modificarile si completarile ulterioare se  nominalizeaza serviciile medicale profilactice (prin fise specifice) care se efectueaza lucratorilor, in functie de natura agentilor nocivi existenti la locul de munca/ postul de lucru (chimici, fizici, fizico-chimici sau biologici).

Se definesc urmatorii termeni:

aptitudinea in munca – capacitatea lucratorului din punct de vedere medical de a desfasura activitatea la locul de munca, in profesia/ functia, pentru care se solicita examenul medical (in fisa de aptitudini apare apt),

-aptitudinea in munca a lucratorului poate fi conditionata de respectarea anumitor recomandari medicale (in fisa de aptitudini apare apt conditionat),

inaptitudinea temporara in munca – incapacitatea medicala a lucratorului (din cauza unei boli) de a desfasura activitatea la locul de munca/ postul de lucru, in profesia/ functia pentru care se solicita examen medical privind aptitudinile, pana la reevaluarea sanatatii de catre medicul de medicina muncii (in fisa de aptitudini apare inapt temporar),

inaptitudine permanenta in munca – incapacitatea medicala permanenta a lucratorului de a desfasura activitatea la locul de munca/ postul de lucru in profesia/ functia pentru care se solicita examen medical privind aptitudinile (in fisa de aptitudini apare inapt),

-cazurile de inaptitudine medicala permanenta se rezolva de catre medicul de medicina muncii in colaborare cu medicii de expertiza capacitatii de munca.

Angajarea si repartizarea lucratorilor pe locuri de munca/ posturi de lucru este permisa angajatorului numai in functie, efectiv, de starea de sanatate si de aptitudinile fizice si psihologice ale lucratorilor care solicita angajarea, in functie de riscurile privind securitatea si sanatatea in munca, particularitatile activitatii ce urmeaza a fi desfasurata de catre lucrator si conditiile de munca efective, existente la viitorul loc de munca/ post de lucru.

Orientarea si angajarea lucratorilor in munca se realizeaza obligatoriu prin examene medicale si psihologice efectuate conform reglementarilor legale ale Ministerului sanatatii.

    SE INTERZICE angajarea sau schimbarea locului de munca/ postului de lucru al lucratorilor, fara avizul medical emis de catre medicul de medicina muncii.

    Fiecare lucrator trebuie sa aiba un dosar medical propriu care se pastreazala medicul de medicina muncii. Lucratorul va fi informat la cerere despre continutul dosarului sau medical.

Un exemplar din fisa de aptitudini completata de catre medicul de medicina muncii, cu care lucratorul se prezinta la angajator, dupa efectuarea examenului medical in vederea angajarii se pastreaza la conducatorul locului de munca.

2. Examenul medical in vederea orientarii si angajarii, precum si controlul medical periodic si examenul medical la reluarea activitatii reprezinta supravegherea activa a sanatatii lucratorilor si au drept scop stabilirea starii de sanatate a acestora, orientarea si indrumarea acestora spre locuri de munca/ posturi de lucru si profesiuni, in concordanta cu starea lor de sanatate precum si luarea in evidenta a acelor persoane care necesita o supraveghere medicala deosebita.

    Examenul medical al lucratorilor la angajarea in munca stabileste aptitudinea/ aptitudinea conditionata/ inaptitudinea permanenta sau temporara, in munca, pentru profesia/ functia si locul de munca in care angajatorul va desemna lucratorul sa lucreze efectiv, cu privire la:

-compatibilitatea/ incompatibilitate dintre eventualele afectiuni depistate si viitorul loc de munca,

-existenta/ inexistenta unei afectiuni ce pune in pericol sanatatea si securitatea celorlalti lucratori, de la acelasi loc de munca/ post de lucru,

-existenta/ inexistenta unei afectiuni ce pune in pericol securitatea unitatii si/ sau calitatea produselor realizate, a serviciilor prestate,

-existenta/ inexistenta unui risc pentru sanatatea populatiei careia ii asigura servicii.

In urma efectuarii examenului medical la angajarea in munca, medicul de medicina muncii poate face propuneri pentru:

-adaptarea postului de munca la caracteristicile anatomice, fiziologice, psihologice si la starea de sanatate a lucratorului,

-indrumarea persoanei care urmeaza a fi angajata catre alte locuri de munca,

-includerea in circuitul informational si operational din sistemul sanitar, a acelor persoane care necesita o supraveghere medicala deosebita.

Examenul medical in vederea angajarii se efectueaza oligatoriu inainte de proba practica, examen/ concurs sau perioada de incercare, urmatoarelor categorii de lucratori:

-lucratori care urmeaza a fi angajati cu contract individual de munca pe perioada determinata sau nedeterminata,

-lucratori care isi schimbs locul de munca, sunt transferati sau detasati in alte locuri de munca/ posturi de lucru sau alte activitati, care pot fi ocupate numai daca sunt indeplinite cerintele legale de ordin sanitar,

-lucratori care isi schimba meseria sau profesia.

    SE INTERZICE  inceperea oricarei activitati fara avizul medical favorabil al medicului de medicina muncii.

    Examenul medical in vederea angajarii in munca poate fi efectuat numai de catre medicul de medicina muncii si consta in:

-anamneza medicala profesionala si neprofesionala si examenul clinic, conform dosarului medical individual al fiecarui lucrator (tipizat in anexa 4 la HG nr. 355/ 2007 cu modificarile si completarile ulterioare),

-examene medicale clinice si paraclinice, conform fiselor tipizate (anexa 1 la HG nr. 355/ 2007 cu modificarile si completarile ulterioare), intocmite pentru fiecare activitate,

-examene medicale suplimentare solicitate de medicul de medicina muncii, pentru angajarea la locuri de munca/ postul de lucru si activitatile cu expunere la factori nocivi profesionali, pentru stabilirea incompatibilitatilor medicale cu riscurile profesionale identificate si evaluate (prin fisa de identificare a factorilor de risc profesional, completata de catre angajator, pentru postul ce urmeaza a fi deservit de catre lucratorul care solicita examenul medical de angajare).

Rezultatele examenului medical se consemneaza in dosarul medical individual.

    Examenul medical in vederea angajarii in munca se face la solicitarea angajatorului, care va completa fisa de solicitare si fisa de identificare a factorilor de  risc profesional (tipizate in anexa 2 respectiv in anexa 3 la HG nr. 355/ 2007 cu modificarile si completarile ulterioare), cu care lucratorul care solicita angajarea se prezinta la medicul de medicina muncii pentru examinarea medicala.

In cazul transferului/ detasarii pe termen mai lung, lucratorul este obligat sa prezinte copia dosarului medical de la serviciul medical de medicina muncii care a deservit locul de munca anterior.

Medicul specialist de medicina muncii, in baza fisei de solicitare, a fisei de identificare a factorilor de risc, a dosarului medical si a examenelor medicale efectuate completeaza fisa de aptitudini cu concluzia examenului medical la angajare: apt, apt conditionat, inapt temporar sau inapt pentru locul de munca/ postul de lucru respectiv. Fisa de aptitudini care finalizeaza examenul medical la angajarea in munca se completeaza numai de catre medicul de medicina muncii, in 2 exemplare, cate una pentru lucrator si pentru angajator.

    3. Examenul medical de adaptare in munca se efectueaza la indicatia medicului specialist de medicina muncii, in prima luna de la angajare si are scopul:

-completeaza examenul medical la angajarea in munca, in conditiile concrete noilor locuri de munca (organizarea fiziologica a muncii, a mediului de munca, relatiile om – masina, relatiile psihosociale in cadrul colectivului de munca),

-ajuta organismul celor angjati sa se adapteze noilor conditii,

-determina depistarea unor cause medicale ale neadaptarii la noul loc de munca si recomanda masuri de inlaturare a acestora.

4. Examenul medical periodic se efectueaza obligatoriu, tuturor lucratorilor indiferent de tipul contractului de munca, astfel incat fiecare lucrator sa poata beneficia de supravegherea sanatatii la intervale regulate si are drept scopuri:

-confirmarea/ infirmarea la perioade de timp stabilite, a aptitudinii in munca, pentru profesia/ functia si locul de munca/ postul de lucru, pentru care s-a facut angajarea si s-a intocmit fisa de aptitudini,

-depistarea aparitiei unor boli care constituie contraindicatii pentru activitatile si locurile de munca cu expunere la factori de risc profesional,

-diagnosticarea bolilor profesionale,

-diagnosticarea bolilor legate de profesie,

-depistarea bolilor care constituie risc pentru securitatea unitatii, pentru calitatea produselor sau pentru populatia cu care lucratorul intra in contact, prin natura activitatii sale.

    Frecventa examenului medical periodic care se efectueaza lucratorilor este stabilita prin fisele din anexa 1 la HG nr. 355/ 2007 cu modificarile si completarile ulterioare).

Cu titlu informativ, examenul medical periodic se efectueaza de regula anual:

-celor care lucreaza in intreprinderi/ unitati cu conditii de expunere la factori nocivi profesionali,

-celor care desfasoara activitati cu risc de transmitere a unor boli si care lucreaza in sector alimentar, zootehnic, instalatii de aprovizionare cu apa potabila, colectivitati de copii, unitati sanitare, etc.,

Cei care lucreaza in alte unitati decat cele mentionate anterior sunt controlati periodic o data la 3 ani, prin examene medicale diferentiate in functie de varsta, sex, starea efectiva de sanatate.

Examenul medical periodic consta in:

-inregistrarea evenimentelor medicale din perioada anterioara datei controlului,

-examen clinic general, conform dosarului medical (anexa 4 din HG nr. 355/ 2007 cu modificarile si completarile ulterioare),

-examene clinice si paraclinice conform fiselor din anexa 1 la HG nr. 355/ 2007 cu modificarile si completarile ulterioare si a examenului indicat de catre medicul specialist de medicina muncii,

-inregistrarea rezultatelor in dosarul medical individual al lucratorului,

-finalizare control medical periodic prin completarea fisei de aptitudini (model conform anexa 5 din HG nr. 355/ 2007 cu modificarile si completarile ulterioare), in 2 exemplare, unul pentru lucrator si unul pentru angajator.

5. Examenul medical la reluarea activitatii se efectueaza de catre medicul de medicina muncii ori de cate ori il considera necesar, in functie de natura bolii sau a accidentului pentru care lucratorul a absentat din productie, dupa o intrerupere a activitatii de minimum 90 de zile, pentru motive medicale sau de 6 luni pentru orice alte motive, in termen de 7 zile de la reluarea activitatii, respectandu-se reglementarile de la examenul medical periodic si are drept scopuri:

-cofirmarea aptitudinilor lucratorului pentru exercitarea profesiei/ functiei avute anterior sau noii profesii/ functii la locul de munca respectiv,

-stabilirea unor masuri de adaptare a locului de munca si a unor activitati specifice profesiei sau functiei, dupa caz,

-reorientarea spre alt loc de munca, care sa asigure lucratorului mentinerea starii de sanatate si a capacitatii sale de munca.

6. Examenul medical in vederea angajarii in munca, examenul medical la reluarea activitatii precum si examenul medical periodic  se organizeaza de catre angajator si se efectueaza de catre servicii medicale de intreprindere si/ sau medici de medicina muncii autorizati in acest sens, cu care angajatorul are incheiat un contract de prestari de servicii medicale.

Planificarea controlului medical periodic se cuprinde in planul complex de medicina muncii pe judet existent la autoritatea sanitara si in programul de prevenire si protectie al angajtorului.

Rezultatele examenelor medicale si concluziile controlului medical periodic se inregistraza in dosarul medical al persoanei respective.

Dosarul medical si fisa de expunere la riscuri profesionale se pastreaza la cabinetul de medicina muncii unde s-a efectuat examenul medical de angajare si controlul medical periodic.

Unitatile medicale, la solicitarea angajatorului prezinta acestuia, concluziile controlului medical periodic efectuat si datele de morbiditate profesionala. Aceste informatii stau la baza completarii programului de prevenire si protectie, de catre angajator.

7. Promovarea sanatatii la locul de munca reprezinta supravegherea activa a sanatatii lucratorilor in raport cu caracteristicile locului de munca/ postului de lucru si in mod particular cu factorii de risc profesional.

Serviciile de medicina muncii participa la realizarea si implementarea programelor de informare, educare si formare profesionala cu privire la sanatate si securitate in munca pentru lucratori.

Programele sunt stabilite de catre Ministerul Sanatatii si se efectueaza cu participarea serviciilor medicale de specialitate (institute de profil, cabinete medicale, laboratoare, etc.) sau de catre serviciile medicale de intreprindere daca sunt dotate corespunzator cu aparatura si au angajat personal medical de specialitate.

Medicii de medicina muncii desfasoara activitate de consiliere privind sanatatea si igiena ocupationala a lucratorului si a reprezentantilor acestora din intreprindere si din comitetul de securitate si sanatate in munca, colaboreaza cu serviciile interne/ externe de prevenire si protectie din domeniul securitatii si sanatatii in munca implicate in activitatea intreprinderii/ unitatii.

8. Reglementarile medicale stabilesc examenele medicale care se efectueaza pe categorii de lucratori, in functie de riscurile profesionale la care se expun acestia, categoriile profesionale de personal care trebuie autorizat (conform reglementarilor speciale), in vederea angajarii si repartizarii pe locuri de munca/ posturi de lucru. Reautorizarea se face periodic conform legislatiei in vigoare.

Pentru aceste categorii de personal normele Ministerului Sanatatii prevad efectuarea de examinari suplimentare, periodice, dupa tipul meseriei, in vederea autorizarii si reautorizarii.

In fisa individuala de instruire prevazuta in anexa nr. 11 la Normele metodologice de aplicare a Legii securitatii si sanatatii in munca aprobate prin HG nr. 1425/ 11.10.2006 cu modificarile si completarile ulterioare se prevad pentru aceste categorii, mentionarea la rubrica Testarea psihologica periodica – APT sau INAPT pentru desfasurarea activitatii in meseria respectiva, iar la rubrica Control medical periodic, observatii de specialitate.

         Categorii profesionale care se supun acestei reglementari de autorizare:

-electricieni,

-sudori pentru instalatii mecanice sub presiune si de ridicat,

-salvatori voluntari, special instruiti pentru acordare prim ajutor,

-macaragii,

-mecanici translatoristi,

-legatori de sarcina,

-fochisti,

-liftieri,

-mecanici trolisti,

-montatori corpuri abrazive,

-laboranti-operatori din centralele termice,

-conducatori pentru moto si electrostivuitor, conducatori electrocar,

-instalatori autorizati (gr.I, II, III) pentru gaze naturale,

-conducatori tehnici ai locurilor de munca,

-lucratori care executa lucrari de pretensionare a armaturilor la realizarea elementelor prefabricate din beton,

-frigotehnisti,

-lucratori cu surse radioactive.

Fiecare lucrator are dreptul sa aiba un dosar medical propriu, intocmit de catre un medic de medicina muncii autorizat sa efectueze examene si controale medicale. Acest dosar medical se tine la zi de catre medicul de medicina muncii din cadrul serviciului medical al angajatorului respectiv de catre medicul de medicina muncii cu care intreprinderea/ unitatea are contract de prestare servicii, iar angajatorul, respectiv lucratorul primesc periodic informatii, la cerere, despre starea de sanatate.

Medicul de medicina muncii si medicul de familie al lucratorului se vor informa reciproc si operativ referitor la aparitia unor modificari in starea de sanatate a lucratorului.

In caz de incompatibilitati datorate unor afectiuni medicale, depistate de catre medicul de medicina muncii sau din informatiile primite de la medicul de familie, cu activitatile prestate de catre lucratori, medicul de medicina muncii este obligat sa anunte in scris angajatorul.  

    9. Contestarea rezultatului dat de catre medicul specialist de medicina muncii privind aptitudinea in munca se poate face de catre persoana examinata la autoriatea de sanatate publica teritoriala, in termen de 7 zile lucratoare de la data primirii fisei de aptitudine in munca.

Contestatia se analizeaza in termen de 21 de zile lucratoare de catre o comisie formata din 3 medici specialisti de medicina muncii, iar decizia se consemneaza in fisa de aptitudini.

10. Dosarul medical si fisa de expunere la riscuri profesionale se pastreaza la structura de medicina muncii care a efectuat examenele medicale la angajare si examenul medical periodic.

Pastrarea inregistrarilor medicale se realizeaza pe o perioada de timp cel putin egala cu durata medie de expunere – afectare a starii de sanatate, pentru fiecare categorie de risc profesional, astfel:

-cabinetul de medicina muncii pastreaza dosarele medicale, fisele de expunere la riscuri profesionale si datele de morbiditate profesionala,

-angajatorul pastreaza lista locurilor de munca cu riscuri profesionale si concluzia examinarii medicale (fisa de aptitudini),

-inregistrarile medicale se predau, la schimbarea structurii de medicina muncii, intre vechiul si noul cabinet de medicina muncii.

Lucratorul este obligat sa se prezinte la examenele medicale de supraveghere a sanatatii la locul de munca, conform planificarii efectuate de catre medicul de medicina muncii cu acordul angajatorului.   

   Orice lucrator are dreptul sa consulte medicul specialist de medicina muncii pentru orice simptome pe care le atribuie conditiilor de munca si activitatii desfasurate.

La schimbarea locului de munca in alta unitate, lucratorului i se va inmana, la solicitarea sa, copii dupa dosarul sau medical si fisa de expunere la riscuri profesionale, pentru a fi predate la structura de medicina muncii, de la noul loc de munca.

Angajatorii in faliment sunt obligati sa informeze structura de medicina muncii, care va preda inregistrarile medicale autoritatii teritoriale de sanatate publica.

La incetarea temporara sau definitiva a activitatii lucratorului, structura de medicina muncii va preda dosarul medical al acestuia medicului de familie.

    Medicul specialist de medicina muncii si medicul de familie colaboreaza si se informeaza reciproc asupra starii de sanatate a lucratorilor.          

Lucratorii au acces la cerere, la toate informatiile referitoare la starea lor de sanatate.

11. Conform prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/ 14.07.2006 art. 13 lit j, angajatorul are obligatia de a angaja numai persoane care, in urma examenului medical si dupa caz a testarii psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de munca pe care urmeaza sa o execute si sa asigure controlul medical periodic si dupa caz controlul psihologic periodic, ulterioare angajarii.

Nerespectarea acestei obligatii de catre angajator constituie contraventie si se sanctioneaza conform Legii nr. 319/ 2006 art. 39 al.4 cu amenda contraventionala de la 4.000 lei la 8.000 lei.

Neprezentarea lucratorului la examenul medical programat, la data anuntata, se sanctioneaza de catre angajator conform prevederilor Codului muncii nr. 53/ 2003 cu modificarile si completarile ulterioare, republicat 2011 si a regulamentului de ordine interioara.

 

EFORTUL MENTAL, STRESUL, HARTUIREA SI VIOLENTA LA LOCUL DE MUNCA

August 5, 2012

    Apar tot mai des informatii care devin publice, legate de activitatea de zi cu zi a lucratorilor la locul de munca/ postul de lucru, activitate puternic influentata de comportamentul colegilor, al sefilor directi si al angajatorului.

    Acest fapt se datoreaza dupa parerea mea, in principal lipsei de informatii corecte pentru lucratori, a dezinteresului de multe ori total, al unor angajatori fata de sanatatea propriilor salariati si nu de putine ori a lipsei de control din partea institutiilor abilitate ale statului.

Democratia inseamna in primul rand respect fata de lege, respect care trebuie promovat prin toate mijloacele si incetatenit in randul tuturor anagajatorilor dar si al lucratorilor.

Legislatia muncii reglementeaza limitarea orelor de munca pe saptamana.

    Codul muncii aprobat prin Legea nr. 53/ 24.01.2003, cu modificarile si completarile ulterioare, stabileste la art. 111, ca durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare.

Prin exceptie, durata timpului de munca, ce include si orele suplimentare, poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca media orelor de munca, calculate pe o perioada de referinta de 3 luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana.

Pentru anumite sectoare de activitate, unitati sau profesii stabilite prin contractul colectiv de munca la nivel de firma, se pot negocia perioade de referinta mai mari de 3 luni, dar care sa nu depaseasca 12 luni.

Pentru prevenirea si diminuarea nivelului stresului la locul de munca, angajatorul impreuna cu sindicatele/ reprezentantii salariatilor trebuie sa depuna eforturi pentru transpunerea standardelor de management pentru gestionarea stresului la locul de munca/ postul de lucru. Se va acorda o mai mare atentie intocmirii fiselor de post, incurajarii initiativei la locul de munca, imbunatatirii sistemului de stimulente pentru salariati, informarii lucratorilor.

Legislatia muncii defineste – EFORTUL MENTAL.

Continutul si intensitatea efortului mental in activitate, depind de continutul si natura sarcinii de munca, de volumul si complexitatea informatiilor necesar de receptionat si prelucrat, de complexitatea si responsabilitatea deciziilor necesar de elaborat, de natura, complexitatea si dificultatea raspunsurilor efectoare.

    Efortul mental prelungit si sustinut poate fi considerat factor de stres.

In activitatea zilnica, angajatorii trebuie sa tina cont de efortul mental al fiecarui angajat, In functie de raportul dintre variabile profesionale (exigente, conditii de munca, riscuri profesionale existente la locul de munca) si variabile individuale (capacitati profesionale individuale). Acest raport se reflecta in niveluri diferite de solicitare (subsolicitare, solicitare optima, solicitare maxima, suprasolicitare) a organismului, a diferitelor sale sisteme, functii, capacitati (senzorial perceptive, cognitive, psihomotorii) inclusiv a planului emotional.

Normele sanitare stabilesc categorii de indicatori si tehnici pentru masurarea efortului mental in activitate, precum si modul de urmarire stagial (prin examen medical, psihologic, psihiatric, la angajare si periodic), de la primele simptome ale consecintelor suprasolicitarii psihice si psihofiziologice pana la instalarea bolilor profesionale sau legate de profesie.

In anexa 22 -Tabel cu bolile profesionale cu declarare obligatorie, din Normele metodologice de aplicare a Legii securitatii si sanatatii in munca, aprobate prin HG nr. 1425/ 11.102006, cu modificarile si completarile ulterioare, la cap. Afectiuni psihice si comportamentale, se nominalizeaza ca boala profesionala – sindrom reactiv, avand drept cauza noxa profesionala – situatii sau evenimente stresante, la cap. Boli ale ochilor si anexelor, se nominalizeaza ca boala profesionala – astenopie acomodativa, agravarea miopiei preexistente, avand drept cauza noxa profesionala – suprasolicitari vizuale, la cap. Boli ale sistemului osteo-musculo-articular si ale tesutului conjunctiv, se nominalizeaza ca boala profesionala – epicondilite, avand drept cauza noxa profesionala – suprasolicitare si presiuni prelungite asupra articulatiilor, respectiv supraincordarea si traumatizarea articulatiilor, se nominalizeaza ca boala profesionala – artroze cronice, periartrite, avand drept cauza noxa profesionala – suprasolicitare si presiuni prelungite asupra articulatiilor, respectiv supraincordarea si traumatizarea articulatiilor.

    In anexa 23 – Bolile legate de profesie si principalele lor cauze potentiale, din Normele metodologice de aplicare a Legii securitatii si sanatatii in munca, aprobate prin HG nr. 1425/ 11.102006, se nominalizeaza ca boala legata de profesie – cardiopatia ischemica, avand drept factori profesionali cauzali – solicitari fizice si psihice crescute, se nominalizeaza ca boala legata de profesie – nevroze si alte afectiuni neuropsihice, avand ca factori profesionali cauzali – distres.   

    Legea securitatii si ssnstatii in munca nr. 319/ 14.07.2006 stabileste la art.7 al.(4) lit.c) – angajatorul are obligatia de a lua in considerare capacitatile lucratorului in ceea ce priveste securitatea si sanatatea in munca, atunci cand ii incredinteaza sarcini, obligatie care indeplinita corespunzator duce la evitarea unor cauze generatoare de stres.

STRESUL LA LOCUL DE MUNCA

    Stresuleste cauzat de potrivirea neadecvata dintre munca pe care o realizeaza si fiecare individ in parte, de relatiile precare si prezenta violentei fizice sau psihologice la locul de munca/ postul de lucru, precum si de conflictele dintre sarcinile la locul de munca si in afara acestuia.

    Factori care pot genera riscuri psiho – sociale pentru lucratori:

         -proiectarea locului de munca (sarcini de munca repetitive si monotone, riscuri semnificative de accidentare si imbolnavire profesionala, la locul de munca – tehnologii cu riscuri ridicate de accidentare, teama de tehnologie in raport cu responsabilitatea, lipsa de competenta),

mediul de munca (zgomot excesiv, vibratii, temperaturi ridicata/ scazuta, umiditate, noxe, etc.),

sarcina de munca si ritmul de munca (lipsa controlului asupra ritmului de munca, sarcini de munca supra sau subincarcate, lipsa prioritatilor activitatilor),

programul de lucru (inflexibil, aparitia imprevizibila a unor supraincarcari ale sarcinii de munca, ore suplimentare neplanificate, lucrul in schimburi, lucrul suplimentar excesiv),

relatiile la locul de munca (izolare fizica sau sociala, legaturi slabe cu superiorii, lipsa de comunicare, conflicte interpersonale, diferite tipuri de hartuire – agresivitate verbala, hartuire sexuala, etc.),

organizarea locului de munca si continutul sarcinii de munca (supraincarcarea lucratorilor, ore suplimentare nedorite, schimbari imprevizibile, etc.),

stilul de conducere (lipsa unor obiective clare, slaba comunicare si lipsa de performanta in cadrul organizatiei, neconsultarea angajatilor si neimplicarea lor in schimbarile si modificarile de la locul de munca, lipsa sprijinului efectiv al conducerii),

decizie si control deficitar (slaba participare la luarea deciziilor, lipsa posibilitatilor de control asupra propriei munci),

atmosfera la locul de munca (relatii incordate intre colegi, intre sefi si subalterni, accidente la locul de munca, moartea unui coleg, lipsa comunicarii, teama de a pierde locul de munca, etc.),

statutul, rolul in organizatie (statut neclar al lucratorului, obiective si prioritati contradictorii, nivel inalt de responsabilitate la locul de munca),

cariera lucratorului (incertitudinea in evolutia carierei, frustari in dezvoltarea acesteia, statut incert si lipsa recunoasterii meritelor profesionale, nesiguranta locului de munca, insuficienta programelor de instruire, modificarea statutului in cadrul organizatiei),

factori ce tin de fiecare individ (structura fizica, emotionala, etc.).

HARTUIREA LA LOCUL DE MUNCA.

    Hartuirea (cunoscuta si ca intimidare, maltratare sau violenta psihologica) se refera la comportamentul repetat, nejustificat, fata de un angajat sau un grup de angajati, care vizeaza victimizarea, umilirea, subminarea sau amenintarea persoanei hartuite.

Hartuirea imbraca forme precum agresivitatea verbala, agresivitatea fizica, dar si izolarea sociala. La baza hartuirii pot sta: demnitatea, capacitatea profesionala viata intima, caracteristicile fizice, rasa, sexul sau orientarea sexuala a unei persoane.

Hartuirea la locul de munca provoaca stres considerabil victimelor si colegilor, familiilor si prietenilor acestora.

Hartuirea poate avea efecte post – traumatice pe baza de stres, pierderea respectului fata de sine, anxietate, apatie, iritabilitate, tulburari de memorie, tulburari ale somnului, probleme de digestie, chiar sinucidere. Dupa hartuire, efectele pot persista ani de-a randul.

La nivel de organizatie, hartuirea poate determina un nivel ridicat de absenteeism, cresterea fluctuatiei de personal, eficienta si productivitate redusa. Daunele materiale pot fi ridicate.

Ca factori care maresc probabilitatea de producere a hartuirii se pot mentiona:

-tolerarea de catre organizatie a comportamentului de hartuire sau nu, recunoasterea problemei ca atare,

-schimbari organizatorice rapide, nepregatite din timp, fara informarea suficienta a lucratorilor,

-nesiguranta locului de munca,

-relatii incordate intre angajator si angajati, nemultumirea personalului fata de stilul de conducere,

-relatii deficitare intre colegi,

-niveluri excessive de solicitare in munca,

-politica de personal deficienta, valori comune insuficiente,

-niveluri ridicate de stres legat de activitatea profesionala,

-solicitari contradictorii sau neclaritati in fisa postului (ambiguitati).

Hartuirea poate fi agravata de practicarea discriminarii, intolerantei, de existenta unor probleme personale, de consumul abuziv de alcool, de consumul de droguri.

VIOLENTA LA LOCUL DE MUNCA

    Violenta fizica este unul din cele mai mari pericole la locul de munca.

Se considera violenta fizica: insultele, amenintarile, agresiunea fizica sau psihologica, exercitata de catre persoane din afara sau din interiorul unitatii, asupra unei persoane din interiorul unitatii, care constituie un pericol pentru sanatatea, securitatea si starea de bine a acestei persoane. Violenta poate avea si conotatii rasiale sau sexuale.

Actele de agresiune sau violenta se pot manifesta sub forma de:

-comportament acivic – lipsa de respect fata de ceilalti,

-agresiune fizica sau verbala – intentia de a vatama sau ofensa,

-atac – intentia de a face rau unei alte persoane.

Actele de violenta specifice pot fi imprevizibile, dar situatiile favorizante pot fi prevazute.

Factori de risc care favorizeaza violenta la locul de munca:

-desfasurarea de activitati cu bani lichizi si obiecte de valoare,

-munca in conditii de izolare,

-exercitarea unei functii de inspectie, control sau autoritate in general,

-contactul direct cu clientii (exemplu: pacienti cu comportament inregistrat drept violent, cetateni care solicita ceva la ghiseu, persoane sub influenta alcoolului sau a drogurilor, etc.),

-deficiente de organizare a unitatii (exemplu: erori de facturare, reclama mincinoasa la produse care ulterior se constata ca sunt proaste, stocuri insuficiente de produse, personal insuficient, etc.).

Consecintele violentei la locul de munca: pierderea motivatiei si a consideratiei fata de propria activitate, stres, afectarea integritatii fizice sau psihice, simptome post – traumatice precum frica, fobii, tulburari de somn, stres post – traumatic.

Cel mai dificil este sa se prevada cum va reactiona o potentiala victima la actele repetate de violenta psihologica. La violente fizice se pot stabili consecintele. De asemenea se poate stabili vulnerabilitatea persoanelor expuse, in general dupa caracteristicile personale ale potentialelor victime si contextul in care se manifesta violenta.

Persoanele care isi desfasoara activitatea intr-un mediu plin de teama si resentimente nu-si pot desfasura activitatea in mod eficient.

Angajatorul are obligatia conform prevederilor Legii nr. 319/ 14.07.2006 art.12 al.(1) lit.a) sa realizeze si sa fie in posesia unei evaluari a riscurilor pentru securitatea si sanatatea in munca, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice. De multe ori, stresul la locul de munca este ignorat ca risc existent pentru securitatea si sanatatea lucratorilor.