Archive for iulie 2017

Decizia ICCJ nr. 39/ 29.05.2017 Dreptul la plata tichetelor/ vaucherelor de vacanta.

iulie 31, 2017

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 8/2009, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 94/2014, raportat la dispozițiile art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2010, aprobată prin Legea nr. 283/2011, art. 9 din O.U.G. nr. 84/2012, aprobată prin Legea nr. 36/2014 și art. 5 alin. (2) din O.G. nr. 29/2013, aprobată prin Legea nr. 168/2014, dreptul la plata tichetelor/voucherelor de vacanță este condiționat de alocările bugetare prevăzute cu această destinație în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale ale instituțiilor publice.

Decizia ICCJ nr. 39/ 29.05.2017 a fost publicata in MO nr. 615/ 31.07.2017

Reclame

Decizia ICCJ nr. 36/ 15.05.2017 Definire sintagma „venituri de natura profesionala, altele decat cele salariale”.

iulie 17, 2017

ÎCCJ a admis sesizarea privind pronunțarea unei hotărâri prealabile, formulată de Curtea de Apel Suceava – Secția I civilă, în dosarele nr. 11/40/2016 și nr. 81/40/2016 și, în consecință, a stabilit că:

În interpretarea dispozițiilor art. 114 alin. (1) lit. b) raportat la dispozițiile art. 6 alin. (1) pct. I lit. d) și art. 6 alin. (1) pct. IV lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, sintagma „venituri de natură profesională, altele decât cele salariale, (…) din contracte/convenții încheiate potrivit Codului civil” prevăzută de art. 6 alin. (1) pct. I lit. d) din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, are în vedere venituri obținute din activități profesionale exercitate în mod dependent în baza unor contracte sau convenții întemeiate pe dispozițiile Codului civil cu respectarea principiilor ce guvernează aplicarea în timp a legii civile, iar sintagma „ venituri din activități profesionale” prevăzută de art. 6 alin. (1) pct. IV lit. e) din același act normativ are în vedere veniturile obținute din activități profesionale exercitate independent, conform criteriilor prevăzute în art. 7 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada 1 ianuarie 2011 – 31 decembrie 2015 și art. 7 pct. 3 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, începând cu 1 ianuarie 2016.

Decizia ICCJ nr. 36/ 15.05.2017 a fost publicata in MO nr. 567/ 17.07.2017

Decizia ICCJ nr. 2/ 17.01.2017 Stabilirea prejudiciilor de ordin moral.

iulie 6, 2017

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că prejudiciile de ordin moral reprezintă consecințe dăunătoare cu un conținut neeconomic și care rezultă din atingerile și încălcările drepturilor personale nepatrimoniale și se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, etc. În cuantificarea despăgubirilor acordate prejudiciul moral, echitatea este un criteriu fundamental consacrat de doctrină și jurisprudență. Din acest punct de vedere, stabilirea unor asemenea despăgubiri implică, fără îndoială și o doză de aproximare, însă instanța trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit și despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferințele morale, fără a se ajunge însă în situația îmbogățirii fără just temei. (Decizia nr. 2 din data de 17 ianuarie 2017 pronunțată în recurs de Secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect pretenții – daune morale)

https://www.juridice.ro/519792/iccj-stabilirea-prejudiciilor-de-ordin-moral.html/

Decizia CC nr. 69/ 28.02.2017 Sintagma „consecințe deosebite” din cuprinsul Legii ref. securitatea și sănătatea în muncă este  neconstituțională

iulie 5, 2017

Marți, 4 iulie 2017, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor art. 37 alin. (1) şi (2) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 şi ale art. 349 alin. (1) din Codul penal, potrivit unui comunicat CCR.

Dispozițiile au următorul conţinut:

-Art. 37 alin. (1) din Legea nr. 319/2006: „(1) Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol grav şi iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu amendă.

(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este închisoarea de la un an la 3 ani sau amendă.

-Art. 349 alin. (1) din Codul penal: „(1) Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

În urma deliberării, cu unanimitate de voturi:

Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. (2) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 şi a constatat că sintagma „consecinţe deosebite” din cuprinsul acestora este neconstituţională.

În argumentarea soluţiei de admitere pronunţate, Curtea a constatat că textul de lege dedus controlului de constituționalitate nu îndeplineşte cerințele de claritate şi previzibilitate, întrucât nu stabileşte în concret ce se poate înţelege prin „consecinţe deosebite” şi, prin urmare, contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la principiul respectării legilor și ale art. 23 alin. (12)referitoare la legalitatea incriminării. Sintagma menţionată lipseşte de previzibilitate norma de incriminare, în condiţiile în care principiul respectării legilor şi cel al legalităţii incriminării impun legiuitorului să legifereze prin texte suficient de clare şi precise pentru a putea fi aplicate, inclusiv prin asigurarea posibilităţii persoanelor interesate de a se conforma prescripţiei legale.

Prin aceeași decizie, Curtea Constituţională, cu unanimitate de voturi de voturi, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 37 alin. (1) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 şi ale art. 349 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în raport de criticile formulate.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și instanței care a sesizat Curtea Constituțională, respectiv Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală.

https://www.juridice.ro/520241/ccr-sintagma-consecinte-deosebite-din-cuprinsul-legii-ref-securitatea-si-sanatatea-munca-neconstitutionala.html/

Decizia CC nr. 69/ 28.02.2017 a fost publicata in MO nr. 569/ 18.07.2017