Archive for Septembrie 2015

Gandurile lui Keanu Reeves

Septembrie 28, 2015

Alesii lumii isi comunica gandurile lor despre zilele pe care le traim. Experienta de viata are un rol primordial in a exprima gandurile care ne framanta. Lumea din jur are oare puterea sa se regaseasca ?

Eu nu pot deveni o parte a lumii, în care …

” Nu pot deveni o parte a lumii, în care soții își îmbracă soțiile ca pe niște femei ușuratice, punând în vizor lucrurile care ar trebui să fie prețuite. O lume în care nu există conceptul de onoare și demnitate și te poți încrede în oameni doar numai atunci când spun” Promit!”.O lume în care femeile nu își doresc copii, iar bărbații nu își doresc o familie. În care fraierii se consideră de succes stând la volanul unui automobil care aparține tătălui său și oricine are un pic de influență încearcă să îți demonstreze că ești un nimeni. În care oamenii pretind cu ipocrizie credința în Dumnezeu, stând cu sticla de alcool în mână, fără a fi cât de puțin devotați religiei lor. În lumea în care conceptul geloziei este rușinos, iar modestia este un dezavantaj. În care oamenii au uitat despre iubire, căutând doar cea mai bună opțiune. O lume în care oamenii aruncă toți banii pentru a-și repara mașina la prima zgârietură, fără a economisi nici bani, nici timp, iar singuri arată atât de patetic, încât doar mașina lor scumpă mai poate să ascundă această realitate. În care tinerii cheltuie pe băutură banii părinților, în cluburi de noapte, strâmbându-se sub efectul unor sunete primitive, iar fetele se îndrăgostesc de acești fraieri. În care femeiile și bărbații demult nu se mai deosebesc și toate astea la un loc se numește ”libertatea de alegere”, dar cei care aleg o cale diferită automat sunt niște înapoiați și despoți. Aleg calea mea și păcat că nu am găsit aceeași înțelegere în oamenii la care cel mai mult am sperat … “,

Keanu Reeves

http://yupi.md/mantra-lui-keanu-reeves-eu-nu-pot-deveni-o-parte-lumii-care/

Istoria se repeta ?!

Septembrie 9, 2015

O definitie a societatii in care traim.

La 02 februarie 1905 în Rusia, la St.Petersburg, s-a născut filozoafa şi scriitoarea americană Zinovievna Alisa Rosenbaum, cunoscută în lumea literară sub pseudonimul Ayn Rand, care a decedat în luna martie 1982 la New York. Cuvintele acestei scriitoare nicicând nu s-au potrivit mai bine, ca în aceste vremuri: ,,Când vei constata că, în scopul de a produce, trebuie să obţii aprobarea de la acei care nu produc nimic, când vei observa cum banii se scurg spre cei care nu activează în bunuri, ci în favoruri, când vei înţelege că o mulțime de oameni se îmbogățesc prin luare de mită şi influența lor e mai eficace decât munca lor, că legile nu te protejează contra lor, ci dimpotrivă, ei sunt cei care sunt protejaţi împotriva ta, când vei descoperi că este răsplătită corupția iar onestitatea devine un sacrificiu de sine, atunci vei putea spune fără teama de a greşi, că soarta societăţii în care trăieşti, este condamnată.”
Ayn Rand (1950)

P.S Fara comentarii … Si au trecut de atunci 65 de ani.

Text anonim – din realitatea zilelor noastre

Septembrie 2, 2015

Calatorind spre nicaieri ….

Daca vrei sa mai vezi una-alta, ce mai e, cum mai e prin tara asta, scoala-te de dimineata si porneste asa, la intamplare spre nicaieri.
Neavand alta treaba, urc in autobuzu’ de dimineata.
Autobuzu’, aproape plin de femei de toate varstele, dovada ca barbatii ori sunt la munca in Spania, ori sunt acasa, ramasi mahmuri de aseara. Doar cativa calatoresc asa fara rost, ca mine.
Langa mine, o duduita ciufulita, cu castile pe urechi, manca guma, scutura din cap si isi butoneaza smartu. N-o bag in seama, nu mai sunt de varsta ei.
In fata mea doua babe-doua doamne, mirosind a deodorant cu iz puternic de insecticid, amestecat cu tamaie si naftalina. Au ifose de profesoare la pensie, merg la manastire sa se roage la Sfantulita. Vreau sa schimb locu’ dar nu vad altul liber.
Imi apropii pleapele, facandu-ma ca nu bag pe nimeni in seama si ascult obligatoriu conversatia lor insipida si inodora. Cotcodacira ele cam un sfert de ora, pana ce una obosi si incepu sa caste, probabil ca obosise.
Aia treaza, scoase din poseta o carticica de rugaciuni cu o coperta pe care era fotografia lu’ popa Arsenie Boca, ala care a simpatizat cu legionarii. Mangaie fotografia lu’ Boca, se inchina si il pupa, cum face Iordanescu cu iconitele lui pana sa inceapa meciu’.
Citi ea cam un sfert de ora, se incina, inchise carticica, inchise si ochii si bolborosi asa din buze numai pentru ea, fapt ce ma convinse ca stia carticica pe de rost, dar o citise numai asa de pamplesir. Il pupa din nou pe popa, se mai inchina odata, il mai mangaie pe popa si-si puse cu multa delicatete carticica in poseta. O apuca cascatu si adormi.
Daca babele se linistira, neavand la ce sa ma mai uit, arunc cu coada ochiului pe smartu duduii de langa mine. Il butona agitata, corespondand cu cineva:
-sal, adica salut, zice ea
-sal, raspunde un el sau o ea
-c f, adica ce faci, intreaba ea
-b, adica bine, raspunde un el sau o ea
-eu ns, adica nasol, sau naspa, sau nesatisfacator, raspunde ea
-dc, adica de ce, intreaba un el sau o ea
-nu mia venit (fara despartire intre pronume si verb)
-ns o compatimeste un el sau o ea
-magarule … (de data asta scrise cuvantul intreg), imi dau seama ca-i scrise unuia vinovat de ceva.
Se opreste din scris si-l apeleaza. Il porcaie cum ii vine la gura. Se sperie si babele motainde si ciulesc urechile sa prinda toata conversatia. La sfarsitul reprezentatiei o intreabara ce i-a facut ala de l-a mascarit asa. Duduia suparata le-o taie scurt:
-Zat fa, cloantelor !
Babele cu ifose de profesoare pensionare inghit in sec si tac. Numai eu stiu ce-a patit duduia si zambesc satisfacut. Ciufulita ma vede si ma pune la punct:
-Sictir ba, martalogule !
Inghit in sec si ma fac ca nu mi-a zis mie martalog, sa nu se prinda lumea.
Privesc nevinovat pe geam, sa vad de ce s-a blocat circulatia. In fata noastra apar niste marcaje galben-negre, specifice, cu santier in lucru si cu o pancarta mare cu un Dorel care dadea la lopata. Aici e de munca, imi zic.
Peste cam o suta de metri il vad si pe Dorel cel adevarat, chiar dand la lopata cum indicase indicatorul si altii vreo sapte-opt insi agitandu-se in jurul lui si dandu-i indicatii pretioase. Dorel se misca cu talent, el munceste, nu gandeste, nu asculta indicatiile.
La intoarcerea spre casa, cam acelasi fel de lume in autobuz. Le vad si pe cele doua babe-doua doamne, pareau obosite dar linistite si incarcate de evlavie. Erau incarcate de carti si pliante bisericesti, luasera de toate alea, matanii, iconite, cruciulite, tamaie, lumanari, ulei de candela.
”Si da-ne noua doamne, cat mai multe proaste la biserica.” ar fi zis nea Ilie Moromete.
De data asta il aveau pe popa ala in postere mari, colorate, format A3. Frumos era ma, al dracu popa, d-aia mor proastili dupa el.
Si celelalte figuri din autobuz imi pareau cunoscute. Pe duduia ciufulita n-o mai vad, ce bineee !
Sosesc pe unde era restrictia de viteza. Dorel sedea pe marginea santului, jupuia pielita salamului si manca. Ceilalti care de dimineata erau cu agitatia si indicatiile, se retrasesera la umbra si seveau cate o bere, trecandu-si bidonul din mana in mana.
Ramasesera in strada numai doi ciumeti imbracati in hainili statului, care dirijau circulatia. Ei chiar aveau treaba pe liparul asta de soare.
Pe la toate carciumile intalnite in drum si d-astea sunt la tot pasul, se adunasera deja barbatii insetati, sa-si ia berea cu teveau redus.
In stilul asta o sa facem si autostrada Transilvania si Pitesti–Sibiu si inca neproiectata Pitesti-Craiova, fara Rus de la Cluj la transporturi, fara ghiaurul Ponta la Istambul, operat la rotula de jos.
Daca vrei sa mai vezi una-alta, ce mai e, cum mai e prin tara asta, scoala-te de dimineata si porneste asa, la intamplare spre nicaieri. Vei vedea Romania profunda.

P.S Nu imi arog acest text. L-am primit de la un amic (pe care il banuiesc de mai mult timp, de ceva talent literar, desi nu vrea sa recunoasca sub nicio forma ca ar scrie astfel de compuneri ?!) pe e.mail (scriind la subiect – “Colegul meu de la scularie a compus ceva.”). Mie mi-a placut textul, care arata fata reala a tarii, vazuta pe geamul autobuzului, daca vrei sa calatoresti prin tara, fara grija de a intarzia la o intalnire de afaceri sau pur si simplu pentru ca nu ai altceva mai bun de facut.

Poveste adevarata ….

Septembrie 1, 2015

Crescut evreieste 

Un nepot de sclavi, un băiat, s-a născut într-un cartier sărac din New Orleans, cunoscut ca „Back Town.”

Tatăl său a abandonat familia atunci când copilul era mic, mama sa a devenit o prostituată. Băiatul și sora lui au trebuit să trăiască cu bunica lor. Inca de timpuriu, baiatul s-a dovedit a fi dotat pentru muzica si cu alti trei copii a cântat pe străzile din New Orleans. Primele sale câștiguri au fost monedele care au fost aruncate de trecatori.
O familie de evrei, Karnofsky, care a emigrat din Lituania în SUA a avut milă de băiatul de 7 ani și l-au adus în casa lor. I-au dat inițial „muncă” în casă, pentru a alimenta acest copil înfometat. Acolo, el a rămas și a dormit în această casă unde, pentru prima dată în viața lui el a fost tratat cu bunătate și tandrețe.

Când s-a dus la culcare, doamna Karnovsky i-a cântat un cântec de leagăn rusesc. Mai târziu, el a învățat să cânte mai multe melodii rusești și evreiești.

De-a lungul timpului, acest băiat a devenit fiul adoptiv al acestei familii. Familia Karnofsky i-a dat bani pentru a cumpăra primul său instrument muzical, cum era obiceiul în familiile evreiești. Ei admirau sincer talentul muzical. Mai târziu, când a devenit un muzician profesionist și compozitor, el a folosit melodiile evreiești în compozițiile sale.

Baietelul, negru, a crescut și a scris o carte despre aceasta familie de evrei care l-au adoptat în 1907.

În memoria acestei familii, până la sfârșitul vieții sale, el a purtat o stea a lui David și a spus că, în această familie a învățat „cum să trăiască viața reală și determinarea.”

S-ar putea recunoaște numele lui.

Acest băiețel s-a numit Louis „Satchmo” Armstrong.

Louis Armstrong a vorbit cu mândrie fluent idiș !