Archive for Septembrie 2009

Sa candidez, sa nu candidez…..

Septembrie 24, 2009

Cu ceva zile in urma, mi-am dat si eu cu parerea (ca doar la politica ne pricepem toti, nu-i asa ?) asupra necesitatii ca presedintele in functie sa mai candideze sau nu, pentru un nou mandat. La acea vreme nu beneficiasem de „raportul” presedintelui in fata parlamentului (apropo, daca nu i l-a cerut nimeni, de ce s-a straduit sa ne mai induca in eroare inca o data ?), nu citisem titlurile prin ziare, prin care initiati in ale politicii sau invatacei (ca mine, de altfel), spuneau verde in fata, cui voia sa-i citeasca, parerea lor despre „era Basescu”. Fara a cunoaste cu ce se va mai impauna presedintele nostru, in respectivul raport, am inserat pe blog niste constatari proprii. Recitindu-le, am ajuns la concluzia ca trebuie sa completez, cu noi aspecte, sesizate de catre mine, in urma prezentarii raportului si a comentariilor adiacente, auzite sau citite ulterior.

Ce ramane dupa ce presedintele in functie, va renunta sa mai candideze pentru un nou mandat sau va fi invins in alegeri (dupa cum ii doresc) ? Nu iau in considerare, posibilitatea de renuntare a domniei sale, la a candida pentru un nou mandat (desi ar putea fi singura sa decizie inteleapta).  😛

Nu am un candidat preferat (dintre cei deja anuntati ca vor candida). Mentin tot ce am scris anterior, considerand ca majoritatea celor care nu merg la vot (din diverse motive), au totusi dreptul sa viseze la un presedinte mai bun, mai responsabil, mai eficient pentru noi cetatenii obisnuiti, nu doar pentru niste privilegiati.

Protejarea vizibila, directa, a membrilor familiei si a apropiatilor sai, implicati in afaceri oneroase (divulgate de presa, dar neconfirmate inca de catre justitie) a fost o practica curenta a dlui. presedinte.

Este greu de acceptat, ca noi romanii putem fi de acord cu sloganul, aplicat mai mereu de catre politicieni, indiferent de culoarea lor politica – dupa noi potopul – trambitat prin fapte ce contrazic vorbele politicienilor ajunsi pe rand, la ciolan.

Fostul presedinte Ion Iliescu il considera pe actualul presedinte – o pacoste de care trebuie sa ne debarasam. Dupa stiinta mea, prin debarasare se intelege – solicitarea expresa a chelnerului, care ii cere picolitei cu picioare lungi si nuri la vedere, sa curete imediat masa, pentru ca vin sa se aseze invitati de sema ai sefului de local. Ce altceva decat o crasma de mahala, a facut actualul presedinte, din Romania ?

Candidatul la presedintia tarii, Crin Antonescu, referindu-se la o eventuala alianta cu actualul presedinte, crede ca este posibil orice, daca actualul sef al statului ar deveni respectuos, democratic, civilizat si sincer. Simple aiureli spuse la prima infatisare sau vise politice aparute in urma unei noi serii de injuraturi politice, specifice dlui. presedinte.

In cei 5 ani de mandat, multi intelectuali cu staif, s-au facut ca ploua, adica nu pricep ce se intampla cu adevarat si au slujit cu nesat regimul presedintelui Basescu. Gaselnita presedintelui cu infiintarea unor comisii prezidentiale, nu este in esenta ceva gresit, dupa parerea mea fiind necesare strategii in multe domenii de activitate, dar modul cum se slujeste presedintele actual de rapoartele acestor comisii, depaseste pe langa atributiile sale de presedinte si de multe ori, limitele bunului simt (in special prin comentariile care le face ulterior aparitiei rapoartelor si prin modul parsiv cum incearca sa le impuna ca legi, parlamentului). Ce altceva mai penibil poate fi auzit in parlament, decat un raport fantoma al uni presedinte obosit de propria sa neintelegere a politicii – in folosul cetateanului, sarcina pe care o avea ca presedinte ? Strategiile emise de aceste comisii au avut in final, doar rolul de a potoli setea de putere a presedintelui jucator.

Cultul vulgaritatii, prin exemplul propriu mai mereu promovat, arata cum nu trebuie sa se comporte un presedinte al tuturor romanilor.

Bagabonteala verbala in politica, a devenit o moda lansata din fieful prezidential.

Unele maxime prezidentiale fac ocolul tarii si deliciul presei strine:

pentru o traista de porumb, medicii trimit in pensie oameni care pot fi de folos economiei nationale. Cata perfidie poate contine un astfel de mesaj, care nu aminteste nimic de cei 450.000 de actuali someri inregistrati si de alti cel putin 3 milioane de cetateni, iesiti din somaj, care nu au loc de munca si se descurca cum pot, prin strainataturi sau muncind cu ziua, la negru, in tara.

ca presedinte nu poti actiona ca un comandant de nava. Dl. presedinte are uneori, momente de viziune clare, rare, dar are. Declaratia este OK, dar ce te faci cu aplicarea in practica a acestei cugetari prezidentiale ?

romanii au un IQ peste media UE, dar nu il valorifica. Fantezie de presedinte sau dispret declarat fata de profesori, medici, ingineri, magistrati, etc., salariati sau pensionari, cu totii nemultumiti de traiul zilnic si scarbiti de modul cum se face politica in Romania de dupa 1989. Multi dintre cei amintiti, nu au crezut ca dupa 30-40 de ani de munca sub regimul comunist, vor mai prinde zile, la batranete, in care sa-si duca iarasi traiul de pe o zi pe alta. Rusine pentru guvernanti si politicieni. Incep sa devin adeptul unei fraze citite pe internet (nu am retinut exact unde) – prostia nu are varsta, insista si vei reusi. Nu erau precizari, daca sa insistam in prostie sau doar sa asteptam sa inaintam in varsta.

Am asistat la promovarea unui stat slab administrator, cu functionari incompetenti profesional, corupti, numiti pe criterii politice. Sefii inlaturati din functii, pe criterii politice, au devenit inspectori guvernamentali, cu salarii grase, dar fara fisa de post. De ce nu au fost pur si simplu concediati, daca nu erau valorosi ? Ar fi fost prea multe procese pierdute de catre guvern, asa ca mai bine platim de la buget, 2-3 oameni pe acelasi post, ca tot vorbim toata ziua de reducerea cheltuielilor bugetare si de fapt le crestem permanent.

Criminalitatea este in crestere. Ne confruntam aproape zilnic cu jafuri la drumul mare, cu excrocherii financiare fara numar. Politia este depasita de evenimente. Procurorii nu fac fata volumului mare de munca. Judecatorii lungesc la nesfarsit durata proceselor.

Lipsa de strategie politica, economica, financiara, etc. a domnului presedinte este evidenta. Se remarca doar ambitie bolnavicioasa si propaganda pentru a controla totul, ca unic sef atotputernic.

Crezul politic nedefinit al dlui. presedinte se regaseste din plin, in doctrina politica a partidului pe care il pastoreste.

Sub masca incoruptibilului, in cei 5 ani de mandat, dl. presedinte a purtat adevarate razboaie verbale, pline de ifose, dar si de venin, razboaie pe care nu avea cum sa le castige, cu parlamentul, cu guvernul Tariceanu, cu magistratii, cu curtea constitutionala, cu presa, cu liderii de partide de opozitie, cu sindicatele.

Ultima gaselnita prezidentiala – liberalizarea consumului de droguri usoare si legalizarea prostitutiei – inflameaza inca o data opinia publica. Asa se intampla cand presedintele amesteca in stil propriu, lucrurile, pentru a deturna atentia electoratului de la adevaratele probleme cu care acesta se confrunta zilnic. Poate ca legalizarea prostitutiei nu ar fi o ideea prea rea. Sigur ar creste veniturile la bugetul de stat, sigur s-ar diminua numarul violurilor si a cazurilor de boli venerice inregistrate. Legalizarea consumului de droguri ar fi insa periculoasa pentru tineri in special, categorie sociala puternic expusa si dispusa la „experimente”, ceea ce ar duce la un moment dat ca fenomenul sa nu mai poata fi controlat.

La noi la romani este un obicei – sa lovesti tot mai puternic, in cel deja cazut. Fara a fi adeptul acestui obicei, poate voi contribui si eu la alegerea altui presedinte in fruntea tarii, care sa fie un presedinte al tuturor romanilor si care sa ne dea speranta de mai bine.

Ah…cat de mult am putut ura eternul – sa traiti bine….hi,hi,hi…  😦

Anunțuri

Statul perfid si trambitele politice

Septembrie 18, 2009

La toate schimbarile de titulari, cu acces direct, la osul de ros al puterii, asistam la declaratii prin care suntem asigurati, ca ei, cei noi, investiti in functie, nu mai pot de dragul nostru, al cetatenilor, ca sunt permanent in slujba noastra, ca nu au somn noaptea (ca in rest dorm pe ei !?) de grija natiunii ….bla, bla, bla.

Am ajuns sa urasc cuvintele – va asigur. Imediat, cand le aud, imi si inchipui ca nu se va face nimic, ca vom fi pacaliti inca o data, ca viata noastra, de zi cu zi, nu poate fi o cauza pentru politicieni, ci doar un pretext pentru a ne umili iarasi.

Nu sunt de profesie finantist, nici macar economist, dar „lupta crancena” pe care o duc de ani de zile cu statul birocratic si cu nesimtirea functionarilor publici, inclinarea si formarea mea catre legalitate si respect fata de lege, indiferent de cel caruia ii este adresata o prevedere legala, ma face sa fiu cam greu de manipulat, de imbrobodit sau „de intors”, de catre un functionar care troneaza in spatele unui birou, pe banii nostrii ai tuturor.  8)

Ce a aparut nou, dupa revolutie, in discursul atotputernicului birocrat,  aflat in spatele biroului ? Cu ochii fixati pe ecranul monitorului (unde joaca Solitaire, la nesfarsit, fara sa se plictiseasca !?), ca doar da bine la nea Gheorghe care il vede cand vine sa ia un act sau sa-si ceara un drept al sau, impunatorul functionar prins cu mata in sac (nu gaseste documentul dupa care ai venit, desi din calculator, reiese ca el l-a primit, dupa cum singur recunoaste !?), da vina pe programele de calculator, neperformante cu care este echipat calculatorul sau.  😛 

Celelalte obiceiuri (barfa, bancuri politice, discutii nesfarsite despre retete culinare si ingrijitul copiilor mici, cititul presei in timpul programului, chiul de la serviciu – cu hartie la vedere – vin imediat, etc.) functionarul public si le-a pastrat, chiar le-a perfectionat, dupa marea inghesuiala din decembrie 1989 (inghesuiala zic, pentru ca in urma unei revolutii, am invatat la scoala primara, ca se schimba ceva, in societate !?).

Statul perfid, prin functionarii sai, mult prea multi pentru aceeasi activitate si mult prea bine platiti pentru munca pe care o desfasoara efectiv, inventeaza noi impozite si taxe fara numar, pe care sa le plateasca cetateanul aflat in fata ghiseului. Trambitele politice – ministrii de resort si purtatorii lor cu vorba (niste neica nimeni ajunsi in post pentru ca au picioare lungi sau zambesc la orice gluma tembela a sefului), incearca permanent sa ne abureasca.

Ma refer aici la impozitul forfetar. Contestat din toate partile politicului, impozitul forfetar a dus la eliminarea de pe piata a cca. 150.000 de firme in primele 8 luni ale anului 2009. O fi bine, o fi rau ? Pentru angajatii concediati, ai firmelor care s-au inchis, nu poate fi bine. 

Ce a castigat statul perfid ? Prin procedura de radiere a firmelor, statul a adunat niste bani in pusculita. Cum ? A fixat prin ordonanta de urgenta, procedura de radiere, in 3 etape, pentru fiecare etapa platindu-se taxe la Registrul comertului – in total cca. 7,5 milioane de lei vechi pentru un SRL, care nu a avut niciodata activitate, de la infiintarea firmei. Intocmirea actelor la registrul comertului (la care contribuie 5 functionari, care te plimba de la unul la altul, de la un etaj la altul) si aprobarea celor 3 randuri de acte de catre judecatorul delegat (aflat din 31 august in greva) dureaza de fiecare data cel putin 7 zile. Dupa fiecare perioada trecuta, de timp, din cele 3, astepti cateva zile sa iei un document. Procedura de radiere dureaza cca. 3 luni, fiind necesare pe langa cele 21 de zile minim pentru intocmire si aprobare acte si 30 de zile pana la publicarea in monitorul oficial, a deciziei administratorului pentru inchiderea societatii, apoi 30 de zile pana la inceperea procedurii finale, intai de dizolvare si apoi de radiere.

In aceasta perioada de timp, cat dureaza procedura de radiere, vei plati impozit la fisc – cca. 1,8 milioane pe luna. Pentru 4 luni, ajungi sa platesti 7,2 milioane lei vechi.

Firma neavand niciodata activitate, ai completat prin 2007, o declaratie la directia financiara, anterior anului 2009 nefiind necesara si inregistrarea suspendarii activitatii, la registrul comertului. Exista obligatia de a se inregistra la registrul comertului doar dizolvarea sau radierea firmei. Gaselnita statului perfid, din aprilie 2009, de a se plati impozit forfetar si de catre firmele fara activitate, a fost completata de obligatia de a se inregistra inclusiv suspendarea activitatii firmei (obligatie despre care nu s-a facut tam-tam !?), la registrul comertului, fapt care te-a facut sa platesti 2 luni impozit forfetar, pe mai si iunie 2009, pentru ca hartia de la fisc ca ai datorii de plata ti-au trimis-o numai dupa incheierea trimestului 2, prin 25 iulie 2009, data de la care ai inceput procedura de radiere.

Infiintarea firmei, taxele la primarie pentru publicitate si pentru sport (!?), taxele radio-tv (!?), plata contabilului (a trebuit sa depui, la fisc, chiar pe zero, situatii trimestriale si anuale), taxele pentru depunerea bilantului anual (zero) la registrul comertului, cumpararea de facturi si chitante, registre, stampile, etc., plata unui angajat si a  taxelor aferente, cca. 4 luni pentru a mentine regimul de microintreprindere, etc. au adunat in contul firmei cca. 35 milioane de lei vechi, in cca. 5 ani, bani platiti din buzunarul propriu, care nu s-au putut deconta niciodata, nefiind incasari pe firma.

Per total, aventura infiintarii unei firme, lasata fara activitate, o perioada de cca. 5 ani, a costat cca. 50 de milioane de lei vechi, bani platiti din buzunar si facuti cadou statului, de catre cetateni de buma credinta, dar naivi in relatia lor cu statul perfid. De naivitatea cetateanului au beneficiat trompetele politice ale statului asa-zis democrat.  😦

Poti contrazice pe ministrul de finante, ca din punctul lui de vedere, impozitul forfetar a fost un castig, pentru bugetul de stat ? Eu unul, pacalit de catre statul perfid, nu-l pot contrazice.  😀

In ajun de alegerile prezidentiale

Septembrie 15, 2009

Cum politicienii sunt mai mereu in campanie electorala, nu vad de ce nu a-si pune si eu o „vorba buna”, pentru „candidatul preferat”  la sefia statului.  🙂

Nefiind inregimentat politic, neavand deci un candidat preferat, imi permit luxul cetatenesc (ca doar luxul acesta, de descarcare, cu manie proletara, nu costa) de a fi observator vigilent (sau macar asa vreau sa cred) la unele miscari de trupe, care au loc pe esichierul politic romanesc.

Ce am constatat ?

Nesimtirea generalizata si intoleranta au devenit institutii ale statului, tributar nepotismului politic, coruptiei si corupatorilor, intereselor personale ale corifeilor politici, indiferent de culoarea lor politica (rosie, portocalie, galbena, verde, incolora, etc.).

Menajeria politica agreseaza bunul simt si transforma tinerii in unelte politice, prin asa-zisele scoli de vara, unde dezmatul vorbelor naste monstrii verbali, care duc limba romana in derizoriu, facand loc cancanurilor, barfelor si vorbelor fara perdea.

Totul se negociaza politic. Rezultatul ? Pai nu se vede ? Sindicatele ies in strada, cerandu-si drepturile. Pensionarii isi fac veacul pe la cozi la medicamente, compensate pe hartie cu 90 %, iar in farmacii abea cu 40-50 %. Numarul asistatilor sociali creste lunar, ajungand la nivelul anului 2009, la cca. 40 % din numarul cetatenilor. Tinerii absolventi de facultati, care nu pleaca peste mari si tari, ingroasa numarul somerilor de lux. Munca la negru depaseste 50 %. In afara tarii continua sa lucreze cca. 3 milioane de romani.

Asistam la aliante politica nefiresti, care guverneaza tara. Avem partide cu doctrine amestecate, anapoda sau lipsa, de unde apar si programe de guvernare care nu vor fi niciodata respectate. Nu mai intelegi nimic. Ce este politica de stanga, dar cea de dreapta ? Politica de centru este pe buzele tuturor politicienilor, declarativ, dar lipseste in fapte, cu desavarsire. Lacomia este principala caracteristica a mariajului actual, impotriva firii – PSD si PDL.

Suntem de 20 de ani (ani plini de ipocrizie si populism), intr-o vesnica reforma, in restructurari fara numar si fara seaman, dar de fapt constatam doar concedieri, numar tot mai mare de saraci, averi tot mai mari la politicieni si la cei care ii mana din spate pe acestia.

Sarbatorile neamului le-au transformat in arene politice, de lupte murdare, cu infruntari fara sens pentru majoritatea cetatenilor care privesc pasivi.

Clasa politica este in alerta maxima. Presedintele nu scapa nicio adunare, serbare, iarmaroc, festival sau targ, unde hahaie si se expune oprobiului public, incercand prin vorbe marinaresti sa mai pacaleasca inca o data alegatorii. Cam greu, dar mai stii, ca doar romanii au in traditie – sa nu se invete minte niciodata.

Tara arde si baba se piaptana. Unicul mesaj politic transmis in exterior de catre presedintele tarii se rafera la integrarea Moldovei in UE prin unirea acesteia cu Romania. Sa se mai pacaleasca asa de usor, inca o data, UE ? Si uite asa, un vis de zeci de ani al adevaratilor romani – reintregirea neamului, in granitele lui Stefan cel Mare – poate deveni un vis urat.

Presedintele este huiduit, politicienii sunt evitati, nebagati in seama sau alungati din scoli, la inceputul anului scolar.

Nici sarbatorile religioase nu scapa de campania electorala, incurajata uneori chiar de catre inalti ierarhi. Ca de obicei in ultimii 5 ani, plini de inventii politicianiste, tonul campaniei electorale prin biserici a fost dat de catre presedintele tarii.

Sloganul prezidential – Sa traiti bine – s-a transformat tot mai pregnant, in – Sa furati bine. Hi, hi, hi ….   8)

Gogoseria guvernamentala (un titlu luat din presa, care mi-a placut) naste lozinci sindicale (vazute la tv) – „avem ministru, are valoare si la gogosi e cel mai tare”.  :o) 

Romanul a ramas cu umorul. I-o fi suficient ? Si ce daca nu este bugetarul multumit si fericit ? Politicienii calca peste cadavre, ca doar asa ceva se intampla in prezent, cu legea unica a salarizarii. Va urma, in acelasi mod, legea unica  a pensiilor. 

Primarii ofera flori, profesorilor, la inceput de an scolar, punand sigla personala, pe floare, desi a cumparat florile din bani proveniti din taxe si impozite platite de noi toti.

Preturile o iau razna ori de cate ori consumul creste – la pregatirile de iarna, la sarbatorile religioase, la sfarsitul saptamanii. Povara taxelor si impozitelor devine insuportabila pentru majoritatea cetatenilor.

Ce este de facut ? Cum putem reda mandria, natiunii romane ?

Sa aruncam cu papucii dupa politicieni, urmand exemplul unor ziaristi din tari bananiere ? Sau luam mere putrede, ardei si rosii rascoapte (din cele turcesti, care zac pe tarabe, stricandu-se, pentru ca acesti rapace comercianti -patronati de primarii, nu lasa din pret, dar au reusit sa inlature din piete toti comerciantii autohtoni) sau colectionam oua stricate, pentru a le folosi impotriva celor care ne mint zilnic, cand nemultumirile cetatenilor se generalizeaza ?

Am crezut intotdeauna ca fiecare dintre noi trebuie sa-si pastreze locul sau – marinarii pe mari si oceane, doctorii in spitale, inginerii pe langa furnale, profesorii in scoli, agronomii pe ogoare. Politica este o meserie care se invata in scoli, nu se mosteneste, nu se „fura” de la cei care o stiu. O vorba batraneasca spune ca omul sfinteste locul. De ce nu ar fi valabila si in politica ?

Sa punem stavila festivismului. Sa huihuim orice promisiune nerealista a politicienilor, adevaratii profitori ai neamului ? Sa-i ignoram pe politicieni ? Sa inchidem televizoarele la emisiunile cu tema politica ? Sa boicotam alegerile, indiferent de forma lor ?

Cum putem aniversa nimicul, adica progresul clasei politice romanesti, daca ne zbatem in continuare in mocirla si neimpliniri ?

Dupa 19 ani

Septembrie 3, 2009

Pe la jumatatea lui august, copii au reusit sa ne convinga, ca fara noi, prezenti pe litoral, Elena Udrea nu poate sa raporteze la partid, indeplinirea programului personal, in turism – litoralul pentru toti, cu mic cu mare, la gramada. Drept urmare, ne-am imbarcat dimineata pe la orele 10, am luat-o pe autostrazile tarii si pe niste drumuri ocolitoare, pentru a campa in final, la 2 Mai.

In drum, pentru a cunoaste mai in amanunt istoria patriei si pentru unele necesitati fiziologice, am poposit la Adamclisi, unde spre surprinderea tuturor, am fost martori oculari la neostoita alergatura dupa putere a primului politician al tarii. Iata marele afis care ne introduce in afacerile politice ale neamului, inca de pe vremea romanilor, cand Basilica, era deja cunoscut ca un vasnic aparator al natiei si un asidu cuceritor autohton, al sexului frumos. 😀

basilica lui Traian

 Necunoscand in amanunt limba, am presupus, fireste, ca Basilica indecisul, independentul si atoatestiutorul, intaiul statator al neamului, prezent actual, permanent, pe micile ecrane, in presa scrisa, la intrunirile populare sau la cinele de taina ale cetatenilor aserviti domniei sale, unde isi debiteaza ideile unei noi ordini interne si internationale, nu poate lipsi de pe un asa grandios afis.  😕

In arsita verii, apa calda a marii a fost cel mai bun prieten al meu. Valurile marii si scoicile aruncate pe mal de apa, mi-au adus aminte de un lucru cam uitat – necesitatea fiecaruia dintre noi, de a avea si perioade de timp in care sa nu faci nimic, sa hibernezi pur si simplu, sa privesti in zare si sa te minunezi cat de departe este orizontul. 🙂

Ingeniozitatea omului simplu m-a incantat inca o data.

caruta cu butoaiele de apa

Cum, nu stiti ce este in poza ? Investitorul autohton, foloseste incalzirea apei prin tevi de plastic, montate pe acoperisul casei (na, ca am uitat sa le imortalizez), colecteaza apa in butoaiele urcate in caruta cocotata pe magazia cu lemne (ca doar vine si iarna, nu ?), iar din butoaie alimenteaza dusul din cladire. Rustic, practic, eficient si de ce nu ingenios.  😀

Mai crede cineva ca nu am intrat cu adevarat in Europa sau ca romanul nu este citit si doxa in turism ? Imaginea urmatoare ii va spulbera ultima farama de neincredere.  8)

in sfarsit, suntem in Europa

Despre salbaticia peisajului si „grija” autoritatilor nu este cazul sa comentez. Suntem doar in Romania, nu ? Imaginea urmatoare este sugestiva. 

in salbaticie

Am calcat si pe la bulgari, la Balcic. Pe drum, m-am prins de ce romanii au fost primiti (vorba vine) impreuna cu bulgarii, in UE, in acelasi timp. Suntem la fel de prapaditi, dar ei sunt parca, mai organizati si au inteles din timp ca sloganul – nu ne vindem tara – este o aberatie politicianista, a celor care simt ca le scapa printre degete avutia pe care visau sa puna mana, in urma unor afaceri oneroase cu statul.

Bulgarii au deja o „padure” de centrale eoliene, in functiune. Bravo lor. La ei cum s-or descurca baietii destepti din energie ? Or face afaceri cu nemtii si cu olandezii care construiau centralele sau au ramas tot clientii statului ?  😛

la noi, de ce nu se poate

Am citit intre timp, ca cehii care au cumparat Electrica Muntenia, vor construi pana in 2011, vreo 240 de centrale eoliene, in Dobrogea, pe langa Constanta. Nu ma entuziasmez degeaba. Nu vreau sa-mi fac iluzii, pentru a nu avea deziluzii (vorba lui Emeric Jenei).  😕

Am vizitat la Balcic, castelul reginei Maria si gradina botanica. Minunat colt de rai.

minunatia naturii

Bulgarii desi au reputatia ca au ceafa groasa, sunt mai isteti decat romanii – cumperi orice in lei, leva sau euro. La noi, pe litoral cel putin, oare de ce nu poti cumpara orice in leva ?  😐

Pe litoralul romanesc si pe cel bulgar m-am intalnit cu politicieni romani (vai, ce mica este lumea), in slapi, veniti cu familia sa se destinda dupa grelele lupte parlamentare. Am dat nas in nas cu Cazimir Ionescu (la Vama Veche) si cu politicianul ungur (na, ca i-am uitat numele), care este consilierul presedintelui pe probleme de minoritati, la Balcic. Nu am avut ocazia sa-i verific daca venisera la mare cu masina de serviciu sau cu masina personala. Nu cred sa fi venit cu trenul sau pe jos. Dar mai stii ?  🙂

Am gasit ceva frumos pe plaja unde ne-am tolanit la soare – o pensiune gospodarita cum scrie la carte. Se poate totusi si la romani. Nu inteleg, de ce nu recidivam.  😦

si totusi se poate

Cum orice rabdare are limitele ei (ma refer aici la hachitele celor mai in varsta, la chemarea locului cu care esti invatat, la tabieturi si „chestiuni urgente” – ca doar avem o suma de treaba, nu ?), dupa vreo 5 zile am purces spre casa.

Pe autostrada Soarelui, trecand peste bratul Borcea (am ratat poza, ce pacat 😦  ), am mai vazut o „initiativa” pur romaneasca, in spiritul propriu al suporterului fanatic si incult. Cu manuta lui, tremuranda, un oarecare, scrisese pe placuta de identificare a bratului Borcea, inainte de nume -muie. Si uite asa ne dam singuri cu firma in cap. Conteaza ? Poate in ochii strainilor, altfel s-ar fi gasit vreun localnic, care sa stearga scrierea „talentatului” oligofren. Despre vigilenta autoritatilor, nu este cazul sa discutam.

Concluzia micii escapade ! Este benefic sa mai iesi din grijile de zi cu zi. Te aerisesti, te luminezi, respiri mai cu folos si parca rotitele (din cap) se invart mai cu spor. Sigur, treci mai usor peste necazuri.

Cat de neputinciosi suntem

Septembrie 2, 2009

Viata fiecaruia dintre noi este presarata cu bucurii, dar uneori si cu lucruri triste.

Cand in viata fiecaruia dintre noi, bucuriile sunt mai dese, simtim moderat, apasarea evenimentelor triste, existand un echilibru. Fiintele apropiate, cand ne parasesc, lasa in suflet, goluri care cu greu pot fi umplute. Daca evenimentele nedorite, se succed in intervale mult prea scurte de timp, atunci tristetea te cuprinde, incerci sa iesi cat mai repede din starea de neputinta la care ai fost expus si sa-ti revii, pentru a-ti continua viata.

Chiar daca urmele tristetii se sterg greu, viata mearge inainte.

Este in firea lucrurilor daca incepi sa te gandesti ca nimeni nu este vesnic. Chiar daca nu iti doresti, incepi sa faci un bilant al vietii tale. Iti doresti sa ai parte mereu, numai de tot ce este mai bun pe lume, pentru copii, rudele si prietenii tai.

Uiti, daca ai avut un dinte oarecum ascutit impotriva cuiva (neimportant oricum si neapropiat tie), chiar daca acel cineva a incercat, fara sa reuseasca, sa-ti faca rau. Uiti toate nemultumirile si toate apasarile, pe care le-ai traversat.

Bucuriile nu pot si nu trebuie sa fie uitate. In fata evenimentelor triste, suntem mai mereu, neputinciosi.