Taxe si impozite

Daca ministrul de finante s-a hotarat sa dispuna subordonatilor sai intocmirea unui registru national al taxelor si impozitelor, pentru a dovedi (zicea el) ca acestea nu sunt mai numeroase decat in alte tari ale UE si cum Realitatea TV incearca sa stranga astfel de „inventii” (in special dintre cele locale), de la cetateni, m-am gandit sa-i propun si eu, direct domnului ministru, cateva asemenea ganduri, poate ii dau si idei de a impune altele noi.

Le-am grupat in sectiunea: biruri inca nepuse, in carca cetateanului. Cum a intocmi un top, un clasament sau o ierarhie mi se pare inutil, am grupat propunerile mele de-a valma.

–Taxa pe proasta guvernare si pe viciile politice, cu subtaxe, dupa orientarea politica a guvernantilor – de stanga, de dreapta, pe la centru, extremisti, etc. (dupa cum se autointituleaza dansii, fara ca acest lucru sa-i deosebeasca cumva in ceea ce priveste interesul personal, meschin, dar atat de dorit si promovat de ei -accederea la ciolanul atotputernic, aducator de imense beneficii materiale, pentru clasificarea cat mai sus in top 3oo – cei mai bogati fii ai patriei). Cum imbogatiti actuali, conationali de-ai nostrii incep sa apara si in clasamentele internationale de profil, inseamna ca si acest sport national – ciolaniada politica va face tot mai multi prozeliti. Sau poate nu. A nu se confunda cu taxele pe munca cinstita, demna. Departe de mine gandul ca muncind cinstit si fara „sprijin” politic adecvat nu te poti imbogati, numai ca este infinit mai greu, cel putin momentan, la noi.

Propun 10 % din ajutorul de deces, incasat de urmasii fiecarui nefericit, stabilit prin bugetul anual al asigurarilor sociale de stat, plus 20 % din sumele cheltuite suplimentar din buzunarul propriu.

–Impozit pe prostie, credulitate fara limite, lipsa de atitudine si impacarea cu prezentul. Acest popor tinut in trecutul apropiat, intr-o crasa necunoastere, lipsit de informatii din lumea civilizata, tinut in intuneric de o sleahta de politicieni si de un dictator (veritabil de altfel, desi urat de romani) nu pare a se invata minte niciodata. Unii romani il regreta pe „marele carmaci” care le dadea case si locuri de munca, dar ii adusese in sapa de lemn; altii sunt „uimiti” inca de politicianul versat, trecut prin ciur si prin darnom, fostul „presedinte popular”, dar putin eficient din punct de vedere al democratiei aflate azi la moda, in lume; cativa isi amintesc de „barbuta ecologica”, care a incercat ceva, dar in final a gasit motivarea penibila – am fost invins de secu; prea multi inca, sunt puternic influentati de actualul „presedinte jucator” (de altfel urmasul palid al fostului dictator), ramanand muti de placere in fata agilelor sale jocuri de culise si a „picanteriilor” sale verbale, lansate zilnic pe piata audio-tv.  

Propun 50 % din cuantumul ajutoarelor (din toate cele 35 de tipuri de ajutoare, cu plafon maxim 615 lei/ membru de familie) primite lunar de cei 11 milioane de asistati sociali, de la bugetul de stat respectiv de la bugetul asigurarilor sociale de stat. 

–Impozit pe scuipatul de insulte la adresa adversarului politic. Trebuie platit doar de catre politicienii veninosi care se „alinta” periodic in public, care varsa noroaie de „adevaruri” despre adversarii politici, care sunt numai ei cinstiti si drepti, ceilalti fiind toti, hoti si profitori.

Propun 90 % din „averile cinstite” dobandite dupa ce au ajuns la putere.

–Taxa pe „tarlele politice”, vlaguite de „efectul de papagal”. Repetarea la nesfarsit a neroziilor politice lansate de catre seful spiritual (politic) nu mai impresioneaza. Nuantarea fara credibilitate a unor „idei politice, magnifice”, dar cu efect zero pentru cetatean, nu mai poate crea manifestatii de masa, la nesfarsit. Ideea ca daca tot gandeste seful, ce rost mai are sa ne complicam si noi politicienii de rand, trebuie sa dispara, chiar daca principiile sunt verificate in baia de multime. Politica – sport „nati-o tie, dami-o mie” trebuie sa inceteze.

Propun 80 % din valoarea contractelor obtinute de firmele politicienilor, din „afacerile cinstite”cu primaria, cu consiliul judetean, cu firmele inca de stat.

Poate cineva in aceste conditii sa se mai „vaite” ca nu sunt suficienti bani la bugetul de stat si la bugetul asigurarilor sociale de stat, pentru oamenii nevoiasi, pentru pensii, pentru salarii decente, comparabile cu cele din UE ?  Vor mai pleca „creiere” si muncitori calificati, din tara ? Nu cred.

Plangaciosul

Cand vad oameni in toata firea schimonosindu-se in toate felurile, dand tot felul de declaratii infantile sau omagiale, vaitandu-se cat de cinstiti si dezinteresati sunt ei cand investesc bani din „munca” lor pentru binele tuturor, mi se face lehamite si imi vine sa le arat lungul nasului si obrazul (in caz ca ar avea asa ceva). Cand il mai si invoca pe Dumnezeu, lehamitea mea se transforma in sila pentru acesti necredinciosi care insista fara pic de jena sa-l foloseasca si pe El, pentru scopurile lor marunte, murdare si necinstite.

Dupa ce timp de o luna de zile a negat vehement ca a „vandut” Rapidul (dar cum a intrat de fapt, in posesia lui ?), afaceristul Copos (fost activist CC al UTC) declara senin ca a incasat 15 milioane de euro, dar ca a plans cand a semnat si ca nu a recuperat toti banii ce i-a investit.

Cica el, fostul mare patron, ar vrea binele clubului, suporterilor si al jucatorilor, ca a dat clubul (!?) unui om de afaceri mai potent, ca nu-i plac banii, ca a pierdut bani, imagine si prieteni. Zgarcit cum i-a mers buhul, l-am vazut de mai multe ori cum ii tremura mana pe 10 lei pe care-i da unui copil al strazii, numai pentru a-si face reclama, nu pentru ca ar simti mila sau altceva pentru acel copil.

Sa fim seriosi. Este un mincinos si un ipocrit. Aud ca de fapt a vandut ce nu i-a apartinut niciodata: fotbalistii. A ramas cu baza ProRapid, care se lauda ca a construit-o el (eu unul am mari indoieli). La stadion se screme de vreo 3-4 ani sa dea o fata onorabila batranei arene. Cerseste la ministerul transporturilor sa-i inchirieze baza pe 50 de ani si sa-i dea si ceva bani de reparatii (adica sa contribuim noi fraierii de cetateni la preamarirea si falosenia lui). Tribuna se naruie pe suporteri. Se lauda ca vrea in liga campionilor si nu are stadion pe care sa joace. Halal „patron”.

Acestia sunt „investitorii” din sportul romanesc. Rusinica. Nu sunt ei de vina.

Alo DNA ! De ce nu va faceti simtita prezenta ? Ce se mai aude despre afacerea cu loteria ? Dar de transferurile de fotbalisti, despre care vuia presa anul trecut ? De ce ati lasat-o moale ? Ce interese ascunse, noi, sunt in joc ? Spuneti-le sa stim si noi.

Alo Garda financiara ! Ce se mai aude cu bilanturile contabile, cu sumele negre date jucatorilor ? Cum sta „norocosul” vanzator, cu impozitele platite catre stat ? De ce nu faceti public un bilant de genul: ce a investit in ultimii 10 ani din buzunarul propriu si ce i-a intrat in buzunar din fotbal (transferuri, drepturi de televiziune, magazine de desfacere promotionale pentru suporteri, etc.). Nu de altceva, dar sa ne convingem si noi cum sta cu vaicareala „marele om”.

Alo FRF ! Daca aveti date concrete ca „mini-potentul om de afaceri” a deschis magazine pentru arbitrii, ca individul Copos a pus bazele coruptiei din arbitraj (cum zicea Lupescu, intr-o conferinta de presa), de ce nu sesizati oficial Parchetul ? Nu de altceva dar sa fim siguri o data pentru totdeauna, de ce arbitrajul romanesc este manjit. 

Ar cam fi timpul sa terminam o data cu vaicarelile „patronilor”si sa stim si noi suporterii de rand ce este adevarat si ce este caterinca. Se poate ? Putem avea un arbitru corect al celor zise mai sus ?

Apropo, ca sa fie „bucataria” completa, marele nostru conducator trebuia sa mai decoreze si reprezentanti de seama ai breslei „investitorilor” din fotbal, din randul impresarilor „dezinteresati” si al comentatorilor de fotbal „neafiliati” anumitor interese obscure.

S-o face candva curatenie in fotbal ? Poate numai Mitica -oracolul din Balcesti sa stie.

Presupunere indecenta

O pictorita excentrica (picteaza scene erotice si pornografice, fiind imbracata in costumul Evei) si-a propus ca la nu stiu ce festival de profil care va avea loc in Romania, prin mai -iunie, sa-i aduca un portret presedintelui Basescu. Anunta ca portretul va fi de dimensiuni mari (ca asa face ea picturi, doar de mari dimensiuni) si zice ca vor fi probleme cu afisajul lui in biroul celui care pozeaza. Ziarul care face anuntul (Libertatea) afiseaza si o gramada de poze cu pictorita goala, in diverse ipostaze provocatoare, din timpul lucrului la sevalet (de altfel, un perete, pe care „schiteaza” cu pensula ceva nedefinit).

Nu face precizari cum ii va poza presedintele.

Ce propunere de pozare i-o fi facut diva-pictorita, de altfel sexi ? Ar putea fi propuneri de gen (luandu-ne dupa domeniul de actiune al pictoritei): complet gol, intr-un nor de fum de tigara si cu un pahar de wisky pe jumatate plin, in mana; gol, dar cu o esarfa diafana pe chelie; gol, cu biciul dracesc intr-o mana si cu goarna politicii in cealalta mana; gol, cu textele de alint catre politicieni, intr-o mapa rosie, care sa-i mascheze partial nurii; gol, cu o tichie de marinar pe freza; gol, cu o pipa a la Popeye Marinarul, in coltul gurii, etc.

Va plati presedintele pictura ? Ne va arata presedintele si noua portretul, pentru a-l vedea in toata „splendoarea” ? O va primi presedintele pe pictorita la Cotroceni si o va decora cu o inalta distinctie, pentru eroism in slujba pd-l -ului ? Multumit fiind de cum va arata in tablou, va comanda presedintele „celebrei pictorite” si portrete, in acelasi stil „neorealist/ futurist/ exhibitionist”, in vederea intoarcerii in natura (comportamentul sau fiind prea aproape de epoca de piatra), pentru unii dintre contestatarii sai politici (Tariceanu, Iliescu, Constantinescu, Vadim, Norica Nicolai, Guse, etc.) sau pentru unii din vasnicii sai truditori politici (Boc, Stolojan, Stoica, Elena Udrea, etc.) ? O va face presedintele membra de onoare a pd-l, pe nonconformista pictorita ? Va participa presedintele si chiar va da ok-ul de inceput al festivalului ala cu continut sexy (ca doar suntem in campanie electorala si niciun prilej nu trebuie ratat) ?

Ha, ha, ha, sa traiti ……… bine ?!

Hop si noi

Desi nu este campanie electorala, toti politicienii se ocupa numai cu impartirea posturilor/ candidaturilor. Isi fac planuri mai mult sau mai putin secrete pentru marele derby national -ciolaniada din iunie. 

Cum este pe teava momentul -minutul 73, al intreruperii de catre arbitru, a meciului Rapid-Steaua, politicienii nostrii nu scapa prilejul de se baga singuri in seama.

Neintrebati de nimeni, politicienii de fatada ai tuturor partidelor, presedintele si premierul isi dau cu parerea prin presa scrisa si vorbita, ca este bine ca arbitrul a intrerupt meciul, ca s-ar fi creat premizele unor scandaluri intre suporteri cu urmari nebanuite; ca trebuia sa se aplice o data si o data legea; ca huliganii tebuie sa dispara dupa stadioane; ca adevaratii suporteri nu arunca cu brichete si monede; ca institutiile statului si firmele de paza angajate prin contract nu intervin in forta ori de cate ori este cazul; ca limbajul suburban al conducatorilor din sport incita suporterii la violenta; bla, bla, bla.

Lucruri de altfel adevarate, dar spuse prin gura politicienilor nostrii, isi pierd din menire. Ce s-ar intampla daca in urma atacurilor violente la adversarii politici, in urma incrancenarii cu care isi arunca „vorbe de duh” presedintele si premierul, s-ar stinge lumina sau/si s-ar intrerupe microfonul; s-ar evacua ascultatorii convocati pe criterii politice, de catre scutieri cu cagule pe figura; s-ar arunca cu bete, torte, monede, oua stricate, rosii putrede, brichete, etc. de catre adversarii politici, in protagonistii care incita la violenta verbala ?

Sunt impotriva violentei de orice fel pe stadioane, imi repugna orice declaratie suburbana a oamenilor din fotbal, sunt adeptul masurilor cele mai dure impotriva huliganilor.

In acelasi timp doresc o presa cinstita, neaservita intereselor de grup.

Imi doresc politicieni responsabili, ale caror declaratii sa nu aiba permanent iz electoral. Acestia sa nu mai profite de credulitatea cetatenilor si dupa accederea la ciolan, sa se faca ca ploua, ori de cate ori sunt luati la intrebari.

Cred ca se poate face curatenie in sport, numai daca incepem si cu „curatenia” in politica. Avem ocazia in curand. Merita sa nu scapam aceasta ocazie.  Avem pe cine alege ? Daca ne mai pacalim inca o data ?

Apropo, nu am auzit/ vazut inca, nicio promisiune electorala, din partea vreunui partid/ politician, referitor la sport in general sau la fotbal in special. Or avea ceva idei si nu indraznesc sa le puna pe tava electorala ? Suporterii echipelor de fotbal nu sunt o masa de manevra rentabila pentru politicieni ? Na, ca le dau si idei, pe degeaba.

Jijizme

Declaratii iresponsabile, circ, balacareli, insulte; repetarea de catre presa, la nesfarsit, a idioteniilor lansate pe piata de „oamenii de fotbal”; falsa iubire de suporter; bate, lanturi, scaune rupte si aruncate pe teren; brichete, telofoane mobile, sticle din plastic zburand prin aer; interventii in forta (de fatada de altfel) ale „namilelor”, angajati ai firmelor de paza si jandarmeriei; amenzi simbolice; multi bani negri; capital politic; indiferenta justitiei fata de impostori, hoti „nedovediti” si multe altele sunt aspectele tipice ale sportului atat de iubit de catre romani.

Fotbalul este o afacere prospera, desi asa-zisii investitori se vaita permanent de cati bani pierd ei zilnic. Daca afacerea nu ar fi asa de prospera, de ce ar apela afaceristii la orice mijloace pentru a ajunge in fata, la ciolanul cel mare.

Presa vuieste de zvonuri, despre hotii niciodata dovedite (transferuri, aranjare de meciuri, prime halucinante pentru adversari, stimulare arbitrii). Scenarita este in floare. Toti acuza, inventeaza si lanseaza zvonuri. Nimeni nu dovedeste nimic.

Unde se ajunge ? La intreruperea meciului Rapid-Steaua, pentru lovirea arbitrului cu un obiect aruncat din tribuna. Urmeaza o serie de declaratii iresponsabile, in presa scrisa si in direct la televiziuni. Conducerea sportului romanesc este evaziva, in declaratii. Masurile luate in Europa si in lume la cazuri similare, nu conteaza. Suspendarea englezilor cu ani in urma timp de 4 ani din toate competitiile europene se uita. Conducatorii de cluburi continua cu declaratii iresponsabile, numai pentru a-si mentine posturile bine platite. „Finantatorii” se intrec in invinuiri aduse adversarilor.

Rusinos, pagubos pentru sport. Ce s-ar intampla daca autosesizarea organelor in drept ar functiona si in Romania ? Prezumtia de nevinovatie este garantata prin constitutie, dar de ce sa nu se aplice sanctiunile legale pentru calomnie, pentru vorbe aruncate in vant si ulterior nedovedite.

Exista lege pentru huligani. De ce nu se aplica pentru a da exemple ? De ce nu sunt sanctionati cei care nu aplica legea ?

Astazi, in tribunele stadioanelor, nu exista un mediu propice pentru suporteri adevarati, un loc sigur pentru copii si femei. Huliganii „controleaza” totul. Prin „subventiile” primite de catre suporteri, de la cluburi, huliganismul este incurajat. „Meseria” de suporter este deosebit de rentabila. Ar trebui trecuta in COR si suporterii de meserie, impozitati. Statul ar avea de castigat.

Doreste cineva civilizatie in sport ? Greu de crezut. Cine sa aplice legea ? Organele abilitate sunt conduse de fricosi si de indivizi inregimentati politic, aflati la mana „suporterilor politici”.

Este necesara curatirea sportului de „patroni si finantatori”, de impresari analfabeti, mitocani si hoti nedovediti. Suporterii huligani trebuie pusi dupa gratii. Transferurile trebuie sa fie publice. La fel si averile, salariile, primele, cadourile primite de catre sportivi, conducatori de cluburi, antrenori, arbitrii, conducatori de federatie si de liga, oficiali ai acestora. Cine ia taurul de coarne ? Indrazneste cineva ? Se asteapta crime in sportul romanesc pentru a se face ceva palpabil ?

Suporterii adevarati trebuie sa decida cu cine tin. Ei sunt cei care pot da tonul.

Pacaleala la romani

Un alt sport, devenit national, face furori in tara – pacaleala. Il intalnim in politica, in societate, in economie, in piata de zarzavaturi, in concedii organizate prin firme ale clientilor politici, in vama, in magazine, la coltul strazii, in emisiuni tv. Complementar cu celalalt sportul national -furatul caciulii la romani, are tot mai multi antrenori (cei ajunsi tot mai bogati pe spinarea celor multi) si foarte multi practicanti -cetatenii Romaniei.

Zilnic aflam de noi tepe, ale caror urmari se rasfrang asupra omului simplu, credul, impacat cu soarta si incapabil sa se lupte cu profitorii.

De foarte multa vreme nu am mai urmarit o emisiune – dezbatere la TVR, mai mult de 10-15 minute. In ultimul timp am trecut cu telecomanda destul de des peste emisiunea lui Liviu Mihaiu, la care sunt prezenti, pe diverse teme (de regula, de interes public), adevarati specialisti, politicieni (de regula dintre cei care au totusi ceva de spus), sefi de institutii publice (de regula, pe langa subiect, mai mereu; poate din cauza implicarii lor politice evidente), sindicalisti (instruiti pentru domeniul lor de lupta sindicala), analisti (multi dintre ei, pe felie cu subiectul), aceeasi simpatizanti politici declarati ai guvernului si respectiv ai presedintelui si multi bagatori de seama (masa aceea ascultatoare, care de regula este in stare de somnolenta).

Aseara se dezbatea scandalul supermarket-urilor.

Politicienii, ca de obicei, o tineau pe a lor (totul este in regula, nivelul de trai creste, preturile sunt cele mai mici, institutiile statului isi fac datoria, etc.; cetateanul este multumit ?!).  

Sindicalistii desi vin cu date concrete (evident sunt alaturi de producatori) nu sunt prea convingatori, deoarece posibilitatile lor de exprimare economica sunt destul de limitate (aici stau mai prost). Producatorii dau toata vina pe marii comercianti.

Specialistii, de aceasta data pe felie, combat cu situatii paralele din UE, sunt stapani pe comentariile lor, nu tin partea nimanui. Economia este crezul lor, impreuna cu necesitatea ca cetateanul sa cunoasca adevarul. Intrerupti fiind, de catre „specialisti” si/ sau politicieni, ori de cate ori incercau sa explice mai pe larg, despre cum sta treaba, specialistii nu au apucat sa spuna tot ce stiu. Pacat.

Moderatorul nu a intervenit decat ca sa-i atate pe participanti. Bravo lui, mi-a placut atitudinea.

Reprezentantii institutiilor statului, bine platiti de la buget nu au nimic de zis, ca de obicei. Tot timpul ei cerceteaza, nu pot comenta pana nu se iau hotarari. Toata ziua dau amenzi (simbolice, de le rad in nas toti cei carora li se adreseaza). Nu cunosc date certe din UE (sau tocmai pentru ca le cunosc, ezita sa aiba pareri). Oare de ce mai exista astfel de institutii ?

Simpatizantii politici sunt cei care bat apa in piua. O tin pe aceeasi directie: asa-i in capitalism, unii pierd, altii castiga. Daca s-ar declara oficial membrii ai unui partid, atunci le-as intelege prestatia obedienta. Ramanand doar „simpatizanti”, intrebarea care se pune este: cine ii plateste ? De altfel unul dintre sindicalisti ii zicea unui „simpatizant”, ca el nu are stire de vreun loby dezinteresat, facut de cineva, in Romania ultimilor 18 ani.

Masa amorfa de ascultatori a ramas ca in tren. Concluzia disputei: nu conteaza cine se imbogateste mai tare (comerciantul sau producatorul), sindicalistii trebuie sa-si ia partea, iar cetateanul este cel care se va cauta adanc in buzunare, in continuare.

Eu am ramas si cu o nelamurire: ce rost aveau specialistii adevarati prezenti in emisiune ? De ce se mai pregatesc acestia, de ce se cheltuie bani in continuare pentru pregatirea lor, daca tot nu-i baga nimeni in seama ? Nu le-o fi zis nimeni, ca degeaba sunt specialisti adevarati daca nu sunt si inregimentati politic (ca asa-i moda pe la noi) ? Sau vor sa ramana doar specialisti adevarati ? Frumos, decent, dar la ce le-ar folosi in Romania ? Tine de foame ? Poate cred inca in menirea specialistului.

Bravo pentru Costel

Costel Busuioc umple de vreo 2 saptamani paginile ziarelor si ecranele televizoarelor. Vocea lui minunata te incanta. Puterea lui de a se lupta cu viata, pentru a-si intretine familia sunt de toata lauda.

Decizia lui de a renunta la o propunere efemera a Casei de discuri romanesti, pentru a castiga bani pe santier, din munca bruta, cu care sa-si intretina familia este in spiritul responsabilitatii capului familieri, spirit care este comun multor romani, despre care nu vorbeste nimeni.

Bravo Costel, cinste tie pentru cum ai gandit sa-ti urmezi menirea (talentul, vocea) si sa ai in acelasi timp, mereu vie, responsabilitatea familiei tale !

Aici se termina categoria „Ce m-a facut mandru azi”.

Sunt mandru ca un conational al meu a reusit sa dea o palma cu pumnul, obtuzitatii statului roman, indiferentei culturnicilor politici, care se lafaie pe scaunele de la ministerul culturii, fata de talentele adevarate ale acestei tari. Cum isi poate permite o responsabila culturala sa promita la TVR, in bataie de joc, ca va sprijini un talent adevarat sa scoata un CD, stiind ca acesta are o familie care ar ramane fara niciun venit pe o perioada de 5-6 luni cat dureaza repetitiile si inregistrarile ? Bunul simt al taranului roman i-a dat cu tifla (pacat ca nu la televiziune, in direct) si nu s-a dus la sediul duduii care a intervenit fastuos intr-o emisiune propagandistica, cu promisiuni desarte. Costel a plecat din tara, s-a dus pe un santier sa munceasca cu bratele, in constructii si a asteptat o noua sansa.

Unde erau responsabilii nostrii culturali ? Ce programe de promovare a talentelor numeroase ale acestei tari, au ei in vedere ? De ce la noi, nu se organizeaza mai multe selectii gen acest concurs din Spania ? Ne putem permite, noi romanii, sa renuntam atat de usor la talentele noastre nationale ?

Navala politicienilor si a pomenilor lor posteveniment nu s-au lasat asteptate.

In nesimtirea lui fara margini, ministrul culturii ii promite o bursa de studii, dar are grija sa spuna, daca se hotaraste sa vina Costel la Bucuresti. Nici macar in treacat nu a amintit ca familia ar putea sa moara de foame in acest timp, cat Costel va studia. De vreo suma pentru intretinerea familiei nici vorba, ca doar pomeni se fac doar electoral nu si pentru oameni talentati. Palma data de Costel printr-un nou refuz completat cu vorba dulce ca altii se vor ocupa in viitor si de cariera sa si de familie, nu cred ca a fost sesizata de politruci. In nesimtirea lor fara limite, acesti gandaci – carnivori politici, cred ca si-au zis in gand, ca au incercat tot ce le-a stat in puteri si au fost refuzati.

Telefoanele de felicitare primite de Costel de la presedinte, premier si o intreaga liota de politicieni, vreau sa cred ca l-au scarbit. Eu le-as fi inchis telefonul si i-as fi blagoslovit cu cele mai „nobile” expresii.

Mai sunt unii indivizi si mai nesimtiti, care se lauda pe la televiziuni ca cica o sa-i dea Lui Costel cate 10.000 de euro. Costele refuza-i, nu mai ai nevoie de ei. Da-le si acestora o palma, cu pumnul (pacat ca vor simti fizic acest gest).

Ba am auzit pe alti politicieni si pe trompetele lor (analisti de serviciu), a caror nesimtire depaseste orice limite, care se bateau cu pumnii in piept ca nu succesul lui Costel este cel mai bun lucru, ci faima pe care o duce el Romaniei in lume.   

Costele, nu-i ierta pe toti acesti profitori ai zilelor in care traim. Da-le cu tifla. Fii mandru de reusita ta. Nu te lasa tarat in mocirla lor politica. Urmeaza-ti calea pe care ai pornit. Ai talent, ai respect fata de munca, iti iubesti familia, nu ai nevoie de politicieni. Ai prieteni adevarati care te sustin peste tot in lume. 

Institutia discriminarii – un moft

Dupa ce muncesti o viata intreaga, te astepti ca la pensie sa duci un trai decent, sa nu te mai zbati ca pestele pe uscat.

Dupa 1989 cand toata lumea se astepta ca cetateanul sa apara nu numai declarativ in atentia politicienilor, au aparut ca simboluri ale democratiei tot felul de institutii publice care au rol tocmai de a ajuta cetateanul in lupta sa cu sistemul birocratic, cu coruptia, cu nesimtirea celor pusi sa te apere pe tine ca simplu cetatean.

Dupa primirea in UE era normal ca aceste institutii noi in Romania sa se alinieze la conceptele suratelor lor din tarile cu vechime in democratie.

Una din aceste institutii infiintate la noi este si Consiliul national pentru combaterea discriminarii, care are drept obiect de activitate analizarea tuturor cazurilor de discriminare cu care au fost sesizati de catre cetateni, in toate domeniile (economic, social, politic, etnic, religios, etc.).

Am sesizat acest organism deoarece m-am considerat discriminat, prin modul de recalculare al pensiei, cand am fost „furat” datorita unei legi anapoda, la calculul punctajului la pensie, prin disparitia din legea noua a punctajului suplimentar acordat pentru anii lucrati efectiv in grupa I si II de munca. Este vorba despre acelasi motiv care i-a scos in strada pe pensionarii de la Galati, unde ministrul actual al muncii a fost ciufulit cu asprime si nevoit fiind a facut promisiuni pe care ulterior nu le-a respectat. Probabil ca restul de cca. 1,5 milioane de pensionari care au fost pacaliti la recalcularea pensiei prin acelasi scenariu, nu s-au prins sau le este lehamite de acesti politicieni mincinosi.

Ma lupt cu sistemul de aproape 3 ani, incepand cu casa locala de pensii, casa judeteana de pensii, casa nationala de pensii, ministerul muncii, avocatul poporului, consiliul pentru combaterea discriminarii. Am ales calea petitiilor, deoarece calea juridica este nascuta moarta de la inceput, atata timp cat se judeca doar pe legi existente, facute de dragul de a raporta la Bruxelles ca s-a indeplinit un domeniu sau altul de negociere. Am primit raspunsuri multiple, care mai de care mai abracadabrante, mai sofisticate, mai mult sau mai putin alambicate. In principiu multi imi dau dreptate, dar ce sa-i faci, asa este legea, proasta-buna, asa e ea.

Stiind ca daca dau in judecata institutia, nu mai pot apela la Comisia de petitii a UE (este o conditie de a nu fi proces pe rol ca sa ti se accepte la comisie, o petitie), acest consiliu al combaterii discriminarii, a amanat cca. 1,6 ani sa-mi dea raspuns la petitia formulata de mine inca din octombrie 2006, desi are obligatia legala sa raspunda in maximum 3 luni.

Prin decizia consiliului director, se caseaza dosarul meu, desi in preambulul deciziei (pe 12 pagini format A4) practic mi se da dreptate punct cu punct, in toate motivele de discriminare semnalate de catre mine. Se invoca tot felul de hotarari ale Curtii Constitutionale, prevederi legale ulterioare modificarii legii pensiilor, chiar unele hotarari ale unor instante europene, care zic cam acelasi lucru: daca nu exista bani, de unde sa-ti mai dam si tie, chiar daca ai dreptate (ca si cum camarila politica de la putere nu ar avea si sarcina de a face ceva, ca sa adune bani, nu pentru ei, pentru cetateni). Nu se uita nici motivari de genul – cele semnalate de dvs. sunt in lucru la ministerul muncii, dar sa vezi ca nu stim daca se vor reglementa vreodata. 

In final, concluzia: daca nu-ti convine poti sa ne dai si in judecata, in contencios administrativ. Adica, desi noi stim ca n-o s-o faci, totusi iti dam aceasta posibilitate.

Ca sa vezi operativitate/ rapiditate in deciziile CNCD: memoriu facut de catre mine in data de 20.10.2006 (intre timp am revenit de 4 ori), hotararea consiliului director s-a luat in data de 05.11.2007, adresa de inaintare catre mine a fost facuta in data de 28.02.2008, am primit documentul in data de 13.03. 2008.

Hilar este ca legea zice sa-mi comunice hotararea in termen de 15 zile de la adoptare ei in consiliul director si poate fi atacata in justitie in 15 zile, altfel ramane titlu executoriu. Cu alte cuvinte, degeaba ne dai in judeata, ca nu ai respectat termenul de 15 zile, de cand am dat noi hotararea.

Asa lucreaza institutiile statului, conduse de politicienii nostrii scumpi si dragi.

A nu se uita ca functionarimea si sefii lor sunt bugetari, sunt platiti cu salarii grase din taxele si impozitele platite de noi, fraierii de contribuabili.

Le voi face insa o alta surpriza, voi apela la Comisia de petitii a UE, nu de altceva, dar ca sa pot face comparatie intre ce zic ai nostrii, fata de ce zic ai lor. Fac bine, fac rau ? Mai conteaza ?    

Fascinatia lui – De ce ?

Curiozitatea ne macina inca de mici copii, cand tot ce ne inconjoara si prinde contur ne fascineaza. Primele gangureli si semne facute de catre micuti si pe care le ridica in slavi bunicii, au la baza tot intrebari, despre orice.

Un nepotel de-al meu ii innebunise pe bunici cu intrebarile. Che, che, che…si arata cu degetul. Daca nu ziceau nimic, incepea scandalul, nu ca ar fi priceput ceva sau nu i-ar fi convenit explicatia. Crescand copilul, intrebarile au continuat, acuma cu raspunsuri pe intelesul sau. S-a ajuns pana la intrebari de genul: „de ce este rata, rata ?”. Raspunsurile nu au mai fost potrivite si s-a ajuns la: „de dracu s-o ia, mama”. Asa a ajuns copilul sa priceapa ce i se raspunde, incat ulterior tot ce nu-i convenea se termina din partea lui, cu: „de dlacu s-o ia, mama”. 

Pe masura ce crestem apar intrebari noi. Ajunsi la scoala, ne intrebam: de ce trebuie sa mergem acolo si sa invatam; de ce cand luam note proaste, parintii au iesiri necontrolate; de ce nu putem veni acasa tarziu; de ce colegul de banca are mai multe creioane si pixuri, ghiozdan mai aratos, telefon celular de ultima generatie. Gasim sau nu raspunsuri. Cerem sau nu lamuriri de la cei mai mari. Ne convine sau nu raspunsul primit.

Cand iesim in lume (plecam de sub aripa parinteasca la scoli in afara orasului de domiciliu), viata in comun cu alti colegi de varsta noastra, ne pune in fata altor intrebari: imi ajung banii primiti de acasa sa traiesc decent; ma descurc eu in viata cu puterile mele; de ce are rost sa mai continui sa invat; pot sa-mi fac o cariera din meseria pe care incep sa o dibuiesc ? Primesc sau nu raspunsuri, dar acuma raspunsurile ma pot lovi, ma pot pune in situatii neplacute. Ce fac ? Imi caut un serviciu si chiulesc de la cursuri/ seminarii, incerc sa-mi construiesc o cariera inca din scoala, ma las de facultate. Sunt expus tentatiilor, trebuie sa judec orice miscare pe care o fac, sa iau decizii care sa-mi fie favorabile. De ce trebuie sa iau singur hotarari ?

Cand termin facultatea, prima intrebare pe care mi-o pun este: de ce a trebuit sa o fac ? Acuma imi caut serviciu daca nu am am fost vigilent in timpul facultatii. Noi intrebari apar: de ce concurentul meu pe post a avut succes si eu nu; de ce castiga postul altul mai putin pregatit decat mine; de ce eu ca femeie nu am ocupat postul, desi am fost mai bine notata la interviu; de ce inspectorul de resurse umane care ma intervieva, primeste un telefon si imediat rupe dialogul. In paralel apar si intrebari de genul: de ce nu-mi ajung banii sa-mi cumpar si eu masina, casa, mai multe toale, sa ma duc in concediu peste hotare.

Apar acuma si intrebari de genul: ce mai vrea si papagalul asta politic; de ce se inghesuie politicienii la ciolan; de ce mie nu-mi place abureala asta politica, chiar imi repugna sa ma uit la balacarelile politice, zilnice; de ce trebuie sa votez; de ce trebuie sa accept sa ma insulte un simulant politic, care se jura ca imi va face viata mai buna; de ce dracu s-au scumpit ouale, daca s-a scumpit benzina, ca doar gainile nu se hranesc cu benzina ? 

Spre 30 de ani te hotarasti sa te insori. Dar de ce trebuie sa te insori ? Raspunsuri pot fi multe: ti-ai gasit jumatatea potrivita; vrei sa ai urmasi; vrei sa ai cu cine iti pune noi intrebari din ciclul „De ce?”, cum ar fi: de ce trece timpul asa de repede si incepem sa incaruntim; de ce oricat muncim, tot nu suntem bogati; de ce unii reusesc si noi inca ne zbatem. Raspunsurile gasite sunt rezolvari si implicit ceva se schimba in viata fiecaruia.

Apar copii si acuma esti direct implicat in fascinatia lui „De ce ?”, inca din scutece. Esti principalul adresant. Trebuie sa gasesti raspunsuri si pentru cei mici. De ce -urile personale se raresc si oricum nu mai prea conteaza.

La pensie, apare: de ce am imbatranit; de ce am muncit o viata intreaga si acuma isi bate joc de mine o gasaca de imbuibati, nesimtiti si misei, care defileaza cu ciolanul in gura, invoca permanent cetateanul, desi nici macar nu-i pasa de el ? De ce i-am acceptat ? De ce m-am multumit doar sa-i boicotez pe nesimtititi, cu orice ocazie si nu i-am lovit pur si simplu unde ii arde mai tare (la ciolan, adica). Puteam sa o fac ?

De ce a trebuit sa scriu niste ganduri despre aceasta intrebare care m-a urmarit permanent ? Am gasit mereu raspuns ?

Sigur, curiozitatea de a sti si a afla noutati, m-a „ajutat” permanent sa-mi pun aceeasi intrebare.

Exista cineva care nu si-a pus niciodata intrebarea „De ce ?” Fericiti trebuie sa fie astfel de oameni !!? Sau poate ca nu, cand intr-un final se intreaba: de ce nu mi-am pus intrebari din ciclul „De ce?”.

Adevar fara frontiere

Sunt momente in care nu pot sa tac. Ca sa nu supar prea tare pe cei care nu vor sa ma asculte, prefer sa scriu. Fara sa ma laud, tin minte multe lucruri pe care nu mi le propun. „Aglomerarea” mintii este periculoasa si atunci cand se strang prea multe, refulez.

Astazi lansez o ierarhie, oarecum amestecata, prin diversitatea participantilor.

Sectiunea – La mintile „obosite”, gura pacatosului adevar graieste.

Locul 1 – Traian Basescu si al sau inconfundabil, batjocoritor slogan – Sa traiti bine….Ha, ha, ha. Sloganul electoral, deja celebru, face in continuare victime. Hamaitul din final iti infunda urechile. Nimic nu s-a schimbat in bine, pentru omul simplu. Este adevarat ca avem parte de „actiune”. Sudalmele si insultele catre adversarii politici, ploconelile amestecate la straini, boicotul permanent al guvernului (rau/ bun -oare nu domnia sa l-a investit ?), osanalele ridicate procurorilor (care de fapt nu au niciun fel de rezultate in „lupta” cu coruptia sau cu „anticoruptia”, cum zicea un oarecare parlamentar) nu mai contenesc. Alesul nostru se manifesta din ce in ce mai insistent drept Mafalda – stie tot (na, ca l-am botezt si eu). Se va trezi oare cetateanul ? Greu de crezut.

Locul 2 – Ion Iliescu – Spun unii ca as fi un produs expirat. Sarbatorit cu fast si pupaturi, cu doamne „innebunite dupa farmecul” sau inconfundabil, fostul presedinte inca polueaza politica noastra, in cel mai pur stil balcanic. Nimic din „culise” nu i se poate ascunde. Stie tot, are o viziune clara asupra „manarelilor” politice. Trage sforile in continuare. Care i-o fi preferatul, pe care sa-l investeasca drept succesor ? Sa fie Adrian Nastase ? L-a mai incercat o data si a avut parte de prea multe „contre”. Vom vedea in curand (doar vin alegerile, nu ?).

Locul 3 – Mircea Dinescu – Mancam cacat dar nu cu polonicul, cu lingurita. Chiar daca fraza era mentionata in contextul unei intamplari pe care a trait-o impreuna cu Nichita Stanescu, cand potentatii comunisti le sugerau sa preamareasca cuplul de trista amintire, aceasta isi pastreaza actualitatea. Deosebirea este ca nu i se mai impune sa elogieze un anumit „ganditor”, o face totusi, este adevarat cu derapaje, amesteca totul intr-un ghiveci politic prelungit, cu rezultate vagi. Dar ce conteaza ? Sunt destui dispusi sa-l asculte. Stilul „delicat” al poetului prinde bine la cetateanul turmentat si obosit de politica.

Mentiune 1 – Elena Udrea -Momentan sunt doar lector universitar. Satula sa testeze piata doar cu decolteul, doamna politicii pdl-iste s-a hotarat pentru o cariera universitara. Nu a dorit sa-si aroge din prima titlul de profesor, cum o parte a presei aservite incerca sa sugereze si atunci a facut corectura. Cum vor arata studentii doamnei ? Dupa chipul si asemanarea lui Traian Basescu ? Periculoasa mostenire li se pregateste tinerilor.

Mentiune 2 – Mihai Stoica – M-am dus bou si am plecat vaca. Participase spumosul individ la o sedinta a forului fotbalistic. Am fost surprins sa aflu ca specimenul face parte din tagma inginerilor. Pai daca este adevarat, parerea unor initiati ca nu toti inginerii ar fi si intelectuali, prinde contur. Sper totusi ca daca apartine cu adevarat tagmei inginerilor, sa recunoasca ca a obtinut diploma intamplator, sa-si ceara scuze publice ca tavaleste in noroi o specie inca apreciata in tara, chiar daca este minoritara (unii „ingineri” incearca totusi „sa iasa la iveala”, prin politica).