Archive for iulie 2018

Decizia CC nr. 387 / 05.06.2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale art. 56 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii 

iulie 24, 2018

1. Admite excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Luminiţa-Cătălina Ciobotaru în Dosarul nr. 42.072/3/2015 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că acestea sunt constituţionale în măsura în care sintagma „condiţii de vârstă standard“ nu exclude posibilitatea femeii de a solicita continuarea executării contractului individual de muncă, în condiţii identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că acestea sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Conform prevederilor acestei decizii, angajatorii nu vor mai putea constata încetarea de drept a contractului individual de muncă încheiat cu o salariată pe motivul îndeplinirii de către aceasta a vârstei-standard de pensionare (gradual se atinge varsta de 63 ani in anul 2030) și a stagiului minim de cotizare, astfel cum sunt reglementate de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, dacă salariata respectivă solicită angajatorului continuarea raporturilor de muncă până la împlinirea vârstei de 65 de ani.

Decizia a fost publicata in Mo nr. 642/ 24.07.2018 si este obligatorie.

 

Reclame

Decizia ICCJ nr. 664/ 23.02.2018 Relevanța mențiunilor din cartea de identitate referitor la domiciliu

iulie 10, 2018

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că prin noțiunea de ”domiciliu” în accepțiunea Codului civil (art. 91) la care face trimitere art. 179 lit. a) Cod civil (instanța de tutelă competentă să soluționeze cererea de instituire a curatelei – în cazul persoanei care, din cauza bătrâneţii, a bolii sau a unei infirmităţi fizice, deși capabilă, nu poate, personal, să îşi administreze bunurile sau să îşi apere interesele în condiţii corespunzătoare şi, din motive temeinice, nu îşi poate numi un reprezentant sau un administrator – este cea de la domiciliul persoanei reprezentate) trebuie să se înțeleagă locuința unde se găsește în fapt acea persoană, pentru a-i putea fi asigurat și respectat dreptul la apărare. Aceasta întrucât, mențiunile din cartea de identitate referitoare la domiciliul sau reședința unei persoane nu au caracter constitutiv în ce privește determinarea acestora, ci numai caracter de evidență a persoanei respective, potrivit art. 91 Cod civil.

https://www.juridice.ro/591001/iccj-relevanta-mentiunilor-din-cartea-de-identitate-ref-domiciliu.html/

Decizia ICCJ nr. 664/ 23.02.2018 este obligatorie dupa publicarea in MO