Archive for Februarie 2009

Jocul cu vorba

Februarie 26, 2009

Sursele de informatii la indemana cetateanului sunt: cartile, ziarul, radioul, televiziunea, mai nou si mai eficient -internetul si de ce nu – radiosantul, zvonistica de sezon, barfele, bancul politic. Ca sa ma refer numai la cum afla si ce stie romanul, despre ce se intampla prin tara sau prin lume.

Senzationalul guverneaza toate aceste surse de informatii, mai putin internetul si cartile. Daca esti pasionat de zvonistica, de barfe si de susanele, ai slava domnului destule site-uri de profil si asa zise-carti. Nu mi-am propus sa ponegresc gusturile nimanui, nu-mi permit sa critic sau sa ridic in slavi gusturile si actiunile nimanui.

Inca de mic mi-a placut sa stiu, sa fiu informat, sa aflu noutati, nu neaparat din domeniul in care m-am pregatit prin scoli, prin serviciu si functii. Nu-mi sunt straine sedintele nesfarsite, de ore in sir, „analizele”, operativele, intalnirile de lucru (de duminica la ora 11), dar nici sezatorile si seratele, cu vin, bere, crenvusti, bancuri cu Bula si bancuri politice spuse cu jumatate de gura, jocurile tineresti (table, tabinet, sah, poker pe pietricele si nasturi, etc.) sau „susele” cu amici avand ganduri sau gandiri asemanatoare, in cuget si simtiri.

Imi vine in minte un banc al zilelor nefaste, dinainte de 1989. Se intalnesc doi amici la o bere, unul asteptandu-l de ceva vreme pe celalalt, timp in care nu stase degeaba, consumase ceva beri si era „putin trist”. Noul venit il intreaba pe amic: ce faci ? Stai si cugeti sau doar stai ? Celalalt raspunde a lehamite: doar stau… Nu mai indraznesc deja, sa mai si cuget.

Ca sa revin la titlu, plec de la bulibaseala actuala din presa, cand ba-l prinde pe criminalul de la Brasov, ba il lasa liber si apare alt suspect, ba mai aresteaza ungurii niste criminali, implicati in atacul a carei victima  a fost Cosma, ba mai dau drumul la altul care nu avea poza facuta de camerele de luat vederi. Mai apare un atac pe la o casa de schimb valutar sau un furt pe la un magazin. Mai violeaza un tigan prin Italia, vreo copila. Se mai bat unii prin moll sau in strada. Si da-i cu poze, cu transmisii in direct, de la fata locului, cu reporteri trimisi pe teren sa ia interviuri in direct, la violatori, la mafioti si la gorilele lor.

Sunt nelipsiti de la interviuri – „purtatorii cu vorba” ai politiei, ai parchetului, ai institutiilor abilitate ale statului, cu mentinerea ordinii publice si a prevenirii producerii de evenimente nedorite, in strada. Nu este un secret pentru nimeni ca discursul acestora este tipic, parca tras la indigo, discurs care nu spune nimic, in afara de faptul ca vor reveni cu date noi, pe masura ce le vor avea sau vor putea fi puse la dispozitia publicului. Secretomanie peste tot. Cui foloseste ? Nimanui, dupa parerea mea, atata timp cat nu se spune mai niciodata, ce s-a intamplat de fapt, cine este vinovat si ce pedepse grele, privative de libertate, au primit infractorii, violatorii, mafiotii.

Cine sunt mafiotii ? Toata lumea din presa zice ca ii cunoaste. Politia, cica ii monitorizeaza. Parchetul cica ii cerceteaza. Rezultatul ? Eu unul nu vad mai nimic.

Daca intrebi un politist comunitar, de ce nu ia atitudine, cand vede pe unul cersind sau pe altul mai oaches agresand sub nasul lui, un copil, o femeie  sau un batran, are tupeul sa-ti zica senin, ca nu a fost sesizat de nimeni. In schimb alearga, nesesizat, dupa babe prin piata, sa le bage in cusca unde se vinde lapte, ca vezi doamne baba tocmai iesise sa-si vanda unica sticla de 2 litri, in fata custii. Bine inteles ca nu se leaga de profitorii pietei, care iau laptele babei si apoi il revand la suprapret.

Circulatia in oras este criminala, fiecare sofer se strecoara prin trafic, pe unde poate. Stopurile sunt puse aiurea, necorelate intre ele, iar pietonii nici nu au timp sa treaca strada. Mai nou, sensurile giratorii care au impanzit intersectiile, mai rau incurca decat fluidizeaza traficul. Este adevarat, ca nu toti soferii au aflat ca in giratoriu functioneaza acuma, prioritatea de stanga. Unde sunt politistii de la circulatie ? Ei apar doar in statisticile oficiale ale MI, care ne arata, ca lipsesc nu stiu cate mii de politisti. Dar aia care sunt angajati, de  ce nu apar pe strada ? Ei exista, ca altfel nu am mai afla de noi cazuri de mita, cu „actori” politisti, de flagrant de mita, cu politisti in rol principal, de accidentari in trafic, de politisti, de accidente de circulatie facute de politisti gasiti beti, la volan.

Codul muncii instituie obligativitatea perfectionarii profesionale a lucratorilor. Dupa stiinta mea, codul muncii se aplica si la politisti, inclusiv la cei comunitari, chiar daca ei au si legi speciale. Nu cred ca le-ar strica o perfectionare profesionala care sa inceapa cu explicarea pe intelesul lor, a unor termeni, precum: sesizare, autosesizare, prevenire, control, aplicare sanctiuni contraventionale si nu in ultimul rand – pieton, cetatean, contravenient, mafiot, grup de crima organizata, clan, razboi intre clanuri mafiote, etc.

Pot fi reciclati profesional si ziaristii, chiar daca in prezent, multi, se autointituleaza – ziarist de investigatii (si el saracul, nu are nicio scoala de profil sau macar sa fi citit codul penal si codul de procedura penala).

Sunt necesare restructurari majore, reale, ale sistemului de aparare si ordine publica, pentru ca noi cetatenii sa ne simtim in siguranta. De multe ori, nu numarul participantilor conteaza, ci calitatea seviciilor prestate, in folosul comunitatii. Altfel va ramane pe felie tot vorba militianului: adu-l la mine (pe infractor) ca sa vezi ce-i fac, chiar daca azi politistul mai mult aplica sloganul: la ce-l aduci la mine (pe infractor), ca tot nu-i fac nimic.

Legi nescrise, din popor

Februarie 20, 2009

Poporul este un izvor nesecat de inventivitate, de „obiceiuri asezate”, de invataminte populare, mostenite din tata in fiu, care trebuie musai respectate, de „patanii” urmate de legi nescrise, aplicabile (zic ei, cei mai in varsta) si generatiilor mai tinere. Cine are sau a avut bunici stie bine ce vreau sa zic. In popor sunt proverbe vechi si legi nescrise (asa cum le denumesc cei varstnici) care trebuie transmise din generatie in generatie. De ce ? Asa se obisnuieste si apoi nu strica nimanui sa stie ce mai zic si cum gandesc cei batrani. Trebuie tinut cont de asa ceva ? Fiecare este liber sa decida. 

Am adunat si eu cateva astfel de „gaselnite” populare, pe care le-am si catalogat, ca legi nescrise si vorbe batranesti.

Sectiunea – Legi nescrise, din popor adunate si pe blog postate.

Legea lui Om – fii om cu mine, daca vrei sa fiu om cu tine. Se mai intreaba cineva, cum s-a ajuns in zilele noastre la nepotism, la clientelism politic, la pomaniada posturilor babane din administratia publica, inventate special pentru cei care „au contribuit” in campania electorala ? Poate cei senili sau mult prea creduli.

Legea lui Pasarila – nu da vrabia din mana pe cioara de pe gard. Ce mai scandaluri, ce mai reprosuri, ce mai boscorodeli, ce vorbe grele aruncate catre adversari,cand cel putin o data la 4 ani, se face marea schimbare la ciolanul politic. Cum se mai vaita pe la toate posturile tv, cum mai plang cu lacrimi de crocodil, „sarmanii deposedati abuziv de ciolan”, cand adversarul politic aflat acuma la pupitru, da de pamant cu fostul „proprietar” al fotoliului aducator de noi sume si proprietati la declaratia de avere. O data la 4 ani cel putin, toti acesti profitori ai tranzitiei noastre milenare de factura damboviteana (ptiu drace, pusche-ti pe limba ?!) risca si taierea macaroanei. Ii ajunge probabil blestemul electoratului dezamagit a nu stiu cata oara in ultimii 20 de ani. Romanul este iertator, ce sa-i faci, asa este el. Dar de ce nu se invata minte niciodata, este greu de priceput.

Legea Bancorex, Caritas, Safi, FNI – fura tata, fur si eu, fura si copilul meu. Averile se lasa din tata in fiu, de cand lumea si pamantul, asa zic legile stramosesti. Dar cand vezi pe ecrane marii devalizatori ai natiei (niciodata insa dovediti de instantele de judecata) cum se afiseaza cu presedintele, cu politiceni si guvernanti, cum combat pe la emisiuni tv si cum predau lectii de economie capitalista la tot poporul, ti se face lehamite de tot si te apuca o scarba infinita, care nu are ca efect decat manevrarea telecomenzii. Realizezi ceva ? Precis, nu. Are rost sa continui sa speri la ceva, spre binele tau si al familiei tale ? Poate, ca altfel nu ar fi fost definite unele din vorbele batranesti, de mai jos.

Sectiunea – vorbe batranesti auzite la poarta satului si pe blog afisate. 

-Speranta moare ultima, iar prostia vine la priveghi. Dar se pune intrebarea: pana cand ? Tot speram de 20 de ani incoace, ne amagim permanent si ne prostim singuri. Credem in promisiuni electorale, nu-i sanctionam pe eternii mincinosi, ii lasam in continuare sa ne tromboneasca. Ar fi cazul sa se termine cu priveghiul, sa ingropam mortul si sa-l acoperim cu pamant. Si sa ne mai gandim, daca ii facem pomenile traditionale.

Si mana lui, grebla se facu. Unii reusesc intr-o viata de om sa-si cumpere o masina, o casa, sa stranga ceva bani pentru batranete, ca sa nu riste sa „traiasca decent”, ca in viziunea politicienilor actuali. Declaratiile de avere ale politicienilor nostrii abunda de case, vile, masini, conturi grase prin banci. Nu-i invidiez, nu-i invinuiesc de furt. Poate ei traiesc in alte lumi, in lumi paralele – probabil. Ca si cum pe lumea cealalta, s-ar pastra aceleasi stratificari sociale si averile le iei cu tine, dincolo, unde este atat de bine, de nimeni nu s-a mai intors de acolo.

Nu face azi ce poti lasa pe maine, lasa pe poimaine, ca sigur nu mai este nevoie. Vorba vine de la batranii comunisti (de nevoie, mai mult decat de voie) care o lansau in completarea celeilalte vorbe la moda in anii tineretii lor – noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc. Prima parte este general valabila astazi, in toate institutiile statului, la toate ghiseele de lucru cu publicul. S-a schimbat totusi ceva: cerberii functionari se fac ca muncesc, in continuare, dar sunt platiti regeste (sefii lor in special). Si apoi cum s-ar mai putea beneficia, altfel, de „micile atentii” ? Ca doar de aia s-a inventat ghiseul public, nu ? Este un mare naiv, cine crede, ca se va rupe „morisca” – de la cei multi si creduli, la cei putini, in folosul celor din spatele ghiseului. Erau unii care cereau oficializarea „atentiilor”. Poate ca nu era chiar complet absurd, macar ai fi stiut exact cum „merge piata”, fara a risca sa fii tinut in continuare la mana celui din spatele ghiseului, nu pentru ca nu ai fi dat ceva, ci pentru ca ai dat prea putin. Simpatice sunt reclamele antispaga, afisate pe la intrarile in institutiile publice si mai nou pliantele lasate pe te miri unde, pe banci, pe birouri, pe ziduri, etc. Mie personal, mi se par indemnuri la „atentii”, desi sunt un vechi negativist in domeniu – nu am primit, nu dau – atentii, pesches, mita, spaga, etc. Intr-un final de zbatere pe la ghisee accepti si vorba populara, plina de amaraciune – no, daca trebe, trebe.

Dai un ban, cand crezi ca face. Frumos, maret, dar greu de respectat. Oferta de piata de astazi, iti permite sa alegi. Ca alegi pe raspunderea ta, este complet altceva. Marfa ieftina – chinezeasca, italiana, turceasca si marfa scumpa – de firma, au totusi elemente comune: arata destul de bine, sunt prezentate viu si ademenitor. Doar costurile difera cam mult. Ce te faci insa, daca te pacalesti si te duci sa ceri banii inapoi ? La marfa ieftina, conteaza prea putin, daca te mai agiti. Incepe calvarul insa, cand marfa achizitionata este scumpa. Ce daca este legea protectiei consumatorului, ce daca este obligatorie traducerea instructiunilor in limba romana. Cine are timp de plimbat, se plimba pe la oficiul protectiei consumatorilor, pe la service, pe la comerciant, etc. Iti trebuie insa nervii tari. Cine nu este dispus la lupta crunta cu „fiara birocratiei din comert”, renunta si ii trimite la origini pe cei care l-au pacalit. Se mai scotoceste prin buzunare si mai risca o data sa fie pacalit. Trebuie sa mananci, sa te imbraci, sa te distrezi in concediu. Mai mira pe cineva, situatia ? Greu de crezut. Nu cred ca sunt multi norocosi, care sa n-o fi patit macar o data.

-Bataia e rupta din rai. Zic batranii nostrii, ca progeniturile noastre mai trebuie si altoite cateodata. Ca unde da parintele, creste si se intareste. Nu sunt sigur ca aveau dreptate, nu mi-am exercitat decat foarte rar, astfel, sefia in familie. Aveau bunicii si ei mijloacele lor la dispozitie – nuiaua fiind un mijloc sigur de corectie. Astazi este cool sa tai accesul la calculator, sa „uiti” de tainul zilnic pentru tigari si bere (?!), inghetata, hamburgheri si coca-cola, sa pui lantul de siguranta la bicicleta, sa inchizi masina in garaj si sa arunci cheia de la garaj. Sofisticanii, ce mai.

Sectiunea – vorbe porno, din batrani.

-Meserie te halesc. Halesti s–a, ca nu ma cunosti. Te ademenesc pe la colturi tot felul de „meseriasi” care se lauda cu ce stiu ei sa faca, in varii domenii: reparatii instalatii casnice, revizii de centrale termice, montari de jgheaburi, tigle, tabla, lucrari de zidarie si finisaje la pereti, raschetare de parchet, confectii si montaj termopane, etc. Pe ziduri si prin cutiile de posta sunt fluturasi cu zeci de numere de telefon, ale acestor „vasnici specialisti”. Mai vezi cate unul prin parcuri, cum „studiaza” prospecte. Firmele de profil sunt si ele pline de specialisti si meseriasi inchipuiti. Patronii nici ei nu sunt de meserie. Conteaza cu cine faci o lucrare ? Cine nu crede, sa apeleze la ei. De cand ma stiu, mi-a placut sa surubaresc. Unde nu ma pricep, nu ma bag. Dar daca nu te pricepi deloc si daca te lasi condus spre astfel de „mici profitori” ai tranzitiei ? Platesti cat nu face si in plus tot trebuie sa apelezi la cineva de meserie.

Asta e, ce sa-i faci. Trebuia sa inchei cumva. Am folosit una din expresiile pe care le urasc.

Cat de idioti ne cred guvernantii

Februarie 15, 2009

Nu ma pot lauda ca le am in ale politicii, dar nici ca sunt dispus sa accept orice „oferta electorala”, plina de vorbe politicianiste si populisme ieftine. Nu fac parte dintre inraitii suporteri ai unei idei mai mult sau mai putin credibile, nici macar emotional.

Daca in campania electorala de acum 3 luni am asistat pesimist la batalia in promisiuni fara suport financiar, economic si chiar profesional, in toate domeniile, ale celor 2 partide (cu doctrine diferite !?), ulterior castigatoare ale alegerilor si respectiv ale presedintelui in exercitiu, in acelasi timp (Oare de ce ? Nu ar trebui el sa fie cumva, neinregimentat politic ?), in prezent ni se prezinta de catre aceeasi actori politici, un tablou zic ei realist, adevarat, al crizei in care ne scufundam. Nu sunt de specialitate, ca sa pot aprecia singur, dimensiunile acestei crize, dar se pare ca nici politicienii care ne conduc nu prea stapanesc fenomenul.

O fi bine, o fi rau ? Vom vedea, dar sigur toate relele se vor rasfrange tot asupra contribuabililor cinstiti ai acestei tari, greul va fi dus tot de catre pensionari, de bugetarii din categoria amaratilor (profesori, cadre medicale, functionari de rang inferior, etc.), lucratori cu salariul minim pe economie, la firmele private. Bugetarii de lux, functionarii speciali, patronii, etc. vor trece mai usor peste actuala criza. Nu ca as avea ceva cu cei care performeaza si se imbogatesc cinstit, din munca lor. Ce am, am tot cu cei care afaceresc de ani buni cu statul si au devenit putred de bogati, care sunt mai mereu beneficiari ai unor „atentii” din partea celor pe care i-au sponsorizat in campanii electorale si care ajunsi la putere ii rasplatesc. Este vorba de artizanii si beneficiarii „sistemului ticalosit” de care  vorbea presedintele, sistem functional, fara derapaje, in tara, de care nici domnia sa nu pare a fi strain, dupa cum ar zice niste carcotasi (sau poate, nu).

Sa nominalizam.

Cum poate fi calificata cererea unor filiale de banci si firme auto, cu renume pe plan mondial, care refuza ajutorul de stat din tara lor de origine, dar care bat moneda, sa obtina totusi ceva imprumuturi, de la statul roman ? De ce n-ar fi mai scump imprumutul de la statul roman, care la randul sau ar trebui sa imprumute de la UE sau FMI, ca sa le acorde acestora imprumut de stat ? Mi s-ar parea normal, daca aceste firme plecate acum cu cersitul, ar fi acordat anterior, macar 10 % din profitul lor imens obtinut din afaceri in tara (de cand au aparut in Romania), statului roman. Nu se vorbeste mai deloc despre „procedurile” aplicate de firmele mama prin filialele lor romanesti, pentru obtinerea si repatrierea unor profituri uriase, de pe urma afacerilor din Romania. Oare de ce ?

Programul „rabla” si taxa de poluare. Unde este ajutorul adevarat, dat de catre stat, contribuabilului roman, afectat de criza ? Taxa auto, prin multele ei forme aplicabile, a buzunarit puternic romanul de mijloc. In prezent se urmareste impartirea cheltuielilor la toti romanii, posesori de automobile, prin incercarea de a introduce o taxa de poluare anuala, in impozitul pe masini, care se plateste la primarie. Nicio vorba despre taxa de drum, pe care o platesc toti posesorii de automobile (ramane bineinteles si aceasta, ca doar din ea se fac reparatii la drumuri – ati vazut ceva pe soselele patriei, in acest sens ?). Nemtii, baieti destepti, dupa ce au dat la romani rablele lor de peste 10 ani, acuma primesc 2.500 de euro, ca sa-si schimbe si masinile care au doar 9 ani vechime. Cine castiga ? Dacia – Renault, care in prezent face cele mai mari vanzari din istorie, in Germania ? Unde se duc banii ? Grosul in Franta si ceva mizilic si pe la Pitesti. Va mai da Dacia oameni in somaj ? Vom vedea.

Recuperarea de fiscalitate a ministrului Pogea, pe seama actualizarii valorii caselor, terenurilor, automobilelor, cu cca. 24, 3 %. Ca recupereaza ministerul de finante bani la bugetul de stat este clar, dar cetateanul nu plateste si el niste impozite majorate la primarie, pe proprietate ? Bine inteles, ca da. Oare ministrul nostru nu vede ca in tari cu democratie stabila, impozitele puse pe seama cetatenilor scad in vreme de criza, ca sa creasca consumul ? La noi ca la nimeni, cresc contributiile sociale platite de catre angajatori si de catre angajati (ca sa „repare” cica gafa facuta de fostul guvern), se mentin la acelasi nivel contributiile la pensiile private. In schimb, ministrul muncii declara ca ‘”se teme” de inflorirea muncii la negru. Bun banc, ca si cum s-ar fi ofilit candva, munca la negru sau munca le gri.

Toate aceste masuri sunt cuprinse in planul anticriza al guvernului. Motivatia – pastrarea locurilor de munca ? Care locuri de munca, daca in prezent se inregistreaza peste 500.000 de someri ? Si sa nu uitam de cei iesiti din somaj si ramasi pe drumuri, „neinventariati” de nimeni (este vorba „doar” de vreo 3 milioane de romani), care nici macar nu mai pot pleca la munca in Italia sau Spania, ca acolo recesiunea este deja declarata si isi face simtita prezenta de ceva vreme.

Romani, permanent vi se pregateste ceva, datorita incompetentei guvernantilor si a credulitatii voastre bolnavicioase. Maraiturile sindicale au doar rol pur decorativ, declarativ si un pronuntat caracter de lucru facut de  pomana. Reprezinta doar praf aruncat in ochii membrilor de sindicat, platitori de cotizatii, pentru inavutirea liderilor si demararea de catre acestia a unor cariere in politica. Politicienii, prin atragerea in randul partidului a unor lideri de sindicat, impusca doi iepuri deodata – scapa de niste clantai cu gura mare, cand ajung la guvernare si respectiv reusesec sa-i dezbine pe sindicalisti, ba chiar sa-i si incaiere adeseori. Cum reusesc oare ? Simplu: mirajul ciolanului face mereu „victime”.

O vorba din strabuni zice: une-i lege, nu-i tocmeala. In prezent, de baza zicalei s-a uitat si se aplica doar tocmeala. Rezultatul ? Pai nu se vede ?

Se anunta reforma in inspectia muncii

Februarie 5, 2009

Noul guvern incearca sa ia anumite masuri nepopulare, precum cumularea pensiei cu salariul in institutiile bugetare ale statului, desfiintarea unor sporuri aparute ca ciupercile dupa ploaie, pentru a mari salariile unor „clienti politici” sau pentru a-i face pe altii responsabili pentru munca lor, de catre guvernele precedente, in cadrul acelorasi institutii bugetare, plafonarea salariilor sefilor politici, clientelari, ai multiplelor agentii infiintate tot pentru „a ne face ca ne pasa”, desfiintarea contractului de drepturi de autor, etc.

Nu pun problema ca aceste masuri se iau anapoda, fara discernamant, ca de fapt lovesc de cele mai multe ori tot in cei care muncesc din greu la patron (pentru vilele, masinile si concediile in strainatate ale acestora) si protejeaza de fapt tot pe cei care incaseaza sume enorme de la stat, respectiv pe cei mai verosi patroni.

Nu vreau sa ma leg nici de taxele si impozitele nesimtit de mari pe care le platesc la stat, angajatorii si angajatii.

Rostul acestor incercari guvernamentale este de a aduce bani la buget si a cauta domolirea furiei pensionarilor pentru neaplicarea de la 01.01.2009 a legii pensiilor pentru grupa I si II de munca si a maririi punctului de pensie, respectiv pentru amagirea in continuare a profesorilor si a celorlalti bugetari, cu cresteri infime de salarii in anul 2009, contrar legilor aprobate de catre parlament.

Se pare ca intelegerea guvern – sindicate – patronat, pe marginea bugetului pentru anul 2009 este doar pur declarativa. Sunt lideri de sindicat care au pus piciorul in prag si au cerut scoaterea la iveala a muncii la negru, a carei dimensiune este apreciata de guvern la cca. 30 %, apreciere complet eronata dupa parerea mea. Cine doreste sa se convinga, sa mearga in primele 5 firme iesite in cale (firme de constructii, textile, cablu TV – internet, magazine alimentare de cartier, cofetarii, vanzatori ambulanti, bazare prin piete si depozite mari de marfuri, etc.) si sa intrebe lucratorii pe care-i gasesc, daca au contract individual de munca si ce salariu primesc net, in mana. Constatarile vor fi incredibile. Peste 50 % din lucratori sunt in perioada de proba (fara contract individual de munca, interzis prin lege chiar pe perioada de proba), de mai multe luni sau nici nu li s-a promis macar ca vor avea candva contract individual de munca. Peste 80 % din lucratori muncesc pe salariul minim pe economie. Cine citeste datele statistice oficiale isi poate face o parere despre dimensiunea muncii la negru si a muncii la gri, numai facand o socoteala simpla: numar total de indivizi – forta de munca, numar de salariati, numar de pensionari, agricultori care isi castiga traiul din munca pe ogor, respectiv numar total de salarii minime pe economie, inregistrate la directiile financiare, vis a vis de salariul mediu brut pe economie inregistrat (peste 2.000 lei la nivelul lui decembrie 2008). Ministerul muncii ar putea sa compare incasarile existente la bugetul asigurarilor sociale, cu sumele rezultate prin aplicarea cotei de asigurari sociale, la salariul mediu brut, pentru numarul total de salariati inregistrati si si-ar face o parere asupra adevaratei dimensiuni a muncii la negru si a muncii la gri. 

Masuri precum o lege unitara a salarizarii, o lege unitara a pensiilor, scoaterea la lumina a muncii la negru, pastrarea drepturilor de autor numai in domeniile unde se justifica, impozitarea suplimentara a pensiilor mari (obtinute prin legi speciale), limitarea sporurilor numai la cele nominalizate in codul muncii si in legile specifice fiecarei categorii de salariati (legi care trebuie insa revizuite drastic), incasarea datoriilor (contributii de asigurari sociale, contributii de asigurari de sanatate, somaj, impozite, etc.) de catre stat, de la toti debitorii, sunt masuri cu adanci implicatii politice (multi politicieni detin firme care „fenteaza” legea), care necesita o vointa politica adecvata.

Pentru a incerca sa pui ordine in piata muncii, statul are nevoie de o inspectie a muncii reformata din radacini, de profesionisti adevarati, platiti in conformitate cu rezultatele muncii lor, dar si controlati strict asupra activitatilor desfasurate, pentru eliminarea suspiciunilor de non combat din cauza unor „ademeniri”. Astfel se pot reduce semnificativ si accidentele de munca, datorate unor cauze precum neluarea masurilor privind securitatea si sanatatea in munca a lucratorilor.

Desigur, evenimentele nu vor disparea cu totul, dar cel putin nu se vor mai intampla datorita acelorasi cauze (exemplu: rasturnari de macarale, rasturnari de cisterne auto, explozii in subteran, inhalare de oxid de carbon de la sobe, etc.). Cum se poate diminua numarul evenimentelor ?  Prin proceduri clare care trebuiesc aplicate (exemplu: ghiduri pentru evaluarea riscurilor pe domenii de activitate), prin acte normative precise, la obiect (exemplu: s-a renuntat prea usor la normele ssm pe departamente, ramanand prea multe activitati neacoperite, chiar daca s-au emis cerinte minime de securitate si s-a introdus obligativitatea intocmirii instructiunilor proprii de catre angajator), prin revizuirea legii nr.319/2009, in urma unei consultari cu cei care o aplica si cu specialisti in domeniu (prin deschiderea unui forum de discurii pe site-ul ministerului muncii), etc.

Este posibila reformarea inspectiei muncii in spiritul cerintelor organismelor internationale ? Pazea !Ministrul muncii a anuntat acest lucru, in direct la Antena 3, in urma unei intrebari formulate de catre Dtru. Costin – liderul sindical al BNS. Ramane sa vedem rezultatul acestei promisiuni a ministrului muncii. Este prima promisiune de reformare a inspectiei muncii, facute de un ministru al muncii, in ultimii 3 ani, de la aparitia noii legi a securitatii si sanatatii in munca nr. 319/ 2006 si la 2 ani de la aderarea Romaniei la UE. Vreau sa cred ca acest lucru se va produce cat mai curand. Vom vedea.

Furt, jaf, viol, crima, droguri, prostitutie – lege, procuror, judecator, avocat, politie, penitenciar – privare de libertate.

Februarie 2, 2009

Am insiruit cuvintele in titlu pentru a avea in fata ochilor elementele de „analiza profunda”, aflate in gura presei noastre, autointitulata – democrata si a carei principala sarcina ar trebui sa fie – de caine de paza al democratiei. Cum presedintele nostru si-a arogat si domnia sa sarcina de caine de paza al democratiei romanesti (incurcand de fapt termenii – in loc sa fie – nemijlocit, garantul respectarii constitutiei), ar trebui ca noi cetatenii acestei tari sa nu mai avem nicio grija in directia apararii drepturilor si libertatilor noastre cetatenesti, al avutului nostru personal si al avutiei nationale. Linistea si ordinea publica ar trebui sa domneasca peste tot. Cei certati cu legea ar trebui sa fie „cazati” numai in locurile special amenajate pentru ei. Respectul fata de lege ar trebui sa fie prioritati pentru toti cetatenii, dar si pentru institutiile statului. Asa ar fi normal intr-un stat de drept.

Putem vorbi de normalitate, in prezent, in Romania ? Nu prea cam (cum ar zice un sugubat celebru – Pacala). In loc de domnia legii, ce vedem ?

Furturi de arme, din depozitele nepazite ale armatei. Te apuca bazdacul, cand tineri reporteri isi dau cu parerea, cam cum ar trebui asigurata paza unor obiective militate. Mai copii, lasati-i pe cei instruiti sa se pronunte sau macar intrebati-i pe parintii vostrii care au facut de garda, in armata, pe la depozite de munitii. Nu-i mai cainati pe sefii armatei care au fost destituiti, pentru jaful care se petrece in armata, de vreo 20 de ani incoace. Pe vremea lui ceasca, pentru disparitia unor arme, ar fi fost impuscati. Oare ce or fi facut sefii care s-au perindat pe la armata, cu miliardele de dolari/ euro bagati in armata, in acesti ani ? Stie cineva de curiozitate, ce sume s-au bagat si ce s-a modernizat ? Indrazneste cineva sa faca acest bilant ?

Jafuri la drumul mare. Asistam la arestari ca in filmele americane de duzina. Presa dibuieste infractorii si le ia interviuri pe viu, la cald, mafiotilor. Tot presa imparte dreptatea, prin dezbateri fara de sfarsit, pe la televiziuni. De unde or fi aparut atatia specialisti ? In schimb, mor oameni in plina strada. Atacatori cu fata mascata dau gauri prin seifuri si case de schimb valutar.

Batalii de strada. Presa stie (de la „surse” din politie, probabil) de clanuri mafiote prin mai toate orasele mari ale tarii. Au loc rafuieli intre bande, in plina strada. Capii lumii interlope (asa le zice presa) se dau nevinovati pe la radio si tv. Politistii nu pot dovedi vinovatii. In schimb, stau cuminti si nu se baga intre interlopi, nu cumva sa-i deranjeze in vreun fel. Procurorii nu-i dovedesc drept mafioti. Judecatorii nu-i condamna. Prin penitenciare, ramane doar plevusca. In schimb apar droguri in scoli. Prostituatele te iau de mana, pe la colturi de strada. Pestii, iti propun „prospatura” prin parcuri, la preturi simbolice, indiferent de sexul „ofertei”. Prin parcarile de tiruri, functioneaza bordeluri ambulante, supravegheate de politie, discret, din Dacii de 70.000 de euro ( se pare ca sunt sub acoperire). Descinderile televizate ale politiei se lasa cu „colecta” bogata de arme albe (cutite, iatagane, sisuri, topoare, satare, etc., de cele mai diverse forme si dimensiuni). O fi avand politia vreun inventar al mafiotilor ? Pai daca da, ce mai asteptati fratilor, de nu-i priponiti ?

Violuri si crime abominabile. Violatorii rar sunt descoperiti. Victimele violurilor sunt mai mereu, batrani si copii. Victimele crimelor sunt mai mereu, „oameni de afaceri” care nu si-au mai platit imprumuturile, la camatari. Toate figurile celor aratati drept violatori si criminali sunt mascate, de imagini nu prea clare/ cica protejate. Sanchi, pe la colturi se vede exact despre cine este vorba. Cercetati pe la televizor mai gasesti, prin tribunale apar uneori, ceva reprezentanti nesemnificativi, pe scara ierarhica a infractorilor. Bosii/ capii/ (multi dintre cei care comanda crimele) nu apar in public. Ei sunt intangibili si doar cantati prin versuri de manele. Slugile, locotenentii si plevusca le poarta un respect fara margini. Puterea „nasilor” este nemasurata, se intinde ca raia si acopera domenii tot mai intinse si mai diverse.

Pentru cineva care vine in tara dupa mai multi ani si se uita la televizor sau citeste presa, este greu sa nu ne catalogheze drept o tara de infractori, de interlopi, unde nu exista respect fata de lege din partea cetatenilor, unde politia si jandarmeria nu-si fac de fel datoria, unde politia comunitara consuma degeaba fodurile alocate din bugetul primariilor, unde procurorii si judecatorii elibereaza violatorii si criminalii, unde penitenciarele sunt case de binefacere pentru infractori. Cum in strainatate sunt preluate tot astfel de imagini si de reportaje interne, nu este de mirare cum ne vad strainii si cum se comporta fata de romani.

De ce scursorile societatii ar avea drepturi umanitare si cersetorii strazii nu ? De ce copii strazii ar fi lasati la voia soartei, iar cainii comunitari stransi in incinte special amenajate ?

Aceasta este Romania pe care ne-o dorim ? Trebuie facut ceva de urgenta, pana fenomenul infractional nu scapa definitiv de sub control. Ce ? Oho, cate sunt de facut. Cine ? Institutii avem, salarii babane primesc, din taxele si impozitele platite de catre noi toti. Ce lipseste ? Profesionisti adevarati, interes colectiv (nu personal), control strict din partea sefilor, aplicarea legii „fara prioritati”, tuturor cetatenilor in mod egal. Se poate ? In prezent, greu de apreciat.