Navala corbilor macinati de putere

Afacerismul, diletantismul, nepotismul, nepasarea crasa a celor responsabili fata de semenii lor, castigul in interes propriu cu orice pret, coruptia generalizata la toate nivelurile, politicianismul fara acoperirea logica a faptelor, infantilismul economic, financiar si politic in care ne zbatem, nesimtirea fara margini a conducatorilor, abureala cresterii economice sunt aspecte ale economiei romanesti, de care ne lovim si cu care traim de prea multi ani.

Toate aceste aspecte oribile nasc noi si noi victime nevinovate. Este cazul mortilor de zilele acestea, de la mina Petrila. Este cazul uitatilor – victime ale unui accident de munca similar produs nu cu mult timp in urma la mina Anina.

Asistam la aceeasi defilare si adulmecare a corbilor, aflati de aceasta data in plina campanie electorala. Politicienii nostrii de duzina nu se pot abtine nici macar in aceste momente triste, sa-si arunce injurii, sa se muste de cur si sa arunce cu noroi. Nu invata nimic, nu vad cum omul simplu, satul de ce vede si aude zilnic, de promisiunile lor niciodata onorate, ii detesta, ii da la o parte de la suferinta lor. 

Ce poate fi mai omenesc si de bun simt din partea unui ranit (de altfel norocos ca a scapat viu din infern), aflat pe patul suferintei, decat sa declare reporterului, ca a doua zi de cand se inzdraveneste, se va duce la munca si va intra iarasi in mina, motivand fara a-si plange de mila, ca din asa ceva traieste impreuna cu familia sa.

La polul opus auzi declaratii politice ale unor nevolnici, sositi la fata locului sa se afle in treaba, de genul – s-a luat decizia masurarii concentratiei de gaze. Ca si cum nu ar fi stabilite proceduri speciale pentru fiecare gen de interventii in mina, la astfel de nenorociri. Ca si cum nu ar fi infiintate la fiecare mina, echipe de salvatori profesionisti, special instruiti pentru a actiona. Politicienii nostrii au un singur obiectiv – sa spuna ceva cu orice pret, cand de fapt nu au nimic de spus.

Responsabilii guvernamentali oare de ce nu au venit la fata locului, sa vada conditiile in care traiesc si muncesc minerii, inainte de tragedie ? Sosesc doar in vizite de curtoazie, in purul stil al stapanului venit pe mosie sa verifice daca este pusa si cum ii sta botnita, culegatorului de carbune. 

Acelasi gen de politicieni au avut grija sa-i infiereze pe mineri, in perioada mineriadelor. Nu pot fi de acord cu mineriadele, dar in acelasi timp doresc si adevarul. Minerii au fost o masa de manevra ideala pentru politicieni si cozile lor de topor. Cand mineriadele nu au mai fost utile in politica, intai minerii au fost legati de glie, apoi au fost uitati si marginalizati. Li s-au taiat sporurile, salariile le-au fost date fara ca riscul muncii lor sa fie cuantificat realist, ba chiar a fost bagatelizat. Reprezentantii sindicali ai minerilor au fost momiti cu te miri ce posturi bine platite sau au fost bagati in afaceri generoase, cu statul.

De la locul producerii nenorocirii ni se prezinta aceleasi manevre politice derizorii, pline de promisiuni de indreptare a lucrurilor, din partea politicienilor si a guvernantilor, urmate de declaratii sterile de presa, de la fata locului, ale maimarilor guvernanti, responsabili de la cel mai inalt nivel, asupra situatiei create si a starii victimelor. Se fac statistici, se iau interviuri „la cald”, se vara microfonul sub nasul victimelor care au avut norocul sa supravietuiasca unei nenorociri. 

Guvernantii se intrec acum in promisiuni de acordare ajutoare in bani, pentru inmormantarea victimelor si pentru scolarizarea copiilor ramasi orfani. Aceleasi promisiuni ca si la accidentul de la Anina.

O fatuca, candidata la alageri, in nimicnicia ei politica, indrazneste sa afirme ca va cere doliu national.

O ruda a unei victime, pe drept spunea – nu vrem sa fim o zona defavorizata, vrem sa fim favorizati. O fi auzit-o cineva ? Exista in tara aceasta cineva care sa faca o statistica reala a vietii din zonele miniere ? Intereseaza pe cineva ? Se pare ca nu.

Pe vremea lui Ciorbea s-a restructurat mineritul, adica au fost dati afara cca. 150.000 de mineri, in schimbul inchiderii majoritatii minelor si a unor sume compensatorii de bani date celor disponibilizati. In schimb nu au aparut prea multe locuri noi de munca. Din ce o fi crezut alde Ciorbea si cei ca el, ca vor trai acesti oameni ?

La aderarea Romaniei la UE a fost nevoie de a raporta la Bruxelles, restructurarea mineritului. Cum i-om fi convins oare, pe europeni, ca am facut restructurare, ca am facut modernizare si am constientizat prin instruire si recalificare, fostii lucratori disponibilizati ? Sau este valabil si la porti mai mari, principiul necrestinesc – aud numai ce imi convine, in rest se descurca altii.

Este in nefirescul lucrurilor, sa auzi declaratii din gura unui miner, cum ca acopereau detectorul de gaz metan cu pamant ca acesta sa nu sesizeze concentratia reala de metan ? Cum poate cineva, constient de pericol, sa dea dispozitie de intrare in mina, daca existau premize ca sunt concentratii periculoase de metan ? Eu unul sesizez chiar aspecte de crima cu premeditare, daca se adeveresc ca reale afirmatile cu detectoarele. Nu inteleg omerta ortacilor, chiar daca mineritul este singurul lor mijloc de trai. Prin tacere, nu se va putea afla adevarul, nu se vor putea lua masuri reale de imbunatatire a conditiilor de munca din subteran.

Au defilat pe la fata locului tot felul de reprezentanti ai autoritatilor. Nu am vazut insa reprezentanti ai inspectiei muncii si ai inspectoratului teritorial de munca din Valea Jiului. Ca de obicei, acestia nu apar la televiziune, nu zic nimic – tac ca mortul in papusoi. Oare nu o fi vorba de un accident de munca ? In tari civilizate, dupa producerea unor astfel de dezastre, responsabilii din varful piramidei institutiilor statului isi dau demisia sau sunt destituiti. La noi de ce nu se intampla aceste lucruri, de altfel, de onoare. Sa fie vorba si de neimplicare ? Sa fie vorba doar de conformarea autoritatilor la pagubosul slogan, etern romanesc – lasa ca merge si asa ?

Inspectorii de munca or fi cunoscut starea deplorabila in care spun minerii ca se afla echipamentele de munca ? Or fi vazut cu proprii ochi aceste echipamente de munca sau sunt prea pretentios, deoarece ar fi trebuit sa coboare in subteran ? Se pare ca nu stiau, altfel obligatia lor legala era sa opreasca activitatea si dupa caz sa sesizeze organele de urmarire penala.

Se vor face cercetari, se vor intocmi maldare de hartii cu programe de masuri, cu termene si responsabilitati, programe care nicicand nu vor fi realizate. Mereu se vor gasi prioritati, iarasi nu vor fi bani pentru investitii in securitate si sanatate in munca. Agitatie se va isca iarasi, la producerea unui nou eveniment.

Poate se vor stabili si vinovatii. Oricum nu vom afla prea multe. Pacat de cei care au plecat dintre noi. Dumnezeu sa-i ocroteasca !

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: