Archive for Septembrie 2008

Postasii – carausi deghizati

Septembrie 27, 2008

Postasii sunt o categorie de lucratori exploatata la sange de inconstienta crasa a sefilor lor politici, profitori ai tranzitiei, nepasatori in ceea ce priveste conditiile de munca pe care le asigura angajatilor postei.

Acesti sefi cinici, angajati ai statului, in propriul lor dezmat financiar (avand unele din cele mai mari salarii din cadrul regiilor statului), bugetari pe spinarea noastra a cetatenilor, nu au auzit de Legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/ 2006, nu cunosc obligatia pe care o au de a crea conditii normale de munca pentru angajatii lor.

Ieri, un sunet prelung la interfon, m-a sculat din fata calculatorului pentru a deschide usa de la intrarea in bloc. Venise postasul, de data aceasta o postarita mititica, de vreo 45 Kg, care cara o geanta imensa, plina doldora de scrisori, plicuri mari si colete. De curiozitate i-am cantarit geanta, pe cantarul electronic al sotiei. Geanta avea 32 Kg. Mi-a zis ca geanta a fost si mai grea, ca era al 2-lea bloc la care venea. Am intrebat-o de ce cara aceasta greutate, peste puterile ei de femeie. Raspunsul a fost ca nu are ce face, deoarece sefii sunt si asa nemultumiti ca nu „CARA” destul si ramane prea multa corespondenta de pe o zi pe alta. Bicicleta (de altfel un mijloc de transport cam inutil pentru postasi) veche de 15 ani, din dotare, nu o poate folosi pentru ca i s-a furat deja una de la scara blocului si trebuie acum sa o plateasca. Plata „imensa” pe care o primeste pentru acest efort inuman este de cca. 1.000 lei pe luna.

I-am sugerat sa intrebe pe sefi si pe liderul de sindicat (ala platit din cotizatia ei) daca au auzit de HG nr. 1051/ 09.08.2006, pentru aprobarea Cerintelor minime de securitate si sanatate in munca pentru manipulare mase care prezinta riscuri de afectiuni dorso-lombare pentru lucratori. Conform acestui act normativ, lucratorii nu pot fi obligati sa ridice/ sa transporte pe distante scurte (maxim 60 m, pe diferente de nivel de maxim 4 m, cum mentionau vechile norme generale de protectia muncii), fara  mijloace mecanizate, greutati mai mari decat poate, fiecare individ in parte. Orientativ, fara a fi generalizat (in vechile norme generale de protectia muncii se stipula pentru transportat, sustinut sau ridicat), pentru varsta de 22-40 ani, maxim 12 Kg pentru femei si pentru varsta de 22-45 ani, maxim 50 de Kg pentru barbati. 

Care sunt conditiile reale de lucru ale postasilor ? Zinic sunt carausi deghizati in hamali, care fac zeci de Km, cu greutati peste puterile lor, in spate. Urca nenumarate etaje (in blocuri si de 10 etaje) pentru a duce la usa destinatarului recomandate, plati ramburs, colete rapide, pensii, etc. La cutia postala de la parter lasa doar scrisorile simple, plicurile cu facturi de plata la lumina, curent, telefon, precum si ziare, reviste.

Mai castiga postasul un ban in plus ? Poate. Eu de exemplu nu i-am dat nimic postaritei, pentru ca mi-a dat numai hartii de 100 lei si nu am avut schimbat nici in portofel.

Toata stima pentru aceasta categorie de lucratori. Scarba infinita si protest fara frontiere pentru sefii lor nesimtiti. Amaraciune plictis si aratarea obrazului (or avea asa ceva ?) pentru sindicatul lor impotent in fata sefilor si doar profitor cand este vorba de interesele proprii.

Auzeam zilele trecute ca se „coace” la guvern o strategie de restructurare a postei. Ce poate contine aceasta strategie in afara de concedierea unor postasi de rand, inmultirea sefilor si cresterea in continuare a salariilor acestora (doar suntem in Romania si asa s-au facut toate restructurarile pana acuma) ? Or fi prevazut oare si mopede pentru postasi ? Greu de crezut. Or fi cerut vreo informare de la inspectia muncii sau de la institutul de sanatate publica care gestioneaza registrul national al bolilor profesionale, pentru a se informa asupra cazurilor de afectiuni dorso-lombare din sectorul posta, macar din ultimii 5 ani ? Nu cred.

In presa se face reclama lucratorilor postei altfel decat de la crosul postasilor ? Nu am vazut. Este vreun reporter interesat sa urmareasca ce face un postas intr-o zi de lucru ? Nu s-a nascut inca acel reporter roman.

Era sa uit. Acelasi postas care vine la usa mea, merge si la inspectoratul teritorial de munca si lasa corespondenta la secretariat, la etajul 1 (cca. 6 m inaltime de la sol). L-o fi vazut vreun inspector ? Si daca l-a vazut, crede cumva cineva ca a sesizat aspectele prezentate de mine ? De ce sa se complice, ca doar el pentru asa ceva este platit, nu ?

Aceasta este tara in care traim. Speram la mai bine ? Poate candva, in viitorul oricum departat. Debordez de optimism cand este vorba de institutiile statului si de sefii politici ai inspectiilor autorizate ale statului ?!

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie

Septembrie 23, 2008

Sa fie puternica precum SUA, sa fie bogata precum Rusia, sa se munceasca precum in China (ehe, cred ca am cam exagerat), sa se plateasca munca precum in Germania, sa fie independenta politic, militar, financiar precum Elvetia, sa fie curata precum Spania, sa fie corupta precum Finlanda. Am uitat ceva ?

Toti romanii cred ca ar trebui sa tindem catre asa ceva. Avem sperante ? Avem conditii ? Suntem in stare ? Deh, ramane de vazut.

Este posibil zic eu, daca schimbam cumva imaginea actuala a Romaniei in lume:

-manele urland din difuzoarele date la maxim ale mertanelor,

-incaierari intre satre si indivizi pusi mai mereu pe harta,

-burtosi cu cruci imense din aur pe piept, care isi cer „drepturile”, vaitandu-se la straini ca sunt discriminati in tara lor,

-sistem politic imbarligat de balacareli la drumul mare si cotonogit mai mereu datorita stilului dambovitean, inconfundabil (cu caciula in mana la straini, luand pozitia de ghiocel in fata UE, cand sabia lui Damocles sta sa cada asupra noastra), 

-nesimtiti inveterati, fara posibilitate practica de reabiliatre,

-ciorditori cand e vorba de averea vecinului si hoti la drumul mare cand este vorba de averea statului,

-munti de gunoaie pe malurile apelor, pe dealurile si muntii patriei, prin luminisuri si paduri, dupa iesirea la iarba verde a cetateanului flamand si dornic de petrecere in aer liber, pe strazi si in viata publica (nu in ultimul rand), 

-indiferenta cronica, la toate nivelurile de decizie si coruptie generalizata, in sistemul de stat,

-munca la negru, angajati in haine de strada desi lucreaza pe santiere, plata la nivelul salariului minim pe economie,

-blocaje permanente in traficul zilnic, fara autostrazi si fara drumuri alternative,

-scoli si spitale in paragina, azile pentru batrani, jegoase si insalubre,

-lipsa locurilor in crese pentru sugari, in gradinite pentru prescolari si a locurilor de cazare pentru studenti, in camine,

-batrani cu fete triste inghesuindu-se si calcandu-se in picioare la alimentele de pomana date de primarie sau la bilete de tratament scumpe, insuficiente si distribuite numai in perioade de timp nefavorabile varstei,

-adolescenti sturlubatici, dotati de catre parinti cu masini – tanc, care au devenit spaima soselelor si a bunicutelor iesite pe stasse sa-si plimbe nepotii,

-incendii, explozii, ambulante hodorogite ruland la accidente rutiere, in zgomot de sirene, date la maxim si soferi care se fac ca nu le aud, in trafic, masini de pompieri, din alt veac, sosite sa stinga incendii dar fiind mai de graba gata sa ia ele foc,

-crime descrise la detaliu, violuri, proxenetism, puscariasi, ajunsi vedetele presei,

-mafioti, clanuri ale crimei organizate, niciodata dovediti de justitie, dar ajunsi mari oameni de fotbal, patroni de restaurante, oameni de afaceri,

-batalii de strada intre clanuri mafiote,

-agentii guvernamentale cu nemiluita, inspectii ale statului asisderea, sefi, subsefi si sefuti, toti niste habarnisti, numiti pe criterii politice, mult prea numerosi, pe masura clientelei politice aflate la putere,

-legi pentru corupti si clienti politici, justitie oarba, politisti lipsa la apel, procurori incompetenti,

-politicieni practicanti ai minciunii politice cu premeditare, colectionari de gafe politice care produc stupefactie si mai mereu ilaritate, care in joc de glezne se intrec in gogosi fierbinti si mincinoase cu care cauta a ne amagi inca o data, cand de fapt propriul lor huzur financiar le intuneca mintile obosite de cate legi au mai votat,

-partotine politice, care incearca sa epateze cu decolteul, fara a avea de fapt nimic de oferit, pretandu-se in schimb la clovnerii politice,

-intelectuali (unii chiar aristocrati ai mintii) care se preteaza la invoieli indoielnice cu politicieni de fatada, pupand mana care ii plateste si scuipand pe cadavrul opozantului politic,

Este Romania, tara in care ne-am nascut si crescut, muncim si ne inmultim (e adevarat ca mai greu). Este o tara de cacao ? Dupa parerea mea, nu. Noi toti romanii o facem de cacao, fiecare in felul sau, unii acceptand tacit sau cu ceva maraieli, altii complacandu-se in situatie, prin indiferenta. Sunt inca multi cei care cred ca gafele si marlania salveaza Romania.  

Unde se vad toate acestea ? La tv, in presa scrisa, in comportamentul de zi cu zi al semenilor nostrii. 

Pamantul fagaduintei pare departe ? Zorile unei vieti civilizate, prospere, par apuse deja ? Nu vreau sa cred, nu vreau sa ma complac, nu vreau sa ma impac cu gandul. Pana cand ? Probabil, toata viata.

La lupta cu birocratia

Septembrie 17, 2008

Cand se aduna mai multe „ocazii” de a da piept cu birocratia, imi iau inima in dinti si imi rezerv o zi in care imi propun sa nu ma enervez (ca-mi creste tensiunea), sa fiu indiferent (oho, de as putea, ce bine ar fi !) la nesimtirea semenilor, sa ma fac ca nu bag de seama cum suntem jefuiti zilnic de catre stat, de catre comercianti, de catre oricare profitor al actualei tranzitii (se va termina oare vreodata tranzitia asta spre civilizatie, de la noi ? Incep sa cred ca nu voi putea fi fericit prea curand sau poate niciodata, in aceasta directie). 

In aceste „zile grele” imi propun sa platesc taxe si impozite pe la ghiseele institutiilor statului, sa ma ocup de bunul mers al treburilor gospodaresti (tot pe la ghisee si cozi), sa iau legatura cu diferite persoane care mi-ar putea eventual furniza informatii utile pentru activitatea mea (tot stand la cozi sau asteptand sa-mi fie aduse documente de catre persoane care nu stiu unde sa le caute, desi sunt platite pentru asa ceva), sa ma interesez daca au fost virati banii de catre beneficiari, in cont, in urma serviciilor pe care deja le-am realizat si sa iau respectivele documente de plata (suportand privelistea unor „mutre acre”, tot din institutiile statului, care se fac ca au de lucru, doar doar nu li s-o desfiinta postul caldut si bine platit, dar cam inutil, din punctul meu de vedere).  

Astazi mi-am propus, printre altele, sa procur de la sediul RCS & RDS piesa necesara pentru a putea receptiona transmisia TV prin cablu, in sistem digital. In urma cu vreo 3 saptamani am mai incercat si nu aveau piesa respectiva. Raspunsul zeflemitor primit atunci de la tanarul care oficia la ghiseu m-a facut sa-l atentionez ca la urmatoarea mea solicitare nu o sa-i mai permit sa-mi raspunda la fel, in genul: mai incercati, nu avem acuma si nici nu ne intereseaza cand o sa avem, ca nu noi ne ocupam de aprovizionare.

Nu era nimeni la ghiseu. Acelasi tanar si o alta tanara, la ghiseul alaturat, se ocupau (vorba vine, caci de fapt dezbateau cu foc, probleme personale, la telefon) de nevoile cetatenilor. Dupa ce isi termina discutia telefonica (vreo 3-4 minute), cu buna prietena, tanara imi acorda atentie. Imi cere sa-i aduc copie dupa buletin. Incep sa ma incalzesc si-i spun sa caute in calculator ca de aia il are in fata si sa vada la vechiul contract. Surazand stramb insista sa-i aduc copie dupa buletin, ca cealalta copie este deja la arhiva (!?). Ii dau buletinul sa-si faca copie si-mi zice ca nu are xerox. La intrebarea mea (de ce nu are ?) raspunsul vine brutal: nu are nevoie de xerox, deoarece solicitantii trebuie sa vina cu copii xerox dupa documente, ei neavand obligatia de a face copii dupa documente.

Plec peste drum, fac o copie xerox si ma intorc. De data aceasta, tanarul se ofera sa ma „rezolve”, motivand ca respectiva colega ar avea altceva de lucru (de fapt continua discutia telefonica cu buna sa amica, discutie intrerupta de mine, anterior).

Tanarul aduce cutia cu piesa respectiva, ma asigura ca are cartea tehnica tradusa in limba romana si incepe sa scrie noul contract. Intr-un tarziu (dupa o discutie telefonica in interes personal, de vreo 3-4 minute), imi zice sa merg sa platesc la casierie abonamentul pe luna septembrie. Ii spun ca l-am platit la agentul de teren (ca de obicei), cu 2 zile in urma. Cere prin telefon confirmare. Mai sta vreo 3-4 minute de vorba cu cea de la capatul firului, timp in care in niciun fel nu discuta despre plata abonamentului meu. La finalul discutiei imi spune senin, ca nu se confirma plata si sa-i aduc chitanta. Il intreb la ce ii mai foloseste calculatorul daca nu este posibil sa se confirme plata facuta de catre mine in urma cu 2 zile. Insista sa-i aduc copia chitantei. Rabdarea mea inceteaza in acest moment si ii fac nesimtiti, pentru ca in timpul orelor de program discuta prea mult la telefon, in interes personal (mi-a parut rau ulterior, dar nesimtirea unora nu face parte din rarele lucruri pe care sa le pot suporta, fara a reactiona imediat). Rup copia xerox dupa buletin si plec scarbit si nervos, renuntand la a mai incerca sa imbunatatesc imaginea TV pe cablu. Intre timp se formase o coada de 5-6 persoane la cele 2 ghisee. Ma calmez repede, in ploaia rece, de afara.

Ce este de facut ca sa scapam de birocratie ? Cum convingem tinerii angajati la firmele care presteaza servicii catre populatie, ca ei primesc salariu in urma unor servicii (civilizate ?!), prestate catre cetateni.

Cand vom folosi si noi calculatoarele ca in lumea civilizata (cum vedem deocamdata prin filme), pentru „ruperea” cozilor de la ghisee, pentru „imblanzirea pasnica” a functionarilor din spatele ghiseelor, pentru „igienizarea” relatiei cetatean – „monstrul” din spatele ghiseelor ?

Vreau prea mult ?

Momeli electorale pentru pensionari

Septembrie 16, 2008

Drama lucratorilor care si-au desfasurat ani multi activitatea in conditii grele de munca atinge culmi de nebanuit. Multi sunt betegiti sau cocosati de boli, multi isi duc veacul prin spitale de psihiatrie. Putini dintre pensionari, chiar dintre cei care abia au trecut de 60 de ani, se pot lauda cu o sanatate cat de cat buna. De sanatate de fier nici nu poate fi vorba. O comparatie cu pensionarii din statele membre UE (care se plimba cu autocarul prin lume) este inutil a fi facuta.

Registrul national al bolilor profesioanale a devenit obligatoriu in Romania numai dupa aderarea la UE, deci din 2007. Doar aici s-ar putea vedea starea reala de sanatate a celor care au lucrat in conditii grele de munca. Cum nu exista o evidenta clara inainte de anul 2007, a cancerelor profesionale, nu exista nici bolnavi cronici, datorita conditiilor grele de munca, in randul actualilor pensionari. Oare de ce speranta de viata in randul pensionarilor romani este in jurul varstei de 65 de ani ?

Bileletele de tratament pentru pensionari (de regula in statiuni aflate in paragina, deoarece niciun guvern nu indrazneste sa ia taurul de coarne si sa imparta patrimoniul sindicatelor la multele organizatii sindicale existente azi) sunt putine, scumpe si repartizate de regula in perioade de timp improprii tratamentului balnear. 

Pensionarii intra in atentia presei si a politicienilor numai cand se apropie alegerile si este nevoie de o noua masa de manevra. Atunci apar si pomenile guvernamentale, de regula in sarcina guvernului care urmeaza sa vina la putere.

A venit si randul acordarii de punctaj suplimentar la pensie pentru pensionarii care si-au desfasurat activitatea in grupa I si II de munca. Daca prin Legea nr. 226/ 07.06.2006 s-a reglementat partial si discriminatoriu, doar pentru pensionarii iesiti la pensie dupa data de 01.04.2001 si numai daca fac cerere (oare cati or fi aflat de aceasta lege ?), prin OUG nr. 100/ 27.08.2008 se incearca a se face dreptate (dupa spusele politicienilor care se bat sa-si aroge paternitatea reglementarii).

Iata cum se motiveaza aparitia ordonantei:

-„tinand cont ca intre persoanele care au desfasurat activitate in fostele grupe I si II de munca au aparut o serie de inechitati, in ceea ce priveste cuantumul pensiei, situatie care, in mod evident, creeaza nemultumiri, deoarece la determinarea punctajului mediu anual acestea sunt dezavantajate intrucat bonusul acordat la stagiul de cotizare, recunoscut de legislatia in vigoare pana la data de 01.04.2001, nu reprezinta o perioada contributiva”,

-„desi operatiunea de recalculare a pensiilor a avut drept scop aplicarea acelorasi principii sub aspectul modalitatii de calcul al punctajului mediu anual…..pentru inlaturarea acestor inechitati in favoarea categoriilor de persoane prejudiciate se impune completarea corespunzatoare a legii…..”,

-„….precum si presiunea sociala care se exercita in prezent pe acest subiect”,

-„…..situatiile expuse mai sus constituie situatii extraordinare care vizeaza elemente de interes public, se impune promovarea prezentei ordonante de urgenta”.

Unde este momeala pentru pensionari ?

-Legea intra in vigoare la data de 01.10.2008, deci nici vorba de a se inlatura inechitatile de la recalcularea pensiilor din noiembrie 2005. Ca sa inlaturi inechitatile trebuie ca pensionarii discriminati sa primeasca din urma incepand cu data de 01.11.2005 sumele care li se cuvin, indexate cu inflatia si cu scuzele publice de rigoare (macar procedural, daca tot am condamnat de ochii lumii comunismul) ca au fost pacaliti si manipulati. 

-Legea introduce o prevedere ambigua, conform careia la acordarea punctajului suplimentar se utilizeaza stagiile complete de cotizare, prevazute in anexa 3 la Legea pensiilor nr. 19/ 2000, in functie de data nasterii, respectiv stagiile complete de cotizare in functie de data deschiderii dreptului la pensie, conform prevederilor art. 167 din legea pensiilor.  Ambigua deoarece da posibiliatea caselor judetene de pensii sa mai rupa cate ceva de la pensionarii care nu au avut un stagiu complet de cotizare de 30 de ani (conform legii nr.19/2000), uitandu-se ca legea veche a pensiilor, nr. 3/ 1977, in baza carora au iesit cei multi dintre protestatari la pensie, mentiona acordarea de punctaj suplimentar, corespunzator anilor lucrati efectiv in grupa I si II de munca, iar conditia de lucru era de minim 20 de ani in grupa I si de minim 25 de ani in grupa a II-a. De ce sa nu se mai continue in justitie cu zeci de mii de dosare pe rol ? De ce Curtea Constitutionala sa nu aiba de lucru si ea si sa dea tot verdicte de respingere a actiunilor celor nemultumiti, cu motivatii hilare -ca asa zice in legea actuala, ca si cum vechile legi trebuie aruncate direct la cos, chiar daca ai beneficiat de ele la calculul pensiei tale ?

Plata sumelor rezultate in urma aplicarii prevederilor ordonantei se face esalonat pana in octombrie 2009. In octombrie 2008 este prevazuta plata doar pentru cei pensionati pana in anul 1990 inclusiv. Deci, guvernul actual aplica si el vechea regula a tuturor guvernelor postdecembriste – dupa noi potopul.  

-Afirmatia ca nu s-a contribuit pentru pensie, inainte de 01.04.2008, decat pentru salariul de baza si prin prezenta ordonanta se acorda un bonus la stagiul de cotizare, este cel putin eronata, daca nu cumva mincinoasa. Majoritatea celor pensionati inainte de revolutie, au lucrat in acord (conform legii retribuirii dupa calitatea si cantitatea muncii prestate) si au platit cota de asigurari sociale de 3,4 sau 5 % la salariul realizat. Salariul realizat nu s-a luat in calcul la recalcularea pensiilor. S-a luat in calcul salariul de baza si sporurile, fara a se tine cont de lucrul in acord, cu multe ore suplimentare platite. Pacat ca am aruncat fluturasii primiti la incasarea salariului, acolo s-ar fi vazut foarte clar.

Iata deci noile pomeni, din actualul sezon electoral. Pensionarilor nu trebuie sa li se planga de mila atunci cand este nevoie de votul lor.

 Cand isi vor da seama politicienii ca pensionarii nu au nevoie de pomeni, ca ei doresc doar sa primeasca o pensie decenta, pentru anii de munca efectiv lucrati, doar atunci putem vorbi de echitate sociala. Cand vor disparea pensionarii privilegiati, pensionati prin legi speciale, abia atunci putem vorbi de egalitate de sanse pentru toti pensionarii din aceasta tara.

Cum ne mai „buzunareste” statul

Septembrie 10, 2008

Prin Legea nr. 346/ 05.06.2002 privind contributia de asigurare pentru riscurile de accidente de munca si boli profesionale, angajatorii au fost obligati sa plateasca incepand cu anul 2004, lunar, la stat, un procent, initial de 0,5 – 4 %, in functie de clasa de risc, aplicat fondului brut de salarii, drept asigurare obligatorie de stat pentru accidente de munca si boli profesionale. Cota de contributie pentru 2007 a fost de 0,4-3,6 % aplicat fondului brut de salarii, iar pentru 2008 va ajunge la 0,4 -2 %.

La bugetul asigurarilor sociale de stat, conform cifrelor comunicate de catre CNPAS, se incasasera la sfarsitul semestrul I 2008 suma de 2,19 miliarde de lei. La aceeasi data se consumase pentru plati, prestatii, compensatii si servicii de asigurare destinate salariatilor care au suferit accidente de munca si boli profesionale suma de 53 milioane de lei (deci cca. 2,5 % din incasari) !? Daca adaugam cheltuielile cu personalul si materialele necesare acestuia, nu se depaseste 3 % din incasari.

Ce s-a facut totusi cu banii incasati ? Daca initial se intentiona constituirea unui fond de rezerva care urma sa fie alimentat apoi periodic, iar fondul urma sa fie gestionat (si banii dirijati spre nevoile celor care au suferit accidente de munca si/ sau boli profesionale), de catre o institutie separata, independenta, ulterior cand s-au prins guvernanti, despre ce „mina de bani” este vorba, au modificat legea renuntand la administrarea fondului de catre institutia independenta si banii s-au dus atunci la bugetul asigurarilor sociale de stat, adica cum ar veni vorba, la gramada, acolo de unde pot fi dirijati spre acele goluri create ca urmare a unei guvernari anapoda.

Oricum riscurile asigurate prin legea de a contribui la stat, pentru accidente de munca si boli profesionale sunt minime, se acceseaza greu, cu multa „maculatura” de intocmit si sunt mult inferioare ofertei actuale de asigurari pentru accidente, practicata de catre firmele de asigurari.

Angajatorii cat de cat responsabili si care vor sa asigure „linistea” in firma, platesc fara sa maraie contributia obligatorie, la stat si mai fac si o asigurare pentru accidente, la o firma de asigurari.

Daca analizam angajatorii care inca sunt cu capital majoritar de stat, „concurenta” reala intre firmele de asigurari este doar de paravan, intervenind in schimb gradul de rudenie cu agentul de asigurari, comisionul particular/ individual practicat/ oferit si mai putin oferta reala. Mai conteaza ? Am indeplinit, noi Romania, o alta cerere a UE. Cum ? Este explicit mai sus.

Sindicatele or avea ceva de spus ? Doar maraie sau se complac si beneficiaza si ei de o parte din comisionul firmelor de asigurari.

Incendii, explozii, accidente de munca si accidente rutiere

Septembrie 10, 2008

Toate evenimentele mentionate in titlu sunt anuntate prin presa ca niste stiri de senzatie.

Toate aceste evenimente sunt analizate anapoda de catre asazisi specialisti, afiliati pe la diverse televiziuni si ziare, „dirijati” cu oarece maiestrie de catre stiristi spre senzational.

In discutii se minimalizeaza cu buna stinta cauzele, vinovatiile si in special plesnitura de bici a legii asupra celor vinovati.

Nu se fac analize lucide, la dezbateri nu participa decat rareori responsabili din inspectiile specializate ale statului. Atunci cand participa, responsabilii guvernamentali ne ingroapa in statistici inutile si in prezentarea unor asazise programe nationale de prevenire a producerii unor astfel de evenimente.

Lipseste o strategie guvernamentala, lipsesc niste programe nationale detaliate, cu sarcini precise si in special cu responsabilitati si sanctiuni care se vor aplicata celor vinovati de nerealizarea acestor programe (nu in ultimul rand a responsabililor guvernamentali). Nu se face nicaieri o inventariere corecta a modului de aplicare a sanctiunilor prevazute de lege, pe tipuri de evenimente produse.

Toate analizele si rapoartele facute la nivel de inspectii specializate ale statului sunt pline de statistici, sunt presarate cu ample cereri de suplimentare a numarului de inspectori si includ procente lipsite de bun simt pentru cresteri salariale. Nimic concret, nimic in folosul cetateanului, nimic care sa vizeze imbunatatirea conditiilor de munca ale lucratorilor, cresterea sigurantei in functionarea agentilor economici, cresterea responsabilitatii angajatorilor, cresterea sigurantei traficului. La siguranta traficului ar fi de mentionat si ca se poate vorbi de asa ceva numai in momentul in care structura rutiera pe tot teritoriul tarii va fi corespunzatoare numarului actual de autovehicule, mereu in crestere. 

Ma intreb cand o sa avem parte de analize coerente ale acestor evenimente care se petrec zilnic(evenimente la care nimeni nu ia masuri decisive pentru a nu se mai repeta), la nivel de guvern si de ce nu si la nivel de parlament. De ce inspectiile statului nu sunt trase la raspundere ?

Incompetenta inspectorilor din organismele specializate ale statului devine deja comica (radem, radem, dar purceaua este moarta in cotet, dupa cum zice o veche zicala populara). Sunt prea multi habarnisti si prea putini meseriasi, in aceste inspectii ale statului.

Atentiile, mesele tovarasesti, controalele de mantuiala si amenzile aplicate pe criterii politice, „averile mostenite si dobandite de la rude apropiate”, trebuie sa dispara. Pot disparea ? Dupa parerea mea disparitia lor este posibila numai o data cu renuntarea la a face politica in institutiile statului, de catre actualii inspectori. Pot renunta acestia la politica ? Nu cred. Ce mai ramane atunci ? Primenirea actualei scheme de personal si completarea ei cu adevarati profesionisti este singura solutie viabila. Avem astfel de profesionisti ? Ramane de discutat. Exista vointa politica ? Pana in prezent, nu. Ne vom limita in continuare doar la carcoteli ? Probabil, mult timp de acum inainte. Poate organismele specializate ale UE vor veni sa verifice si in teren raportarile facute de catre oamenii nostrii politici. Dar cand se va intampla acest lucru ?

Daca as avea o statistica exacta a acestor evenimente as mentiona-o. Nu eu sunt insa in masura sa fac o asemenea statistica. Sunt persoane platite de catre noi toti, cetatenii acestei tari, prin sistemul impovarator de taxe si impozite, care sa se ocupe de astfel de evenimente.

Ne putem trezi la realitate ? Cum ? De ce ? Cine ? Nemuritoarea nerusinare, delasare si „fentare” a serviciului la stat, proprie romanilor, va continua sa faca noi victime ? Sunt intrebari la care pot da raspuns numai guvernantii si chiar politicienii, acestia actuali sau cei pe care urmeaza sa-i alegem.

Domnul este inca cu noi, doar acolo sus cineva ne iubeste, nu ?  Dar pana cand ?

In niciun caz, nu am facut, nu fac si nu voi face parte dintre acele minti bolnave de scenarita. Nu sunt nici macar buricul pamantului asa cum cred unii despre ei insusi. Sunt totusi prea adanci transeele nepasarii, sapate de vreo 18 ani incoace de catre acesti responsabili mult prea bine platiti ai statului.

Gafeori, vedetism si neputinta

Septembrie 8, 2008

Ca orice roman, de ce nu m-as pricepe si eu la fotbal ? Personal nu asteptam mare lucru de la jocul de echipa al romanilor. Imi este prea proaspat in minte jocul facut la europene, cand in afara unor mici sclipiri in meciul cu Italia, echipa noastra a fost cea mai anosta echipa.

Jocul echipei este lent, previzibil, fara orizont, cu prea multi jucatori pe langa tehnica, care cand lovesc mingea dau cu ea in plopi sau se loveste mingea de ei ca in coltul mesei. Conceptie tactica ioc, joc colectiv mult prea putin, schimbari de directii ale mingii, probabil ca numai pe tabla de explicatii a lui Piti. Alearga vreo doi jucatori cate 10-12 Km pe meci, dar degeaba, mingea centrata de ei nu prea ramane pe teren sau depaseste cu mult pe cel caruia ii este adresata. Varfurile de atac ajung mult prea tarziu la intalnirea cu mingea sau mult mai des sunt prinsi in afara de joc. In afara de ceva deposedari, la limita regulamentului, cu greu poti retine ceva din jocul echipei nationale.

Oare antrenorii romani nu se uita si la jocul altor echipe ? Nu invata nimic din ce joaca altii ? Piturchismul (mi-a placut cuvantul desi nu l-am lansat eu) devine incet, incet, sinonim cu neputinta, resemnarea, impacarea cu „greii” din federatie si in special cu „samsarii” din fotbal. Sa se fi dedulcit si Piti la comisioane ? Nu parea inclinat spre asa ceva. Mai stii ?

Ce ne ofera in schimbul fotbalului spectacol inexistent, jucatorii nationalei ? Injuraturi printre dinti, scuipati, amenintari, pietre si vorbe grele aruncate spre ziaristi, degete singulare indreptate spre cer. Acestea si multe altele asemanatoare par a fi armele secrete din arsenalul fotbalistilor romani.

Minte putina, tatuaje multe, manele, frizuri anapoda, toale de firma, dar cu care cu greu poti merge pe strada fara sa te latre cainii. Masini de ultima generatie, bijuterii masive, conturi grase in banci, investitii in baruri si cafenele, vile la munte si la mare, in tara si in strainatate.

Permanent in vizorul presei de scandal, stau mult in cantonamente, degeaba sau poate ca sa se stranga la un biliard, un pokeras ceva. Aud ca apar si femei. Ar fi prea grav daca ar fi si real. Desi, rezultatele par a da dreptate celor care vorbesc de escapade nocturne in cantonamente. Cum s-ar justifica altfel lipsa de pregatire evidenta, vedetismul desucheat, cererea permanenta de bani tot mai multi, lipsa de respect fata de publicul platitor de bilete ? Balacareala din fotbal face tot mai mult adepti, dupa modelul balacarelii din politica.

Ce lipseste ? Rezultatele fotbalistice notabile sunt ceva tot mai rar. Se acuza dependenta de anumiti fotbalisti. Sa fim seriosi, nationala face acelasi joc anost si cu ei in teren. 

Nu-i inteleg pe straini. Cumpara jucatori romani la preturi de scandal, jucatori care nu confirma la ei in campionat, ii tin ceva vreme pe tusa, apoi ii imprumuta gratis la echipele romanesti de unde i-au cumparat. Acesti jucatori dau in schimb declaratii sforaitoare, incarcate de penibil, desconsiderand prin vocea lor aroganta adversarii.

Responsabili ai unor echipe mai slab cotate (doar in mintea ziaristilor, a unor federali si antrenori locali) si-au dat seama la timp, ca se indreapta spre dezastrul fotbalistic. Au apelat atunci, la antrenori adevarati, adusi pe bani destui, dar care au si rezultate. La noi de ce nu s-ar putea ?

Urmarind jocul echipelor romanesti de vreo 40 – 50 de ani incoace, greu poti face deosebiri esentiale de abordare. Frica de adversar, prudenta dusa pana la ridicol, introducerea in teren a unor nume in locul unor jucatori in forma, s-a perpetuat de-alungul anilor. Daca privesti prin alte campionate si la alte echipe nationale poti face si diferentierile astronimice fata de fotbalul romanesc, fotbal complet anost si previzibil.

Ce facem ? Declaram greva fotbalistica, noi doritorii de acest sport ? Ne uitam numai la echipe straine care au ceva de demonstrat ? As vrea sa pot. Nu ma imbat cu apa rece. Joe Cocker pe care il ascult acuma, nu ma lasa sa renunt.