Stire care naste amintiri

Am citit o stire de presa cum ca niste cercetatori polonezi i-au identificat craniul lui Nicolaus Copernicus. Folosind tehnica actuala polonezii au reconstituit computerizat fata celebrului astronom. Articolul publica si o poza. Poza este tocmai cea care mi-a trezit amintiri din studentie – era aceeasi poza din celebrele picturi ale lui Michelangello Buonnarotti, poza pe care am vazut-o si acum 40 de ani. Atunci sigur nu era atat de dezvoltata tehnica reconstituirii computerizate a figurilor, iar computerele personale erau necunoscute (cel putin la noi). Greu de crezut ca se poate realiza computerizat o figura identica cu cea dintr-o pictura.

De altfel ma intreb cum o arata poza reconstituita computerizat , nefiind atat de naiv sa cred ca aceasta poate fi identica cu o pictura veche de cateva sute de ani. Nici nu indraznesc sa pronunt – sau mai stii ?

In acea perioada (acum 40 de ani) participam la un curs facultativ despre calculatoare „dulap” Felix, unde proful de automatizari ne facea niste scheme pe tabla, din care nu pricepeam nimic. Iesind putin cam ratutiti de la expunerea inutila (pentru acea vreme) la care participasem (de altfel singura si unica la acel curs) si cum drumul spre camin trecea pe langa Sala Dalles, am intrat sa vedem noua expozitie care tocmai se deschisese. Vedeta expozitiei era tocmai o pictura cu Nicolaus Copernicus. Trecand dupa masa de seara pe la Carul cu bere, la o halba de vorba, ne aducem aminte de expozitie, schimbam impresii si ne prindem ca unul dintre colegii nostrii seamana cu pictura vazuta. Fiind pe afara o vreme cam cainoasa, colegul avea cu el geanta, umbrela si palaria, ingredientele de vreme rea, de care nu se despartea niciodata.

Ca sa nu i se urce la cap si sa nu ne mai intelegem cu el, l-am botezat (pentru a-l deosebi totusi de celebrul astronom) – Nicolaus Curpictatus. Alintul a tinut de-a lungul anilor si se mentine inca. In rarele dati cand ne mai intalnim la un pahar de vorba, depanam amintiri placute. Sigur nu facem politica si nici nu ne vaitam de cum o ducem. Ne laudam cu copii nostrii, ne dorim tot binele din lume noua si familiilor noastre si ne despartim oarecum batraneste, dar zicandu-ne pe „numele de scena”. Ce vremuri dom’le !?

Gunoiul fiscal al menajului guvernamental

Iata ca astazi se adeveresc afirmatiile sindicatelor din invatamant si ale sustinatorilor politici ai acordarii maririi cu 50 % a salariilor profesorilor incepand cu data de 01.10.2008, cum ca exista bani in bugetul de 6 % din PIB, deja alocat ministerului invatamantului, prin legea bugetului de stat pe anul 2008.

Printr-o ordonanta de urgenta adoptata astazi de guvern (pe ultima suta de metri, inainte de visul urat al actualei guvernari – plecarea cu capul plecat, de la bucatele puterii), se iau din bugetul ministerului invatamantului cca. 600 milioane de lei, bani necheltuiti in prezent (fara a se preciza de ce nu s-au cheltuit si ce reprezinta aceste sume) si se redistribuie.

Incercarea primului ministru de a amagi inca o data profesorii, cum ca s-au dat acesti bani la primarii pentru a se plati cei 9 % spor la salariu incepand cu 01.10.2008, il umple inca o data de penibil si de ridicol, ajutandu-i in schimb, explicit, acum, pe profesori, sa se hotarasca cu cine vor vota peste 5 zile.

Rusinos, degradant, mistificator, indoielnic pentru un fost si viitor profesor (cel putin asa se lauda primul ministru, prin presa). Gestul guvernantilor de a lua cu mana dreapta, o suma mare de bani, din cei 6 % din PIB („eveniment” atat de trambitat de actuala guvernare), dati cu mana stanga tremuranda, ii umple inca o data de ridicol. In locul unei analize corecte urmate de aplicarea unor sanctiuni drastice celor vinovati de necheltuirea acestor bani, alocati (sau poate nu, probabil neexistand decat pe hartie) ni se serveste pe tava drept o economisire a banilor. Halal guvern, halal popor care accepta degradarea invatamantului pana pe cele mai joase trepte.

Nu pot pricepe ce inseamna pactul pe educatie, initiat de catre presedinte (marele jucator degeaba, al cresterii bunastarii cetateanului, cu hidosul sau slogan electoral – Hi, hi, hi sa traiti bine !?). Nu inteleg ce se urmareste prin acordarea a 6 % din PIB pentru educatie, declarativ, dar de fapt mincinos, insolent si murdar. 

Nu-i inteleg nici pe profesori, ajunsi o imensa masa de manevra a liderilor de sindicat, majoritatea deja inregimentati politic. Nu inteleg declaratiile liderilor politici, cum ca invatamantul ar fi o prioritate nationala. 

Inteleg pe tinerii absolventi, care au terminat o facultate de profil profesoral si au dat cu tifla invatamantului, ramanand cu o diploma pusa in rama si atat, care de fapt nu are cum sa le foloseasca daca practica  taximetria.

Vrem sa avem copii educati, vrem sa avem viitori lucratori sanatosi mintal si policalificati, vrem sa performam in lupta asta crancena cu criza economico-financiara, vrem un trai mai bun. Declarativ poate, dar in realitate ne furam singuri caciula.

Poate avem ce meritam, daca o data la 4 ani punem degetul doar pe ceilalti (asa, in scarba), doar pentru ca nu au fost in legislatura anterioara la guvernare. Ar fi acum momentul (daca meseria de baza a multor candidati nu ar fi una fara nicio legatura cu politica – cantareti, antrenori de fotbal, manelisti, artisti de circ, fosti militieni si securisti, fosti activisti de partid, profitori ai tranzitiei actuale si alti asemenea) sa alegem corect.

Putem oare alege corect ? Curiosii si indraznetii care ar citi legea electorala, ar avea niste surprize – avem sansa sa alegem pe cine dorim doar in proportie de 50 %, restul fiind tot redistribuiri. Ce vot uninominal o mai fi si acesta ? Dupa parerea mea exprimata si cu alta ocazie – trebuie sa iasa castigator numai cine culege cele mai multe voturi, fara nimic altceva (ce daca culege 5 voturi din cele 9 exprimate ?). Cand se va proceda asa, sigur voi fi primul care va deschide sectia de votare. Pana atunci, reflectez in continuare.

Pelerinajul electoral

Cu ceva timp in urma mi-am propus sa-mi dau cu parerea, tot mai rar, despre politica noastra, constant damboviteana. Cum suntem in plina campanie electorala (ca si cum in precedentele luni si zile, politicienii nostrii scumpi si dragi ar fi facut altceva, in frumoasa, dar neinteleasa noastra tara) nu pot sa pierd prilejul care s-a ivit. 

Candidatii la ciolanul puterii sunt in pelerinaj permanent prin tara, pe la televiziuni, prin parcarile dintre blocuri, pe stadioane (chiar daca ninge si este frig), pe la nunti si botezuri (chiar daca nu au fost invitati), prin marile magazine, pe strada.

Cutiile postale sunt pline de fituici bogate in aberatii si populisme ieftine, rareori cu idei constructive sau macar realizabile.

Pe stalpii de iluminat, pe bancile de prin parcuri, pe panouri grandioase, atarnand din cer (pe sfori care traverseaza strada), prin pomii de pe marginea bulevardului, impodobiti prematur pentru sarbatori, vezi afise multicolore din care se hlizesc aceleasi figuri anoste si rumene in obraji, al caror slogan electoral vrea sa te convinga sa-i votezi (de cele mai multe ori efectul fiind de fapt invers).

Presedintele tuturor romanilor (neaflat in campanie electorala, cum pretinde domnia sa) se plimba de-a puia gaia, prin tara, pe la firme cu capital privat, strain si pe la ultimele firme cu capital de stat, si-si da cu parerea despre criza economica. Arunca ca de obicei cu vorbe, asigura salariatii ca nu vor fi disponibilizati, ca Romania nu va suferi cine stie ce, economic si financiar, in actuala criza mondiala. Trebuie sa fii mult prea naiv (intelectual, politic, chiar economic) sa crezi ca de exemplu Mittal, bogatul indian, ii va cere parerea alesului nostru, daca situatia economico-financiara a combinatului siderurgic Galati o va cere, cand va reduce drastic activitatea economica si va hotara sa dea afara vreo 5.000 de salariati. 

Previziunile sumbre ale unor economisti si finantisti, cum ca ne vom confrunta in curand cu 1,5 milioane de someri este totusi de domeniul fictiunii. Si daca totusi va fi real, in conditiile in care bugetul asigurarilor pentru somaj face fata la maximum 400.000 de someri ?

In pelerinajul sau electoral, presedintele s-a gandit (?!) sa ne ofere si alternativa patriotismului indigen, mergand la cumparaturi cu Logan-ul si achizitionand unt romanesc. Afirmatia domniei sale cum ca nu vede nicio deosebire intre Logan si Volkswagen mi se pare reala, in conditiile in care Loganul primit in exploatare, a fost achizitionat anul trecut, de la aceeasi firma care ar fi livrat si masinile de 70.000 de euro, care au creat oarece scandal prin presa. Patriotismul domniei sale ar fi fost putintel credibil, daca ar fi donat unei scoli amarate, din Cucuietii din deal, masina proprietate personala, ar fi achizitionat din leafa de presedinte o masina noua Logan (aia de 8.000 de euro), ne-ar fi aratat factura si l-am fi vazut apoi circuland cu ea, pe soselele patriei (fara girofar si masini SPP, ca antemergator), nu in campanie electorala, l-a market.

Vin si noile alegeri parlamentare. Si ce daca ? Se anunta o noua zi obisnuita, in care multi conationali de-ai nostrii vor avea o suma de treaba, tocmai in aceasta zi. La mine deja se anunta o mare densitate de alte activitati, duminica, in ziua cu pricina.

Sa se fi schimbat ceva ?

Tragedia de la Petrila este inca in paginile presei scrise si la televiziuni. Nu o sa pot intelege niciodata, de ce trebuie sa se faca rating pe seama suferintei oamenilor, de ce trebuiesc luate interviuri unor politicieni sau unor slujbasi ai statului care nu au nicio legatura cu subiectul. Cui folosesc parerile imature ale unor sefi vremelnic cocotati in functii banoase ?

In toata tevatura de presa, nu am gasit nicio opinie autorizata din partea unor reprezentanti ai inspectiei muncii sau ai inspectoratului teritorial de munca, din partea asociatiei profesionale din sectorul minier, din partea institutului de mine din Petrosani, din partea INSEMEX Petrosani (cu exceptia unei interventii de altfel pertinente, de numai 2 minute, a unui fost angajat, in prezent pensionar, care a pus problema focurilor endogene, posibil existente in mina).

Incep sa apara in presa (in special prin comentariile unor mineri mai curajosi, care indraznesc sa rupa tacerea si ale rudelor celor disparuti in explozii), elemente ale neimplicarii conducerii minei, ale serviciului intern de prevenire si protectie (de fapt o directie, probabil cu multi lucratori, sefi si sefuti, cu echipe de salvatori profesionisti), ale sindicatului si ale comitetului de securitate si sanatate in munca de la mina Petrila, ale inspectoratului teritorial de munca Petrosani si ale inspectiei muncii.

Sa se fi schimbat ceva, daca ministrul muncii a dispus efectuarea unui control la ITM Petrosani si deplasarea inspectorului sef de stat al inspectiei muncii, la fata locului, ca sef al comisiei de cercetare a accidentului colectiv ? Sau este vorba doar de fatada, pentru a arata ca „lor le pasa” ? Doar suntem in campanie electorala.

M-au surprins obiectivele controlului dispus de ministrul muncii la ITM Petrosani.

Nu pot sa accept, ca ITM nu a fost informat de deschiderea unui nou abataj la mina Petrila. Dar de ce trebuia informat de cineva anume, de ce nu au fost prezenti inspectorii de securitate, in teren ?

Nu pot sa accept ca ITM nu a verificat corespunzator conditiile de munca existente in mina Petrila ? Nu au avut informatii proaspete despre lipsa echipamentului de protectie, a echipamentului de interventie si a echipamentelor de munca deteriorate, utilizate de catre mineri in abataj ? Pai atunci de ce sunt platiti inspectorii de securitate ? Daca cineva crede ca situatia dezastruoasa din mina, era prezenta doar in ultima perioada de timp, este un naiv. Cum s-au achitat inspectorii de securitate ai ITM de obligatia de serviciu pe care o au, de a informa ierarhic (pe inspectorul sef al ITM si inspectia muncii) despre situatia din teren ? 

Nu pot sa fiu de acord cu navala corbilor de la centru spre cei de jos, din teritoriu, cu surle si zurgalai, care se produce numai dupa inregistrarea unor evenimente cu urmari dezastruoase. Ce a impiedicat pe ministrul muncii sa dispuna controale de genul celui actual, anterior producerii acestui dezastru, la toate inspectoratele teritoriale din tara ? Nici acum nu este tarziu. Ii este frica de surprize ? Poate nu este necesar asa ceva, in campanie electorala.

Pe site-ul inspectiei muncii sunt afisate strategia pe 10 ani, planul de munca anual, care contin si controale in subteran. Interesant ar fi raportul inspectiei muncii, pe trim III 2008 si respectiv raportul inspectoratului teritorial de munca, pe trim. III 2008, (partea cu referire stricta la mina Petrila). La fel de interesant ar fi si raportul inspectiei muncii referitor la imbunatatirea conditiilor de munca, pe anul 2007, cu referire la mina Petrila. De ce nu s-ar face publice si informarile periodice pe care le face ITM la prefectura (cu referire stricta la mina Petrila) ?

De ce nu s-ar vizualiza si planul de prevenire si protectie al minei Petrila, intocmit in urma evaluarii riscurilor profesionale (macar pentru abatajul nou deschis) ? Evaluarea riscurilor profesionale si intocmirea planului de prevenire si protectie sunt obligatii ale angajatorilor, conform Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/ 2006, art.12 si 13. Inspectorii de munca au obligatia verificarii respectarii legii.

Vom putea vorbi intr-un viitor apropiat de statul de drept Romania, in care legile se respecta in mod egal de catre toti cetatenii, nu doar se interpreteaza de catre cei platiti sa vegheze la respectarea legii – favorabil, in avantajul unor clienti politici si mai mereu in defavoarea cetateanului simplu ?

Se va putea face o analiza (macar reparatorie) a marii disponibilizari din minerit, de pe vremea lui Ciorbea ? Ar folosi cuiva ? Eu cred ca da, macar li s-ar mai da peste nas acestor profitori ai tranzitiei, pe care ii vedem zilnic tolaniti pe la tot felul de televiziuni si carora presa le publica anual averile, mereu in crestere, fara ca cineva sa faca un cat de mic pas spre confiscarea celor dobandite altfel decat prin munca cinstita. Pare a fi slogan patriotard ? Si ce daca. Poate s-ar schimba ceva, in bine si nu ar mai muri oameni nevinovati.

Navala corbilor macinati de putere

Afacerismul, diletantismul, nepotismul, nepasarea crasa a celor responsabili fata de semenii lor, castigul in interes propriu cu orice pret, coruptia generalizata la toate nivelurile, politicianismul fara acoperirea logica a faptelor, infantilismul economic, financiar si politic in care ne zbatem, nesimtirea fara margini a conducatorilor, abureala cresterii economice sunt aspecte ale economiei romanesti, de care ne lovim si cu care traim de prea multi ani.

Toate aceste aspecte oribile nasc noi si noi victime nevinovate. Este cazul mortilor de zilele acestea, de la mina Petrila. Este cazul uitatilor – victime ale unui accident de munca similar produs nu cu mult timp in urma la mina Anina.

Asistam la aceeasi defilare si adulmecare a corbilor, aflati de aceasta data in plina campanie electorala. Politicienii nostrii de duzina nu se pot abtine nici macar in aceste momente triste, sa-si arunce injurii, sa se muste de cur si sa arunce cu noroi. Nu invata nimic, nu vad cum omul simplu, satul de ce vede si aude zilnic, de promisiunile lor niciodata onorate, ii detesta, ii da la o parte de la suferinta lor. 

Ce poate fi mai omenesc si de bun simt din partea unui ranit (de altfel norocos ca a scapat viu din infern), aflat pe patul suferintei, decat sa declare reporterului, ca a doua zi de cand se inzdraveneste, se va duce la munca si va intra iarasi in mina, motivand fara a-si plange de mila, ca din asa ceva traieste impreuna cu familia sa.

La polul opus auzi declaratii politice ale unor nevolnici, sositi la fata locului sa se afle in treaba, de genul – s-a luat decizia masurarii concentratiei de gaze. Ca si cum nu ar fi stabilite proceduri speciale pentru fiecare gen de interventii in mina, la astfel de nenorociri. Ca si cum nu ar fi infiintate la fiecare mina, echipe de salvatori profesionisti, special instruiti pentru a actiona. Politicienii nostrii au un singur obiectiv – sa spuna ceva cu orice pret, cand de fapt nu au nimic de spus.

Responsabilii guvernamentali oare de ce nu au venit la fata locului, sa vada conditiile in care traiesc si muncesc minerii, inainte de tragedie ? Sosesc doar in vizite de curtoazie, in purul stil al stapanului venit pe mosie sa verifice daca este pusa si cum ii sta botnita, culegatorului de carbune. 

Acelasi gen de politicieni au avut grija sa-i infiereze pe mineri, in perioada mineriadelor. Nu pot fi de acord cu mineriadele, dar in acelasi timp doresc si adevarul. Minerii au fost o masa de manevra ideala pentru politicieni si cozile lor de topor. Cand mineriadele nu au mai fost utile in politica, intai minerii au fost legati de glie, apoi au fost uitati si marginalizati. Li s-au taiat sporurile, salariile le-au fost date fara ca riscul muncii lor sa fie cuantificat realist, ba chiar a fost bagatelizat. Reprezentantii sindicali ai minerilor au fost momiti cu te miri ce posturi bine platite sau au fost bagati in afaceri generoase, cu statul.

De la locul producerii nenorocirii ni se prezinta aceleasi manevre politice derizorii, pline de promisiuni de indreptare a lucrurilor, din partea politicienilor si a guvernantilor, urmate de declaratii sterile de presa, de la fata locului, ale maimarilor guvernanti, responsabili de la cel mai inalt nivel, asupra situatiei create si a starii victimelor. Se fac statistici, se iau interviuri „la cald”, se vara microfonul sub nasul victimelor care au avut norocul sa supravietuiasca unei nenorociri. 

Guvernantii se intrec acum in promisiuni de acordare ajutoare in bani, pentru inmormantarea victimelor si pentru scolarizarea copiilor ramasi orfani. Aceleasi promisiuni ca si la accidentul de la Anina.

O fatuca, candidata la alageri, in nimicnicia ei politica, indrazneste sa afirme ca va cere doliu national.

O ruda a unei victime, pe drept spunea – nu vrem sa fim o zona defavorizata, vrem sa fim favorizati. O fi auzit-o cineva ? Exista in tara aceasta cineva care sa faca o statistica reala a vietii din zonele miniere ? Intereseaza pe cineva ? Se pare ca nu.

Pe vremea lui Ciorbea s-a restructurat mineritul, adica au fost dati afara cca. 150.000 de mineri, in schimbul inchiderii majoritatii minelor si a unor sume compensatorii de bani date celor disponibilizati. In schimb nu au aparut prea multe locuri noi de munca. Din ce o fi crezut alde Ciorbea si cei ca el, ca vor trai acesti oameni ?

La aderarea Romaniei la UE a fost nevoie de a raporta la Bruxelles, restructurarea mineritului. Cum i-om fi convins oare, pe europeni, ca am facut restructurare, ca am facut modernizare si am constientizat prin instruire si recalificare, fostii lucratori disponibilizati ? Sau este valabil si la porti mai mari, principiul necrestinesc – aud numai ce imi convine, in rest se descurca altii.

Este in nefirescul lucrurilor, sa auzi declaratii din gura unui miner, cum ca acopereau detectorul de gaz metan cu pamant ca acesta sa nu sesizeze concentratia reala de metan ? Cum poate cineva, constient de pericol, sa dea dispozitie de intrare in mina, daca existau premize ca sunt concentratii periculoase de metan ? Eu unul sesizez chiar aspecte de crima cu premeditare, daca se adeveresc ca reale afirmatile cu detectoarele. Nu inteleg omerta ortacilor, chiar daca mineritul este singurul lor mijloc de trai. Prin tacere, nu se va putea afla adevarul, nu se vor putea lua masuri reale de imbunatatire a conditiilor de munca din subteran.

Au defilat pe la fata locului tot felul de reprezentanti ai autoritatilor. Nu am vazut insa reprezentanti ai inspectiei muncii si ai inspectoratului teritorial de munca din Valea Jiului. Ca de obicei, acestia nu apar la televiziune, nu zic nimic – tac ca mortul in papusoi. Oare nu o fi vorba de un accident de munca ? In tari civilizate, dupa producerea unor astfel de dezastre, responsabilii din varful piramidei institutiilor statului isi dau demisia sau sunt destituiti. La noi de ce nu se intampla aceste lucruri, de altfel, de onoare. Sa fie vorba si de neimplicare ? Sa fie vorba doar de conformarea autoritatilor la pagubosul slogan, etern romanesc – lasa ca merge si asa ?

Inspectorii de munca or fi cunoscut starea deplorabila in care spun minerii ca se afla echipamentele de munca ? Or fi vazut cu proprii ochi aceste echipamente de munca sau sunt prea pretentios, deoarece ar fi trebuit sa coboare in subteran ? Se pare ca nu stiau, altfel obligatia lor legala era sa opreasca activitatea si dupa caz sa sesizeze organele de urmarire penala.

Se vor face cercetari, se vor intocmi maldare de hartii cu programe de masuri, cu termene si responsabilitati, programe care nicicand nu vor fi realizate. Mereu se vor gasi prioritati, iarasi nu vor fi bani pentru investitii in securitate si sanatate in munca. Agitatie se va isca iarasi, la producerea unui nou eveniment.

Poate se vor stabili si vinovatii. Oricum nu vom afla prea multe. Pacat de cei care au plecat dintre noi. Dumnezeu sa-i ocroteasca !

Afacerea Barla

Posibil un nou scandal, legat de afaceri de partid, se isca la Barla. Cinci copii au fost internati in spital pentru ca au baut (se pare, dupa cum zic reporterii sositi navala la fata locului) apa de la robinet, infestata cu antigel.

Cum antigelul are la baza propilenglicol (dupa stiinta numita chimie), doctorii zic ca antidotul ar fi alcool etilic, motiv pentru care tin copii intr-o oarecare stare de betie, pana din analize rezulta ca s-a neutralizat tot glicolul din corpul micutilor. Va fi nevoie de spitalizarea copiilor, cateva zile. 

Antigelul fiind un produs uleios, solubil in apa, poate fi usor depistat in apa de baut. Intrebarea este: cat timp au baut copii apa nepotabila ? De ce autoritatea sanitara (politia sanitara) nu a depistat la timp nepotabilitatea apei ? Rostul intrebarii ar fi de a afla cate zile a durat nepasarea celor investiti de lege, sa previna producerea unor astfel de evenimente.

Au aparut si speculatiile. Doar suntem in campanie electorala. Urmeaza in scurt timp, declaratiile de indignare publica, in presa scrisa si pe la toate televiziunile, ale reprezentantilor partidelor (altele decat celuia carora apartin „actorii” implicati in evenimentul deja produs).

Prima interventie televizata vine de la ISCIR Pitesti (mare minune ca s-a autosesizat, in urma articolelor aparute in presa), care  zice ca nu a autorizat centrala termica (de la care se banuieste ca s-ar fi produs infestarea apei, cu antigel, din lipsa montarii unei armaturi de retinere -de unic sens) si nu gaseste niciun fel de documente care sa ateste proiectantul, furnizorul/ comerciantul centralei, executantul lucrarii de montaj a centralei, mai zice ca scoala nu are specialist in domeniu ISCIR (ca si cum ar fi vreo scoala in tara care are). Slab conducator trebuie sa fie seful de la ISCIR Pitesti daca isi permite sa declare asa ceva. O fi fost si domnia sa, pus pe post, prin cine stie ce manevre politice, dibace si acuma a fost trimis de seful politic sa faca lumina, ca tot este campanie electorala.

Ce culoare politica o avea primarul (garantul administrativ, legal, al investitiei pentru montarea centralei termice) si dirigintele de santier angajat de catre primarie sa supravegheze lucrarea (asa zice legea), directorul de scoala (interesat direct in crearea unor conditii de microclimat propice pentru copii din scoala), comerciantul care a adus centrala termica (legal, nu are voie sa comercializeze centrale neautorizate de catre ISCIR), administratorul firmei care a efectuat montajul (legal, nu are voie sa execute lucrari de acest gen daca nu detine aviz ISCIR si nu are lucratori autorizati), inspectoratul scolar (cel care urmareste realizarea lucrarilor de reabilitare din scoli si raporteaza la minister), inspectoratul in constructii (care da autorizatii pentru efectuarea unor lucrari de constructii si urmareste derularea acestora), inspectia sanitara (care da autorizatia sanitara de functionare a scolii) ?

Sa vedem ce zice si Legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/ 2006. La art. 34 al. 5 se specifica: „intoxicatia acuta profesionala se declara, se cerceteaza si se inregistreaza atat ca boala profesionala, cat si ca accident de munca”. Pai daca evenimentul s-a produs in scoala, in timpul desfasurarii procesului de invatamant si este vorba de o intoxicatie cu antigel (asa cum se declara pe toate canalele mass-media), iar internarea copiilor a fost ceruta de caracterul acut al intoxicatiei, de ce ITM Arges, inspectia muncii, autoriatea de sanatate publica Arges, inspectia sanitara, nu se autosesizeaza ? Se tin cumva secrete astfel de cercetari, pana se descopera ce culoare politica au cei responsabili, de producerea evenimentului ? Sau le este frica de catateni, care se pot destepta si cere in instanta civila, daune morale celor vinovati de producerea evenimentului ?

Zicea un reporter (in purul „stil anapoda”, al reporterilor stirilor senzationale) ca s-a numit o comisie de cercetare (fara a preciza de catre cine, in ce scop ?!) formata din lucratori de la prefectura, ISCIR, primarie, inspectoratul scolar, procurori. Or avea ceva amestec si aceste institutii, dar inspectoratul de munca si autoritatea sanitara judeteana, nu au sarcini in domeniu ? Si reporterii pot citi legile tarii, pentru a nu mai fi penibili in interventiile lor senzationale, in direct.

Orice culoare politica ar avea un guvern si indiferent cate procente ar castiga partidele pentru parlament, daca institutiile statului nu functioneaza, nimic nu se va schimba, in bine, in aceasta tara.

Politicieni, incepeti cu inceputul. Renuntati la a va mai pune pupilele in functii grele, la inspectiile statului. Sunt functii pentru adevarati profesionisti, nu pentru diletanti si profitori politici. Intelegeti o data pentru totdeauna, ca meseriasi nu sunt numai cei care fac oale, masini si trompete. Meseriasi trebuie pusi, in primul rand, acolo unde statutul institutiei si legea, le da dreptul de control, de prevenire si de sanctionare a celor care incalca legea.

Se va mai vorbi cateva zile si apoi se va lasa ceata si peste acest eveniment. Cui ii pasa ? Noroc ca nu s-au inregistrat victime.

Traim cumva intr-un stat de drept ? Eu unul am mari indoieli.

Ce repede trece timpul

A trecut inca un an de blogherit. Nu vreau sa fac un bilant. Ce rost ar avea ? Oricum nu scriu decat din placere, din nevoia de a lasa impresia ca ma aude cineva, oarecum de a ma exterioriza, fara a deranja pe cineva anume, cu intentie. Sigur, deranjarea cuiva nu mi-ar influenta in vreun fel decizia de a mai scrie sau a renunta. Daca ma citeste cineva, cu atat mai bine, inseamna ca mai gandesc si altii ca mine sau macar pe aproape.

Sigur sunt mai copt cu un an, vreau sa cred ca si mai intelept (hai ca-mi place teribil sa ma laud, nici de modestie nu duc lipsa), sunt mult mai calm si chiar mai conciliant (daca eu cred, nu este musai obligatoriu si pentru cei din jur, este destul sa dea impresia ca sunt de acord cu mine).

Afacerile merg binisor, nu ploua cu bani, dar nici nu seaca. Cu sanatatea sunt inca destul de bine, multumesc lui Dumnezeu. Zic eu ca nu-mi arat varsta, ca si cum ar conta prea mult daca as arata-o. Oricum anii se contabilizeaza doar scriptic.

Ce imi doresc in continuare ? Sanatate (mie, familiei mele, rudelor, prietenilor, tuturor celor care au nevoie) ca-i mai buna decat toate. Daca suntem sanatosi parca toate celelalte lucruri se rezolva intr-un fel. Copii sa urce sigur si apasat, pe scara vietii, pe care si-o construiesc in prezent, sa realizeze treptat, in viata, tot ce-si doresc si la ce viseaza. Vremurile sunt altele si trebuie sa visezi. Batranii familiei sa o mai duca si ei, ca nu deranjeaza pe nimeni.

Fericire sufleteasca si bunastare, tuturor. Noroc in viata, ca este nevoie si de asa ceva. Pace pe pamant.

Sezonul avansarilor in grad

Una din atributiile cele mai vizibile ale tuturor presedintilor nostrii postdecembristi este avansarea in grad, in special la sfarsit de an, a cadrelor din armata, politie, servicii secrete, etc., active inca, rezervisti sau chiar aflate in retragere.

Aceeasi sunt si primii pe lista la decoratii, cu ocazia diverselor sarbatori de stat.

Imi revine in minte, pieptul plin de decoratii, al eroilor sovietici, din filmele copilariei, din primul razboi mondial si al imaginilor de astazi, de la parada de 7 noiembrie, de la rusi.

Avansarea si decorarea, practicata fara limite la noi, naste si „nesincronizari” (mai mult sau mai putin nevinovate). Astfel apar ca avansati si decorati, diversi „eroi” ai zilelor revolutiei din decembrie 1989. Este greu de digerat de catre urmasii victimelor din decembrie, sa vada pe aceste liste, nume de „ofiteri implicati” in evenimente (chiar daca nedovediti ca vinovati, in justitie si deci necondamnati).

Este greu sa pricepi, tu ca simplu cetatean, cum poti condamna comunismul, ca presedinte al tarii si ulterior, pe lista celor decorati si avansati in grad, sa apara si nume cu trecut neclar.

Explicatia avansarilor si decorarii ar fi ca orice avansare aduce militarilor, in plus, noi sume, la pensia deja platita de la bugetul de stat (din taxele si impozitele platite de noi toti, din impozitele percepute pensiilor mai mari de 1.000 de lei a celor care au lucrat ani multi in conditii grele de munca, dar nu si din contributiile sociale platite de catre militari).

Se vorbea de demilitarizarea politiei si a serviciilor secrete. S-o fi facut ? Nu cred, pentru ca atunci nu ar mai avea rost avansarile in grad. Ar fi greu de crezut ca acesti „beneficiari” s-ar multumi doar cu titluri fara glorie financiara. La ce le-ar folosi titluri, chiar nobiliare, poate chiar o sabie data in dar (poate o mitraliera, un tun ceva, de ce nu ?).

S-or teme cumva politicienii nostrii/ presedintii, de „greva” militarilor din serviciile secrete si din fosta militie, actuala politie ? De ce ar fi aceasta categorie (militarii) privilegiata si dupa iesirea la pensie ? Ce merite deosebite or avea acestia, fata de noi muritorii de rand, ai acestei tari ?

Apropro, dupa degradare, generalilor implicati in revolutie si condamnati de catre justitie, li s-or fi confiscat tinichelele ?

Sa se infiinteze si titlul de erou al politichiei dambovitene, cu indexare periodica a veniturilor, dupa pensionare. Sper sa nu le dau politicienilor apa la moara.

Ma intreb cand isi vor face politicienii nostrii o lege, doar pentru ei, ca sa-i decoreze seful statului, periodic, sa-i vedem si pe ei la sarbatoarea zilei nationale, cu pieptul plin de tinichele ? De alte facilitati, pentru parlamentari, la pensionare, nu stiu daca ar mai fi loc. Au deja o gramada de facilitati. Cica si-au votat si ajutor de somaj, daca in trei luni de cand termina mandatul, nu-si gasesc alt job. Ca si cum prosti or fi sa-si gaseasca de lucru, timp de 3 luni si sa nu beneficieze in plus, de cca. 200 milioane de lei.

Mare-i gradina lui Dumnezeu !

Vinovatie si eroare

De dimineata, urmarind stirile pe Realitatea TV, descopar a nu stiu cata oara, cum „reporteri de serviciu” incearca sa ne induca in minte modul lor defectuos de abordare, „dezinteresata”, a unor subiecte mai mult sau mai putin de actualitate.

Azi era vorba despre erori judiciare comise de catre procurori in cercetarea unor cauze, erori care s-au soldat cu ani grei de inchisoare, din partea unor nevinovati. Nu am urmarit de la inceput discutia, deschizand televizorul in momentul in care o distinsa doamna (nu-i cunosc numele, dar era cam ragusita si se mandrea ca este reporter de investigatii), incrimina procurorii ca nu cauta dovezi in favoarea celor cercetati si abordeaza cauza plecand de la ideea preconceputa ca cineva (o anumita persoana) trebuie sa fie vinovat si ca urmare cauta dovezi doar in directia inculparii acesteia.

Nu pot sa fiu de acord cu o astfel de abordare. Justitia nu trebuie sa caute dovezi nici in favoarea, dar nici in defavoarea unei persoane. Justitia trebuie sa fie impartiala si sa caute pur si simplu dovezi.

Pentru exemplificare, i-as recomanda (nu stiu totusi, daca imi pot permite) distinsei doamne – reporter de investigatii, sa urmareasca la tv, serialul „CSI – crime si investigatii”, pentru a se inspira in comentariile legate de activitatea domniei sale. Respectivii profesionisti, din serial, cauta pur si simplu probe si abia dupa ce le-au strans se pronunta asupra vinovatilor.

Am participat inainte de 1989, la diferite cercetari de accidente de munca soldate cu victime (facand parte din multe comisii tehnice de cercetare evenimente, comisii numite de catre firma la care lucram, de catre centrala sau de catre minister) si avand deci cat de cat tangenta cu munca procurorilor (noi eram obligati sa colaboram cu ei – prin prezentarea de documente, fara ca si reciproca sa fie adevarata), imi este greu sa accept ca un magistrat, astazi, poate accepta deliberat sa se pronunte fara a avea dovezi clare. In acelasi timp nu vreau sa exclud „comanda politica” la care erau supusi procurorii, care „cercetau” cu sarcini precise anumite evenimente. Acestia erau insa „oamenii” partidului unic, erau anchetatorii militari, calificati, ai securitatii si militiei, care isi faceau simtita prezenta, de multe ori si la acest gen de cercetari. Acestia ne „cercetau” verbal si pe noi, membrii comisiilor tehnice de cercetare a evenimentelor. Nu toti procurorii erau insa de aceasta factura – majoritatea fiind civili.

In zilele de astazi, generalizarea (de felul cautarea de dovezi pro si dovezi contra, referitor la un eveniment) este periculoasa pentru cetateni. Intr-o democratie adevarata, nu se poate nici macar invoca asa ceva.

Nu trebuie sa acceptam insa erorile judiciare. In acelasi timp trebuie reglementat clar in lege, cum raspund cei vinovati de producerea unor erori judiciare, in special pentru cazul celor care nevinovati fiind, au facut/ fac ani grei de puscarie.

Romania pierde pe banda rulanta procese la CEDO, in domeniul proprietatii si mai nou pentru erori judiciare, comise in cercetari de crime, violuri, etc. Statul pierde, noi toti platim daunele morale (prin sistemul de impozitare), iar adevaratii vinovati de erorile produse, nu raspund (macar pecuniar), in fapt. Doar raspunderea morala sau prin articole de presa, de „indignare proletara” (abordate de catre reporteri de investigatii), este prea putin. Nu astfel se poate crea responsabilizarea magistratilor.

Initiativa televiziunilor de a comenta diverse evenimente de actualitate, in direct, cu profesionisti, este laudabila, dar mai trebuie gasiti si profesionisti adevarati, care sa aiba ceva de spus, nu doar sa-si dea cu parerea, mult prea personala si de prea multe ori, fara fundament juridic clar. Invitand mai mereu, in direct, in emisiune, aceeasi „specialisti”, initiativa laudabila cade in derizoriu. Cui foloseste ?

Cat de mici suntem

In ultimele zile imaginile din America au invadat casele noastre. Televiziunile au trimis cohorte de reporteri care sa ne transmita de la fata locului, impresiile, imaginile, vanzoleala, agitatia, opulenta si bogatia, patriotismul fara margini al amercianului de rand – campania electorala in care s-a aflat America.

Nimic nou pana aici. Intr-un reportaj de Adelin Petrisor ni se arata si fata mai ascunsa a Americii – gastile de cartier, traficantii de cocaina, proxenetii. Ce m-a frapat ? Intervievatii, cu fata ascunsa (ca sa nu-i recunoasca, cine ?) ne invata ce inseamna democratia in stil american. Nu vreau sa ma leg de „meseria” acestora. Patriotismul care se degaja din vorbele lor, m-a impresionat.

In America toti sunt egali in fata legii, nu doar par. Toti isi adora tara in care traiesc si stilul de viata. Nu conteaza culoarea, etnia, varsta, sexul, toti sunt cetateni ai SUA.

La ei se poate vota anticipat, prin corespondenta sau prin internet. Bunica viitorului presedinte a tinut sa voteze inainte de a-si da obstescul sfarsit (ce mai conteaza daca a fost doar un alt mod de reclama, in pur stil american). La noi, studentii cer voie sa voteze in localitatea unde isi fac studiile.

La ei in dezbateri, se discuta probleme economice, financiare, de sanatate, cu care se confrunta America. Viitorul presedinte promite sa micsoreze impozitele la cei care au un venit anual mai mic de 250.000 de dolari si sa-l creasca pe al celor cu venituri mari. La noi, se fac promisiuni aiurea – mii de km de autostrada, pensii si salarii enorme pentru posibilitatile reale ale tarii, investitii nemaivazute in scoli, gradinite si spitale noi, mentinerea sau chiar scaderea cotei unice de impozitare. In campania electorala, presedintele nostru promulga legea asigurarii obligatorii a locuintelor, fara a tine cont ca in 90 % din cazuri, aceste case nu sunt expuse la pericolele asigurate (cutremur, inundatii sau alunecari de teren). Nu sunt impotriva asigurarii obligatorii a locuintei, dar detest incercarea de a fi prostit. Asigurarea obligatorie ar trebui sa cuprinda si alte riscuri asigurate (inundatie de la vecini, incendiu, explozie, etc.), altfel guvernul (partidul la putere) face pomeni cu bani de la noi toti. Despre dezbaterile electorale, de la noi, ce sa mai vorbim ? Sunt pline de balacareli, insulte, contre, toate fara suport concret, care plictisesc electoratul. Circ cat cuprinde si paine cat mai putina.

La ei participa 66 % din populatia care s-a inscris pe liste, la vot. La noi, se prezinta putin peste 30 % din totalul populatiei cu drept de vot. Daca ar mai trebui ca electoratul nostru sa se inscrie voluntar, pe liste, nu cred ca s-ar prezenta nici 20 %, in ziua de vot.

Candidatii lor la alegeri au ceva de spus si de facut, concret. Ai lor sunt de profesie avocati si juristi, finantisti renumiti, cu o solida cultura economica, financiara sau politica. La noi, partidele ne prezinta manelisti, fite, cocalari, sportivi, cativa profesori, medici, ingineri, avocati. Programul alor nostri este de regula al partidului pe care il reprezinta, mai detaliat sau mai in ceata, dupa cum tine minte fiecare ce a invatat si a retinut. Primeaza interesele de grup, ciolanul. Nu conteaza ce vrea alegatorul (de fapt nici nu-l intreaba nimeni).

La ei promisiunile electorale neonorate, sunt drastic taxate de catre electorat. La noi, presedintele in exercitiu, inca inainte de alegeri, afirma sus si tare, chiar batandu-se cu pumnii in piept, ca numai el (Zeus ?!) va decide pe cine sa numeasca prim ministru, chiar daca un alt partid va obtine cele mai multe voturi in alegerile din 30 noiembrie.

Traim totusi si noi in democratie, in democratia noastra specific damboviteana. Altfel, mi-as fi permis eu sa scriu pe blog, ceea ce scriu ? Probabil nici nu as fi stiut ca se poate asa ceva.

Nu ma astept la ceva deosebit de la alegerile care urmeaza la noi. De ce ? Nu cred ca vor aduce ceva nou, favorabil cetateanului de rand. Vreau doar sa vad ce figuri noi va aduce uninominalul in parlament. Parlamentarii noi si mai vechi vor face la fel prezenta, doar in ziua de salariu, in rest vor citi ziarul sau vor avea alte treburi de rezolvat, decat sa vina zilnic la parlament. La birourile electorale, din teritoriu, vom gasi tot secretare si trepadusi, care noteaza si nu revolva nimic. Presedintele va fi tot nemultumit si jucator (oare ce o juca, de fapt ?). Sefii de partid se vor fasoli, la fel, cu rezultatele lor deosebite.

Ma intreb ce rost a mai avut, marea prezentare a Americii, din zilele lui octombrie 2008 ? Am invatat ceva ?