Archive for the ‘topuri clasamente ierarhii’ Category

Fotbalism versus futbolism

mai 19, 2010

In Romania este greu de facut un clasament legat de fotbal sau de futbol, ca sport in sine, plecand de la investitii in infrastructura si in sportivi, continuand cu performantele sportive, interne si externe (te apuca rasul-plansul ?!) si in final inventariind beneficiile financiare aduse de sportivi celor care investesc. Multi sunt cei care se lauda cat de mult investesc, doar 1-2 au insa dreptul moral sa se laude.

Nu ma refer aici la clasamentul sportiv, prin acumulare de puncte. De ce ? Sunt destule voci prin presa care sustin ca aceste clasamente nu sunt tocmai cinstite, ca se umbla in continuare la arbitrii (vezi cazul Penescu), ca reciprocitatile nu au disparut definitiv, ca sunt interese financiare meschine, ale conducatorilor, adversari declarati in gura mare pe la tv, in sport, dar prieteni la toarta, in afaceri nu tocmai oneroase. Numai Mitica de la liga vede totul in roz si apreciaza „progresul” nemaivazut al campionatului pe care il patroneaza.

Citeam undeva un titlu de articol (nu retin exact unde) ca fandaxia bantuie prin fotbalul romanesc. Nu am fost curios sa ma luminez, ce voia sa spuna cel care scrisese articolul. Am luat totusi DEX-ul si am citit: fandaxie = manie, ticneala, aiureala. Parerea mea ? Se discuta prea mult prin emisiuni de profil, cu asa zisi oameni de fotbal, despre niste corifei ai fotbalului autohton, scufundat de fapt, in mediocritate, afacerism si aranjamente cu iz penal. Manie ? Poate din cea proletara, cand vezi cat de infantil gandesc si se exprima, unii. Ticneala ? Se poate discuta. Aireala ? Cat cuprinde. Cui foloseste ? Sportului in sine, in niciun caz.

Dupa rezultate slabe sau dupa aranjamente de culise, auzi antrenori, jucatori sau conducatori de cluburi zicand – imi asum intreaga raspundere pentru rezultat. Ce or vrea sa spuna de fapt, in afara de a arunca o vorba in vant ? Se intampla des sa fie schimbati antrenorii, sa fie trimisi la echipa a 2-a simulantii si profitorii sportivi. Conducatorii de club sunt  sanctionati prin benere defaimatoare (sau poate nu), de voci nemultumite strigand din gloata furioasa de suporteri, prin injuraturi birjeresti si batai intre asa zisii suporteri sau acestia si jandarmi. Legea nu se aplica. Amenzile date de liga se injumatatesc la recurs. Conducatorii de club nu raspund in fata nimanui, pe motiv ca ei investesc. Vorba vine investesc, in conditiile in care purtatori de crampoane sunt adusi de peste mari si tari, populand pana la refuz, echipele romanesti, astfel incat romanii din lot ii numeri pe degete. Si se mira oficialii de nivelul intern al fotbalului romanesc. Se agita sefii de la federatie si liga, ca echipele romanesti clacheaza in tururile preliminare ale competitiilor internationale.

Fiind vorba de fotbal, am intocmit un clasament Gura mare si infantilism in fotbal.

-Locul I cu coronita (de parlamentar european) – inteligibilul Gigi Becali. Iata viziunea lui despre sportul in care investeste (sau macar asa sustine peste tot, unde il asculta cineva) – Toja pac bufa – bufa, Kapetanos gol tara-para (din jena, probabil, nu a scris redactorul, tarta-parta). Cum traduc eu viziunea latifundiarului ? Echipa patronata de miliardar joaca ceva in genul: visand la extraterestrii in poarta, nati-o tie, dami-o mie, in aparare, tarta-parta pana la 16 m si apoi spit in mingea proiectata in cuc (adica in vazduh, in vorbirea populara).

Locul I – ebenist al limbii de lemn, din cea mai nobila esenta – Cornel Dinu. Ce zice el despre Gigi Becali – Gigisor suge banii Stelei. E o cacareaza de om. Depozitar al unor anume cunostinte despre fotbal, netraduse insa pe terenul de fotbal, in rezultate pe masura analizei critice pe care o practica, Cornel Dinu are totusi voia suporterului din mine, sa se exprime public. Cum ? Este problema domniei sale. A fost totusi fotbalist, nu purtator de crampoane. Pentru a analiza ce spune de fapt C.D, citez cateva fraze scrise sub titlul – Injuraturi cordiale, de Lelia Munteanu (cea care l-a si caracterizat drept ebenist). Auzi cum suna  – „Intr-un elan transcendental propedeutic, C.D, cu inconfundabila-i elocventa deloc obnubilata, l-a facut pe Gigi Becali, cacareaza. Printr-o inferenta locvace, ……”, s.a.m.d, in acelasi stil. Eu unul nu am inteles nimic, ca de altfel din 90 % din frazele lansate de C.D spre deliciul necuvantatoarelor din fotbal.

Locul II – afaceristul Vasile Turcu. Expresiile sale celebre, despre fotbalul practicat pe maidan, in general si contrele nemiloase, cu ceilalati investitori si conducatori de cluburi, de aceeasi factura cu el, umplu paginile ziarelor de sport si fac deliciul vorbitorilor pe la televiziuni. Ce zice omul ? La ce mecla are Bonetti, l-as pune sa-mi pazeasca strugurii, ca sa sperie pasarile. Rade ciob de oala sparta, unde era Cupidon. Sau, catre Iuliu Muresan – i-a murit cocoselul si da din limba. Toate bune si frumoase, ca doar pupeze si cocalari, ca in fotbal, rar gasesti pe altundeva.

Locul III – maestrul sumo (cum singur se considera) Iancu de Timisoara. Ce zice el despre fotbal ? M-am saturat de fotbalul din Romania. E mizerabil, jegos. Cine l-o fi facut asa ? Conducatorii din fotbal nu au niciun „merit”. Nu ei sunt cei care agita spiritele si contesta orice. Nu ei sunt cei care in goana dupa profit imediat, cu investitii minime, au adus in tara, sute de simulanti in ale fotbalului. Nu ei sunt cei care se „alinta” zilnic, in public. Nici usturoi nu au mancat, nici gura nu le miroase. Nu ei sunt cei care fac vizite dese pe la parchet si dau cu subsemnatu si cu presupusu.

M-am intrebat intotdeauna – infantilismul sa fie o „calitate” sau doar o obisnuita a oamenilor de fotbal ? Ma uit pe la straini (englezi, francezi, nemti, spanioli). Vezi conducatori de cluburi care stau civilizat, in tribuna, unul langa altul, la meci. Nu se contreaza in public. Nu dau declaratii sforaitoare. Rezultatul ? Pai nu se vede ? Echipele lor castiga campionate, cupe europene si mondiale.

Dar de fapt, ar trebui sa dispara presa sportiva din Romania ? Daca se vinde hartia plina de balacareli si vorbe fara perdea, de ce ar renunta presa sa scrie astfel ? Poate doar din respect pentru meseria de ziarist. Este cazul ? Cine mai stie !   😦

Reclame

Vorbe cu talc sau simple vorbe, la alegere

februarie 2, 2010

In ultima vreme am cam neglijat categoria – topuri, clasamente, ierarhii – din simplul motiv ca am vrut sa ma detasez pur si simplu de balacarelile zilnice de pe micul ecran si prin urmare stau cat mai putin in fata televizorului. Dezamagirea care m-a cuprins dupa alegerile pentru presedinte din noiembrie 2009, m-a facut sa cred si mai mult in actualitatea sloganului (nu stiu de cine inventat) – fiecare popor pe limba lui piere. Si continuarea – fiecare popor are conducatorul pe care il merita.

Este si o perioada propice pentru mine, de a face bani, chiar daca aceasta criza care nu se mai termina isca in continuare vii dezbateri (aiurea, sunt pareri pe care nu le baga nimeni in seama, spuse de catre aceeasi invitati in studio,  zilnic), intretinute de televiziunile de stiri (ca doar din asta isi castiga banii). 

Am colectat ca de obicei vorbe, pe care incerc sa le grupez in:

Ierarhia – vorbe cu talc, repetate la gura sobei (a se mai putea citi – in fotoliu, langa caloriferul cald din sufragerie).

-Locul 1 cu felicitari – carcotasul Huidu (intr-un moment de adanca inspiratie literara si profunda analiza politica, a show-urilor de profil, care continua sa le macine nervii, unora – ramasi Gica Contra la actualul presedinte, inca rabdatori si increzatori in schimbare, dar alene pircotind, ca doar nu era sa zic -torcand precum matele pe plita calda a sobei de tuci, din bucataria de la tara) – La olimpiada de iarna de la Vancouver, Romania poate prezenta o echipa completa, care sa concureze la „curling”, formata din Badea, Gadea, Ciutacu si Stan, echipa fiind antrenata si sponsorizata de hocheistul turnator Felix de Grivco. Poate am adus mici adaugiri si sublinieri nevinovate, la zisele initiale ale lui Serbanica (nu am avut la indemana casetofonul, care oricum este cam impovarat de ani si oarecum stricat), dar am pastrat esenta. Clementa imi poate fi acordata.   😀   Ce sa mai comentez ? S-a spus aproape totul. Ce este totusi, neclar ? Stilul de lucru al echipei va continua pe acelasi calapod inca 5 ani ? A cam trecut timpul. Dupa parerea mea, daca echipa nu schimba urgent personajul aflat in vizor (care oricum nu va mai candida in 2014, deci nu mai are nevoie de „sustinere”), tot mai putini concetateni vor fi dispusi sa-i asculte.

Locul 2 – Divertis (analiza umoristica a Ciclotronului aflat in dotarea PSD) – Ionul Iliescu ciocneste prostonul Geoana si rezulta antimaterie cenusie. Cat este adevar si cat este profunzime in gandire, cat este batjocura la „inteligenta”  de serviciu a cetateanului simplu ? Eu unul nu pot pricepe, cum M.Geoana, aflat in campanie presedintiala, pe ultima suta de metri, cu reale sanse de castig, este atras in capcana sau obligat de forte oculte (cine mai poate stii ?) sa-l viziteze nocturn, oarecum pe furis (dar nu destul de inteligent) pe cel mai blamat om de afaceri din Romania – celebrul domn S.O.Vantu, care singur recunoaste in direct, la tv, ca a profitat din plin de portite legislative, pentru a se imbogati (altfel zis – a gasit prostii).

-Locul 3 – C.T. Popescu (declaratie la iesirea de la vot, in noiembrie 2009) – Simt nevoia sa ma spal pe maini dupa ce am bagat votul asta in urna.  Asa o fi, ca prea zicea cu foc si adanca manie proletara. Nu a stiut sa ne spuna, insa, tocmai, la ce a folosit votul sau. Dupa ziua alegerilor, subit, energicul formator de opinie nu a mai facut niciun fel de declaratii, cu subiect electoral, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si totul a reintrat in normal. Poate nu am inteles eu exact, ce voia sa spuna, la iesirea de la urne. 

Mentiune 1 – Teo (intr-o pauza de promovare de manele, dar cu sinceritate de gazetar, de altfel lesne de inteles, nu ?) – Suntem toti niste mascarici demni de scarba, care venim si ne schimonosim la tv, tragem niste filozofii in care nici macar noi nu credem, plecam acasa si avem exact aceleasi probleme ca si oamenii obisnuiti. Totdeauna, gura pacatosului adevar graieste – zice o alta vorba din batrani. Unii mai rautaciosi si mai vulgari, dintre auditorii realizatoarei tv, stransi ciopor in jurul dumneaei, ar putea chiar continua, referindu-se la mascarici – cum n-au mancat rahat, nici gura nu le pute.

Mentiune 2 – Alteta sa regala, printul Duda (intr-o interventie pasagera la un post tv, in zilele cand inca mai credea ca romanii sunt pregatiti sa accepte ca presedinte un reprezentant al casei regale a Romaniei) – presedintele actual a privatizat statul roman, iar presedintele viitor va continua privatizarea. Cum multe dintre privatizarile din Romania ultimilor 20 de ani au fost facute, cel putin cu cantec (asa zice lumea pe la colturi, presa, politicienii cand se contreaza intre ei, in public, dar judecatorii nu s-au pronuntat inca), ce importanta ar putea sa mai aiba – cine, cum, de ce, cu cine sau de cine, se privatizeaza chiar statul ? Candva, undeva, de la cineva – poate vom afla si unele raspunsuri. Sincer ? Nu cred ca regalitatea ar putea fi o solutie pentru Romania.

Un castig sigur al democratiei, de dupa decembrie 1989 – fiecare dintre noi poate sa-si dea cu parerea, public, lucru pe care incerc sa-l fac si eu. Ca unii dau in continuare cu mucii in fasole, este cu totul altceva. Poate in urmatorii 20-30 de ani, desi fasolea va ramane mancarea preferata a romanilor, de ziua nationala, totusi sistemul sanitar (in special componenta de deratizare) va face progrese efective, vizibile, iar „racelile de sezon” vor fi inregistrate tot mai rar drept cazuri de derapaje de comportament.  Vrabia, malai viseaza.   😛

Festivism la urne

noiembrie 22, 2009

Am incercat in ultimele zile sa ma detasez de agitatia din jurul alegerilor, sa incerc sa-mi formulez o idee care sa ma indrepte spre urnele de vot. M-am lovit in ultima instanta, de motivul real al referendumului, cantarind ce este in favoarea mea, sa ma fac ca ploua la intrebarile pentru referendum (pe care le consider puse tendentios, desi sunt de acord ca sunt prea multi parlamentari si mai putini fiind poate vor reprezenta cu adevarat pe cei care ii aleg) si sa nu iau buletinele de vot. Trasul liniei in dreptul semnaturii celui care nu doreste sa voteze pentru referendum mi s-a parut o sursa sigura de fraudare a votului.

Initial, titlul articolului trebuia sa fie – Niste tarani, politicienii astia. Uitandu-ma insa azi dimineata la televizor si vazand cozile din Gara de Nord, de la cele 2 urne de vot si prinzand tocmai „spiciul” prefectului capitalei, care se lauda cu ce a facut el – doar le-a atras atentia primarilor de sector, printr-o adresa, sa puna mai multe urne, in locurile aglomerate si a constatat in ziua anterioara alegerilor (adica ieri), ca nu l-au ascultat – mi-am schimbat optiunea pentru titlu. Uitandu-ma la figurile celor care stateau la coada, in Gara de Nord, ca sa voteze, nu am putut sa nu ma intreb – de ce se amana – plantarea unor dispozitive de vot electronic, macar in locurile zilnic aglomerate si se recurge tot la pusul degetului pe cel care ti-l indica seful, sa-l votezi. Probabil este mai sigur ca se va alege cine trebuie.  😦  Oricum taranii autentici au mult bun simt.

Cand am vazut de dimineata, pe ecranele televizorului, cum „catelusii de partid”, asteptau cuminti in strada, sa apara El lidero de partid sa-si dea votul, iarasi mi-am adus aminte de zilele tineretii mele, cand student fiind ne duceau cu cardul la vot. Cui foloseste sa ne amagim ? Poate doar politicienilor, care doresc sa aiba in albumul de familie, poze de la alegeri. Sau mai stii, sunt si astea (adica pozele), „marturii ale servilismului” de partid si de stat.

Cand cu doua seri in urma, a fost la televizor – Marea confruntare, din aceeasi curiozitate care ma stapaneste, mi-am propus sa rezist cu stoicism, cat mai mult posibil pe programele care transmit „afacerea politica” a celor 3, poate voi gasi raspuns la dilema mea – daca merg la vot, eu cu cine votez ? Din confruntarea celor 3 nu am putut sa-mi aleg un preferat, niciunul nu ma reprezinta cu adevarat, din diverse motive, pe care nu le voi insira. Prea multa gargara si lovituri sub centura. Prea putine lucruri concrete. Daca ar fi posibila combinarea celor trei, probabil s-ar obtine, dupa parerea mea, un presedinte – cca. 60 % util zilelor in care traim, multumitor poate pentru majoritatea romanilor.

Nu sunt de acord cu ideea – cei care lipsesc de la urne nu trebuie sa vorbeasca. De ce nu inteleg oare politicienii (inventatorii si cei care promoveaza ideea), ca absenta de la urne este o palma, data cu pumnul de catre cetateni, pentru intreaga clasa politica ? De ce nu se straduiesc politicienii sa atraga cetatenii la urne, prin programe concrete, prin dezbateri civilizate si pe intelesul tuturor, prin fapte nu doar prin vorbe si promisiuni ? De ce trebuie sa se schimbe cetatenii alegatori si nu politicienii ?

Nu sunt de acord cu ideea – numai noi care votam (de cele mai multe ori pentru alegerea celui mai putin rau) avem dreptul sa vorbim. De ce ? Tot alegand mereu raul cel mai mic, am ajuns ca dupa 20 de ani de la marea schimbare din decembrie 1989 sa ne regasim tot in saracie, sa ne zbatem in continuare pentru a ajunge si noi doar sa visam la ce au deja de mult timp, strainii si vedem acuma cu ochii nostrii, prin Europa si prin lume. Nu contest si nu voi contesta niciodata deschiderea catre lume, de care am beneficiat dupa decembrie 1989. Nu sunt un nostalgic al comunismului si nu cred ca acele vremuri au fost faste pentru romani.

Am selectat cateva – Vorbe politice execrabile, spuse de catre actuali candidati la presedintie si membrii in staful lor de campanie, in timpul campaniei electorale, oficiale si nu numai, pentru alintul contacandidatilor, cu speranta ca pot pune si eu osul la caracterizarea individuala a candidatilor, la a stabili capacitatea lor de bun simt, intelectuala, politica, economica, etc., de a servi interesele cetatenilor. Nu este o ierarhizare a vorbelor politice, un clasament sau un top.

Traian Basescu – Sida este mai sanatoasa decat Hrebenciuc (cu referire la unul din sfatuitorii oficiali, din umbra, ai lui Mircea Geoana). Actualul presedinte, probabil nu are date concrete, de la sursele sale de informare, altele decat cele ale cetateanului de rand, despre numarul victimelor facute de catre sida, in lume si in Romania, pentru a face o astfel de declaratie iresponsabila sau dl. senator Hrebenciuc (totusi un ales al cetatenilor din judetul sau) trebuie cercetat pentru genocid si crima impotriva umanitatii.

Traian Basescu (despre el insusi) – M-ati descris toti ca fiind un monstru. Nu cred ca o coalizare a tuturor politicienilor, din alte partide decat PDL, impotriva sa, ii da ocazia domnului presedinte sa se autointituleze ca un monstru. Poate domnia sa nu indrazneste sa ne spuna ce are de gand sa faca, in continuare, cu Romania si romanii, daca va fi reales. Doamne pazeste, sa se adevereasca – ca va fi un monstru.

Sergiu Andon (senator PC, in sprijinul candidatului Mircea Geoana, analizand evolutia actualului presedinte, la Antena 3, in cei 5 ani de mandat) – Este vorba de priaprism constitutional la presedintele Basescu, care ori de cate ori a avut ocazia a violat constitutia. Amestecand politica cu prostitutia, cu infractiuni pedepsite prin codul penal, cu deficiente de sanatate umana, mentionate de tratatele de medicina umana, politicienii au ajuns in haznaua cu vorbe politice, in care se mozolesc astazi pe toate canalele de stiri si nu numai.

Norica Nicolai (europarlamentar, din staful candidatului Crin Antonescu, intr-o emisiune la Antena 3, referitoare la consultarea partidelor de catre presedinte) – Trebuie sa gandesti cu ovarele ca sa mai crezi in invitatiile lui Traian Basescu. Din cate stiu eu, ovarele au alt rol in corpul unei femei, decat sa gandeasca cu ele. Probabil ca este o motivatie labila, a nasterii unor copii care ajunsi ulterior politicieni, se fac ca gandesc in folosul cetateanului.

Sorin Oprescu – Geoana este ca un inger pe dric. Experienta sa de medic, ii da probabil dreptul lui S. Oprescu sa cunoasca in de aproape legatura stransa care exista intre cetateanul condamnat de un sistem de sanatate deficitar – insa gratuit din punct de vedere constitutional (patronat de catre actualii politicieni), sa plateasca din buzunar si ce nu consuma (tratamentul medical), respectiv dricul care ii duce pe ultimul drum pe cei care au „beneficiat” de asistenta medicala gratuita.

Traian Basescu (catre toti contracandidatii sai, la un miting electoral la Constanta, unde a primit de la politrucii de campanie, un buzdugan si un scut) – Lupt impotriva sistemului ticalosit si apar romanii de moguli. S-a completat la un alt miting electoral (parca la Calarasi) – Voi lupta pana le va iesi din cap ca pot pune mana pe tara. Si ficatul si inima si mintea mea sunt sanatoase. Patetic, ca de obicei, actualul presedinte a facut spectacol electoral, gratuit (de data aceasta spectatorii au primit „atentii”, nu au fost nevoiti sa cumpere bilet), pentru pulimea PDL, care impinsa de la spate in autocare si dirijata fiind de politrucii de serviciu ai partidului, gusta inca glumele prezidentiale.

Calin Antonescu – Basescu este caricatura lui Ceausescu. Cat de usor uitam noi romanii, vremurile de restriste si de privatiuni la care am fost supusi, noi cetatenii simplii ai acestei tari, in fostul regim. Ca trebuie sa actionam pentru a preveni derapaje ca cele din fostul regim sunt de acord, dar comparatii de acest gen sunt totusi greu de imaginat, in zilele de azi.

Am mentionat cateva pareri ale celor care isi „platesc” linistea electorala prin declaratii fara continut sau care cand candideaza la cea mai inalta functie in stat, au impresia ca orice le este permis. Prostimea suporta doar orice, nu-i asa ? Ramane de vazut.

Mai am timp sa ma gandesc pana la ora 21, cand se inchid urnele de vot. Oricum, candidatul pe care voi pune stampila nu va avea sanse sa intre in turul doi. De ce ? Romanii (na, ca vorbesc si eu in numele lor) inca nu s-au saturat de ceea ce patimesc de 20 de ani incoace si doresc sa continue tot asa. Alternativele fiecaruia dintre cei 3 mari favoriti, dupa parerea mea, nu difera prea mult intre ele. Niciunul, dintre cei 3, nu ofera o garantie pentru cetatean. Nu m-au convins ca doresc si ca pot produce schimbarea. Poate ma insel. Sper sa ma insel, macar acuma, desi in ultimii 20 de ani, nu m-am inselat in privinta celor aflati la vedere, cu putere de decizie. La ce a folosit ca nu m-am inselat eu ?

Poate la turul doi de scrutin, voi putea vota in sprijinul unui candidat care sa ne aduca bunastarea pe care ne-o dorim toti. Nu cred ca voi mai putea vota inca o data pe cel care va fi mai putin rau. Sper sa pot alege pe cel care o sa-l votez in turul 1 (daca voi ajunge la urne).  😀

Unde s-a rasturnat carul cu prosti

octombrie 8, 2009

Caracalul este cunoscut in zvonistica populara si in „reteaua” verbala de bancuri a romanilor cu darul umorului, drept locul mirific din peisajul autohton, unde s-a rasturnat carul cu prosti. Plecand de la locul sacru al plamadirii romanilor saraci cu duhul, s-au nascut o multime de bancuri cu si despre caracaleni (olteni). In povestirile oltenesti ale hatrilor de ocazie si-au facut loc cele 10 minuni ale Caracalului (imi amintesc doar 2 -cimitirul este situat pe strada Invierii si de la firma pusa pe baia comunala, a cazut litera B si a ramas – aia comunala, etc.).

Fara a fi malitios, recunosc oamenii de calitate ai Caracalului. Toata stima pentru acestia. Caracalenii au si de ce sa fie mandrii.

Actiunile unor conducatori autohtoni ai zilelor noastre, ai unor sefi de institutii ale statului, ai unor patroni sau a unor oameni simpli (obligati de cei care ii platesc sa procedeze ca in filmele cu oameni prosti) contrazic de multe ori ceea ce era atat de evident in perceperea populara. Tot mai des, apar fapte care contrazic zicala populara – carul cu prosti s-a rasturnat la Caracal.

Fapte anapoda, vizand de cele mai multe ori grotescul (colectionate de catre mine) mi-au dat ideea de a le grupa in        

Sectiunea – Carul cu prosti nu s-a rasturnat la Caracal.

Fara a le clasifica in vreun fel – in topuri, clasamente, ierarhii – unele fapte pot fi considerate adevarate comportamente inutile sau fapte a caror eficacitate lasa cel putin de dorit.  8)

Iata ce am colectionat:

O masina de pompieri, plecata sa stinga un incendiu, s-a rasturnat pe o strada din Bucuresti, fiind lovita in plin de un camion. Masina de pompieri avea pornite semnalizarile acustice si optice, dar soferul buclucas de pe camion, desi s-a dovedit ulterior ca  a auzit semnalul acustic, nu a acordat prioritate masinii de pompieri, care in incercarea disperata de a evita coliziunea, a lovit un refugiu de tramvai si apoi s-a rasturnat pe o parte. Nu s-a stabilit cine va stinge focul despagubirilor si al reparatiilor masinii de pompieri si ale camionului. Ca sa nu mai vorbim de suspendarea carnetului si a pierderii serviciului de catre soferul camionului. Am ramas cu o nedumerire (masinile nu s-au ciocnit in vreo intersectie, asa cum s-ar crede, ci in mijlocul strazii) – strada pe care circulau autovehiculele era asfaltata sau plina de hartoape, incapeau pe strada 2 masini una pe langa alta, bloca ceva postat pe carosabil, accesul sau iesirea din carosabil a camionului ?  Ce parere or avea edilii politici ai zonei de conflict ?

Un slujbas zelos, portar la un mall din Bucuresti, nu a lasat pompierii sositi la fata locului, sa intre in cladire, la etajul 3, pentru a stinge incendiul ale carui flacari ieseau deja pe geam, pana nu a primit aprobarea telefonica a sefului (nu s-a precizat daca era vorba de aprobare de la seful pazei, seful de magazin sau patronul). Nu s-au precizat eventualele pagubele suplimentare suferite de patron, pentru pierderea de timp a pompierilor (probabil telefonul izbavitor era ocupat sau patronul era la chef, ca doar nu s-o fi gandit cineva, ca pompierii aruncand cu apa peste tot, pagube mari tot s-ar fi produs). Ori patronul fiind asigurat la o firma de profil, s-a gandit sa mai recupereze si altfel de pierderi (in purul stil romanesc), decat cele produse de incendiu ?

In comuna Jina, judetul Sibiu este deja construita si receptionata o statie de epurare a apelor uzate. Frumos, remarcabil, cata grija pentru sanatatea cetateanului, toata stima si mandria. Ce te faci insa, statia de epurare nu poate fi pusa in functiune, deoarece satul nu are retea de canalizare, nu are nici studiu de impact si nici proiect pentru reteaua de canalizare, motiv pentru care nu poate accesa fonduri europene. Si uite asa s-a pus iarasi carul inaintea boilor. Daca ar fi numai atat ! Statia de epurare s-a construit cu fonduri de la ministerul mediului, deci de la buget. Inspectorii de mediu, oare nu aveau datoria sa cunoasca daca este oportuna statia de epurare ? Sau nu conteaza decat apartenenta politica a primarului, „cotizatia” acestuia la fondul de campanie al partidului si cu cine au votat cei cativa sateni prezenti la vot ? Mai mira pe cineva ineficienta guvernantilor ?

Ministerul transporturilor a achizitionat de curand 3 trenuri de mare viteza (viteza maxima 200 Km/ora). Poate zice cineva, ca nu se ingrijeste ministrul de modernizarea circulatiei pe caile ferate, ca nu se gandeste la confortul si timpul pasagerilor ? Si ce daca nu avem infrastructura pentru astfel de trenuri si nici macar sperante in urmatorii 10-15 ani ? Ce daca trebuie concediati 1500 de oameni din CFR, pentru ca bugetul ministerului este incorect facut si derulat numai pe interese si „bonusuri” ? Ce daca se intampla mai mereu deraieri de trenuri si „dezmembrari” de autovehicule, soldate cu zeci de victime umane, la trecerile de cale ferata, nesemnalizate corespunzator sau fara bariere, desi ar fi necesare ? Conteaza doar comisionul, nu-i asa ?

Mai exista oare vreo speranta pentru adoptarea unui comportament adecvat momentului, in situatii de criza ? Na, ca am zis-o ca un adevarat politician dambovitean, invitat permanent, sa-si dea cu parerea, la o sueta televizata, pe marginea crizei (economice, financiare, politice si de care o mai fi).  😛

Pericolul national

august 19, 2009

Am stat ceva timp la cotitura, pana sa ma luminez 😉 cum sta treaba cu „miscarea generalizata anti Basescu”, practicata in prezent de cei mai multi politicieni, adversari politici declarati ai presedintelui actual, in acest stil inconfundabil al politicii dambovitene, de bodega, care isi face tot mai multi adepti pe meleagurile patriei. Unora le sta bine, pe altii ii dezavantajeaza sau asa vreau eu sa cred.

M-am intrebat daca este vorba de o tragicomedie sau de o obsesie a rasturnarii actualului vechil. Sforarii peste sforarii. Sa fie vorba de o aiureala sau de un rau necesar? Sa inlocuim ceva rau, cu  ceva mai putin rau ? Sa fie vorba de o conspiratie pentru a-l determina pe actualul presedinte sa nu mai candideze ?

Daca o sa ajungem, dupa alegerile din noiembrie, la concluzia ca iarasi am cacarisit-o si o sa continuam sa tamaiem pana la noi alegeri ?

Daca o sa ne afundam si mai adanc in haznaua politicii dambovitene, care emana deja mirosuri pestilentiale si se remarca prin inconsecventa, populism, demagogie, clientelism, coruptie ?

„Limbajul pudic” al politicienilor nostrii ne trimite direct la mahala, in mijlocul unor rafuieli abjecte de limbaj stradal. Daca o sa fim nevoiti/ o sa fim in stare, noi cetatenii simpli ai acestei tari sa-i trimitem pe toti acesti taranoi politici, cu dictionarul in mana, la psiholog, pentru a fi tratati de limbajul obscen ? Poate, dupa tratament, vor putea sa se laude ca au pierdut bunul simt in politica si ca il declara nul.

Bine inteles ca nu m-am lamurit decat intr-o singura privinta – asa este in politica si pe la case mai mari, in speta prin tari cu democratii recunoscute, prin performantele sociale, economice, financiare, etc., obtinute. Este de inteles ca politicienii nostrii se alinieaza la „tehnica electorala”, promovata de consilierii straini, pe care ii platesc cu bani pesin. Carcotind putin, ma intreb – politicienii nostri i-or plati pe acesti consilieri, din propriul buzunar sau noi toti suntem cu mana adanc bagata in buzunar, ca de obiecei ? 😕

Ce am mai descoperit ? Contul inepuizabil al prostiei omenesti (ma refer aici la masa larga, de alegatori) este criteriu de performanta pentru politicienii nostrii. Mergand in aceeasi directie, am aflat ca politica poate naste „genii”.  Cum altfel, ar fi posibil, ca un analfabet si un agramat (Marian Vanghelie), sa-l numeasca pe Sorin Oprescu – loser si pe Elena Udrea – cata ? Am inteles, in sfarsit, ca banul nu este agramat. 😀

Incerc sa nu ma indepartez prea tare de categoria pe care am abordat-o in prezentul articol. Fara a face o ierarhizare, un clasament sau un top al vorbelor prezidentiale, am cules in timp, dupa ce actuala coalitie de guvernamant a fost adunata si blagoslovita de catre dl presedinte, cateva strambe prezidentiale, zise de catre dl. presedinte prin conferinte de presa, prin balciuri si talciocuri, la radio si la televizor, in timpul bailor de multime atat de dragi domniei sale.

Colectia Strambe prezidentiale – Lolek ataca, Bolek se conformeaza si Andrei rade de ei.

-Imi vad visul cu ochii, un guvern puternic. Ce sa-i faci, asa e la inceput, este nevoie de incurajare. 😛

Sper sa nu avem un nou guvern Patriciu – Vantu. Domnul presedinte are ceva indoieli, asupra unora dintre membrii cabinetului, la depunerea juramantului de catre membrii noului guvern. 🙂

Am sperat pana in ultima clipa, ca Tariceanu va renunta la dorinta de a fi premier. Domnul presedinte spera, imediat dupa aflarea rezultatelor de la parlamentare, sa nu fie nevoit sa arunce in lupta directa, de la inceput, pupilele domniei sale din PDL si sa se formeze mai intai, un guvern PSD-PNL, in care putea lovi in voie, mai ales ca incepusera sa apara semnele clare ale crizei. Ar fi fost mult mai usor pentru domnia sa, aburirea poporului si inlaturarea guvernului PSD-PNL, dupa 2-3 luni, inlocuit fiind in triumf, de un guvern monocolor PDL.  😀

Voi fi garantul sperantei romanilor ca 2009 nu va fi asa de rau. Investit prim ministru, dupa o noua evadare a lui Teodor Stolojan (sa fi vrut presedintele sa-l dea la o parte definitiv, dintre concurentii la un post de prim ministru ?), Emil Boc a rostit fraza de mai sus, probabil la inspiratia mentorului sau spiritual si politic. Poate a fost doar o repetitie. 😛

M-am dezamagit si pe mine cand am adus PSD la guvernare. Inceputul sicanarilor prezidentiale sau poate doar un preambul, la aplicarea consecventa a dictonului latin – „divide et impera”. 😛

Intentionez sa-i mai tin in brate, desi nu imi place ce se intampla. Domnul presedinte nu mai are rabdare, indicatiile domniei sale prin firul rosu se amana nepermis de mult – cica se tergiverseaza prea mult, atacarea unor masuri reformiste. Sa fi gandit inca de atunci, dl presedinte, mareata masura reformista – reduceti cu 20 % personalul bugetar ? 8)

Coalitia PSD-PDL ingroapa Romania. Nu fac reforme structurale, se ocupa de chestiuni derizorii. In viziunea dlui. presedinte, afacerile cu iz penal din ministerul sportului si din ministerul turismului sunt chestiuni derizorii. Gresiti profund dle. presedinte,  chiar ne intereseaza ce fac pupilele dv. cu banii nostri. Se apropie data alegerilor prezidentiale, dl presedinte incepe sa se disocieze de gaselnita guvernamentala oblojita de domnia sa. Visul dlui. presedinte de a guverna domnia sa insusi, prin Emil Boc, incepe sa devina un cosmar. Criza loveste puternic, somerii se inmultesc, saracia face tot mai multe victime. Tara tinde sa devina muribunda, indreptandu-se spre faliment. Apare totusi FMI, care „intelegator” ne da bani pentru salarii si pensii, dar cu conditii inumane pentru cei multi. 😦

In coalitie reusesc sa ingroape subiect dupa subiect.  Incercari disperate ale dlui presedinte pentru a-si pastra imaginea de reformist (cel putin, asa cred ca are impresia domnia sa 😐 ). Dl. presedinte arunca pe piata si celebra sa cugetare – „iau in calcul posibilitatea de a nu mai candida”. Sa fim seriosi, cine va mai crede, dle. presedinte ? Cand va uitati dimineata, in oglinda, dvs. credeti ? Si candidand ca independent, nu mai puteti pacali pe nimeni. Dar daca ? Ati face o figura care ar aminti de predecesorul dvs., presedintele Emil Constantinescu, invins de catre securisti. Pe dvs., cine ar urma sa va fi invins ? 8)

Legenda: Lolek – dl. presedinte, Bolek – primul ministru, Andrei – poporul, pe care politicienii experimenteaza permanent, noi tehnici democratice. Ultimul experiment, in iures patri0tic – 10 zile de concediu fara plata pentru toti bugetarii, in numele unei solidaritati mult trambitate, in ultima vreme. Nici vorba de o adevarata curba de sacrificiu pentru salariatii bugetari, in prag de nou an scolar, nici vorba de incompetenta guvernantilor si a politicienilor nostri, in general. 😀

Sa fie oare adevarat – oricine este de preferat in locul presedintelui Basescu ? Sa fie fostul presedinte – Ion Iliescu, un nou oracol ?

Mi-am adus aminte de niste cuvinte citite, candva – nu conteaza limba in care visam. Super tare. 😐

Ne ramane sa visam.

Marlani si marlanismele lor

iulie 19, 2009

Politica damboviteana s-a confruntat, in ultimii 20 de ani, adeseori, cu multe gesturi reprobabile, care au agitat masele de vasnici doritori in ale scandalului public, au creat discutii aprige pe scena politica, au dus la „infierarea” politicienilor, de catre adversarii lor politici.

Tonul marlaniei politice se pare ca a fost dat de catre eternul nostru presedinte jucator – dl.  Basescu. Domnia sa  i-a „inspirat” pe multi alti politicieni, care vazand ca atitudinea maidaneza prinde mai usor la masele largi de purtatori de maini care se ridica la comanda scurta – votati, care utilizeaza ca tactica politica – vorba cu dublu inteles, mai docheata, care face „boborul” sa vuiasca de placere.

Este greu sa faci o clasificare a marlanismelor cu iz politic, sa stabilesti o ierarhie sau un top al practicantilor politici de profil. Cometariile pe marginea gesturilor sau ale vorbelor sunt de cele mai multe ori, de prisos.

Mentinand categoria pe care o „atac” in prezent, prezint unele „gesturi” si „zise belicoase”, sau care se vor a fi ironice, ale oamenilor politici sau ale comentatorilor politici, care s-ar incadra cu brio in prezentul comentariu.

Categoria – Marlanii printre noi si gesturile lor reprobabile (sau poate ca nu).

Presedintele Basescu la adresa dnei. Viorica Costiniu (in plenul unei sedinte CSM) – aveti sansa, pentru prima, data sa fiti evacuata din sala. Puteti sa vorbiti despre frig, pe hol si foarte repede. „Initiativele personale” ale presedintelui, de multe ori se razbuna – a reintrat in gura presei – oare a cata oara in ultimii 5 ani ? Sa fi contat in vreun fel, ca se vorbea in plenul unei sedinte ? Lectii se predau initial, in scoala primara si ulterior pe masura pregatirii fiecarui individ. Sa fie vorba de lipsa celor „7 ani de acasa”, atat de des invocata in ultimii ani ?

Presedintele Ion Iliescu (la ziua Unirii, invitat fiind la Cotroceni, pentru aniversare si ciocnirea unei cupe de sampanie) – se face ca nu-l vede pe presedintele Basescu care vine spre el cu mana intinsa ca sa ciocneasca o cupa de sampanie si se intoarce cu spatele ca sa vorbeasca cu generalul Chelaru. Un gest de marlanie catre un adept al marlanismului de orice fel, indiferent de ocazie. Nu inteleg de ce este nevoie in politica, sa dai „replici” in acest fel ?

Candidatul PNL la presedintie – Crin Antonescu (analizand rezultatele alegerilor europarlamentare, cu activul de partid) – Romania a facut vedete din toate pipitele dar nu isi respecta veteranii de razboi. Nou venit in randul „durilor” prezidentiabili, este deja adeptul presedintelui jucator – dupa modelul presedintelui aflat in functie, inclusiv al vorbelor aruncate pe maidanul politic. Veteranii de razboi, sigur ca au nevoie de respectul natiunii, dar sa-i asociezi cu niste pipite politice, este deja prea mult. Sa se fi gandit tanarul politician, ca daca va ajunge presedinte, oricum veterani de razboi vor fi din ce in ce mai putini (grija fata de ei nu va mai conta), iar pipitele, in politica, din ce in ce mai multe (poate fi o politica de partid, mai stii ?).

Deputatul (fost candidat la presedintie) Adrian Nastase (replica la unele spuse ale presedintei Camerei deputatilor, Roberta Anastase) – frumusetea trece, prostia se pare ca nu. Chiar daca inteleg „remarcile simandicoase”, cu un oarece umor politic, nu pot sa fiu de acord cu abordarea publica a acestui gen de replici. De ce ? Simplu – imi face greata (politica). Sa fi disparut respectul fata de sine, al fiecaruia dintre noi sau in politica nu este necesar ?

Ziaristul Cornel Ivanciuc (comenta ce ar fi scris A. Nastase, pe blogul personal) – Teodor Stolojan seamana cu mortul viu care a fugit din sicriu sa bea o sticla cu brifcor. Monica Macovei este o girafa dubioasa si mincinoasa, o marioneta, maica Precista indezirabila pe lista parlamentarilor socialisti europeni. Oare ce parere isi fac parlamentarii europeni despre modul unic in care ne autoapreciem (romaneste vorbind) politicienii trimisi de catre Romania, in Parlamentul european, sa ne reprezinte interesele (?!), in confruntarea „pasnica”, din organismul european ? Rad pe la colturi, se inghiontesc si voteaza in favoarea romanilor, ca atare.

Ziaristul Cornel Ivanciuc (primirea la Cotroceni a europarlamentarilor romani) – Cimpanzeus a renuntat sa mai ciocneasca cupa de sampanie cu Circopitecul cu blana alba, cu ochelari negri si cu Macacul negru care isi scoate gat-legaul bleumarin de la gatlej. Gestul presedintelui de a-i ocoli pe unii europarlamentari, pe care ii considera domnia sa ca nefacand parte dintre apreciatii sai, nu il scuza, in ideea ca acesti reprezentanti au fost votati de catre cetateni. Poate fi o palma pe obrazul sau, primita in viitorul apropiat, cand aceeasi alegatori profesionisti il vor ocoli pe domnia sa, direct implicat in alegerile prezidentiale si vor pune degetul pe cei doi, vizati mai sus.

Nu agreez lingatorii de profesie ai dosurilor, in politica – ma refer aici la asa-numitii ziaristi si analisti politici, „acreditati” pe langa diferiti politicieni, care cu orice pret ii slavesc pretutindeni, pe protectorii lor generosi.

Nu agreez nici pe apartinatorii clasei reprezentative – huidume politice – „ganditorii din umbra” ai partidelor.

Ma indispun violatorii in serie ai limbii romane, prezenti in politica.

Dar de fapt fiecare individ procedeaza cum intelege mai bine sa se faca remarcat sau pe intelesul tuturor – banii se zice ca nu au miros. Aceasta zicala este valabila, poate, in ideea ca duhoarea nu reprezinta un miros, in politica.

Potrivite ca o manusa

iulie 11, 2009

Desi mi-am propus sa comentez cat mai rar posibil, ce citesc prin presa si aud pe le televizor, sunt anumite „vorbe – palavre – citate”, care imi atrag atentia, nu pot sa ma fac ca nu le aud sau nu le citesc, iar atunci cand „strang” mai multe, nu rezist tentatiei de a le „inflori” pe blogul personal.

Intotdeauna am fost de acord ca patriotismul este instrumentul utilizat de catre politicieni ca sa manipuleze poporul, iar televizorul este echipamentul lor de munca preferat.

Nu pot sa nu fiu de acord ca statul este slab, prost administrator, abuziv, actioneaza arbitrar si de prea multe ori iresponsabil, statul este captiv si incearca sa se elibereze pentru a nu deveni complice.

Statul nu colecteaza suficient, impozite si taxe de la firmele „prietene”, ii premiaza pe „clientii” politici cu contracte grase, nu se impune suficient institutiilor statului pentru a-si faca datoria. Nu exista o coerenta in politica economica si financiara, cu toate ca guvernantii incearca sa ne faca sa credem tocmai contrariul.

Statul se complace in ajutoare pentru anumite categorii de cetateni, defavorizati social, financiar si economic. Salarizarea este deficitara, avem preturi ca in UE, salarii si pensii ca la noi.

Exista riscul enorm sa asistam la triumful anarhiei asupra ratiunii, in conditiile existentei unui stat paralel, neligitim, insa functional pentru oamenii avuti care dirijeaza de fapt totul, inclusiv pe politicienii aserviti si stipendiati en gross.

Am facut o ierarhie a vorbelor de duh spuse de catre politicieni, scrise de presa sau promovate cu insistenta de catre toate televiziunile (apropo, de ce ar trebui sa avem zeci de programe, daca stirile sunt aceleasi, trase la indigou, nu difera decat ordinea in care sunt spuse de catre crainici).

Locul 1 – anonim la tv – Tumbe de campanie electorala. Geoana se joaca cu lopatica mare in nisip (se face popular printre copii care se joaca deocamdata in parc, dar cand va ajunge el presedinte… poate il voteaza), Boc trage suturi la poarta (vrea sa „recruteze” sportivi pentru partid), Antonescu bate matanii in biserica (se pune bine cu biserica, ca doar este la moda in randul tuturor politicienilor), Basescu face vizite si vinde blana ursului din padure (apropo la reactorul francez care va fi achizitionat de catre Romania, la o data nespecificata, pentru noua centrala nucleara care se va construi candva).

Locul 2 – Traian Basescu – In copilarie ma distram punand fosfor de la chibrituri pe sinele de tramvai. Frumoasa distractie, mai ales cand presedintele nostru declara in continuare ca a fost totusi un copil care nu a iesit din limitele normalului. Normalitate in viziunea domnului presedinte se cheama ca este daca critici guvernul si ii bagi numai strambe, daca legile promulgate nu se aplica, desi Curtea constitutionala le-a declarat constitutionale, daca populatia saraceste continuu, iar profitorii tranzitiei se imbogatesc in continuare fara limite, iar justitia doar se face ca „ii prinde pe infractori”. Nu este suficient doar sa critici si sa atragi (cica) atentia, trebuie sa si faci ceva vizibil pentru cetatean, nu doar sa arunci cu vorbe. Evaziunile fiscale se inmultesc, hotiile devin ceva obisnuit, lipsa de reactie a autoritatilor devine cronica. Nu riscam cumva ca blazonul prezidential sa devina simplu afisaj pentru pitziponcismul si cocalariatul roman, daca doar reprezentantii acestor curente sunt mai mereu promovati prin presa scrisa si vorbita ? 

Locul 3 – Crin Antonescu – E umilitor cum Basescu se prostitueaza electoral pentru un pumn de voturi. Nimic nou in goana dupa voturi, numai „discursul elevat” al adversarului politic difera de aprecierile celorlalti adversari. Saracele „meseriase” au ajuns sa fie amintite pana si in vorbele politice. Sa fie vorba de meserii inrudite – politica si prostitutia ? La noi, cel putin asa pare, mai ales in cazul „migratorilor politici”.

Imi doresc fete noi in politica, politicieni care sa nu puna pe primul plan interesul si imbogatirea lor personala. Doresc sa facem pasi vizibili spre normalitate economica si financiara, saracii sa fie protejati cu adevarat, nu doar tratati precum cainii vagabonzi, sa existe locuri de munca suficiente pentru toti tinerii, pentru a nu mai fi nevoie sa emigreze in cautarea unui statut social normal. Vreau prea mult ?

Festivism desucheat

iulie 8, 2009

Festivismul, fanfaronada, malitiozitatea incrancenata, declaratiile sforaitoare si populiste ale vasnicilor nostrii politicieni, fac deliciul presei interne si straine, al prostimii de pretutindeni – de la orase si sate, al analistilor si al sociologilor, al gastilor de asazisi umoristi, care au populat micul ecran – cata frunza (uscata) cata iarba (parjolita) – si l-au impanzit, cu un umor de cea mai slaba calitate, presarat insa de multe vorbe deocheate si cu intelesuri ascunse. Doar „deliciul” publicului conteaza – asazisa audienta. 8)

Priveam astazi, in pauza de pranz, la pierderea de timp in care erau angrenati primul ministru, ministrul finantelor, directorul BRD, primarul de sector – fiecare cu gasaca lui de cate 10-15 functionari si bodigarzi, „televiziunile prietene”, etc. pentru a se semna de catre 2 tineri casatoriti, 2 batranei si notarul (cu gasca lui – operatorul de pe calculator, secretara) – in total vreo 40 de cetateni, primul contract de achizitie la programul „Prima casa”.

Personal, programul mi se pare o initiativa buna. Cand eram tanar si eu am beneficiat de un contract de cumparare a casei – apartament cu 4 camere, girat de catre stat. Ca am platit avans, la semnarea contractului – pretul unei Dacii si 13 ani – rate de cate 700 lei pe luna, este altceva. Astazi trebuie sa ai un venit pe familie de 700-800 de euro/ luna, ca sa-ti permiti sa cumperi un apartament cu 2 camere, cu avans 3.000 de euro si rate lunare timp de 25 – 30 de ani si sa nu mori de foame. Poti creste un copil avand doar 2 camere ? Poti, dar sa dormi cu schimbul, sa stai in casa cand iti vine randul. Pai daca vine mama soacra sa te ajute sa cresti copilul, face naveta, la Bucuresti, de la Bistrita ? Pana achiti creditul, cate concedii iti poti permite ? Cati tineri casatoriti, au un venit de 700-800 de euro/ luna ?

Raspunsul la aceste intrebari il vom primi in curand, cand 90 % din casele contractate vor intra in posesia unor speculatori. Vom asista la situatii incredibile – evacuarea locatarilor si scoaterea la vanzare prin licitatie, a caselor achizitionate, daca nu se vor achita ratele, popriri pe salariile contractantilor si pe pensiile parintilor giranti, manifestatii de strada si proteste in fata primariilor. Si multe injuraturi la adresa guvernantilor, multe boscorodeli in familiile beneficiare, divorturi, certuri intre cuscrii, etc.

Programul este bun in cazul unei stabilitati economice si a stabilitatii preturilor, a unor salarii consistente pentru munca prestata, in conditiile unei politici guvernamentale coerente, a unor legi clare si care nu se schimba cum bate vantul, a existentei de spatii de joaca pentru copii, supravegheate, a existentei de crese si scoli, suficiente numeric, in toate orasele si cartierele.

Festivismul vizionat mi-a amintit de „vorbe de duh”, care circulau in soapta, prin vremea comunismului cu fata umana, din epoca de aur. Mi le aduc aminte oarecum trunchiat. Scriindu-le acuma, parca nu mai sunt la fel de „delicioase”. 🙂 Poate stiind ca nu te mai asculta nimeni, nu-si mai au farmecul.

Fara a le clasifica, fara a le aseza intr-un top, fara a stabili o anume ierarhie si fara a le comenta, iata ce imi amintesc, drept –Vorbe de duh:

-Cine-i harnic si munceste – are tot ce vrea, cine sta si huzureste – are tot asa.

-Nu lasa pe maine – ce poti face azi, lasa pe poimaine – ca sigur nu mai este necesar.

-Ce este al tau – este si al meu, ce este al meu – este tot si numai al meu.

-Noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc.

-Cand eu fur de la tine, tu furi de la mine si noi furam impreuna de la stat – se cheama ca statul isi achita datoriile catre noi.

-Propuneri de sporturi nationale – fuga de raspundere, aruncatul cu vorba, taratul de-a busilea, pe sub bariera legii, fofilatul la locul de munca, prinsul si aruncatul vorbei din/ in vant.

Scriind cele de mai sus am vaga impresie ca multe dintre cele consemnate se aplica si astazi cu un deosebit succes. 😀

Mare pacat. Am sperat mereu sa se schimbe ceva in atitudinea autoritatii statului fata de cetatean. Nu am observat pana in prezent ceva notabil sau poate ma insel. Sincer, doresc sa ma insel, doresc sa fiu contrazis de realitatile zilnice.

Desi nu par, sunt totusi un optimist in suflet si simtiri. 🙂

Bulina rosie in fotbal

mai 20, 2009

Se incearca in ultimul timp curatirea (hai ca am zis-o) fotbalului romanesc de aranjamente intre conducatorii de cluburi, renuntarea la intelegeri de culise, la o bere sau la un sprit, renuntarea la contracte dubioase de transfer, curatirea comisiei de arbitrii de cei manjiti, priponirea aranjorilor de transferuri, inlaturarea conducatorilor actuali ai federatiei si ai ligii. Nu stiu ce se va reusi, dar este un pas inainte.

Prea multi bani negri se vehiculeaza prin vestiare si prin buzunarele unor profitori, prea multi se fasolesc (canta manele, danseaza din buric, dau declaratii infantile, se bat cu pumnii in piept ca au investit o gramada de bani si nu s-au ales cu nimic – intr-un cuvant mananca rahat, cum ar zice un suporter amarat ca echipa favorita iarasi a dat-o in bara). Degeaba sunt cercetari si procese pe rol. Nu se intampla nimic concret. Nu sunt probe clare ? Daca nu, de ce se mai tulbura apele ? Este totusi greu de crezut ca toate comisioanele impresarilor si ale conducatorilor de cluburi sunt inregistrate la fisc. Nu ar creste asa de spectaculos averile „oamenilor de fotbal”.

Prea multi impresari si conducatori de cluburi s-au imbogatit de pe urma transferurilor dubioase.

Tot mai multi jucatori transferati peste hotare se intorc cu coada intre picioare de pe la cluburile unde freaca banca de rezerve. Nu au valoare acesta este adevarul. Profitul celor care realizeaza transferul este mare, jucatorul este doar carne de tun si in final se bucura ca se intoarce la clubul de unde a plecat. Cine castiga ? Conducatorii de club ii imprumuta pe bani putini si raman cu banii incasati din transferuri. Ce nu mi-e mie clar este cum de reusesc aceeasi impresari feroce, sa pacaleasca in continuare cluburile din strainatate. Numai daca nu cumva profitul se imparte la toti cei care semneaza hartiile. Mai stii ? Nici strainii nu sunt usa de biserica.

Ma opresc la fudulia celor care umplu zilnic ecranele televizoarelor, cu declaratii care mai de care mai fanteziste. Provocarile redactorilor de sport nu mai sunt secrete pentru nimeni. Aceeasi comici vestiti ai fotbalului romanesc, se dau in spectacol, zilnic. Nu au masura si nici bun simt. Sunt perfecti pentru „cultura” lor acumulata din manele si ziare de scandal. Le sunt mai mereu inaccesibile cele mai elementare reguli ale gramaticii limbii romane.

Ierarhia – Marlanii din lumea fotbalului.

-Locul 1 – Ioan Becali catre E.Terzian – Te caci pe tine de destept, ba prostule, esti un fraier, un bagabont si cu asta basta. Da-te dracu de prost d-aci ca-ti dau si cu asta (microfonul) in cap. Ca sa intareasca spusele in direct, in emisiune, „marele impresar” l-a si scuipat pe redactor, in pauza. Cat trebuie sa fi de „civilizat”, ca sa arunci cu astfel de vorbe si sa ai astfel de gesturi ? Cat trebuie sa fi de disperat ca si comentator si slab realizator de emisiuni sportive, ca sa chemi in direct la televizor, astfel de indivizi ? Ce maniere d’omle !

-Locul 2 – Ziarul Prosport – titlu de articol dupa ratarea calificarii in primele 12 echipe, ale nationalei de handbal masculin, la campionatele mondiale din Croatia – Am ramas cu Pula. Ca sa indulceasca „gluma”, alaturi de titlu era placuta localitatii din Serbia, cu numele mentionat. Si se mai zvoneste prin lumea ziaristica, ca ar exista si CNA. Sau vanzarea hartiei igienice (a se citi ziarul) este mai profitabila daca este „colorata” cu fraze de maidan ? Asa inteleg unii sa educe tinerii prin sport.

-Locul 3 – Mitica Drag0mirBecali daca isi da jos pantalonii, se reped toti sa pupe.  M-am intrebat ce semnificatie o fi avand pentru Corleone cuvantul toti. Asa o fi in lumea lor, a profitorilor din fotbal. Probabil ca periodic organizeaza concursuri de pupat dosuri, cu preliminarii, calificari, semifinale si finala. Liciteaza cel care pune dosul la bataie si se „arunca” cei nesatui, cei bicisnici, cei saraci cu duhul. Cand te gandesti ca Oracolul din Balcesti nu pare a face parte din randul celor dornici la pupat. Dar parca mai poti stii. O fi oferta mult prea generoasa si domnia sa mai mereu vorbeste despre pretul fiecaruia. Care o fi pretul sau corect, insa, este greu de apreciat. 

-Mentiune 1 – George Copos – catre ziaristi – De 5 ani aruncati cu rahat in mine. Imi ajunge. Nu mai sunt patron la Rapid. Aruncatul cu rahat in persoanele publice a devenit sport national. Este adevarat ca se tine cont prea putin de anii cand adresantii erau consumatori fideli ai produsului (a se citi – activist UTC). Se mai razbuna, pe unii si vremurile.

-Mentiune 2 – Adrian Porumboiu – ironie catre Gigi Becali – Nu mai suport ca orice chip cuminte de oaie creata sa faca pe oricine cum vrea. De domn Adrian, daca iti pui mintea cu cine nu trebuie, mata om cu pretentii de investitor agricol. Mai bine mai semanai niste lucerna, pe care sa o vinzi pentru oile lui nea Gigi, decat sa te iei in colt cu el. Sau si matale crezi ca fotbalul nu ar fi frumos, fara loviturile sub centura, aplicate de „investitorii” din fotbal, intre ei. Asa gandeai si cand arbitrai prin cele strainataturi ?

-Mentiune 3 – Gabi Balint – nu imi este frica de scaun, mananc sanatos. Civilizatia se pare ca dispare, o data cu accederea in functia de antrenor principal. Si cand te gandesti, ca fostul jucator de fotbal, parea un copil cuminte, devenit plesuv o data cu incheierea carierei fotbalistice. Ce sa-i faci, aparentele inseala de prea multe ori.

Fotbalul romanesc ofera zilnic momente de veselie bahica, de zmuceala fizica si psihica. Creaza mai mereu motive de scandal si batai intre gasti de cartier (ca doar cu asta ne-am ales din transmisiile tv, de prin campionate unde se joaca si fotbal, nu doar se mimeaza, ca la noi), puse pe seama adrenalinei care curge prin vinele „suporterilor”. Este bine, este rau ? Are importanta ? Istoria consemneaza doar fapte, nu si presupuneri.

Catelusi in lesa

mai 18, 2009

Politica damboviteana face valuri mai mereu, naste uneori cutremure de presa si incita permanent pe alegatorul credul la scandal in public.

Cand primul om in stat recunoaste public (zambind sarcastic, ironic sau inconstient – cine mai stie) ca avem o clasa politica care poate guverna Romania in orice conditii (adica – lasa ca merge si asa, oricum fraierii tot pe mine o sa ma voteze), te intrebi – ce rost are sa mai te deplasezi la vot si sa-ti strici duminica, in loc sa iesi la iarba verde, la un mititel si o bere.

Batalia pentru ciolanul european (parlamentul european) si pentru ciolanul prezidential se poarta cu mijloace primitive (ca doar asa „recomanda” consilierii straini, ca sa priceapa tot marlanul de alegator – prostit, inselat, amagit si desconsiderat, de catre politicieni, de nenumarate ori, in ultimii 20 de ani).

Politicienii nostrii se remarca prin iubire cat mai zgomotoasa si mai nerusinata, de tara. Politica de bodega practicata, are tot mai multi adepti. Ticneala politica atinge pe tot mai multi romani, iar „progresul financiar” in interes propriu devine tinta de capatai a tuturor politicienilor.

In dezbatere publica s-a lansat tot mai insistent conceptualizarea prostiei. Pare a se fi format un club, in care adeptii sunt destul de numerosi, practicantii destui, iar membrii plini si membrii corespondenti ai clubului prostiei, cu tenta politica evidenta, incep sa devina dominanti. Oare de ce prostia nu doare si nu face victime ? Am avea si noi romanii multi „eroi”. Recunoasterea europeana a prostiei politice la romani ar putea deveni letala pentru alegatori si pentru „alesii” neamului. 

Nu pot sa nu remarc uitatura taioasa, razbunatoare, cu incarcatura de buzdugan cu zeci de peceti si ghinturi de otel, de rau agur (pentru cei carora li se adreseaza), cand presedintele nostru „analizeaza” public, declaratii ale adversarilor sai politici si fiind in public trebuie sa se exprime oarecum decent si nu in stil marinaresc, asa cum este obisnuit domnia sa.

Cum nebunia electorala cuprinde tara, cum lansarea de candidati, cu surle si zurgalai (pe banii nostrii – prin primarii, in loc ca acesti bani sa fie alocati pentru binele cetateanului), se face de catre partide prin toate marile orase, nu pot scapa momentul si lansez

Ierarhia – Catelusi (maidanezi politici) in lesa.

-Locul 1 – Traian Ungureanu si Cristian Preda. Fac parte dintre intelectualii presedintelui. De prea multe ori au „percutat” la comanda – aport, a sefului lor spiritual si s-au repezit cu coltii, muscand de unde apuca, din inamicul politic indicat de sefu, pentru a-l demonta public (sau asa au domniile lor impresia), pentru a nu fi recompensati cu locuri eligibile pe lista de partid, pentru europarlamentare. Cel putin nu mai pot „sa se dea mari” ca nu sunt oficial, inregimentati politic.

-Locul 2 – Mircea Geoana si Marian Vanghelie. Incep sa devina „gurile de tun”, cele mai acide, ale tatucului de partid – fostul presedinte Ion Iliescu, bunicuta PSD, ganditorul si aranjorul, uns cu toate alifiile politice. Se erijeaza in vasnici purtatori de maxime proletare, cu iz de capitalism de cumetrie, chiar daca mijloacele lor de exprimare difera, destul de vizibil, de altfel. Scopul scuza mijloacele, zice o „vorba ciocoiasca”, din batrani. De multe ori, insa, ambii discipoli ganguresc filial, in palma marelui facator in ale politicii. 

-Locul 3 – Ludovic Orban si Crin Antonescu.  Alura de duri ai PNL nu-i impiedica sa accepte a fi sponsorizati (din umbra sau poate nu) de Dinu Patriciu, omul responsabil cu finantele in partid si de Catarama, omul cu ideile de serviciu pentru a indemna electoratul sa contribuie masiv, nu numai cu prezenta, ci si cu obolul (vezi SAFI), la campania liberala.

-Mentiune – Elena Basescu, Vadim Tudor si Gigi Becali. Trei doamne si toti trei, a tunat si i-a adunat. O sa ne reprezinte cu cinste, infantilism politic, nepricepere economica si abureala financiara, dar cu multa manie proletara, in Parlamentul European. Ce s-ar mai bucura Ceasca, ce s-ar mai hlizi si ar chicoti academiciana, daca nu i-ar fi doborat o rafala de pistol automat !

Se spune ca fiecare popor are politicienii pe care si-i merita. De ce nu s-ar infirma prorocirea ? Suntem in stare, noi romanii, sa luam astazi atitudine ? Nu prea cred. 😀