Penibilitati sau adevaruri

In randul lucrurilor penibile de care ne lovim zilnic, nu pot sa lipsesca sloganurile mincinoase cu care ne confruntam. Acestea ne bombardeaza din toate directiile, vin dinspre politicieni, guvernanti, comercianti, presa scrisa, televiziuni, afise stradale. Logoreile televizate ale diversilor responsabili publici nu mai mira pe nimeni. Incompetenta si birocratia din institutiile publice este arhicunoscuta.

Ca nu se fac pasi inainte, decat cu viteza melcului, iarasi se vede zilnic, de catre fiecare dintre noi.

Astazi, am intocmit un nou clasament.

–sectiunea politica – Reclame/ sloganuri mincinoase. 

Locul 1 – Sa traiti bine….Ha, ha, ha. Sloganul prezidential, la castigarea alegerilor, mi-a dat fiori inca de la primul racnet, plantat in urechile miilor de aplaudaci din Piata Universitatii. Initial am sperat sa ma insel. Desfasurarea ulterioara a „actiunilor prezidentiale” nu mi-a dat voie sa sper in continuare, la o schimbare in bine. Ce ma nelinisteste in continuare, este perspectiva unei realegeri, in 2009, a celuiasi actor politic. Daca am avea o clasa politica responsabila, ar cam fi timpul sa ni se ofere alternative.  

Locul 2 – Noi muncim nu gandim. Sloganul sindicatelor din anii ’90 nu poate decat sa-ti zbarleasca parul pe maini, sa-ti incetoseze mintea si sa te oblige sa te intrebi: care sunt castigurile schimbarii oranduirii ? „Lupta sindicala” a trecut in prezent, pe alte directii, chiar daca si acum se mai aud voci care incearca sa reinvie acest slogan. Mie unul, mi se pare mult prea periculoasa actiunea actuala a lui miron cosma, de a organiza mitinguri prin Valea Jiului, pentru eliberarea locotenentilor sai din timpul mineriadelor. Nu a fost cumva eliberat prea devreme din inchisoare ? Parca a organizat mai multe mineriade ? A fost judecat si condamnat pentru toate ? Cineva incearca iarasi sa zgandare masele de mineri, pe aceia putini care au mai ramas, dupa multiplele „reorganizari” ale minelor.

Locul 3 – Singurul nostru gand este binele cetateanului. Toate actiunile noastre vizeaza cetateanul. Aproape de cetatean este singura noastra misiune. etc. Indiferent de politician, toti se bat cu pumnii in piept ca nu mai pot de grija cetateanului. In fapt singurul lor crez este ciolanul. Atitudinea lor zilnica se rezuma de fapt la: cum ne maimutarim noi ca sa ne votati voi. Mascarada si bufoneria politica se preda la scoala de vara, organizata de greii din partid cu tinerii invatacei, nu cumva acestia din urma sa iasa din rand si sa maraie in front. Reciclarea politica ramane un vis macabru.

Desi legea protectiei consumatorului pedepseste reclamele mincinoase, acestea exista si chiar prolifereaza.

–sectiunea economica – Reclame/ sloganuri mincinoase.

Locul 1 – Vrem sa mananci tu sanatos. Ce poate fi mai fals decat vazand reclama si citind E-urile de pe ambalajele alimentelor pe care le transporta masina pe care este pusa reclama ? Este adevarat ca putini citesc si mai multi ar vrea sa citeasca dar nu vad decat niste hieroglife, literele fiind atat de mici incat cu greu distingi ca ar scrie ceva pe eticheta produsului ambalat. Ce daca legea europeana prevede ca literele sa fie de minim 10 mm ? Pe cine intereseaza ? O mai fi existand institutia Protectia consumatorului ? Parca am vazut de curand un demnitar maghiar dand niste declaratii, cu cate controale au facut si cate amenzi au aplicat ? Sper ca nu era o stire din Ungaria, daca seful era maghiar.

–Locul 2 – Noua chiar ne pasa de tine. Nu erau poze pe masina pe care era aplicata reclama. Masina nu avea nici ventilator ca sa cred ca era tot o masina de transport alimente. Dar mai stii ? Nu era niciun politai prin preajma, ca sa-l rog sa se intereseze pentru mine, cerand actele de transport ale soferului. Sau te pomenesti ca daca il rugam, imi zicea sa fac o sesizare, ca vezi doamne, el omul ordinii numai la sesizare poate sa intre in actiune, justificandu-si astfel salariul barosan pe care il incaseaza lunar, plus facilitatile fara numar pe care le are, in plus fata de ceilalti cetateni.  

–Locul 3 – Daca mori tu, de restul ne ocupam noi. Anunt funebru, care vrea sa arate „sprijinul dezinteresat” pe care il acorda firma celor care au patit-o. Abea cand se fac socotelile finale, se vede cat de dezinteresat a fost sprijinul acordat. Decesul a devenit deja un lux. Ramane totusi de mentionat initiativa comerciala a privatizatului. Sa ma ierte Dumnezeu daca am pacatuit cumva.

„Glume”fotbalistice

Este arhicunoscut ca reporterii sportivi nu sunt cei mai titrati dintre meseriasii din presa. Comentatorii sportivi si in special cei de fotbal, nu pot fi „invinuiti” ca stau prea grozav cu gramatica limbii romane.

Daca expresiile utilizate de catre acesti truditori pe altarul sportului rege ar fi trecute in comentarii lor cu ghilimelele de rigoare, ai putea fi de acord ca se incearca descretirea fruntilor impatimitilor de fotbal. Cum ghilimele lipsesc, nu ne ramane decat sa „apreciem” cum se cuvine prestatia acestor eterni „cotcari ghidusi”, vorbitori ai limbii noastre materne.

Mult timp (erau doar 2 posturi tv, mari si late), am avut clienti permanenti: Gradinescu, Stoica, Groman, etc. Nu am priceput niciodata, cum a fost posibil ca totusi Cristian Topescu sa reuseasca sa dea clase tuturor celorlalti, fara a intra in „competitie” cu acestia. Probabil ca si in randul comentatorilor de fotbal/ sport, exceptia intareste regula. 

Iata cateva „glume” ale vasnicilor nostri comentatori de fotbal, culese sambata si duminica:

-ce cul poate sa joace fan Persi asta,

-arbitrul Tudor, poreclit Brad Pitt alearga spre tusier,

–Carlesburg asta e o bere Ok, mancati-as (nu stia ca s-a restabilit legatura),

-Trupa germana are rol de luser…..,

-Cand ai imbatranit ca Ganea si nu prea mai poti, incepi sa pasezi,

-Nu va voi mai imbuiba capul cu amanunte (saracul comentator era flamand rau de tot),

-Incepe nebunia in Giulesti, in sensul invers acelor de ceasornic,

-Pandurii este o candidata autorizata la retrogradare,

-Am avut o iluzie optica la traiectoria mingii, 

–Defensiva antiaeriana a Pandurilor a cedat.

P.S Am pus cuvintele subliniate dupa cum s-au utilizat ele de catre comentatorii nostrii, in acelasi contest (adica fara noima, fara a respecta reguli gramaticale, fara a scrie macar corect).

Astazi cand televiziunile s-au inmultit, comentatori sportivi fara numar bat campii, pe marginea terenurilor de fotbal. Ceva frumos totusi se vede si se admira (ca doar ce-i frumos ii place si lui Dracu) – cititoarele de prompter ale stirilor sportive, care epateaza cu decolteul.

Vreau si eu sa ma fac comentator de fotbal. Pacat ca nu prea mai am varsta la care sa visez la excursii peste hotare, pe banii contribuabililor. Nu posed nici macar nurii de rigoare, care se cer la angajare. Cred ca la testul de limba romana as face fata. Sau te pomenesti ca nici macar acest test nu se cere atunci cand esti declarat apt pentru transmisii sportive, in direct. Cred ca cu banii se sta destul de bine. O fi si aici salariul minim pe economie obligatoriu ?

Daune pentru infractori

Am citit astazi cu stupoare, ca justitia noastra „oarba” a aprobat daune materiale in suma de „doar” 10.ooo euro (se pretinsese 4 milioane de euro) pentru miron cosma, deoarece ulterior s-a anulat decretul de amnistie, semnat initial de Ion Iliescu.

Sa fie vorba de drepturile omului ? Sa fie vorba de „mascarea” adevaratilor vinovati si doar de sacrificarea unor executanti ? Ce interese obscure sunt in joc ?

Nu stiu daca miron cosma a fost „ganditorul” mineriadelor. Nu stiu daca a profitat atunci, ulterior sau in prezent, de actiunile sale. Cert este ca i-a condus pe mineri la revolta impotriva statului democratic. A creat dezordine si a produs daune materiale si daune morale multor cetateni ai acestei tari.

Nu pot uita figurile triste, obosite si imbatranite inainte de vreme ale minerilor, dusi cu autobuzul, in trecere prin oras, spre capitala. Nu pot uita defilarea minerilor in straie jegoase si rupte („inarmati” cu bate si topoare, din recuzita proprie, de miner si nu numai), prin oras, in asteptarea „intelegerii de la Cozia”.

Tratamentul aplicat lui miron cosma a fost adecvat pentru un infractor (dovedit de justitie si condamnat). Ca a tacut si nu a spus tot ce stie este problema lui. De ce a tacut ? Ce ascunde ? Ce promisiuni i s-au facut si acuma nu se mai respecta ?

Intrebarile pot continua. Raspunsurile nu stiu cand le vom afla, daca le vom afla cumva.

La pronuntarea sentintei imi amintesc ca i s-au interzis si niste drepturi civile. In prezent aud ca vrea sa-si faca partid, ca „agita” (cam fara succes) minerii prin Valea Jiului.

De ce i se face propaganda de catre presa, prin abordarea subiectului miron cosma ? La noi infractorii sunt mediatizati intens, iar copii geniali sunt complet neglijati sau arareori cunoscuti, eventual dupa ce au aparut pe prima pagina in presa internationala. 

Cum poate un infractor, din inchisoare, sa-si stranga o avere considerabila ? Cum poate sa-si „traga” iubita (si cu mult mai tanara), tot de dincolo de zabrele ?

La ce daune materiale poate avea dreptul un infractor ? De ce sa contribui eu, ca cetatean simplu, la plata acestora ? Sa plateasca cei care l-au asmutit impotriva ordinii de drept. Nu sunt dovediti acestia sau nu exista ei, cu adevarat ? Inseamna ca avem o mare problema.

Si ce daca ameninta miron cosma cu instantele europene. As putea fi de acord cu o sentinta defavorabila a Curtii europene a drepturilor omului impotriva statului roman, daca in decurs de 6 luni ar trebui sa se recupereze de catre stat pagubele, de la adevaratii vinovati, de producerea mineriadelor.

 De ce sa nu aiba dreptul la daune materiale (platite insa de miron cosma si/ sau de alti vinovati, dovediti de justitie), cetatenii batuti de mineri, precum si institutiile statului care au suferit pagube materiale in urma distrugerilor aplicate de mineri ? 

De ce nu facem front comun impotriva unor astfel de situatii ? Este posibil sa procedam legal si democratic ?

Ursitoarele

Duminica dimineata la ora 8, pe tvr 2, este o emisiune a lui Paul Soloc (trecut in umbra dupa 1989, ca pedeapsa pentru citirea de osanale aduse conducatorilor iubiti), care rememoreaza vechi traditii populare, pentru a pune stavila in calea uitarii obiceiurilor noastre populare stravechi.

Astazi, cele 3 ursitoare traditionale romanesti imbaiau in lapte proaspat muls o fetita, urandu-i in viers molcom, cate cele, pentru viitor. Pruncul sedea linistit, dand din picioruse, atent la glasul duios, ca si cand ar fi priceput ce i se prevesteste, acceptand calm viitorul.

Era o adevarata sarbatoare in sat, la care participau copii de varste diferite (chiar cei care nu stiau inca sa spuna multumesc, dupa cum comenta reporterul), care mestecau turta facuta pe plita stramoseasca si beau o cana cu lapte, cinstind astfel ursita.  

Tabloul idilic il avea in fundal pe Marele Brancusi cu a lui coloana a infinitului.

Nasterea pruncilor si cinstirea evenimentului cum se cuvine, prin participarea intregului sat, grija fata de copii nou nascuti, nu poate decat sa asigure sanatatea acestui popor.

Sa traim si sa ne bucuram. Sa fim mandrii ca traditia populara se pastreaza. Sa nu ne uitam obiceiurile si stramosii niciodata. Prin asa ceva, sigur ne facem cunoscuti in lume.

Fiorul amintirilor

Ieri am urmarit cateva secvente din transmisiile tv (erau pe mai toate posturile) ale lucrarilor consiliului national psd. Nu stiu ce rost are un astfel de festivism ieftin. Se sarbatorea probabil reintoarcerea fiului risipitor, A. Nastase, la masa bogatilor din partid.

Un fior rece m-a stabatut prin tot corpul cand am revazut secvente de mult uitate, cand vasnici conducatori ai partidului luau la bani marunti pe participantii la osanalele ridicate in cinstea conducatorilor iubiti. Scandarile salii, isterizate de discursurile liderilor mi-au produs o noua lehamite vis a vis de politicieni, politicianism si politica in special, ca mijloace de conducere prin spirit de turma, a maselor largi de creduli, usor manevrabile, spre directiile dorite de artizanii puterii. 

Nu a lipsit din exprimarile de la tribuma, eterna limba de lemn. Nu au lipsit izbucnirile de manie proletara ale batranilor corifei indreptate catre discipolii mai tineri, oarecum novici in hatisurile politicii. Nu au lipsit multumirile (osanalele) aduse conducatorilor iubiti. Un colectionar de astfel de „ganduri, expresii, lozinci, sloganuri, etc.” ar fi avut ce strange pentru capitole de gen, cu vechi stagii.

In rest nimic nou, aceeasi „cotire in zig zag” spre stanga festivist populista (cu devieri usoare si dese spre dreapta tot mai populista si la fel de festivista), aceleasi „gesturi marete” (vezi ridicatul mainilor impreunate), aceeasi tribuna unde stau aliniati liderii si aceeasi sala de unde nu se transmit imagini in direct, aceleasi „garantii si juraminte” de unitate in jurul partidului. Nimic despre unicul si adevaratul scop ascuns: ciolanul. Nimic despre averile nemasurate care razbat din declaratiile de avere ale alesilor.

Nimic despre „costurile adevarate” ale patrunderii pe liste a candidatilor la diferite posturi din administratia locala si centrala, din legislativ, etc. Si ce daca va fi vot uninominal ? Ca sa ajungi sa fii votat, nu trebuie sa treci mai intai prin „furcile” partidului ?

Oare de ce televiziunile se indreapta mai nou spre psd ? Sa fie o noua orientare dominanta ? Cine este artizanul acesteia ? Cine merge cu caciula in mana ? La cine urmeaza o noua caciulire a actorilor nostrii politici ?

Sa fie vreun nou mister ? Romani, sigur vi se pregateste ceva !?

Retrocedarile, despagubirile, daunele morale

Am asistat la circul condamnarii comunismului, initiat de catre presedinte. Ca este necesara o analiza corecta si coerenta a perioadei comuniste, sunt de acord. Ca sunt necesare reparatii morale pentru cei care au suferit cu adevarat nedreptati, ca urmare a perioadei comuniste, sunt de acord. Nu pot pricepe insa, de ce acest gen de analize trebuie sa aiba o tenta politica evidenta, in favoarea unor „beneficiari” ai zilelor noastre, ca parada politica zilnica, pentru deturnarea atentiei de la adevaratele probleme ale tranzitiei acesteia care nu se mai termina si care incepe sa se pozitioneze dincolo de luminita de la capatul tunelului.

Circul retrocedarilor a atins culmi de nebanuit. Se retrocedeaza tot (scoli, gradinite, spitale, paduri, case memoriale, palate, paduri, pamanturi, etc.), cel putin declarativ. Tribunalele sunt sufocate de procese. Mafia cumparatorilor drepturilor unor batranei care nu mai pot sa se lupte prin tribunale este in floare. Mafia padurilor nu mai cunoaste granite. Sentintele judecatoresti sunt tot mai atacabile. Se ajunge in final pe la Curtea drepturilor omului, unde invariabil statul (adica noi toti cetatenii acestei tari, platitori de impozite) este bun de plata.  Sunt de acord cu retrocedarile corecte, cu apararea dreptului de proprietate. Nu pot sa pricep de ce noi toti sa platim. De ce judecatorii care astazi judeca stramb sa nu plateasca, separat ? De ce procurorii care instrumenteaza cauzele gresit, sa nu plateasca si ei separat ? Doar si judecatorii si procurorii au salarii barosane. De ce fostii bosi comunisti, destui inca in viata, cu pensii grase de la stat, sa nu plateasca si ei separat, pentru nedreptatile facute de statul pe care l-au creat si slujit ?

Ar mai fi ceva: ca sa retrocedezi, nu este normal sa pui intai si ceva in loc ? Ma refer aici la scoli, spitale, gradinite, sali de sport, sedii ale institutiilor publice, etc.

Oricum, in afara retrocedarilor in natura, celelalte modalitati (actiuni, facilitati la cumparare, etc.) par falimentare.

Statul roman (adica noi toti contribuabilii) plateste daune morale, plateste pensii suplimentare pentru deportati, pentru revolutionari si pentru alte categorii defavorizate de fostul regim. Acestia au dreptul sa beneficieze de aceste facilitati. Dar de ce sa nu-i stim nominal pe cei care i-au napastuit ? De ce sa nu contribuie profitorii din trecut cu cota parte distincta, la toate aceste costuri suplimentare ?

Multi dintre vechii profitori sunt astazi membrii de frunte prin partide si ne predau zilnic, lectii de igiena politica. Unii s-au fofilat prin administratia publica centrala si mai ales in cea locala, de unde dirijeaza fonduri europene, impart pamanturile retrocedate, etc. Altii si-au construit prin afaceri cu statul imperii economice si financiare, au proprietati nenumarate, s-au spalat de toate relele. Destui sunt si cei care se erijeaza in revolutionari.

Prin taxe si impozite, platim noi toti cetatenii, la fel. De ce ?

Vecinii nostrii cum s-or fi descurcat ? Ei nu ajung la instantele europene decat foarte rar. Astfel de analize nu ar fi importante pentru cetateanul roman ? Statistic, cat platim fiecare din buzunarul propriu pentru nedreptati facute de altii ?

Doresc prea mult ?

Festivismul duce la noi inegalitati

Despre pensii si pensionari s-a scris si se va mai scrie. Despre legi de pensionare speciale in favoarea unor categorii de pensionari din justitie, politie, armata, corpul diplomatic, etc. se scrie de ceva vreme si nu se intampla nimic spectaculos. Marea masa a pensionarilor se zbate din greu, „profitand” de efectele unei lege a pensiilor care creaza multe discriminari intre pensionari cu aceeasi vechime in munca, aceeasi perioada de cotizare si aceleasi sume cotizate de-alungul anilor.

Festivismul recalcularii pensiilor din 2005 a trecut. Pensionarii si-au dat seama ca au fost pacaliti inca o data, cei care au lucrat in grupe de munca fiind cei mai vitregiti. S-a incercat o „dregere” in anul 2006 prin recunoasterea partiala a lucrului in grupe de munca, dar numai pentru pensionarii care au lucrat efectiv 25 de ani in grupa I. Ca si cum cei care au lucrat numai 24 de ani in grupa I sau multi ani in grupa II-a nu au dreptul sa li se recunoasca acest lucru (ma refer aici la recunoastere in punctaj suplimentar la pensie, nu in vechime totala).

In 2007 se face iarasi valva cu acordarea unui ajutor pentru sotul supravietuitor, fara a se insista pe faptul ca se va acorda numai in baza unei cereri a pensionarului, ca se va acorda numai pentru pensionarii ramasi singuri, care au fost casatoriti minim 10 ani cu sotul decedat si numai daca au o pensie mai mica de 364 lei. Ajutorul ar fi de 110 lei pe luna. Ca nenoroc se poate considera faptul ca sotul a decedat la 61 ani, cand isi facuse deja dosarul de pensie, dar nu a mai apucat sa vada decizia de pensionare ? Sotul supravietuitor nu beneficiaza de ajutor, pentru ca decedatul nu apare in acte drept pensionar.

Ce a creat acest nou motiv de festivism ? Sunt cozi interminabile pe la casele de pensii, inghesuiala cat cuprinde, injuraturi si neliniste in randul pensionarilor. Si lucrul pe care nu l-a sesizat inca presa: crearea unei noi inegalitati intre pensionarii care au aceeasi vechime, dar care avand functii si/ sau meserii diferite, au cotizat diferit, motiv pentru care au si pensii diferite valoric. Mai explicit: un pensionar care in prezent are 400 lei pensie, va fi depasit de un pensionar care are in prezent 300 lei, acesta din urma beneficiind de ajutorul pentru sotul supravietuitor (cei 110 lei in plus pe luna).

Este corect ? Dupa parerea mea, nu. Se naste o noua inechitate.

Apar noi motive pentru contestari in instanta. Raspunsul Curtii constitutionale va fi de fiecare data cand va fi sesizata, acelasi – respinge exceptia de neconstitutionalitate, ca nefondata. De fapt, prin deciziile sale, Curtea constitutionala se refera numai la prevederi din legi existente, nu la cum ar trebui sa fie facute aceste legi. Oare de ce nu se pronunta din oficiu la orice lege votata de parlament si promulgata de catre presedinte ? Acest lucru ar trebui sa fie valabil si pentru institutia Avocatul poporului.

Haosul din sistemul de pensii continua. In curand se va ajunge si la Comisia de petitii a UE, dar numai dupa ce Consiliul national pentru combaterea discriminarii va da curs miilor de sesizari primite de la pensionari si nu se va ocupa doar de „jocuri politice, de imagine” (cum este avertismentul de discriminare primit de presedinte in urma marlaniei cu care s-a referit la o ziarista).

Pentru pensionari, solutia nu este acordarea de pomeni, cu iz electoral. Este necesara o lege unitara pentru toti pensionarii, disparitia legilor speciale si a ajutoarelor preferentiale (doresc sa cred ca acestea nu au tot un substrat clientelar).

Ma intreb, cand ne va trage UE de urechi, cu legea pensiilor ? Ce or fi semnat guvernantii nostri cand s-a negociat, la aderarea la UE, capitolul pensii. Deocamdata este un subiect TABU, lucru care ma face sa ma astept la ce-i mai rau pentru pensionari. Om vedea.

Sa ne in-zoim putin

Clasa politica damboviteana, cu obiceiuri vechi, batatorite pe ogoarele luptei pentru ciolan, nu este chiar ce ne dorim. Performantele sale sunt mediocre. Traseismul politic este o trasatura oarecum dominanta a multor politicieni care ne reprezinta (sau ar trebui sa ne reprezinte) in parlamentul tarii, la primarii, in consilile judetene, prin institutiile publice centrale si locale. Ei sunt peste tot si nu-i putem ignora, prea ne lovim zilnic de „neputinta” lor de a se transforma, de a se civiliza, de a se moderniza (luand insa doar ce este bun de la straini).

Vorbele grele care si le arunca politicienii intre ei, nu le fac cinste, nu-i recomanda ca aparatori ai limbii romane, nu sunt exemple de urmat pentru tineri.

Am selectat cateva expresii brute, „de alint” ale primului politician al tarii adresate celorlalti politicieni ai tarii si unele expresii „tampon” aplicate de politicieni primului vorbaret al tarii. De ce ? M-am gandit ca poate cineva va dori sa stranga intr-un volum care sa fie un document pentru urmasi, de cum nu trebuie siluita limba romana. Sa am si eu o contributie la acest volum de „expresii celebre”.

Ce urmeaza se poate incadra in ierarhia: Care scuipat improsca mai tare.

sectiunea 1 – Zicale prezidentiale, basesciene, „de alint” pentru clasa politica romaneasca:

–zoaie pe geam. O fi vruta sa zica ceva despre parbrize murdarite cu noroiul vorbelor prezidentiale.

–suspecti de serviciu ai clasei politice. Gandind astfel eu unul nu pricep cum mai ai indrazneala sa suspectezi pe cineva de lucruri necurate.

–lachei, mafioti, listaci. Cuvinte grele care intr-o democratie adevarata te duc la tribunal, se platesc daune morale serioase de catre cel care le foloseste, neputandu-le dovedi cu probe (e doar prezumtia de nevinovatie, nu ?). Se poate considera calomnie ? Eu cred ca da. De ce presedintele trebuie sa aiba imunitate pe perioada mandatului ? De ce parlamentarii trebuie sa aiba imunitate pentru vorbele grele, aruncate sub cupola parlamentului ? Sa fie de vina constitutia tarii ? Posibil.

–politruci, nomenclaturisti, securisti, care il impiedica sa ajunga la popor, sa explice el cum si ce se intampla in tara. Se uita cam repede ca a mai fost unul care le stia pe toate si a fost impuscat in decembrie 1989.

–322 de pavlovieni care raspund la comanda „aport” a lui Iliescu. Salivarea cainelui la aprinderea becului ar putea fi interpratata ca o dorinta neimplinita a sefului, dar numai atunci cand aplaudacii dumnealui sunt in primul rand al atacului la baioneta pe care il declanseaza la adresa adversarilor politici, cu orice ocazie care se iveste.

sectiunea 2 – Politicienii raspund cu aceeasi moneda. 

Cum legea compensatiei trebuie sa actioneze, nici politicienii nu se lasa mai prejos. Iata niste „alinturi”, adresate de catre acestia spre seful statului:

–animal politic aproape perfect. Este adevarat ca ne tragem cu totii din maimuta, dar nu inteleg de ce trebuie sa existe si un comportament specific acestui animal, in randul politicienilor. Te pomenesti ca dimensiunea creierului este apropiata, la politicieni si maimuta si atunci se explica comportamentul specific plimbaretilor prin copaci, momentan coborati printre noi.

–stergator de parbriz. Daca te gandesti ca noroiul si zoaiele trebuie indepartate de pe geam, ca sa ai vedere la drum, ar exista o logica, in exprimarea celui care a folosit expresia pentru a-l „alinta” pe presedinte, dar in acelasi timp ma gandesc ca un stergator de parbriz trebuie sa fie imaculat, ori in cazul nostru nici macar nu se pune problema.

–cainele de paza al democratiei. Daca ce se intampla in limbajul actual al clasei politice este semn de democratie, eu unul ma pot lipsi de acest lucru. De caine este nevoie pentru a ne pazi de revenirea vremurilor trecute. Cine sa fie cainele ? Dupa parerea mea, noi toti cetatenii acestei tari putem deveni caini de paza. Cainele isi apara cu coltii proprietatea, chiar daca sta in spatele unui gard. Ruperea lantului si sarirea gardului sunt lucruri care pot deveni periculoase pentru cei care asmut cainele (a nu se uita decembrie 1989).

–Basputin, Zeus. Legatura cu istoria mi se pare pur intamplatoare, neputand avea nicio legatura cu realitatea. Comparatia frizeaza ridicolul sau chiar acest lucru s-a dorit ? 

Si politica poate naste monstrii, nu-i asa ?

Gata, mi se face greata. Nu voi mai „colectiona” astfel de vorbe. 

Evenimentul din decembrie 1989

De 18 ani incoace am auzit fel de fel de interpretari aduse celor petrecute in decembrie 1989. Analisti de diferite orientari politice, cu interese diverse, dau intelesuri personale sau intelesuri agreate de cei pe care ii slujesc.

Zilele trecute o juna, care in 1989 probabil ca nu avea mai mult de 7-8 ani sustinea cu tarie ca in decembrie 1989 a fost o revolutie anticomunista si antisecurista. Nimic mai fals. Banc de adormit copii. Nu erau vremuri in care sa-ti permiti, avand copii, sa cracnesti pe fata, impotriva partidului comunist si a bratului sau inarmat, securitatea. Lumea se impaca cu situatia fara a protesta pe fata, fara a iubi comunismul si fara a fraterniza cu conducatorii comunisti. Toti se fereau de uneltele securitatii. Bancul politic spus intre prieteni verificati era un mijloc de descarcare nervoasa. Bula era la mare trecere atunci.

Ca unul care a trait acele vremuri, nu pot crede ca in decembrie 1989 a fost altceva decat o nemultumire generala si o rabufnire a populatiei ajunse la limita rabdarilor, care a iesit in strada din cauza lipsurilor de orice fel la care era supusa zilnic, din cauza gravei nestiinte si lipsei de informatii, in care eram tinuti, din cauza ca aproape nimeni nu se mai putea descurca cu cresterea copiilor, din motiv ca auzeau cum la vecini a fost posibil sa se schimbe ceva.

Nu cred ca foloseste nimanui din aceasta tara, sa se incerce deturnarea evenimentului spre scheme stabilite prin birouri ascunse, de minti „bolnave” de scenarita.

Sa nu uitam ca in tara aceasta au fost totusi peste 2 milioane de membrii ai partidului comunist, din care daca au fost 100.000 de comunisti adevarati. Cum poti sa-i mai pacalesti astazi pe acestia, cu promisiuni desarte, cu „viziuni” cel putin ciudate despre viata pe care a trait-o ? Eu unul nu doresc sa-mi mai amintesc acele vremuri, fara a putea totusi uita si ierta pe cei care ne-au tinut in neagra nestiinta.

Sunt de acord ca trebuie sa stim, dar nu pot fi de acord cu modul in care unii incearca sa-si faca un capital politic pe seama unui lucru atat de serios.

Nu pot sa mai cred ca romanii vor mai putea fi pacaliti la nesfarsit.

Sa vezi si sa nu crezi

Citesc si ma minunez. Statul (adica tartorul care ia cu doua maini de la cetatean si-i da inapoi cu taraita) s-a hotarat sa restituie sumele reprezentand contributia individuala de asigurari socilale retinuta de la asigurati, platita in plus fata de plafonul maxim admis prin prevederile Legii nr. 19/ 2000 privind pensiile si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completariel ulterioare.

Modalitatea de restituire este stabilita prin ordinul ministrului muncii nr. 67/ 31.01.2008 (vezi monitorul oficial nr. 111/ 12.02.2008) pentru aplicarea unitara a prevederilor ordinului ministrului economiei si finantelor nr. 1646/ 31.07.2007.

Sa nu creada cineva ca va primi niste bani acasa. Nici nu ma asteptam la altceva, ca doar prin astfel de tertipuri (inginerii financiare in niciun caz minore, dar care nu sunt considerate penale sau nici macar contraventionale) apar niste bani care fac posibila o alta rectificare de buget.

Trebuie facuta cerere la  Casa nationala de pensii si asigurari sociale, insotita de copia cartii de identitate/ buletinului solicitantului. Fara cerere nici nu se pune problema restituirii (asta este prima chichita a actului normativ).

Alta prevedere a normativului, de data aceasta favorabila asiguratilor, este ca pentru perioada 01.04.2001 (intrarea in vigoare a legii pensiilor) – 26.10.2007 (data publicarii in MO a ordinului MEF), prescriptia fiind suspendata, termenul de 5 ani de prescriere incepe sa curga de la data publicarii ordinului MEF.

Cui se adreseaza reglementarile ? Ca sa nu lasam banii la stat, toti asiguratii care au desfasurat activitati salarizate la mai multi angajatori si au realizat in intervalul 01.04.2001 – 31.07.2007 venituri brute mai mari decat plafonul maxim prevazut de lege, pana la care s-a datorat contributia individuala de asigurari sociale, sa navaleasca cu misive (prin posta) asupra CNPAS. 

Ca sa isi calculeze fiecare ce bani are de primit inapoi, iata plafoanele maximale de calcul a contributiei individuale de asigurari sociale de stat pentru perioada 01.04.2001 – 31.07.2007: anul 2001 – 12.445.959 lei, anul 2002 – 16.746.000 lei, anul 2003 – 34.810.000 lei, anul 2004 – 38.410.000 lei, anul 2005 – 46.055.000 lei, respectiv 4.605 lei noi, anul 2006 – 5.385 lei, anul 2007 – 6.350 lei.  Daca ati castigat mai mult, cereti banii inapoi.

Cum contributia sociala individuala a fiecaruia este de 9,5 % indiferent de conditiile de munca, aplicata la salariul brut, cei care au tras din greu pentru ei si familia lor ar avea ceva bani de recuperat. 

Sa nu va mire daca primiti vreo adresa de raspuns de la CNPAS, ca ar mai trebui ceva documente. Spiritul dambovitean nu dispare asa usor. In normativ este o prevedere (alta chichita) care spune ca in situatia in care CNPAS dupa verificarea in baza de date proprie, mai are nevoie de ceva, va solicita asiguratului sau dupa caz, casei teritoriale de pensii, in scris, prezentarea documentelor suplimentare. Cum fiecare dintre noi cunoaste cam de ce situatii dispun institutiile publice, exista posibilitatea majora sa i se solicite si alte documente.

O astfel de abordare nu poate dura mai putin de 5-6 luni de la data trimiterii solicitarii fiecaruia catre CNPAS. Este totusi singura modalitate.

In final, solicitantul primeste o decizie de restituire de la bugetul asigurarilor sociale de stat, urmand sa-si incaseze banii de la trezorerie.

Curaj. Eu am experienta unor astfel de demersuri. Cine insista are si succes, de regula.