Legi nescrise, din popor

Poporul este un izvor nesecat de inventivitate, de „obiceiuri asezate”, de invataminte populare, mostenite din tata in fiu, care trebuie musai respectate, de „patanii” urmate de legi nescrise, aplicabile (zic ei, cei mai in varsta) si generatiilor mai tinere. Cine are sau a avut bunici stie bine ce vreau sa zic. In popor sunt proverbe vechi si legi nescrise (asa cum le denumesc cei varstnici) care trebuie transmise din generatie in generatie. De ce ? Asa se obisnuieste si apoi nu strica nimanui sa stie ce mai zic si cum gandesc cei batrani. Trebuie tinut cont de asa ceva ? Fiecare este liber sa decida. 

Am adunat si eu cateva astfel de „gaselnite” populare, pe care le-am si catalogat, ca legi nescrise si vorbe batranesti.

Sectiunea – Legi nescrise, din popor adunate si pe blog postate.

Legea lui Om – fii om cu mine, daca vrei sa fiu om cu tine. Se mai intreaba cineva, cum s-a ajuns in zilele noastre la nepotism, la clientelism politic, la pomaniada posturilor babane din administratia publica, inventate special pentru cei care „au contribuit” in campania electorala ? Poate cei senili sau mult prea creduli.

Legea lui Pasarila – nu da vrabia din mana pe cioara de pe gard. Ce mai scandaluri, ce mai reprosuri, ce mai boscorodeli, ce vorbe grele aruncate catre adversari,cand cel putin o data la 4 ani, se face marea schimbare la ciolanul politic. Cum se mai vaita pe la toate posturile tv, cum mai plang cu lacrimi de crocodil, „sarmanii deposedati abuziv de ciolan”, cand adversarul politic aflat acuma la pupitru, da de pamant cu fostul „proprietar” al fotoliului aducator de noi sume si proprietati la declaratia de avere. O data la 4 ani cel putin, toti acesti profitori ai tranzitiei noastre milenare de factura damboviteana (ptiu drace, pusche-ti pe limba ?!) risca si taierea macaroanei. Ii ajunge probabil blestemul electoratului dezamagit a nu stiu cata oara in ultimii 20 de ani. Romanul este iertator, ce sa-i faci, asa este el. Dar de ce nu se invata minte niciodata, este greu de priceput.

Legea Bancorex, Caritas, Safi, FNI – fura tata, fur si eu, fura si copilul meu. Averile se lasa din tata in fiu, de cand lumea si pamantul, asa zic legile stramosesti. Dar cand vezi pe ecrane marii devalizatori ai natiei (niciodata insa dovediti de instantele de judecata) cum se afiseaza cu presedintele, cu politiceni si guvernanti, cum combat pe la emisiuni tv si cum predau lectii de economie capitalista la tot poporul, ti se face lehamite de tot si te apuca o scarba infinita, care nu are ca efect decat manevrarea telecomenzii. Realizezi ceva ? Precis, nu. Are rost sa continui sa speri la ceva, spre binele tau si al familiei tale ? Poate, ca altfel nu ar fi fost definite unele din vorbele batranesti, de mai jos.

Sectiunea – vorbe batranesti auzite la poarta satului si pe blog afisate. 

-Speranta moare ultima, iar prostia vine la priveghi. Dar se pune intrebarea: pana cand ? Tot speram de 20 de ani incoace, ne amagim permanent si ne prostim singuri. Credem in promisiuni electorale, nu-i sanctionam pe eternii mincinosi, ii lasam in continuare sa ne tromboneasca. Ar fi cazul sa se termine cu priveghiul, sa ingropam mortul si sa-l acoperim cu pamant. Si sa ne mai gandim, daca ii facem pomenile traditionale.

Si mana lui, grebla se facu. Unii reusesc intr-o viata de om sa-si cumpere o masina, o casa, sa stranga ceva bani pentru batranete, ca sa nu riste sa „traiasca decent”, ca in viziunea politicienilor actuali. Declaratiile de avere ale politicienilor nostrii abunda de case, vile, masini, conturi grase prin banci. Nu-i invidiez, nu-i invinuiesc de furt. Poate ei traiesc in alte lumi, in lumi paralele – probabil. Ca si cum pe lumea cealalta, s-ar pastra aceleasi stratificari sociale si averile le iei cu tine, dincolo, unde este atat de bine, de nimeni nu s-a mai intors de acolo.

Nu face azi ce poti lasa pe maine, lasa pe poimaine, ca sigur nu mai este nevoie. Vorba vine de la batranii comunisti (de nevoie, mai mult decat de voie) care o lansau in completarea celeilalte vorbe la moda in anii tineretii lor – noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc. Prima parte este general valabila astazi, in toate institutiile statului, la toate ghiseele de lucru cu publicul. S-a schimbat totusi ceva: cerberii functionari se fac ca muncesc, in continuare, dar sunt platiti regeste (sefii lor in special). Si apoi cum s-ar mai putea beneficia, altfel, de „micile atentii” ? Ca doar de aia s-a inventat ghiseul public, nu ? Este un mare naiv, cine crede, ca se va rupe „morisca” – de la cei multi si creduli, la cei putini, in folosul celor din spatele ghiseului. Erau unii care cereau oficializarea „atentiilor”. Poate ca nu era chiar complet absurd, macar ai fi stiut exact cum „merge piata”, fara a risca sa fii tinut in continuare la mana celui din spatele ghiseului, nu pentru ca nu ai fi dat ceva, ci pentru ca ai dat prea putin. Simpatice sunt reclamele antispaga, afisate pe la intrarile in institutiile publice si mai nou pliantele lasate pe te miri unde, pe banci, pe birouri, pe ziduri, etc. Mie personal, mi se par indemnuri la „atentii”, desi sunt un vechi negativist in domeniu – nu am primit, nu dau – atentii, pesches, mita, spaga, etc. Intr-un final de zbatere pe la ghisee accepti si vorba populara, plina de amaraciune – no, daca trebe, trebe.

Dai un ban, cand crezi ca face. Frumos, maret, dar greu de respectat. Oferta de piata de astazi, iti permite sa alegi. Ca alegi pe raspunderea ta, este complet altceva. Marfa ieftina – chinezeasca, italiana, turceasca si marfa scumpa – de firma, au totusi elemente comune: arata destul de bine, sunt prezentate viu si ademenitor. Doar costurile difera cam mult. Ce te faci insa, daca te pacalesti si te duci sa ceri banii inapoi ? La marfa ieftina, conteaza prea putin, daca te mai agiti. Incepe calvarul insa, cand marfa achizitionata este scumpa. Ce daca este legea protectiei consumatorului, ce daca este obligatorie traducerea instructiunilor in limba romana. Cine are timp de plimbat, se plimba pe la oficiul protectiei consumatorilor, pe la service, pe la comerciant, etc. Iti trebuie insa nervii tari. Cine nu este dispus la lupta crunta cu „fiara birocratiei din comert”, renunta si ii trimite la origini pe cei care l-au pacalit. Se mai scotoceste prin buzunare si mai risca o data sa fie pacalit. Trebuie sa mananci, sa te imbraci, sa te distrezi in concediu. Mai mira pe cineva, situatia ? Greu de crezut. Nu cred ca sunt multi norocosi, care sa n-o fi patit macar o data.

-Bataia e rupta din rai. Zic batranii nostrii, ca progeniturile noastre mai trebuie si altoite cateodata. Ca unde da parintele, creste si se intareste. Nu sunt sigur ca aveau dreptate, nu mi-am exercitat decat foarte rar, astfel, sefia in familie. Aveau bunicii si ei mijloacele lor la dispozitie – nuiaua fiind un mijloc sigur de corectie. Astazi este cool sa tai accesul la calculator, sa „uiti” de tainul zilnic pentru tigari si bere (?!), inghetata, hamburgheri si coca-cola, sa pui lantul de siguranta la bicicleta, sa inchizi masina in garaj si sa arunci cheia de la garaj. Sofisticanii, ce mai.

Sectiunea – vorbe porno, din batrani.

-Meserie te halesc. Halesti s–a, ca nu ma cunosti. Te ademenesc pe la colturi tot felul de „meseriasi” care se lauda cu ce stiu ei sa faca, in varii domenii: reparatii instalatii casnice, revizii de centrale termice, montari de jgheaburi, tigle, tabla, lucrari de zidarie si finisaje la pereti, raschetare de parchet, confectii si montaj termopane, etc. Pe ziduri si prin cutiile de posta sunt fluturasi cu zeci de numere de telefon, ale acestor „vasnici specialisti”. Mai vezi cate unul prin parcuri, cum „studiaza” prospecte. Firmele de profil sunt si ele pline de specialisti si meseriasi inchipuiti. Patronii nici ei nu sunt de meserie. Conteaza cu cine faci o lucrare ? Cine nu crede, sa apeleze la ei. De cand ma stiu, mi-a placut sa surubaresc. Unde nu ma pricep, nu ma bag. Dar daca nu te pricepi deloc si daca te lasi condus spre astfel de „mici profitori” ai tranzitiei ? Platesti cat nu face si in plus tot trebuie sa apelezi la cineva de meserie.

Asta e, ce sa-i faci. Trebuia sa inchei cumva. Am folosit una din expresiile pe care le urasc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: