Archive for Septembrie 2007

Scalambaieli umoristice sau poate Nu

Septembrie 30, 2007

Umorul adevarat exista pe vremuri si era promovat cu consecventa de catre mari actori, unii plecati prematur dintr noi. Imi vin in minte Toma Caragiu, Grigore Vasiliu Birlic, Puiu Calinescu, Horia Caciulescu, Dem Radulescu, Jean Constantin si multi altii.

Pe la inceputul anilor 90 cand democratia incerca sa se iteasca, cand cenzura nu mai opera, apare un umor libertin, de factura populara, usor indoielnica, care isi propune sa zica orice despre alesii neamului, sa folosesca cuvinte „grele” pentru a starni rasul. Este reprezentat activ de Stela Popescu, Al. Arsinel, Nae Lazarescu, Vasile Muraru.

Dupa 1997 incepe navala umorului desucheat, plin de mascari si injuraturi, cu ceva substrat, cu mare priza la publicul modest caruia ii place sa auda si sa vada ridicolul dus pana la extrem. Este adevarat ca „trateaza” taranul roman plin de „intelepciune”, militianul (politistul) cu multe clase, viata de zi cu zi langa vecinii de la bloc, armata in sfarsit „profesionista”, petrecerile populare si multe altele. Nimic rau in asta, numai ca mijloacele de exprimare sunt limitate, indoielnice, de multe ori penibile si ridicole. Ca apar fete nurlii, baieti burtosi sau musculosi, tineri imberbi, batranei senili, femei balaoachese sau cu apetit sporit pentru barfa nu este rau (este poza realitatii crude), problemele apar cand personajele incep sa peroreze.

Ultima categorie de „umoristi” (sa-i denumesc totusi asa) mi-a dat ideea unei alte sectiuni pentru topuri, clasamente, ierarhii.

Sectiunea – Trupe cu nabadai si cam multi natarai. 

Locul 1 – Vacanta Mare.  Inceputurile cu mascari, injuraturi, cu multa viziune de handicapati a atras multa omenire, nu prea educata. Cand au inceput sa-i blagoslovesca prea rau pe olteni, auditoriul s-a injumatatit iar dupa un film de un rasunator esec, spectatorii au cam disparut. Nicio problema, s-au inmultit nuntile si botezurile, de unde incasarile nu se impoziteaza. Mai nou, cum insultele si injuraturile apar mai rar, iar temele abordate sunt oarecum diferite si mai noi, se incearca revenirea in topurile de profil (spectacole, totusi de factura indoielnica). Cu telecomanda in mana tot treci si pe canale pe unde „recita selecta trupa”, de curiozitate sau pentru ca nu s-a facut ora de meci, mai amani schimbarea canalului.

Locul 2 – Romica Tociu si Cornel Palade, plus trupa lor de saltimbanci. Oameni buni, la scoala am invatat sa ajutam pe cei mai slabi la invatatura, sa ajutam batranii sa treaca strada si parintii la treburile gospodaresti, sa-i evitam pe cetatenii turmentati si sa nu-i provocam, ca sa nu devina violenti. Cand ii vezi pe cei doi domni, inconjurati mai nou de o liota de fetite si babornite, cum se chinuie sa fie mereu beti, sa se caute numai prin locuri unde sigur nu sunt de gasit, te intrebi ce rost mai au invataturile din scoala. Daca ii auzi vorbind (recitand texte invatate in prealabil) intri si tu in desuet si schimbi canalul.

Locul 3 -Trasniti in NATO.  Te uiti si nu-ti vine sa crezi ca se poate difuza asa ceva pe un post de televiziune. Un strain care vine in tara si cand deschide prima data televizorul si da peste „baieti si fetite”, imbracati in uniforme mixte, militaro-civile, se intreaba daca asa o fi prin armata romana, membra NATO. Scalambaieli fara frontiere, vorbe fara perdea, actorie nema, scenariu de maidan, regie de rasu-plansu. Eu unul ma intreb, daca as fi copilul vreuneia dintre „vedete” si mi-as recunoaste parintele in „rol”, as indrazni sa-i spun colegului meu de banca: uite pe tata. Or vrea sa faca publicitate pentru voluntari in noua noastra armata de profesionisti ?

Mentiuni – Voua, La bloc, Mamici si tatici. Toate trupele au aceleasi „merite”-lipsa de umor adevarat. Am auzit ca multi dintre protagonisti sunt actori de meserie. Eu unul nu cred.

Actorii adevarati joaca pe scena, joaca in unele filme, apar in seriale TV (actori adevarati doar in unele). Sa-i fi manat tranzitia asta care nu se mai termina spre alte scenarii greu de crezut ca fiind actoricesti ? Ar fi o explicatie. Dar ce ramane in urma lor ? Cand isi vor face bilantul, inainte de a iesi la pensie (chiar daca vor avea un cont gras in banca) ce vor scrie pe hartie ? Curios din fire, nu m-as da in laturi sa citesc si sa comentez un astfel de bilant.

Oare Marele Tanase ce parere ar avea ?

Alte topuri, clasamente, ierarhii

Septembrie 26, 2007

Oamenii din presa sportiva, scrisa si vorbita, nu au limite in domeniul „alintarilor”, poreclelor, comparatiilor cu sportivi deja consacrati, cu adevaratele mituri sportive. Un amic de al meu are o vorba: astia compara iarasi laleaua cu basina porcului (este totusi o floare, denumita asa in limbaj popular).

Daca impricinatii ar fi mai batrani as putea zice ca au ramas asa, molipsiti de la lingusitorii de curte, de pe vremea lui Ceasca, care nu stiau cum sa-l mai preamareasca, cum sa-l mai numeasca pe tatucul oficial al tuturor, sa-l ridice pe noi culmi de linguseala si slavire.

Fiind majoritatea tineri, dar si cu carte mai putina, desi umblati prin lume, se inspira de la unul la altul, se intrec in comparatii de multe ori penibile, hilare, lanseaza zvonuri inutile, de transferuri la echipe cu staif, pe care nici ei nu le cred si uite asa trece vremea, isi iau salariul, mai bifeaza o tara pe unde se plimba, mai primesc o „atentie”, o promisiune.

Unii reporteri sunt chiar simpatici, in „abureala” lor verbala, fetele chiar dragute, nurlii, in realitate, dar totul are de obicei o limita, nu si in cazul lor.

Sa si exemplific, nu inainte de a le da tinerilor „meseriasi” in ale sportului (in ale fotbalului, in special) si o idee in spiritul sportiv: sa militeze pentru trecerea in buletin a poreclelor. Adica de ce sa poarte numai unii nume oficiale (exemplific: Gavrila Pele Balint) ?

Sectiunea „Alint” la fotbalisti si oameni de fotbal

Locul 1 (fara concurenti redutabili): Becali George. Ia citeste aici: Giginho Becali, Razboinicul luminii, Il Ciobandante, Iluminate, Maximus. Cu atata bagare in seama si reclama gratuita (sau poate Nu) pe la toate posturile TV, nu m-as mira sa devina viitorul ales al neamului. Ar fi in spiritul pur romanesc, de a ne conduce dupa sloganul: din greseala in greseala spre victoria finala. Oricum, romanul nu se invata minte niciodata. Gestul cu caciula in mana la straini si cu plocoane la cei tari (adaptat zilelor noastre, citeste: privatizari rentabile doar pentru ei) nu cred ca va disparea vreodata din „reteta” pur romaneasca (de pe vremea cand ne ploconeam la rusi): eu iti dau graul si tu imi iei si porumbul.

Locul 2 (la gramada): fotbalisti in general, componenti ai diverselor echipe. Ia mai citeste si te minuneaza: spartani/ caini rosii -dinamovistii, razboinici -stelistii, rechini -constantenii, vampiri -bistritenii, haiduci -echipa nationala. De fapt de prea putine ori merita si numele de fotbalisti. Ca sa fiu in acelasi spirit, de cele mai multe ori, de regula cand jucam cu echipe straine, mai acatarii, care cam trec in viteza pe langa ai nostrii, mie unul fotbalistii nostrii imi amintesc de niste sfesnice intr-o catedrala catolica (te strecori timid, sa nu cumva sa le atingi).

Locul 3 (tot la gramada): fotbalisti in nominal. Iata niste exemple (sunt comparati cu alti fotbalisti, sa le zic celebrii sau chiar cu celebritati adevarate): Banelinho Nicolita, Hagilutu, Jancker Iacob, Ionut Chopin Mazilu.

Pe vremuri erau porecle de genul: Gascanul, Bursucul, Limba, Pantera, Tigane, Procurorul. Parca erau in adevaratul nostru spirit popular, nu asta de import, de acuma. Asa s-o purta acuma in lume.

Sa batem campii impreuna

Septembrie 22, 2007

Presedintele nostru are niste teme favorite pe care le dezvolta cu insistenta in toate ocaziile care i se ofera sau pe care le creeaza special. Cum ideile sunt cam aceleasi, la fel si vorbele, ma gandesc daca nu cumva domnul presedinte are niste consilieri destul de limitati ideologic, cu idei fixe si putine.

Natalitatea este una din temele mai putin dezbatute, lansata in campania pentru referendum, daca nu ma insel cumva.

Mai zilele trecute, in cadrul unui simpozion pe la Sibiu, am auzit niste aprecieri ale alesului, care m-au bagat in ceata. Indemna domnia sa, familiile de tineri (dar ma intreb de ce numai pe acestea) sa se indrepte (expresia este exacta) spre al doilea copil, pentru ca vezi doamne, natalitatea in Romania deja il ingrijoreaza. De ce sa nu faca fiecare familie (indiferent de varsta), cel putin 4 copii (asa „recomanda” impuscatul pe vremurile de trista amintire). Mai urma ca domnul presedinte sa „reaprinda” ideea cu interzicerea avortului. Sa-l consilieze pe teme de sanatate acelasi doctor renumit (prof. Burghelea ?! daca nu cumva ne-a parasit intre timp). Stie domnul presedinte cum se chinuiau femeile (chiar cu 2 cezariene) sa poata renunta la al 3-le copil ? A auzit domnia sa ca reprezentantul cu ochi albastri statea la fata locului, cand se facea avortul, pentru a se „convinge” ca se respecta intocmai indicatiile de partid si de stat ? Doreste domnia sa revenirea la acele vremuri ? Este cumva nostalgic ?

Daca tot a vorbit despre mai multi copii, de ce nu „comanda” acolitilor domniei sale, o „tehnologie” de facut gemeni ? Ar fi mai simplu.

Nu a suflat o vorba despre lipsa scolilor (multe retrocedate fara noima) si a gradinitelor. Putea sa ne spuna cate scoli si gradinite s-au construit de catre stat in ultimii 3 ani, de cand este presedinte.

Ar fi fost interesant sa faca un inventar al facilitatilor acordate pentru tineri (bani, case, ajutoare, etc.), in vederea orientarii acestora spre mai multi copii. Ma refer la facilitati adevarate nu la „jupuirea” tinerilor si implicit a parintilor acestora, la contractarea de credite. Stie cumva ca alocatia pentru copii este de 24 lei/ luna ? 

S-a incercat si o diversiune, prin indemnarea tinerelor mame sa se intoarca mai repede la serviciu, dupa nastere, considerand domnia sa, ca astfel dispar premizele somajului, dupa revenirea la serviciu a femeilor, zicand cum ca s-ar pierde legatura cu profesia, s-ar intrerupe cariera si continuitatea in perfectionarea profesionala, bla, bla, bla.

Stie domnul presedinte ca femeile sunt discriminate sistematic cand este vorba de salariu ? Nu vorbesc aici despre exceptii. Domnia sa oricum a dat de lucru si CNCD, in cazul tinerei ziariste insultate grosolan, chiar daca era o discutie privata (dovada ca asa gandea). Are si in prezent pe rol o afirmatie discriminatorie fata de armeni.

Nu a zis nimic despre cei 2 milioane si ceva de romani plecati peste mari si tari (expresie exacta a ministrului muncii intr-un interviu ulterior) pentru un trai mai bun, care nu platesc asigurari sociale in Romania, pentru munca prestata acolo.

Credeam ca a trecut timpul cand imbatraneam cu vorbe goale. Sper inca sa imbatranesc cu decenta.

BANC: Pe vremuri nea Nicu s-a dus la o intrunire cu ciobanii de la stana. A inceput sa-i indemne sa faca fiecare cat mai multi copii. Hatrul de serviciu al stanei, il intreaba daca trebuie sa vina ei la Bucuresti sau vine doamna Elena la stana.

O fi primit si presedintele nostru o intrebare similara ?

De-ale justitiei americane

Septembrie 18, 2007

Citeam in „Capitalul ” ca un senator american, care dorea sa demonstreze ca in SUA oricine poate fi dat in judecata, l-a actionat in judecata pe Dumnezeu.

Motivatia consta in: l-a amenintat, inspira teama, provoaca dezastre.

Cere un ordin de interdictie. 

Ca America este tara tuturor posibilitatilor stiam/ banuiam, nu prea credeam, dar ma impacam cu ideea.

Motivatia pare in regula, prea se intampla multe dezastre in lume (cutremure, inundatii, uragane, tornade, alunecari de teren, valuri tzunami, crime abominabile, razboaie aiurea, etc.). Dar inclin sa cred ca pe aici ar putea avea o contributie si Uciga-l toaca.

Oare cum l-o fi amenintat El, de s-a speriat alesul american, atata de tare ? Americanii astia sunt cam religiosi practicanti, i-am vazut prin filme ce organizat merg la biserica. Ma rog, nu ma bag in credinta nimanui.

Treaba cu ordinul de interdictie mi se pare suspansul stirii. Hai, sunt dispus sa cred ca va obtine acest ordin (ma rog, judecatorii la ei nu par a fi influentati politic). Dar nu o sa-i ceara judecatorul adresa unde sa trimita ordinul de interdictie ? Cred ca aici este o dilema. Inclin sa cred ca nici macar justitia americana nu poate sa face chiar totul. Au si ei sarmanii lipsurile lor, bata-i vina sa-i bata.

La noi nu ajung in instanta nici marii hoti din avutul national, nici teroristii, nici batausii pe care ii vede o lume intreaga pe sticla. Violatorii si proxenetii scapa ieftin din justitie, spionii nu pot fi dovediti, traficantii de droguri dau cu tifla celor care i-au arestat. Este invocat acelasi motiv: viciu de procedura.

Ce sa mai crezi ?

Curatenia la locul de munca

Septembrie 13, 2007

A face curatenie acolo unde ai facut mizerie, a aseza lucrurile la locul lor daca ai deranjat ordinea initiala, tine de gradul de civilizatie al unui popor si de respectul cetateanului fata de aproapele sau.

Ieri, ziceam despre hoardele de lucratori care au navalit sa faca niste lucrari de asfaltare.

Orice om cu bun simt se astepta ca sa urmeze si timpul curateniei si al aranjarii lucrurilor la locul lor. Ti-ai gasit. Mormanele de deseuri blocheaza acuma traficul pietonilor (doar au fost puse pe trotoare si pe marginea drumului -vorba vine), bucati mari de asfalt deteriorat blocheaza masinile in parcarea din curtea blocului, niste semne de circulatie inovatoare (bete cu carpe in varf si sfori de legatura intre bete) „reglementeaza” circulatia (de fapt au cam anulat locurile de parcare ale fiecarui locatar).

Muncitorii, probabil zilieri, au disparut din zona. M-am uitat in calendar sa vad daca este vreo sarbatoare cu cruce rosie. Nu este cu rosu. Este sf. Cornelie Sutasul (Dumnezeu sa-l odihneasca pe bunelu si s-o tina sanatoasa pe sora mea). Este insa ziua pompierilor.

Sefi nu am vazut decat initial, cand au stabilit „planul de bataie” (planul l-am comentat ieri, cat de riguros a fost intocmit ?!), apoi au plecat fiecare pe la treburile lor politice. Mai este la locul dezastrului doar o basculanta si un excavator cu graifer, care in ritmul de lucru actual, ne apuca iarna cu mizeria la usa.

Santurile sapate sunt acoperite cu pamant, dar asfaltul se va pune probabil la primavara (trebuie sa spele si ploile pamantul ramas, ca sa avem ce duce si prin casa).

Ma intreb si ma minunez in acelasi timp, cum or putea altii sa spele cu dero strazile si trotoarele din fata magazinului. Asa o fi pe la altii. Ce-i si cu civilizatia asta ! O durea cumva ?

Culmea culmilor, aseara pe un post TV local, primarul se lauda cu „treaba deosebita” pe care o face el (se referea la asfaltari) si punea contrapile contracandidatilor sai la primarie (doar se apropie si alegerile locale).

Halal popor, halal conducatori. Oare de ce prin straini, cei mai multi dintre noi sunt marginalizati si ignorati ca prieteni ? Sa fie de vina educatia primita sau „invatamintele” capatate in epoca pe care eu personal o speram definitiv apusa ? Asa o fi.

Mai exista sperante ? Optimist fiind din fire, eu inca mai sper. Oricum speranta moare ultima.

Organizarea muncii bat-o vina

Septembrie 12, 2007

De vreo 5-6 zile ma trezesc la „cantatul picamerelor”, incerc sa ma concentrez si sa lucrez in „zumzetul” lor inconfundabil, ma „odihnesc” pe muzica lor infernala.

S-a gandit primaria sa asfalteze strada care da la piata si sa mai introduca niste cabluri si o teava prin curtea interioara a blocului. Asa au „navalit” echipele de lucratori (5 lucratori si 3 sefi), cu tarnacoape si lopeti, basculante si compresoare de aer.

Niste politisti comunitari au blocat circulatia si a inceput marea asfaltare, intr-un haos specific, pur romanesc.

Intai s-au „cosmetizat” niste gauri prin asfaltul vechi, apoi au venit basculantele cu asfalt proaspat, au turnat peste asfaltul vechi si au pus compresoarele sa compacteze totul. Parea binisor.

Au aparut alte echipe „intarziate” care au inceput cu ravna, unele sa sape si sa gaureasca cu picamerele asfaltul proaspat turnat, pentru a pune borduri noi si a largi strada, altele pentru a scoate capacele de canalizare din asfaltul proaspat turnat, in asteptarea echipei de zidari (intr-un tarziu sosita la fata locului) care sa inalte caminele de canalizare cu caramida suplimentara. Se face pe asfaltul proaspat tencuiala pentru zidit. Iarasi parea binisor.

Cand se contura finalul interventiei in forta, au aparut „excavatoarele cu barba” (asa erau numiti pe vremuri muncitorii necalificati, veniti din Tara Oasului, care nu prea erau agreati de muncitorii localnici, pentru ca sapau mai repede decat masinile). Sarcina lor era sa sape un sant, care trece prin curtea interioara a blocului (proaspat asfaltata anul trecut), ocoleste blocul, trece si prin asfaltul proaspat turnat, cu 2 zile in urma, ocoleste piata, merge printre alte 2 blocuri, trece drumul national si ajunge la un moll. Am obosit facand itinerariul.

Daca in vremurile trecute, ziceau maimarii tarii, ca trebuie sa aiba de lucru toti cei cu drept la munca (asigurat de societatea socialista), acuma ce vina s-o mai gasi pentru a nu exista un coordonator de lucrare. Sunt in cadrul primariei, slava Domnului, servicii specializate, cu multi inspectori si sefi, toti platiti de noi, fraierii de contribuabili, din taxe si impozite.

Se pare ca primaria nu a auzit de cerintele minime de securitate si sanatate in munca pentru santiere temporare si mobile aprobate prin HG nr. 300/ 2006, care impune existenta unui coordonator de lucrari si a unui coordonator de securitate si sanatate in munca pentru lucratori. Oricum, lucratorii au doar cate ceva din echipamentul individual de protectie pe care trebuiau sa-l aiba, iar si acesta este jegos. Sculele cu care lucreaza sunt cam „lovite” de batranete, stirbe si rupte. Doar masinile erau mai acatarii, oricum nu de ultima generatie.

Credeti ca a aparut prin zona vreun inspector de la inspectoratul de munca (care se afla in raza de zgomot a picamerelor) ? Ei bine, NU. Doar nu era sa verifice contractele de munca (daca gaseau cumva pe cineva muncind la negru ?) si sa observe conditiile de munca efective, precare, ale lucratorilor ?

Nu conteaza ca decibelii „alarmeaza” micutii din blocuri, sperie pisicile si porumbeii. Oricum nu este nimeni de la politia de mediu pentru a face un buletin de determinare zgomot, in zona locuita.

Mai mira pe cineva, ca se intampla accidente de munca ? Pe mine, NU.

Sa mai crezi politicienii care se vaita ca nu sunt suficienti bani la bugetul de pensii ? Cred asta doar intre ei, care oricum nu traiesc dintr-o pensie de cacao.

Carcoteli si nu numai

Septembrie 10, 2007

Am introdus mai de mult o categorie separata -topuri, clasamente, ierarhii, pentru a nu mai aglomera categoria -diverse.

Cum zilnic gasesti (chiar daca nu acorzi timp pentru asa ceva, in mod expres) subiecte pentru diverse topuri, clasamente, ierarhii, aceasta rubrica poate deveni permanenta sau oricum mai des abordata.

-Sectiunea Comentatori „pe langa” sport.

Cum  televiziuni sunt multe, care transmit fotbal in special, dar si alte sporturi precum automobilism si ciclism (mai mereu), volei si handbal (mai nou), rugby (doar la unele evenimente deosebite si diferite campionate/ cupe), dar si momente vesele din sport, iar reporterii „se bucura” de aprecierea de a nu fii dintre cei mai redutabili (hai ca am fost fin, cu acest cuvant, dar oricum ma revansez in continuare), ierarhia este foarte greu de stabilit. Dupa lungi deliberari cu mine, am decis:

locul 1 – Emil Gradinescu. Il banuiesc de ceva vreme ca ii este tarsala sa poarte ochelari de vedere. Daca poarta, sa-i puna si cand transmite meciuri de fotbal. Oricat de mult ai tine cu echipa Dinamo sau cu echipa nationala, nu poti sa vezi altceva decat ce vede toata lumea. La el ofsaid insemna doar daca jucatorul lui este la 2 metri in spatele adversarului. Hent este doar daca jucatorul lui preferat ia mingea in brate si o arata ostentativ arbitrului. Faulteaza jucatorul roman doar daca ii rupe piciorul adversarului. Pe vremuri se auzea ca un meci de fotbal se aranja si cu comentatorii de fotbal. Sa nu-i fi trecut obiceiul mai vechi sau s-a reactivat ? Sa nu fi aflat ca regulamentele se mai si schimba, pe ici pe colea ? De ce sa nu-i instruiasca si sa-i testeze ce au invatat si pe comentatori, o comisie, nu de altceva, dar sa se inmulteasca cei pe care ii poti gratula ulterior. E dreptul telespectatorului care plateste, abonamentul Tv, deci salariul comentatorului, nu ? Imi place pasareasca pe care o adopta cand transmite meciuri de sumo. Nimic din cultul acestui sport, venerat de japonezi si nu numai, nu-i este accesibil. Ii plac in mod deosebit scalambaielile unui mic japonez (nu-i retin numele) care isi cara singur la palme peste fata, inainte de fiecare meci si care pleaca abatut, din sala, dupa ce pierde (de cele mai multe ori).

-locul 2 – Cristian Alexandrescu (la mare lupta cu cel de pe locul 1). Doar aparitiile sale vocale, mai rare, cu ocazia trensmiterii de la fata locului a curselor de formula 1, l-au plasat pe locul 2. Nu-mi amintesc sa-l fi vazut vreodata la fata. M-am intrebat de mai multe ori daca o fi chiar prezent la fata locului sau doar mimeaza. Informatiile calde (suse de prin padocuri) pe care ni le da sunt de mult timp vehiculate prin presa scrisa si dezbatute pe larg in emisiuni televizate, de profil. Transmite domnule si niste reportaje cu pilotii aia sau cu managerii lor, daca tot te dai mare, ca vorbesti mereu cu ei. Cand arunca niste „caracteristici tehnice” despre bolizii care se intrec pe pista, trebuie sa fii de meserie ca sa  pricepi ce zice (oare chiar asa o fii sau iar incerc sa fiu prea fin). De prea multe ori il contreaza colegul lui din studio, care sta in fata televizorului ca si noi. Nene, iti platesti cumva singur cheltuielile facute cu ocazia transmisiunilor si mai dai ceva si celui care te tine pe acolo ? Poti sa fii si matale cu bun simt, sa mai schimbi cu colegul din studio, sa mai vada si el de la fata locului. Alo, sefu de la TVR, tot esti nou, fa-ti simtita prezenta, daca tot vrei sa mai cresti taxa de abonament, precum se zvoneste.

locul 3 – Dumitru Graur. Clasarea finala pe locul acesta se datoreaza doar faptului ca televiziunea pe unde mai lucreaza acuma nu prea mai transmite sport si atunci cand transmite ori este marginalizat (vorba vine) ori este sef pe acolo si nu se mai coboara la transmisiuni de duzina. Fratilor cum o putea un singur om sa faca atatea dezacorduri, sa „palmuiasca” limba romana si sa nasca atatea aberatii sportive ? Ca sa fiu drept, mi-au placut niste reportaje pe care le-a facut acasa prin strainataturi, la diferiti sportivi si antrenori, stabiliti inainte de 1989 pe taramurile acelea. Ca sa respect titlul, sa se fi dus acolo tot in „misiune” ?

Daca ar fi sa extind clasamentul si la vechi „tovarasi” din sport, ar trebui sa nu-l uit pe Cornel Pumnea. Rar mai auzi de ele. S-o fi pensionat sau doamne fereste de ce-i mai rau. Se zvonea imediat dupa revolutie ca ar fi fost pe bune cu baietii cu ochi albastrii. Ca si cum cei din clasament nu ar putea fi banuiti. Pai daca CNSAS da verdicte la tot ce misca, de ce sa nu-i analizeze si pe comentatorii din sport ? Asa ca sa se stie.

Nici pe Ionel Stoica nu pot sa-l las deoparte. „Meritele” lui in schimonosirea limbii romanesti sunt remarcabile. Tot sef o fi si el de nu mai apare pe sticla la transmisiuni in direct ?

Ca sa nu fiu considerat misogin, nu dezbat nimic despre reporteritele din domeniu si despre viziunea lor, pur feminina, asupra frumusetii semenelor. Inca.

A plecat dintre noi un mit

Septembrie 8, 2007

Big Luciano (cum era alintat de catre conationalii sai) ne-a parasit. De acum incolo, el va canta in corul ingerilor. Va ramane memorabila, interpretarea sa muzicala, de exceptie.

A mai plecat dintre noi un mit, Luciano Pavarotti. Dumnezeu il are acuma in grija si supravegherea sa patriarhala.

Pentru ca nu pot scrie in cartea funerara, incerc sa-i aduc si eu un omagiu, pe acest blog.

Dupa, revolutie, cand au inceput sa patrunda si la noi urmele civilizatiei culturale europene, am descoperit intr-un colet sigilat, la un patron autohton, un toc cu 12 discuri si cum aveam acasa o combina muzicala cu pick-up, performanta pentru acele vremuri, le-am cumparat fara ezitare si fara a sti ce contin (stiam doar ca este muzica simfonica), toc-ul fiind sigilat, in original, de casa italiana de auditie, producatoare. Imi placea muzica simfonica, desi nu aveam prea multe discuri. Procurarea pe atunci a discurilor, cerea relatii si cunostinte, prin magazinele de muzica.

Asa l-am descoperit pe Luciano Pavarotti.  

Ulterior am achizitionat alte discuri, casete, CD-uri. In prezent am muzica si pe calculator. Am ratat concertul sau, de la Bucuresti. L-am urmarit la TV, cand s-a transmis concertul si la toate prezentarile ulterioare.

Imi amintesc si de zilele in care am introdus cablu, aveam vreo 15 programe si urmaream noaptea pe la ora 1, transmisii din concerte tinute in Italia si in lume.

Muzica sa unica ma linistesteste, ma purifica, ma odihneste.

Imi va lipsi transmisia in direct a zambetului sau de copil, care a facut o boacana si este fericit ca a trecut cu bine de intalnirea cu parintii. Imi va lipsi batista sa alba, mare, fluturand in adierea noptii, tinuta neglijent, totusi, ca pe un obiect indispensabil prezentei sale scenice. Sper ca nu vor lipsi unele reluari de concerte, pe multele canale de televiziune transmise azi prin cablu.

Nu stiu daca este tenorul secolului (cum incerca un reporter sa afle, de la invitatii sai la interviu). Nici nu cred ca ar conta acest lucru pentru un admirator dezinteresat.

Pentru mine este omul care aduce bucurie in suflete, care trezeste pasiunea pentru muzica, care ajuta pe cei sarmani, fara a face parada din asta. Chiar daca el, Marele Luciano nu mai este printre cei vii, muzica lui va ramane vesnica.

Dumnezeu sa-l odihneasca.

Romani fara frontiere, in „initiative” private

Septembrie 5, 2007

Pretutindeni in lume, pe unde s-au aciuit romanii plecati de acasa, pentru un trai mai bun, pentru un ban in plus cu care sa-si construiasca o casa sau sa faca un rost la copii, intiativele bune/rele ale acestora i-au facut remarcati, printre straini.

In tara, romanul de rand se descurca, iese din situatii grele, de multe ori fara iesire, se lupta cu greutatile si le invinge deseori. Nu se lasa coplesit de impozitele si taxele mari, uraste nepasarea autoritatilor, o lasa mai moale cand e vorba sa se lupte cu coruptia, critica pe la colturi tot ce nu-i place, pune uneori piciorul in prag, cand nu mai poate.

Un roman neaos, se apare la doctor, cu temperatura mare, abia mergand pe picioare. Cand il vede, doctorul de la urgenta paleste. Omul nostru zicea ca are un picior rupt si se lauda ca glezna a pus-o intr-o galma de ciment (da, ati citit bine, ciment nu ghips), ca sa se sudeze oasele rupte. 

Incep luptele cu cimentul, se rup cateva discuri de la polidisc, doctorul si asistenta transpira din greu. Intr-un final, cimentul tare ca piatra cedeaza. Se constata la radiografie ca osul este rupt, i se pune voinicului piciorul in ghips si i se fac injectii antitetanos.

Toata lumea asteapta sa-i scada inventivului roman temperatura. Nu se intampla acest lucru.

Intr-un tarziu, medicul disperat il intreaba pe inventator, daca atunci cand si-a rupt piciorul, a mai patit cumva ceva. Omul cam mirat, ridica rusinos camasa si-i arata doctorului o rana deschisa, urata, deja cu ceva puroi, cusuta cu sarma – lita din cupru (iarasi ati citit bine, lita din cupru), ca sa nu mai sangereze plaga. Rana o considera minora, de accea nici nu amintise de ea sau chiar uitase.

Fratilor ati mai pomenit asa ceva ? Eu nu.

In arhiva blogului sunt intamplari pe care le-am povestit, cu actori din randul celor care muncesc in economia bruta a tarii. Credeam ca am vazut destule si nu ma mai poate mira nimic. M-am inselat.

Omul nostru s-a accidentat in ograda proprie. Daca ar fi fost accident de munca, produs pe teritoriul unei firma, ar fi intrat in analele inspectiei muncii.

Cand am vazut imaginile la TV m-am crucit si am amutit pentru ceva vreme.

Sa mai zica cineva ca romanul nu este inventiv si descurcaret.

Justificarea neputintei sau a nestiintei

Septembrie 3, 2007

Spuneam mai de mult ca nu am incredere in antrenorul Hagi, cu toate ca il admir ca vechi stelist, pe jucatorul Hagi.

Calificarea in cupa campionilor este dupa parerea mea o amanare a momentului pana cand suporterii adevarati ai Stelei nu vor mai accepta ca echipa sa nu aiba nicio conceptie de joc, ca jucatorii sai sa alerge fara rost pe teren, ca echipa sa joace lent, la adormire, cu pase laterale si inapoi, sa fie mai mereu dominata de echipe mici, fara pretentii, care isi dau seama de neputinta actuala a Stelei si care mai cu timiditate, mai cu aplomb, domina in teren si incep sa obtina mai nou si rezultate favorabile. 

Exemplul degringoladei de la Dinamo ar trebui sa fie in atentia finantatorului si al conducerii clubului. Lotul desi are cateva indisponibilitati este subtire si dupa parerea mea va capota in grupele ligii campionilor, iar in campionat, fara „interventia” finantatorului, cu greu va ocupa primele 2-3 locuri. S-au investit bani multi, cam fara rost. In afara de un portar columbian si un fundas polonez, cei noi adusi, nu prea au fata de Steaua. Antrenorul actual, este pe post de promisiune de vreo 3 -4 ani. Nu a confirmat si dupa parerea mea nici nu va confirma ca mare antrenor. Cat de mult as dori sa ma insel si sa regret ce am scris !

Nu pot accepta vorba unui antrenor, fie el chiar Hagi, ca trebuia sa vina si o infrangere. De acord, dar nu in fata unei echipe mici. De acord, daca echipa ar juca ceva. De acord, daca investitiile facute si-ar arata roadele.

Isi mai aminteste cineva de jocul tehnic si in viteza al Stelei ? Oare de ce era numita echipa vitezistilor ? O echipa care face spectacol joaca pentru suporteri. O echipa care mimeaza fotbalul joaca pentru adversari. Sa-i fi adormit banii prea multi pe jucatori ? Poate.

Se uita oare jucatorii Stelei la cum se joaca azi in Spania, in Anglia ? Pot sa compare cu jocul lor batranesc, fara orizont, fara conceptie tactica, urmarind o caseta video cu jocurile neputintei lor.

Mai este inca timp pana la startul cupei campionilor. Este o perioada de 2 saptamani de intrerupere a campionatului. Responsabilii echipei sunt datori in fata suporterilor, sa faca ceva pentru depasirea conului de umbra. Nu este nevoie decat de vreo 4-5 jucatori adevarati si un antrenor de meserie.