Archive for Martie 2010

Realitati romanesti

Martie 28, 2010

Motto: numai cine nu vrea, nu le vede.

Desi mi-am propus sa mai las sa treaca de la mine, sa nu mai fiu prea atent la lucrurile care de obicei ma agaseaza, sa caut sa nu ma mai implic sub nicio forma in „nemultumirile populare” generate de vasnicii nostrii politicieni, evenimentele politice de ultima ora (de fapt niste abureli pentru abaterea vigilentei cetateanului de la realitatile zilei) – cazul senatorului Voicu, ma face sa-mi dau iarasi cu parerea.

Nu pot sa stau deoparte, pentru ca indiferent pe ce post romanesc deschizi televizorul, auzi numai despre coruptia generalizata din lumea economica, financiara si politica, de la noi, inventata (sanchi !?) si patronata (aiurea !?) de un singur om. Ce bine ca l-am identificat – senatorul Voicu. Sa fim seriosi. Nici cei mai creduli dintre noi, nu pot fi convinsi ca un singur om este tartorul coruptiei din Romania, asa cum vor sa ne faca sa credem vasnici comentatori de stiri si invitatii lor permanenti, fiecare aserviti cate unei factiuni politice. Daca individul este vinovat sa plateasca, el si toti cei ca el.

Ma uit la anumiti politicieni (!?) cu cata nesimtire si obedienta de partid sustin niste aberatii, gen – marile progresele ale guvernului in lupta cu coruptia si luminita de la capatul tunelului, care se iteste din negura crizei economice si financiare in care ne zbatem de 2 ani de zile. De fapt si de drept, noi romanii suntem in criza din totdeauna, numai cadavrele politice (barr ! dupa atitudinea fata de omul de rand, le poti zice altfel celor care ne guverneaza ?), care au generat si intretinut criza sub o forma sau alta, s-au schimbat.

Asistam la proliferarea unei gasti de contopisti – papagali, indiferent de partidul aflat la putere, care se perinda pe la sefia institutiilor statului. Unicul lor scop ? Sa repete la nesfarsit vorbele sefului spiritual al clanului si sa traga cat mai mult profit peste spuza proprie. Rezultatul ? Coruptia din sistemul de stat nu mai poate fi controlata. Cand auzi ministrii de finante sau ministrii ai muncii, ca recunosc senini, ca munca la negru depaseste 40 %, parca te infiori. Te intrebi, cum pot cuantifica munca la negru, cand de fapt nici nu se tine evidenta clara a celor cu drept de munca, raportat la numarul de salariati plus someri inregistrati.

Ti se zabarleste parul la ceafa, cand auzi presedintele tarii, afirmand ca nu ar trebui sa ne lamentam prea mult, ci sa revenim la ce avem de facut, pentru ca somajul la noi este cu 2 % sub media UE. Oare stie domnia sa cati someri sunt cu adevarat in tara ? Cati dintre cei care nu si-au gasit un loc de munca, dupa un an de somaj (cand sunt scosi din orice statistica) sunt nevoiti sa dea atacul la drumul mare, sa fure fier vechi din trenuri sau sa taie fire electrice, pentru a fi duse la remat ? Nu pot fi de acord cu gestul de a fura, dar in acelasi timp ma intreb – ce le ofera statul, ca loc de munca, acestor napastuiti ai sortii, de sunt impinsi la gesturi necugetate, pentru a-si creste copii ? Oare declaratiile publice de acest gen, nu pot fi considerate inconstienta politica crasa din partea celui care le lanseaza ?

Se arunca cu praf in ochi populatiei de rand. Cum poate fi interpretat altfel populismul ieftin – sedinta de guvern, in teritoriu, la Iasi ? Pe banii cui, in ani de criza financiara si trambitate reduceri de cheltuieli bugetare, se depalaseaza zeci de oameni, la cca. 500 Km de locul lor de munca (guvern, ministere) ? Daca deplasarea s-ar fi organizat cu trenul, la clasa a II-a poate as fi inteles – era o pedeapsa pentru cei care nu isi fac datoria asa cum trebuie, adica in folosul cetateanului si sunt lasati sa cugete alaturi de omul de rand, timp de 10 ore cat dureaza drumul.

Daca te uiti prin monitorul oficial, zilnic apar noi inlocuiri de sefi prin institutiile statului. Nu se mai termina odata cu acesti targoveti politici, care participa zilnic la „cumparaturi”, in piata de profil, negociind functii si participatii la afaceri prospere, pe seama (pe buzunarul) celor multi si creduli. 

Se traieste intens in lumi paralele. Ma refer aici la ce date ajung la varf, la cei care isi dau cu parerea la tv, la responsabilii numiti pe criterii politice, din inspectiile statului vis a vis de realitatea cruda din teren a economiei romanesti. Cand fac aceasta afirmatie, nu pot sa nu-mi aduc aminte de un banc care circula prin anii ’80 – care a fost teza de doctorat a lui Bula ? Raspuns (Doamne, cat este de actual !) – influenta paralelismului cailor ferate asupra ciclului menstrual la berze.

Orice cetatean de bun simt se intreba – oare de ce standardele impuse prin aderarea Romaniei la UE, in domeniul economic, finnanciar, comercial (in special), etc. nu sunt impuse si in protectia sociala, reala, in sistemul de pensii si in sistemul de salarizare, adica acolo unde ne doare pe noi romanii 

Suntem noi europenii – membrii UE, ierarhizati cumva ? Care ar fi aceste criterii de ierarhizare ? De ce ar trebui romanii, sa fie cetateni europeni de mana a doua sau a treia ? Cum ar trebui atunci inteleasa egalitatea sociala a membrilor uniunii ?

In prezent asistam la o incercare (se pare reusita deja, partial !) de transformare a parlamentului (jos cu el !) intr-o firma de catering pentru ospatul particular al presedintelui reales. Hi, hi, hi….grotesc sfarsit al oricarui final de cuvantare presedintiala. Se pune presiune pentru modificarea constitutiei, pentru a se introduce o intentie declarata a totalitarismului – posibilitatea dizolvarii parlamentului cand vrea muschii presedintelui. Sa te tii atunci circ mediatic – ma iubeste, nu mai iubeste ? (ca in poza zanei de la tara care rupe petalele unei margarete).

Suntem tara tuturor posibilitatilor. O sa crape de ciuda americanii, ca noi romanii ii concuram pe ei (sa stea linistiti, ii concuram doar la anomalii politico – propagandistice, in scop particular). Se rasucesc in mormant marii carturari si oameni politici ai Romaniei cand aud acolo pe unde sunt ei acuma – actualul presedinte al tarii este invitat de Academia oamenilor de stiinta, prin gura presedintelui acestui for – sa fie nominalizat membru de onoare. Care ar fi meritele presedintelui ? Pe vremea cand era primar a dat un sediu academiei si ca presedinte a militat pentru ca academia sa fie for bugetar. Cam subtire pentru un academician. Nu cumva un astfel de gest ar fi considerat de catre Titulescu, Arghezi, Nenitescu si altii, drept o blasfemie, un atac sub centura, la inteligenta academicienilor (chiar a geniului unora dintre ei).

Cum ramane atunci cu „zicalele celebre din cultura basesciana” ? Este suficient sa amintesc – ma consider un produs bun al scolii romanesti (declaratie politica la Oradea, in legatura cu reforma din educatie). Trebuie sa amintesc si de o declaratie a unuia dintre catelusii politici din preajma presedintelui (S.Voinescu), in care este elogiat basescianismul. Auzi d’le, sa vezi si sa nu crezi – am ajuns sa elogiem un comportament dezagreat de 50 % dintre romani. 

M-am intrebat intotdeauna – cum se poate prosti un popor ? De ce se refuza de catre ceilalti 50 % dintre romani sa vada adevarata fata (sau poate gresesc ?!) a unui politician care actioneaza numai pentru sine si acolitii sai, care tinde cu pasi mari spre totalitarism (noi romanii, mai batrani care am trait asa ceva, refuzam sa mai traim acele vremuri). Nu mai vreau sa traiesc acele vremuri in care mancarea sa fie pe cartela, sa circul cu masina numai in zilele cu sot, sa-mi fie frica sa spun ce gandesc pentru a evita repetarea cuvintelor mele, de catre copii, in curtea blocului.

Noi romanii nu mai vrem sa traim izolati, dezinformati si mintiti. Asa sa ne ajute cel de sus !

Cineva acolo sus ne iubeste

Martie 23, 2010

Am afirmat in mai multe randuri ca legislatia UE a fost transpusa in legislatia nationala, de catre persoane al caror profesionalism si a caror pricepere ridica cel putin unele semne de intrebare. In graba raportarii parcurgerii unor etape, in procesul de aderare la UE, de cele mai multe ori, din necunoastere unor termeni specifici si nu in ultimul rand a situatiei reale din Romania, multi dintre cei investiti sa pregateasca legile necesare functionarii ulterioare ale tarii, in concordanta cu normele europene, au profitat de singurul lor merit – cunosterea limbii engleze vorbite, in tren sau in avion, nu si a limbii engleze utilizate de catre tehnicieni/ specialisti in economie, finante, mediu, securitate si sanatate in munca, etc. Rezultatul ? S-au adoptat de catre parlament legi copiate dupa normative straine, greu adaptabile la realitatile romanesti, de multe ori chiar inutilizabile. Legile initiale se modifica ori de cate ori se sesizeaza ceva nou, dar nu de catre meseriasi romani, ci de catre organisme ale UE. Concret – actuala lege a pensiilor nr. 19/2000 a fost modificata prin cca. 50 de acte normative, in cei 10 ani de cand este in vigoare si in prezent se lucreaza la o noua modificare, care se vrea a fi definitorie; miram-as !?   :D.

Citeam astazi pe juridice.ro – Comisia Europeana a publicat decizia de trimitere catre Romania a unui aviz motivat (al doilea semnal, dupa ce anterior s-a transmis o scrisoare de punere in intarziere), pentru incalcarea legislatiei UE privind evaluarea impactului asupra mediului. Avizul motivat a aparut ca urmare a neluarii niciunei masuri concrete de catre Romania, in urma scrisorii de punere in intarziere a CE. Dupa cate imi amintesc, scrisoarea a fost transmisa Romaniei, in urma cu cca. 1,5 ani.

Concret – nu s-au respectat de catre Romania, prin construirea ilegala a unei instalatii de productie a formaldehidei (parca la Sinteza Oradea sau cum s-o mai numi astazi fabrica), cu o capacitate de 60.000 tone/ an (formaldehida este o substanta nominalizata in catalogul european al produselor periculoase, drept – precursor pentru droguri), directive ale CE si CEE privind controlul asupra riscurilor de accidente majore care implica substante periculoase (in special Directiva Seveso – directiva adoptata de CE in urma unui grav accident chimic, produs in Italia, pe la inceputul anilor ’80, accident soldat cu multe victime omenesti), constatandu-se neindeplinirea de catre Romania a obligatiilor ce decurg din legislatia comunitara.

Cum probabil, Romania nu va decide daramarea instalatiei mentionate (sic !?), va urma sesizarea de catre Comisia Europeana a Curtii de Justitie a Uniunii Europene. Alt proces pierdut de catre Romania, alti bani platiti de statul roman din buzunarul nostru al tuturor, alti privilegiati ai puterii, cotizanti la visteria de partid care vor profita de banii obtinuti prin producerea acestei substante periculoase pentru sanatatea cetatenilor. Pana la urma, dupa multe amenzi platite, statul roman va face toate diligentele necesare si va obtine avizul CE, ca doar se vor gasi destule „argumente” de catre guvernantii nostrii, in sprijinul clientilor lor politici.

De ce ar fi interesat guvernul tarii sa apere sanatatea cetateanului de rand ?

Vor urma cu siguranta, alte atentionari din partea CE. Se pregateste oare cazul Rosia Montana ? Ceva semnale au fost deja date de catre guvernanti, care „cauta solutii” pentru demararea proiectului, prin discursuri favorabile in Parlamentul european, prin declaratii de presa ale ministrului economiei. Vom vedea ce va urma.    😦

Daca nici acum, atunci cand ?

Martie 16, 2010

La noi ca la nimeni. Inspectia muncii zice ca nu este in domeniul ei de activitate – sa cerceteze cazurile de munca suplimentara pana la epuizare (?!) si sa-si faca firmele, singure, cercetarea evenimentelor de acest gen. Parchetul nu se autosesizeaza in ziua cand o femeie sleita de prea multa munca intelectuala („n” ore peste program, la serviciu) si munca fizica nenormata (mama a doi copii minori are destula treaba prin gospodarie) este adusa in coma la spital, direct de la serviciu. Se autosesizeaza doar cand femeia decedeaza o zi mai tarziu, fara a mai iesi din coma.

Te apuca rasu-plansu daca asculti ce debiteaza vicepresedinta firmei in cauza, despre cum voia femeia sa munceasca zi lumina, in nestire, fara pauze sau zile libere.

Ce s-o fi intamplat cu firma si cu administratorii acesteia, in cazul femeii decedate anul trecut ? Inspectia muncii tace malc, parchetul asisderea, iar politia se face ca ploua. Daca atunci s-ar fi luat masurile necesare si ar fi urmat niste controale adevarate pe la angajatori, nu s-ar fi repetat evenimentul nefericit, in cadrul altei firme, cu alta victima. Amenzile simbolice aplicate de catre inspectorii de munca pentru nereguli constatate in programul de lucru al firmelor nu vor face niciodata ordine in acest domeniu.

In tara noastra, oare chiar nimeni nu este tras la raspundere pentru hibele legislative ? Sa ma explic. Directiva Consiliului Europei 2003/ 88 EC (2003) recomanda tarilor membre transpunerea in legislatia nationala a duratei medii a saptamanii de lucru – maxim 48 ore (inclusiv orele suplimentare), in cadrul unei singure luni, cu limitarea maxima a orelor suplimentare, la nivelul anului calendaristic. Orice prestare de munca suplimentara peste cele 48 de ore urmand a se face numai cu acceptul scris al angajatului, cu consultarea sindicatului sau a reprezentantilor salariatilor in unitatile unde nu sunt organizate sindicate. La noi este ceva incomplet prevazut in codul muncii si amintit doar in contractul colectiv de munca incheiat la nivel national. Cum in prezent sunt contestate de catre guvern, multe dintre drepturile salariatilor prevazute in contractele colective, este greu daca nu imposibil, de apreciat, ce importanta practica ar avea si daca legislatia natioanala ar prevedea expres limitarea la 48 de ore saptamanal a orelor prestate de catre un salariat. Chiar se uita ca au murit oameni in lume si in Romania, pentru recunoasterea legislativa a zilei de lucru de 8 ore ?

Legea sindicala este destul de permisiva in ceea ce priveste infiintarea de sindicate in firme, in special in cele cu putini angajati. Exista si ideea, de altfel cu destul temei (vezi cazul fostilor sindicalisti ajunsi in curtea mai tuturor partidelor politice) – un sindicat, inseamna alti sefi platiti din banii angajatilor, alti „negociatori” cu patronul, numai in folosul ucestuia, alti „profitori” ai functiei.  

Nu stiu daca Romania mai este inca membra UE ? Fac haz de necaz. Este sigur dar se pare ca doar cu numele, in conditiile in care zilnic apar noi dovezi ca cel putin legislatia in domeniul muncii, din cadrul UE a fost transpusa in legislatia nationala, doar de forma, pe genunchi, pentru aburirea europenilor (cum ar zice niste invitati – vorbitori – tipici „agitatori”, de  permanenta la tv, neinitiati decat de forma si de suprafata in discutiile pe care le poarta ca si cum s-ar pricepe).

Am citit astazi ca in parlament s-ar afla o initiativa legislativa de modificare a Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/ 2006, in sensul ca evenimentele inregistrate de catre angajatori – de genul suprasolicitarii in munca, sa fie considerate accidente de munca. Ar fi totusi ceva, dar insuficient daca legea nu ar prevedea si sanctiuni pe masura, adica privare de libertate sau amenda penala, pentru cei vinovati. Respectiv, modificarea codului penal in consecinta.

Nu stiu cati angajatori si-ar mai permite atunci sa folosesca un singur angajat care sa lucreze pentru doi, platindu-l la un nivel mediu.  Nu stiu cati dintre angajati ar mai accepta sa lucreze zilnic peste program 4-5 ore, sambata si duminica, in zilele de sarbatoare, de frica sefului care ii va desface contractul de munca daca nu da lucrarea la timpul fixat de catre el, aleatoriu.

Ne intoarcem oare in vremurile de dinnainte de 1989 ? Eu am trait acele vremuri si am lucrat zi lumina, sambata, duminica si de Pasti si de Craciun, fara zile libere luni in sir. Nici macar nu suport sa mai aud de astfel de cazuri grave, de exploatare a muncii unui individ, pentru un salariu de mizerie, la urma urmei.

Vreau sa fie clar, nu sunt adeptul existentei in cadrul firmelor, a unor posturi a caror acoperire cu lucrari sa nu fie de cel putin 80 % din timpul normal de lucru, de 8 ore zilnic. In acelasi timp nu pot fi adeptul „exploatarii” omului de catre om, in beneficiul unuia singur.

Multi vor carcoti si vor zice – uite se trezi si asta, sa-l vedem cum ar gandi, daca ar fi patron si ar trebui sa plateasca dari lunare la stat. Sigur gandesc la fel, in conditiile in care in fata justitiei se analizeaza articolul de lege, respectarea lui intocmai si pedepsirea celor vinovati.

Fiscalitatea este altceva, o suport si eu ca toti cetatenii acestei tari. Daca nu-mi convine, deschid bine ochii, macar o data la 4 ani, cand sunt considerat „cineva” de catre politicieni, care isi amintesc de mine si ma curteaza intens, sa le dau votul meu.

Spre ce ne indreptam ? Vreau sa cred ca nu iarasi spre totalitarism. Dar mai stii ?! Vreau sa cred ca daca protestam macar verbal sau pe bloguri, nu dauneaza vizibil, cetateanului de rand. As vrea sa dauneze in schimb, politicienilor, care doar ne amagesc ca traim mai bine.   😦

Solidaritate cu penalii ?

Martie 9, 2010

Procurorii au inceput sa dea iama printre primarii penali, pe care ii plimba pe la DNA sa dea cu subsemnatul. Vezi primarul de la Rm.Valcea, condamnat definitiv cu executare, primarul de la Arad si primarul de la Constanta aflati de mai multa vreme in vizorul justitiei, primarul de la Craiva in prezent arestat si aflat in cercetare.

Au facut ei primarii ceva care a derajat, ceva care a suparat cu adevarat sefimea din fruntea partidelor, de au fost lasat in pielea goala printre tepele sculate si ascutite de atac  ale procurorilor. Ca putini dintre penali ajung in justitie si mai putini dintre ei sunt condamnati la pedepse cu executare este o alta filozofie, specifica justitiei de pe meleagurile dambovitene.

Imi amintesc de anii trecuti cand sefii de partid, frumos imbracati, veneau in pelerinaj, cu surle, trambite si zurgalai la parchet, ca sa protesteze (in prezenta presei chemate telefonic, de urgenta, la festinul protestului), daca vreun membru al partidului era invitat sa-si justifice averile si afacerile, in fata procurorilor. Cand se intampla sa mai fie si condamnati (vezi cazul Bivolaru), unii dintre clientii penali ai partidelor (este adevarat, foarte rar s-a intamplat), politicienii prezenti la protest refuzau sa dea declaratii sau pur si simplu se faceau ca ploua.

In ultimul timp s-au perfectionat formele de protest ale maselor de manevra platite de catre politicieni (stati linistiti, tot din banii nostrii). Te trezesti la usa cu indivizi care iti flutura liste de buna purtare pe sub nas, ca sa le semnezi, in sprijinul eliberarii din puscarie a primarului condamnat penal, definitiv. In biserica se aminteste printre psalmi, de maretele realizari in slujba cetateanului, ale primarului cercetat penal si se cere din anvon, eliberarea lui din arest. La mitingurile de sustinere a primarului cercetat penal sunt scosi in strada, cu plancarde, goarne si lozinci gata invatate, sute de cetateni care se bucura la suta de lei primita de la trepadusii primariei (amenintati cu concedierea) si zbiara din toti rarunchii – eliberati-l pe primarul nostru scump si drag, ca se duce de rapa primaria si orasul.

Multi dintre noi protesteaza blajin, multi doar se hlizesc la protestatari si-i compatimesc, unii sunt indiferenti, altii scuipa in san si fac marunt din buze. Toti ne intrebam – cum si de unde au reusit sa stranga primarii si politicienii in general, averi uriase (a se vedea declaratiile de avere, chiar daca sunt doar partial adevarate) – apartamente si viloaie, terenuri de constructie si paduri de taiat, masini bengoase, conturi babane prin banci ? Mister total.   😦

Imi amintesc de o replica a lui Radu Ciuceanu – „Daca mai traia Stalin, poate scapam de comunism”. O fi fost sincer, fostul politician, n-o fi fost sincer si doar a aruncat o vorba de duh ? Nu am de unde stii.   😛  

De incompetenta si lipsa de vointa politica pentru a face ceea ce trebuie intr-o democratie, de hoti, speculanti si  profitori de profesie, de lingai, traseisti politici si pupincuristi de partid, de balacareli si invarteli politice intre adversari declarati in fata camerelor de televiziune, dar in fapt, aflati mana in mana pentru sporirea averilor si asa considerabile, cine ne mai poate scapa ?  Numai El stie.   😦

Noi muncim, nu gandim

Martie 3, 2010

Dupa marea dezamagire din decembrie, am renuntat aproape in totalitate sa urmaresc stirile „cu adresa” la adversarul politic, sa pierd vremea pe la talk show -uri (slava domnului sunt „n” programe cu documentare, filme si sport, intre cele 100 de programe instalate) motiv pentru care nu am mai combatut pe teme politice abordate zilnic, de catre presa, lipsindu-mi „materia prima”. 

Cum presa scrisa o citesc pe internet (doar titlurile), legatura cu realitatea politica romaneasca, a fost rupta, din partea mea. De cumparat, nu cumpar ziare decat atunci cand este vreo carte care ma intereseaza. Ziarul il recicleaza sotia la sters geamurile.

Mi s-a facut „dor” sa mai fabulez pe teme politice. Nu am mai colectionat cam de mult vorbe amuzante (balbe), mascari, alinturi intre ei, chiar vorbe de duh (nu de duh sfant), ale politicienilor nostrii scumpi si dragi.  😛  

Solutia ?  Sa ma mai uit din cand in cand la stirile care umplu programele tv, pe la orele serii si uneori pe la ora pranzului, in timpul siestei.

Ce am retinut deja ? Politicienii nostrii, echipati cu casca si bocanci cutreiera santierele moarte ale tarii, se dau in spectacol, cu sapa, cu coasa, cu mistria sau cu canciogul, in mana, ca si cum ar avea habar la ce folosesc aceste unelte. Arunca cu vorbe care te ametesc, despre cat de bine o s-o ducem noi, dar acuma, cinicul FMI ne impune fel de fel de masuri nepopulare. Nu conteaza, daca televiziunile sunt de fata, se poate raporta in vazul lumii, la seful cel mare, ca au fost de fata la inundatii, la festivitatea de dare in folosinta a unei bucatele de autostrada sau a unui pasaj subteran (nu se pune, ca a doua zi se inchide „obiectivul” pentru terminarea lucrarilor sau pentru reparatii), la punerea temeliei primei case construite pentru intelectualii tarii, la Cucuietii din Vale (unde in veci nu se va stabili vreun profesor sa-si intemeieze un camin). Tot ce conteaza este parada, nici de cum utilitatea.

De atata munca pe santiere, sarmanii ministrii nu mai au timp de gandit la nevoile adevarate ale tarii, la iesirea din criza asta pe care o amintesc toata ziua, dar masurile lor anticriza, ori sunt ineficiente ori vizeaza doar noi restructurari (a se citi disponibilizari de personal).

Bataia de joc cu pensionarii se perpetueaza. Nici salariatii nu se simt confortabil. Magistratii fac greva si curand  o sa protesteze si in strada.

Se invrajbesc de catre putere, categoriile de bugetari, intre ele. Se suspecteaza pensionarii de rand intre ei, ca unii au o pensie „nesimtita”. Numai vechile garzi comuniste (militieni, securisti, membrii ai vechii nomenclaturi comuniste) stau linistite, nu indrazneste nimeni sa le taie pensia. Oare de ce ? Au servit tara doar ei ? Milioanele de pensionari batjocoriti astazi de puterea vremelnica, nu au slujit tot la stat ?

Toti cunoscutii cu care vorbesti despre situatia actuala a tarii, zic ca in decembrie 2009 au votat cu perdantul (nu ca ar fi fost o solutie viabila pentru tara, dar se remarca prin raul cel mai mic), dar din motive oculte a fost reinscaunat acelasi presedinte al tuturor roamnilor.

Umbla vorba prin vecini, inca inainte de a se bate moneda pe la televiziuni, ca domnul presedinte ar fi grav bolnav. Nu-i doresc acest lucru, nu ar fi crestineste sa vrei raul altuia. Ma intreb totusi, dar daca este adevarat, ce rost a mai avut toata tevatura cu realegerea ?

Am vazut la pranz, la stiri, ca se umbla la schimbarea presedintelui senatului. Se vaitau aceeasi invitati politici permanenti ai televiziunilor, ca presiunea santajului este in floare, in randul politicienilor si cei care se simt cu musca pe caciula, se declara peste noapte independenti, ca sa poata sluji puterea fara a fi oficial, inregimentati politic.

Asa reapar cadavrele politice, declarate ca atare, de fosti colegi de partid. Asa apar la suprafata, la mai toate partidele din opozitie, simulantii aproape perfecti, fara crez politic, fara orientare de stanga sau de dreapta, fara a le pasa de obligatia pe care o au fata de alegatori, simulanti politici care se orienteaza rapid spre ciolanul puterii, imediat ce li se clatina scaunul de parlamentar sau li se refuza accesul la functii, in partid. 

Sa nu se conteze pe mine ca pe un inrait comentator al politicii actuale. Voi observa in continuare, din linistea fotoliului, cat mai rar cu putinta si numai atunci cand voi avea ceva de zis, cu adevarat, nu voi ezita sa reapar cu ceva nou, asa cum vad eu.   😦

Fara referire la titlul acestui articol.

Initial am gandit acest blog, ca locul unde sa ma exprim liber, pe teme de protejarea muncii cetateanului, pe teme de analiza legislativa, in folosul aceluiasi cetatean, pe prezentarea unor aspecte ale vietii de zi cu zi, care sa ma faca sa nu trec indiferent pe langa ceea ce nu-mi convine.

Am inceput timid sa-mi arat hoby-ul, adica aplecarea catre bucataria traditionala romaneasca. In ultima vreme am insistat pe bucatareli, pentru ca am vazut ca se citeste, chiar daca nu se si comenteaza prea mult. 

Am fost sfatuit de catre copii mei sa separ hoby-ul meu si sa trec pe .ro, urmand sa pastrez pe acest blog doar celelalte categorii. Ma mai gandesc, deoarece in ultima vreme au aparut mai multe oferte de promovare a retelor mele. Cine stie ? Poate si iese ceva.   😀