Sistemul ticalosit

Cuvinte grele, cu adanci ramificatii, greu de digerat si totusi atat de reale si actuale. 

Sistemul s-a perpetuat in toate sectoarele de activitate si dupa parerea mea sta sa explodeze, precum mamaliga din geanta diplomat a romanului ajuns sa nu mai suporte populismul ieftin, nesimtirea, ignoranta, tratamentul preferential, pe criterii politice, „descurcaretii si/ sau desteptii”, ignorarea legii de catre „putere”, birurile tot mai multe puse pe spinarea cetateanului, neputinta in a schimba ceva, lipsa solutiilor practice pentru izolarea speculatorilor, intr-un final pe cei care invoca cetateanul fara a face nimic pentru acesta, fara a-l cunoaste cu adevarat, fara a-i sti nevoile si necazurile.

In domeniul muncii, sunt accidente prea  multe, autoritatile se implica doar atunci cand are loc evenimentul si cand de fapt pot face prea putin (fac de altfel tot campanie electorala, prin discutii inutile la fata locului si ajutoare financiare care niciodata nu pot inlocui fizic victima), munca la negru are dimensiuni inimaginabile (amenzile simbolice trambitate sunt de fapt praf in ochii omului care munceste cinstit, iar patronii nu stiu ce sa mai inventeze ca sa ocoleasca legea), controale se fac numai la adversarii politici, lucratorii nu primesc echipament individual de protectie, nu sunt instruiti corespunzator, angajatorii nu apeleaza la servicii specializate de prevenire si protectie, echipamentele tehnice de munca utilizate sunt luate de la vechile intreprinderi de stat, acum privatizate, cu utilaje casate sau date la fier vechi, dar recuperate de „destepti” si reintroduse in circuitul productiv (ati mai auzit ceva de macaralele „cazute/ prabusite” si care au omorat oameni, macarale care o sa ajunga sa depaseasca MIG -urile cazute la datorie). 

Cum incurajeaza statul munca la negru, dau ca exemplu perceperea contributiei de asigurare de sanatate de 6,5 % aplicata la nivelul salariului minim brut pe tara, pentru persoanele fizice autorizate care totusi nu realizeaza lunar un venit la nivelul salariului minim brut pe tara. Mai clar, daca realizezi 300 lei pe luna, te taxeaza ca si cum ai fi realizat 390 lei (salariul minim brut pe tara).

Daca dorim sa intram cu adevarat in UE, politizarile fara sfarsit trebuie sa dispara, oameni competenti profesional trebuie sa ocupe locurile care le revin de drept prin pregatire si atitudine.

Scriu aceste ganduri cu speranta ca ma citeste cineva si poate are si solutii.

Secretomania salveaza Romania ?

De luni de zile „acuzatiile” ca unul fura mai mult decat altul, ca ce zice el este corect fata de minciuna celuilalt, ca numai „ei” apara interesul cetateanului, pe cand ceilalti sunt niste populisti, etc. nu mai contenesc.

Aflu, de fiecare data cu stupoare, ca alte si alte „privatizari”, la vremea lor facute cu surle si zurgalai, sunt cel putin ciudate, ca exista clauze secrete, pe care cetateanul de rand (adica cel care baga taxe si impozite) nu trebuie sa le stie.

Serviciile secrete furnizeaza informatii preferential, atunci cand le furnizeaza, despre diferite „manevre”, pe care noi cei multi le banuim, dar nu le stim.

In acesta goana dupa informatii, este vorba de cinism sau de „nesimtirea” pur romaneasca ?

Daca ceri diferite date de la institutii publice, in baza legii accesului liber la informatii, conducatorii acestor institutii (bugetari, platiti tot din taxele si impozitele platite de cetatean) cand nu gasesc „scuze” puerile sa nu-ti dea informatiile cerute, iti solicita sa platesti in avans, sume mari de bani, ca sa caute prin arhive. Nu au retele informatice, nu au cheltuit bani grei pe instalarea acestora, nu primesc bani de la buget pentru a-si desfasura activitatea ?

Unde vrem sa ajungem ?

Despagubiri si despagubiti

Mai mereu apar stiri cum ca Romania a fost iarasi condamnata la CEDO si statul (adica noi toti) are de platit nu stiu ce despagubiri.

Sumele se aduna. Informatiile despre cum se face practic despagubirea lipsesc cu desavarsire. Despre cum se recupereaza acesti bani de la cei vinovati, ca in tara pagubitii  nu si-au gasit dreptatea, nici macar nu se aminteste.

Nu am nimic impotriva despagubirilor in sine, desi cazurile, fiecare in parte, dupa parerea mea, trebuie analizate cu multa atentie. Sigur nu sunt de acord sa „platesc”, fara sa stiu unde ajunge contributia mea, din taxe si impozite, fara sa stiu pe cel vinovat de producerea unei nedreptati, fara sa aflu cum s-au recuperat daunele produse de fiecare nedreptate, de la cei vinovati.

S-a infiintat un birou CEDO la Bucuresti (nu stiu inca adresa), al 3-lea in Europa, dupa Bruxelles si Strasbourg. Oare de ce ? Politicienii nostri ce parere or avea ? Este cineva dispus sa faca o dezbatere pe aceasta tema, la vreo televiziune sau in presa scrisa ? Sau astfel de subiecte sunt „tabu” si cei multi nu trebuie sa afle ce se face cu banii pe care ii cotizeaza la buget.

Mai bine mai bagam niste „balacareli” despre biletele, amante, fotbalisti si „patroni” de cluburi.

Astept cu nerabdare si un birou UE la Bucuresti, al comisiei pentru petitii a Parlamentului european. Se pare ca UE nu se multumeste ca ne-a primit, vrea sa ne si integreze. 

Terorism cu orice pret

Citeam zilele trecute o stire de presa care anunta in titlu dejucarea unui atentat cu grenada, pe malul Dunarii.

Deschid la articol si ma lamuresc repede despre ce este vorba: probabil un braconier tembel, care inainte de fi prins la peste, a aruncat grenada in tufisuri. Poate politia o sa ne spuna candva, cum este posibil sa ajunga o grenada la un cetatean (ca doar nu armata s-a dus la braconat si/ sau vreun recrut de asta mai nou cu solda grasa a scapat-o pe poteca si gradatul cand a facut inventarul, a trecu cu vederea lipsa).

Alarmele cu bomba prin diferite centre comerciale tin prima pagina a ziarelor mai in fiecare zi. Nu ne spune nimeni ce a patit „teroristul” care a dat telefon (or fi prins vreunul ?).

Daca prin lume sunt atentate, presa noastra libera, in goana dupa senzational, nu cauta cumva sa induca o anume stare de nesiguranta a cetateanului roman ? Poate asa, subiectele „tari” se inmultesc si au si „novicii” din presa ce sa scrie. Oare nu sunt suficiente „balacarelile” politice, zilnice ?

Stimati „cautatori de senzational”, nu insistati cu lumanarea aprinsa sa gasiti ceva ce la noi este greu de crezut ca se poate intampla. Avem nevoie de „modele” de acest gen ? Eu cred ca nu.

Americanii au facut scenarii de film cu teroristi care arunca in aer diferite cladiri. Zic eu ca i-au „inspirat” pe teroristi, care curiosi din fire, au vrut sa verifice daca pot realiza practic scenariul de film halucinant pe care l-au avut la indemana.

Nu este cam riscant sa inventam acte teroriste, teroristi ? Cred ca exista in lume si nu mai este necesar a fi inspirati si nici macar inventati. 

Interesul national

Presedintele, politicienii, sindicate, ministrii, analistii de diferite profesii, ONG-isti, reprezentanti din „societatea civila” pomenesc in presa scrisa si vorbita, cetatenii de rand cand se intalnesc la o sueta, toti pomenesc sau invoca interesul national, dorinta cetateanului, actiunea in folosul natiunii, iubirea de tara si de acest popor.

Daca toti sunt pe aceeasi lungime de unda, de ce ne „taram” spre Europa, de ce ne „merge” atat de bine in continuare, de ce „coruptii” sunt doar identificati prin ziare si la TV, dar niciodata ascunsi acolo unde le este locul ?

„Balacarelile” intre presedinte si premier, intre membrii diferitelor partide, intre putere si opozitie, continua si nu se mai sfarsesc, unii zic intr-un fel, altii complet pe dos. 

Saracul cetatean invocat de catre toti, cum sa se mai orienteze, cum sa hotarasca ce e bine si ce e rau pentru el. De ce sa hotarasca altii pentru cetatean ? Numai pentru ca se recomanda reprezentantii alesi ai acestuia ? Cam subtire.

Nu sunt un admirator al celor pe care i-am amintit mai sus. Nici macar nu ii consider ca ma reprezinta, in vreun fel, motiv pentru care nu prea am fost fan al alegerilor.

Vin alegerile pentru Parlamentul European si ma gandesc ca ar trebui sa particip si eu. Daca va fi vot uninominal, ma gandesc ca nu-mi plac manelistii, iubesc sportul, dar nu-i accept pe sportivi ca sa ma reprezinte, cantaretii de muzica usoara sau populara, midinetele de pe la televizor nu cred ca au ceva de oferit Europei in folosul meu, analistii, sindicalistii, ziaristii, profesorii universitari (doctori, ingineri, profesori, veterinari, etc.), au dupa parerea mea alta menire in societate.

Daca va fi vot pe liste, nu cred ca vor aparea figuri noi, care sa puna interesul cetateanului, mai presus de propriul interes.

Despre politica vreau sa cred ca este totusi o meserie, care poate fi facuta bine de juristi, economisti, avocati, care sa fie consiliati logic de catre doctori, ingineri, profesori.

Ce-i de facut totusi pentru interesul national ? Cum sa-i identific pe cei care sa ma reprezinte, indepartand farsorii, profitorii, gargaragii si pe cei care oricum nu ar conta , chiar daca ar fi prezenti langa parlamentarii europeni ?

Cui foloseste ignoranta ?

Se pare ca se apropie alegerile.

Toate televiziunile si ziarele de casa ale politicienilor transmit mesaje care mai de care populiste, fara consistenta, in bataie de joc, pentru vesnic ignoratii catateni ai acestei tari, pensionarii.

Se transmit reportaje jenante (pentru cetatean, ca este posibil ceea ce se prezinta), care cauta sa atraga atentia asupra vietii grele a pensionarilor.

Moderatorii sunt vizibil pe statul de plata al celor care au comandat discutia. Invitatii „cunoscatori ai problemei” asisderea. Pensionarii  si reprezentantii sindicatelor nu sunt lasati sa vorbeasca (cand incearca sa zica ceva se baga publicitate). Reprezentantul ministerului muncii arunca cifre (de multe ori hilare) care nu tin de foame. Rusine !!!

Nu se analizeaza lucid, nu se prezinta date concrete, nu se fac paralelisme reale (nu povestiri, din auzite sau banuite) cu alte tari ale UE (oare ne-au primit si pe noi ?).

Iata cateva realitati care se evita sistematic sau abia se amintesc in trecere:

    -valoarea punctului de pensie conform legii pensiilor trebuie sa fie intre 30 si 50 % din salariul mediu brut pe tara (in prezent in Romania este de cca. 30, 3 %). In tarile UE este minim 50 % si ajunge in unele chiar la 75 -80 %.

    -se bate moneda pe varsta anticipata de pensionare si se confunda (dupa parerea mea, intentionat) cu pensia pe caz de boala (oare de ce se imbolnavesc romanii, de trai bun, de lipsa grijilor zilei de maine, de prea mult bine ?). Nu se zice nimic de lucratorii care au de ales intre a iesi la pensie sau a fi trimisi in somaj, ca doar asa s-a facut „restructurarea” la noi. 

    -comparatia cu UE se face doar citand varstele de pensionare (normal este sa arati si valoarea pensiei comparativ, sa amintesti de celelalte facilitati reale pentru pensionari, nu „ajutoare” cu iz electoral). Cati pensionari romani isi pot permite sa plece in excursie prin lume ? Daca te uiti in autocare cu numar strain, care circula prin Romania, vezi 90 % pensionari (in niciun caz romani).  Care este comparativ speranta medie de viata in UE fata de Romania ? (in prezent 70 ani la barbati/ 74 ani la femei fata de 64 ani la barbati/ 67 ani la femei).

    -pensia medie se calculeaza adunand toate pensiile si impartind la total pensionari (nimic concret despre pensii preferentiale -militare, pentru juristi, pentru parlamentari, etc. Acestia au contribuit cumva mai mult, mananca mai mult, nu sunt sub obladuirea aceleiasi constitutii ?).

      -contributia la sistemul public de pensii a unui numar redus de salariati se datoreaza muncii la negru (ministrul muncii a recunoscut 2 milioane in tara) si migratiei fortei de munca (cca. 3 milioane de romani muncesc in afara tarii). De altfel in tarile UE daca bugetul asigurarilor sociale nu este suficient se aloca fonduri de la bugetul de stat. 

      -recalcularea pensiilor a dus la „furarea” a cca. 2,5 milioane de pensionari care au iesit la pensie dupa legea veche, conform careia se calcula punctaj pentru fiecare an lucrat in grupa I si II de munca, iar prin legea noua se tine cont doar la vechime ca ani. Nu li s-a luat din pensie prin recalculare, dar nu au primit nimic in plus la pensie de cca. 1-1,5 ani.

      -apelarea la institutiile europene de profil este posibila doar daca nu exista pe rol proces cu statul. Poti apela la Consiliul national pentru discriminare, Avocatul poporului, parlament, guvern, presedintie (sa-mi zica si mie cineva cum a reusit sa obtina un raspuns favorabil, daca cumva institutiile enumerate au avut „placerea” sa raspunda). Legea accesului liber la informatii este pentru UE, ca doar trebuia raportat, dar fiecare institutie face cum o taie capul. Altfel, trebuie sa treci prin toate formele juridice din tara, ori de la Curtea Constitutionala cand ajungi in final, nici o sesizare cu subiect pensie, nu a primit aviz favorabil. 

Pot continua, dar cui foloseste. Cum pot cataloga sloganul „sa traiti bine” , altfel decat ca o amagire, o batjocura directa, un dispret total fata de cetatean ?

Euroscepticii

Manevrand telecomanda dau de o trupa de filozofi care discuta despre euroscepticism (sau asa era subtitrata emisiunea). Fraze pompoase, filozofie cat incape, nimic concret, ca sa poti zice ca nu ai pierdut vremea la tv.

Orice rabdare are margini (la mine tine in medie 3 minute).

In spirit constructiv, schimb canalul. Acuma dau de un nene (tipul clasic al soarecelui de birou, ajuns pe un post de unde nu vrea sa scape ciolanul, uitand ca traieste pe banii nostrii ai tuturor, dar care se da mare, ca stie tot), care tocmai arunca pastila clasica a acestui tip de individ: „legea trebuie cunoscuta obligatoriu de toti cetatenii”. Insist si ma prind ca vorbesc despre „noua tema” lansata de reporteri de duzina (care nu vor sa supere pe nimeni, care preiau de la unul la altul tema reportajului, evita chiar si daca se prind sa puna intrebari incomode, intorc raspunsurile in favoarea celor care au comandat tema reportajului, etc.): ciobanii nu mai pot vinde branza in piata.

Interlocutorii nu pun punctul pe „I”. Nu se aminteste de cohortele de bugetari de la directiile agricole, de trepadusii de la primarie, de reprezentantii ONG -urilor, de birourile de consiliere pentru cetateni. Oare acestia exista numai ca sa consume fonduri ? Ei nu trebuie sa produca „lamuriri” pentru cetateni ?

Problema mi se pare mult mai adanca. Respectul fata de munca pe care o desfasoara fiecare dintre noi, implicarea in rezolvarea problemelor comunitatii, respectul adevarat fata de lege, contributia fiecaruia la binele comunitar, tin totusi de educatia fiecaruia (aici este insa prea mult de discutat, poate cu alta ocazie).

Pana atunci cum schimbam niste mentalitati, cum facem sa-i ajungem mai repede pe europeni din urma, cum impunem niste politici clare, cum sa ne facem cunoscuti cu ceea ce gandim ?

In niciun caz cu politici de asistenta sociala, politici care aproape au transformat tara,   intr-o tara de asistati sociali.

Sunt un eurosceptic ? Nu cred.

Despre legi

Ne lovim zilnic de legi, de aplicarea lor defectuoasa sau preferentiala, de impactul lor deseori mai putin placut asupra lucrurilor cu care ne-am obisnuit deja.

Cand presedintele tarii, primul ministru, politicienii se invinuiesc reciproc de grupuri de interese, de acte normative preferentiale pentru clientii fiecaruia, cand sunt cercetati penal tot felul de cetateni (dar nimeni nu este gasit vinovat si condamnat), te intrebi daca mai sunt oameni care nu sunt cointeresati, care fac ceva pentru cetatean, fara a astepta sa aiba si ei un castig.

Daca lucrezi cu legi te ingrozesti cate modificari si completari se aduc, de nu mai stii care a fost forma initiala. Cum sa aplici astfel de acte normative, cand orice inspector care vine te poate gasi in neregula.

Intrebat fiind, un inspector financiar, daca el stie comparativ, toate modificarile si completarile aduse noului cod fiscal (ma refer la cel din 2003), mi-a aruncat o privire bovina. Am renuntat la continuarea discutiei.

Degeaba ne critica UE pentru legile pe care le modificam permanent, degeaba ne vaicarim toti, alesii neamului isi vad in continuare de propriile interese. Pana cand ?

Solutia cu alternanta la guvernare din 4 in 4 ani nu pare o solutie competitiva. Atunci ?

Turbulentii

Turbulentii se intalnesc astazi pe strazi, pe stadioane, in birou, in hala de fabricatie, pe sosele, in parcari, in bloc, in presa scrisa si vorbita, in parlament, in guvern, la presedintie, la orice nivel de percepere/ intelect, etc. Trebuie doar sa fie minim 2 persoane cu pareri oarecum diferite.

Sa nu existe solutii pentru neutralizarea lor, sa fim nevoiti sa-i acceptam, sa ne supunem vointei lor (instaurate cu vorba butucanoasa, cu pumnul infipt in gura, cu banul fluturat prin fata ochilor, respectiv cu vorbe mieroase, pline de promisiuni niciodata onorate ?

De ce trebuie sa ascultam diferiti formatori de opinie (nu am vazut aceasta ocupatie in clasificarea CAEN sau in lista ocupatiilor din Romania), reprezentanti autoalesi si autointitulati, ai societatii civile ?

Cunosc miscarea cu telecomanda.

Totusi  uneori este indicat sa afli si parerea altora despre unele lucruri, in special despre acele lucruri pe care nu le pricepi singur. Acuma de actualitate este ce ne asteapta in UE si daca suntem pregatiti cumva (personal nu cred ca suntem, desi nu sunt sceptic din fire).

Banuiesc caracterul unui personaj, cum deschide gura, cum isi exprima parerea despre unele lucruri pe care le cunosc/ le stapanesc, despre cum incearca sa dezvolte o ideee.

Consider turbulentii periculosi in orice domeniu. In munca de zi cu zi sunt inspaimantatori. Nu cred ca a facut nimeni o statistica legata de producerea unor evenimente grave (accidente, boli, pierderi materiale, etc.), legate direct de turbulenti.

Eu unul nu iubesc turbulentii, nu pot sa-i accept, nu pot privi impasibil (nici macar la TV) la acestia. Stie cineva un loc unde aceasta specie umana sa nu aiba acces ?

APEL ! Pe turbulenti sa-i izolam, sa-i aratam cu degetul, sa-i blocam la mantinela (frumos sistem de a bloca adversarul sa joace), sa-i placam (si mai interesant, ca nu se mai scoala usor de jos), sa-i ignoram (oare putem ?).