Cat de mici suntem

In ultimele zile imaginile din America au invadat casele noastre. Televiziunile au trimis cohorte de reporteri care sa ne transmita de la fata locului, impresiile, imaginile, vanzoleala, agitatia, opulenta si bogatia, patriotismul fara margini al amercianului de rand – campania electorala in care s-a aflat America.

Nimic nou pana aici. Intr-un reportaj de Adelin Petrisor ni se arata si fata mai ascunsa a Americii – gastile de cartier, traficantii de cocaina, proxenetii. Ce m-a frapat ? Intervievatii, cu fata ascunsa (ca sa nu-i recunoasca, cine ?) ne invata ce inseamna democratia in stil american. Nu vreau sa ma leg de „meseria” acestora. Patriotismul care se degaja din vorbele lor, m-a impresionat.

In America toti sunt egali in fata legii, nu doar par. Toti isi adora tara in care traiesc si stilul de viata. Nu conteaza culoarea, etnia, varsta, sexul, toti sunt cetateni ai SUA.

La ei se poate vota anticipat, prin corespondenta sau prin internet. Bunica viitorului presedinte a tinut sa voteze inainte de a-si da obstescul sfarsit (ce mai conteaza daca a fost doar un alt mod de reclama, in pur stil american). La noi, studentii cer voie sa voteze in localitatea unde isi fac studiile.

La ei in dezbateri, se discuta probleme economice, financiare, de sanatate, cu care se confrunta America. Viitorul presedinte promite sa micsoreze impozitele la cei care au un venit anual mai mic de 250.000 de dolari si sa-l creasca pe al celor cu venituri mari. La noi, se fac promisiuni aiurea – mii de km de autostrada, pensii si salarii enorme pentru posibilitatile reale ale tarii, investitii nemaivazute in scoli, gradinite si spitale noi, mentinerea sau chiar scaderea cotei unice de impozitare. In campania electorala, presedintele nostru promulga legea asigurarii obligatorii a locuintelor, fara a tine cont ca in 90 % din cazuri, aceste case nu sunt expuse la pericolele asigurate (cutremur, inundatii sau alunecari de teren). Nu sunt impotriva asigurarii obligatorii a locuintei, dar detest incercarea de a fi prostit. Asigurarea obligatorie ar trebui sa cuprinda si alte riscuri asigurate (inundatie de la vecini, incendiu, explozie, etc.), altfel guvernul (partidul la putere) face pomeni cu bani de la noi toti. Despre dezbaterile electorale, de la noi, ce sa mai vorbim ? Sunt pline de balacareli, insulte, contre, toate fara suport concret, care plictisesc electoratul. Circ cat cuprinde si paine cat mai putina.

La ei participa 66 % din populatia care s-a inscris pe liste, la vot. La noi, se prezinta putin peste 30 % din totalul populatiei cu drept de vot. Daca ar mai trebui ca electoratul nostru sa se inscrie voluntar, pe liste, nu cred ca s-ar prezenta nici 20 %, in ziua de vot.

Candidatii lor la alegeri au ceva de spus si de facut, concret. Ai lor sunt de profesie avocati si juristi, finantisti renumiti, cu o solida cultura economica, financiara sau politica. La noi, partidele ne prezinta manelisti, fite, cocalari, sportivi, cativa profesori, medici, ingineri, avocati. Programul alor nostri este de regula al partidului pe care il reprezinta, mai detaliat sau mai in ceata, dupa cum tine minte fiecare ce a invatat si a retinut. Primeaza interesele de grup, ciolanul. Nu conteaza ce vrea alegatorul (de fapt nici nu-l intreaba nimeni).

La ei promisiunile electorale neonorate, sunt drastic taxate de catre electorat. La noi, presedintele in exercitiu, inca inainte de alegeri, afirma sus si tare, chiar batandu-se cu pumnii in piept, ca numai el (Zeus ?!) va decide pe cine sa numeasca prim ministru, chiar daca un alt partid va obtine cele mai multe voturi in alegerile din 30 noiembrie.

Traim totusi si noi in democratie, in democratia noastra specific damboviteana. Altfel, mi-as fi permis eu sa scriu pe blog, ceea ce scriu ? Probabil nici nu as fi stiut ca se poate asa ceva.

Nu ma astept la ceva deosebit de la alegerile care urmeaza la noi. De ce ? Nu cred ca vor aduce ceva nou, favorabil cetateanului de rand. Vreau doar sa vad ce figuri noi va aduce uninominalul in parlament. Parlamentarii noi si mai vechi vor face la fel prezenta, doar in ziua de salariu, in rest vor citi ziarul sau vor avea alte treburi de rezolvat, decat sa vina zilnic la parlament. La birourile electorale, din teritoriu, vom gasi tot secretare si trepadusi, care noteaza si nu revolva nimic. Presedintele va fi tot nemultumit si jucator (oare ce o juca, de fapt ?). Sefii de partid se vor fasoli, la fel, cu rezultatele lor deosebite.

Ma intreb ce rost a mai avut, marea prezentare a Americii, din zilele lui octombrie 2008 ? Am invatat ceva ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: