Archive for Iulie 2007

Votul uninominal

Iulie 31, 2007

Nu sunt un cunoscator in ale politicii, fan nici pe departe. Ma uit dezinteresat la unele dispute politice, ca sa aud ce mai zice lumea politicianista, daca serialele mele preferate „LOST, Jerico si Minti criminale” se repeta sau nu este vreun meci de fotbal sau handbal.

Ca cetatean al acestei tari, cu drept de vot (drept pe care trebuie sa recunosc, ca nu l-am exercitat mereu, din cam acelasi motiv – partidele si fidelii lor nu mi-au inspirat destula incredere), incerc de ceva timp sa inteleg ce vor sa spuna politicienii si diversi analisti politici sau reprezentanti ai unor ONG-uri, despre votul uninominal.

Toti spun de toate pentru toti, fara a face precizari clare, dar in esenta dau vina pe adversarii politici, ca nu vor introducerea votului acesta. Asa am aflat ca de fapt sunt mai multe feluri de vot uninominal.

Pentru ca nu am inteles care ar fi aceste diferente, am hotarat sa spun ce cred eu ca ar trebui sa fie votul uninominal.

La inceputul campaniei electorale sa se afiseaza in locuri publice din orase, municipii, etc. liste nominale cu candidati ai diferitelor partide (fara a fi esential din ce partid face parte candidatul): Ionescu, Popescu, Vasilescu, etc. si cum poti procura/ afla programul politic al nominalizatilor, eventual locul/ data unde isi vor prezenta publicului programul lor politic. Te uiti la nume (la partid daca te intereseaza) si te duci la intrunire sau procuri programul politic. Analizezi diferite programe, le compari si decizi care dintre candidati face ceva concret pentru orasul tau si pentru tine, cetateanul. Astfel, poti sa bifezi la urmatoarele alegeri plusurile si minusurile si sa decizi daca te-ai pacalit sau nu, daca votezi cu acelasi politician sau cauti altul.

Repartizarea pentru parlament sa fie 1 senator pentru fiecare judet si Bucuresti plus 1 deputat pentru fiecare 100.000 de cetateni din fiecare judet. Nu se fac redistribuiri, intre judete.

In ziua votului, la urne gasesti 1-2 cetateni cunoscatori ai manevrarii calculatorului, angajati si platiti cu ora de catre cetatenii din circumscriptie, prin asociatia de proprietari, paziti de un jandarm pentru a da fata de legalitate. In aceste conditii cu greu se poate pune la indoiala legalitatea actului votarii.

La cabinele de vot se gasesc pe calculator situatii nominale cu cetatenii arondati (si obligatoriu poza din buletin), buletine de vot in numar egal cu cetatenii arondati, o singura stampila cu „votat”. Prin programul de calculator si o camera Web se recunoaste dupa figura/ poza cetateanul care se prezinta la vot, se bifeaza automat prezenta sa si se da ok-ul pentru a primi de la supraveghetori, buletinul de vot (pe care sunt trecuti nominal toti canditatii) si stampila de vot.

Cetateanul se duce cu buletinul de vot si stampila in cabina si voteaza, apoi introduce buletinul de vot in urna. Numararea voturilor se face de catre supraveghetori, rapid, dupa nume. Numarul de buletine nefolosite plus cele utilizate trebuie sa dea numarul total de cetateni arondati.

Centralizarea datelor se face in mod asemanator la nivel de judet si apoi la nivel de tara. Aici trebuie sa intervina si ministerul de interne, pentru centralizarea datelor.

Votarea se poate face si prin calculator, atunci numararea si intocmirea situatiei finale sunt rapide.

Implicarea politicienilor in actiunea de votare naste multe suspiciuni. motiv pentru care nu trebuie sa fie prezenti la urnele de vot.

Se poate vota in afara orasului de resedinta numai prin vot electronic, la orice sectie de votare.

Cand se va proceda asemanator prezentarii mele, cred ca putem vorbi de reformarea clasei politice, de programe de partid, de interesul cetateanului.

Ne va lipsi „balacareala” de partid ? Mie, sigur NU.

Demagogie fara frontiere

Iulie 27, 2007

Subtitlu: Hai sa vorbim discutii degeaba, impreuna.

In timpul siestei de praz, deschid televizorul si vad pe alesul neamului, in camasa cu cravata, transpirat si transfigurat, mai bronzat decat ieri, cam palid si abatut, totusi cu „zambetul” inconfundabil prezent pe figura.

Ma lamuresc repede dupa zgomotul din sala, intrebarile puse anapoda, fara legatura cu tema discutiei, simple nemultumiri care nu vizeaza problematica (foarte complexa de altfel), ca este vorba despre un congres (unde s-o fi anuntat ?!), al unei asociatii de pensionari, care se tine pe undeva la mare (frumoasa locatie, in aceasta perioada, oare cine o fi platit deplasarea delegatilor, din ce fonduri ?). 

Ma conving inca o data, cat este de usor pentru politicieni, a spune vorbe, cand nimic nu au a spune (vorba poetului adaptata de mine, la situatia prezentata).

In stilul clasic, cu bai de multime si atac la adversarii politici, alesul o tine pe a lui: nu i s-a prezentat dom’le sursa de finantare a maririi pensiilor. O nuanta noua totusi apare: zice ca pentru 2008 nu ar fi probleme, abia din 2009 o sa apara niste probleme (si arunca cu cifre, cum ca ar mai trebui vreo 4 miliarde de euro). Pai daca nu i s-au prezentat sursele de finantare, de unde stie domnia sa ca mai trebuie nu stiu cati euro ? Ca si cum ar fi treaba lui. Sau poate chiar este, ca doar vrea sa fie reales in 2009.

Am retinut un raspuns al domnului presedinte, care infiereaza guvernul care a anulat aplicarea unei legi referitoare la acordarea unui ajutor lunar pentru sotul supravietuitor. Se pare ca domnia sa nu prea stie ce semneaza, pentru ca zilele trecute a fost publicata in monitorul oficial tocmai aplicarea acestei legi (promulgate de dumnealui), incepand cu 2008. Ce sa-i faci, cu atatea legi, mitinguri, deplasari prin toata tara, participari la adunari, pe canicula asta, mai si uiti. 

Dar pentru curmarea secetei asteia cumplite, pentru stingerea incendiilor care mistuie padurile tarii, in afara ca atrage atentia, cand va face domnul presedinte si ceva concret ?

Dar despre interceptarea telefoanelor de catre procurori, fara mandat judecatoresc, cand ne va spune ce masuri preconizeaza a fi luate (nu doar atragerea atentiei) ?

Domnul presedinte poate cere guvernului sa modifice niste legi, chiar poate, ca simplu cetatean, sa aiba idei/ pareri.

Cand va trasa o politica externa coerenta pentru tara ? Asta este treaba domniei sale.

Ca e sau ca nu e treaba domnului presedinte, ca exista sau nu exista bani pentru marirea pensiilor, ca este sau nu este vointa politica, oare de ce nu pricepe domnul presedinte, ca pe pensionari nu-i intereseaza ? De ce a dorit sa ajunga presedinte, daca nu este in stare sa respecte Constitutia, care zice asigurarea unui trai decent pentru toti cetatenii ?

Ce intereseaza pe pensionari daca domnul presedinte se intelege sau nu cu primul ministru, daca ii place sau nu, partidul de la guvernare ?

Cand o sa priceapa politicienii, ca ajungerea la putere nu inseamna numai ciolan, ci si responsabilitate fata de cei care i-au trimis la guvernare/ in fruntea tarii ?

Dar cetateanul, cand o sa faca distinctia intre populism si promisiuni facute aiurea, niciodata respectate si politicieni responsabili (in cazul cand vom avea si politicieni responsabili) ?

Era sa uit. Nu mi-am propus sa fiu Gica Contra pentru domnul presedinte si sa-l critic permanent. Nu il ador pe domnul presedinte, dar nici nu pot sa nu spun ce gandesc. Mai sper inca, in transformarea domnului presedinte intr-un presedinte al tuturor romanilor.

Legislatie de mantuiala

Iulie 26, 2007

Birocrati de ambe sexe, vechi luptatori pe baricadele birocratiei romanesti sau ceva mai tineri, oplositi prin posturi bune de catre taticu ajuns sef, au facut/ fac/ vor mai face, stagii lungi de pregatire pe la Bruxelles, participa la simpozioane si stagii de pregatire, prin tari exotice, cu scopul declarat de a se instrui si a lua contact pe viu cu institutiile UE (in realitate pentru a se plimba si a face un concediu placut, platit de catre cetateanul din UE) si la revenirea in tara sa „produca” legi care sa ne alinieze la legislatia europeana.

Asa apar legi concepute de acesti „meseriasi”, pe care le voteaza in parlament alesii nostrii, care mai de care, mai „priceputi”, promulgate de un alt „stie tot”, consiliat de catre specialisti, numai intre ei denumiti ca atare.

Asa sunt necesare zeci de completari si modificari, la legea initiala, norme metodologice, instructiuni de aplicare, etc. Astfel, saracul cetatean care trebuie sa inteleaga ceva si functionarul care in final trebuie sa aplice legea, sunt intr-o confuzie totala.

Cand intr-un tarziu, se prinde cetateanul care trebuie sa respecte legea si functionarul care trebuie sa o aplice, despre ce este vorba, intervin alte necazuri: ba nu s-au alocat fonduri suficiente sau nu s-au alocat deloc, pentru achizitionarea de echipamente de munca, ba nu se pot tine licitatii din diverse motive, ba procedurile sunt depasite (asta in cazul fericit, cand acestea au fost intocmite, chiar si cu deficiente).

Exemple ? Inundatiile de anul trecut, canicula de zilele trecute, incendiile care pustiesc de cateva zile padurile si pasiunile tarii (alea arse mai ieri de vipie), „balbele” cu medicamentele (lista compensatelor se modifica lunar, procentul de compensare e pe cale de disparitie, lipsa listei cu serviciile de care beneficiaza gratuit asiguratii), legea pensiilor pentru omul de rand, vis a vis de legile speciale pentru pensionari speciali (prin ce or fi speciali ?), legislatia muncii ineficace, contestata si de patronat si de sindicate, etc.

Imagini ? Animale si oameni luati de apele involburate, batrani cazuti in stada sau stand pe canicula, la coada, la usa cortului unde se ia tensiunea si se da un pahar cu apa clocita, pompieri care sting focul cu craci, lopeti sau maturoaie, pensionari care se inghesuie la ghiseele casei de pensii sau la cozi la medicamente, lucratori toropiti de soarele amiezii, care sapa sau „dau” cu picamerul si nu mai suporta echipamentul de protectie pe piele, etc.

Declaratii de presa ? Cat cuprinde, pe toate posturile de radio si televiziune sau prin ziare, apar politicieni din toate partidele, ministri, primul ministru, presedintele, consilieri, care se intrec in cifre statistice, iar realitatea cruda nu are nicio legatura cu cifrele. Toti respecta niste programe, intocmesc strategii, plang de mila celor napastuiti. Fac totul pentru cetatean, pentru cresterea nivelului de trai al acestuia, intr-un cuvant, nu mai pot de grija cetateanului alegator.

Era un banc pe vremuri. Stiti ce creste si nu se vede ? Nivelul de trai.

Se va termina candva cu lucrul facut de mantuiala ? Poate. Inca mai sper.

Drepturi de autor

Iulie 24, 2007

In urma cu ceva vreme am comis-o cu topul „Hahalere din fotbal”.

Alesul neamului sau vreun consilier de-al domniei sale a citit probabil pe blog-ul meu si a fost placut impresionat de apelativul „hahalere”.

Imediat (dar dupa aparitia topului meu) presedintele i-a alintat pe multi din parlamentarii care se vor regasi in legislativ, ulterior adoptarii votului uninominal, cu apelativul de „hahalere”. Neprecizandu-i, poti deduce ca toti viitorii parlamentari se incadreaza in categorisirea „autointitulatului – de nota 10”.

Sunt hotarat sa-i cer presedintelui, drepturi de autor – 1 leu. Macar de ar putea pricepe gestul meu.

Oricum, eu am folosit apelativul in scop umoristic si de alint dezinteresat, lucru pe care nu cred ca l-a facut domnia sa. Si de altfel, mie mi s-ar putea permite, doar nu sunt presedintele tuturor romanilor.

Teribilistii, politistii si regulile de circulatie

Iulie 24, 2007

Nu este zi lasata de la Dumnezeu sa nu afli despre accidente de circulatie grave, cu multe victime, produse in tara sau peste hotare, in care sunt implicati romani.

Drumurile. Daca in tara poti vorbi despre drumuri proaste, despre drumuri bune, putine, dar si acestea intretinute necorespunzator (greu afli de fapt cine raspunde de intretinerea lor sau daca se ia vreo masura cu cei vinovati), despre lipsa de alternative la anumite rute de transport, nu acelasi lucru se intampla in strainatate.

Mult timp s-a dat vina pe legislatia permisiva existenta la noi. S-a modificat, iar noua legislatie este cu mult mai dura, cu toate ajustarile ulterioare de imblanzire a ei. Ce s-a realizat ? Mai nimic. Atunci, se deduce, ca nu s-a ales solutia corecta.

Politistii nu mai sunt militienii de la circulatie, dar naravul de a pandi contravenientii nu le-a disparut. Sefii lor dau interviuri linistitoare, acoperitoare pentru subordonati, dar implicarea cu adevarat a politistilor in trafic, cu greu se face simtita. Cand vor recunoaste acestia, ca si in prezent, politistii de la circulatie primesc indemnizatii, din amenzile date ?Circula o vorba printre soferi, cand se „gatuie” traficul: iar este un tablagiu in intersectie.

Cercetarea accidentelor de circulatie de catre politisti nu poate fi eficienta, daca accidentele se repeta in acelasi loc, la intervale de timp mici, avand aceleasi cauze. Culmea ar fi sa existe si aceeasi protagonisti (acestia de cele mai multe ori dispar dintre noi).

Teribilistii sunt spaima soselelor. Cine sunt ei ? De cele mai multe ori tineri, cu carnet de sofer, de cateva luni, care „calaresc” masini puternice, cadorisite de catre parinti care vor binele declarat pentru copii lor, dar care prin inconstienta lor de a pune acesti bolizi la indemana progeniturilor sunt dupa parerea mea, principalii responsabili pentru urmarile accidentelor de circulatie produse pe sosele. Imberbii soferi gonesc cu sute de Km la ora, preseaza in trafic pe cei care respecta regulile de circulatie, nu au habar despre reguli, nu au respect pentru ceilalti. Iti taie calea in intersectii, depasesc pe unde se gaseste un spatiu cat de mic, te lovesc din spate si din lateral, nu au cunostinta si respect pentru prioritate in trafic. Motiveaza ca ceilalti nu au abilitatile lor de soferi. Ce ar zice persoana din dreapta, daca ar merge linistit in spatele unei masini mult mai ieftine ?Credeti ca politistii recunosc aceste lucruri ? Cei mai curajosi dintre ei (oricum cativa), recunosc cu jumatate de gura, pe la colturi. Nu pot sa infiereze pe copiii sefilor lor, pe cei ai parlamentarilor, pe copiii baronilor locali.

Alti teribilisti sunt soferii profesionisti de pe TIR-uri si soferii de taxi. Legea prevede pentru ei obtinerea unui atestat profesional. Statistic, acestia sunt implicati in cele mai multe accidente. Pai unde se greseste ? Atestatul nu se ia prea usor cumva ?

Lipsa de educatie rutiera nu poate fi neglijata.

Se poate face ceva ? Cred ca da. Dar de unde sa plecam si incepand de cand ? Era sa uit, dar cu cine ?

Toti trebuie sa contribuim. Cum ?

Sa nu mai acceptam compromisuri (de genul: iti repara tata masina si iti dau si 1000 euro, daca zici ca ai fost tu vinovat).

Sa nu mai incercam sa iesim din situatii neclare, momind politistul cu o spaga (actualizata e minim 50 lei).

Politistul sa faca munca de prevenire, nu de pandire. Sa aplice corect legea. Sefii politistilor sa faca efectiv ceea ce vorbesc si explica (doar cand se intampla accidente).

Sa cerem socoteala autoritatilor (adica sa-i dam in judecata) daca drumurile nu sunt corespunzatoare (taxe platim nu ?).

Sa nu uitam nici de asigurari.

Sa raspundem in gand fiecare, la intrebarea pe care o punea TVR zilele trecute: respectati intotdeauna regulile de circulatie ? DA sau NU.

Norii toxici si panica creata de mass media

Iulie 17, 2007

Deraierea unor vagoane cisterna incarcate cu fosfor alb (galben) urmata de un incendiu puternic si degajarea de nori toxici in atmosfera, eveniment produs in Ucraina, a declansat isteria generala prin televiziunile de stiri, urmata probabil, maine, de isteria colectiva din presa scrisa.

Norii toxici se deplaseaza sub influenta curentilor de aer, se disipeaza in timp. Pot ajunge in straturile superioare ale atmosferei, unde sa stea ani de zile.

Coordonatorii de stiri si invitatii lor (de altfel mereu aceeasi, indiferent de subiectele dezbatute) peroreaza, bat campii, arunca cu pareri personale de domeniul fantasticului, dau telefoane pe la alti neaveniti si neinformati, intr-un cuvant creaza panica. Nu-i intereseaza parerile unor initiati (ministri, profesori universitari, doctori in toxicologie, meteorologi, alti specialisti in domeniu) pe care ii contacteaza intr-un tarziu, telefonic, dar pe care ii intrerup daca nu spun ce vor ei sa auda. Nu pot intelege cum adica daca vantul bate spre Polonia si tarile baltice, nu se indreapta norul toxic direct spre Romania (ce note or fi avut la geografie ?). Nu vor sa priceapa ca o autoritate publica nu poate arunca cu vorbe nedocumentate, care ar crea panica adevarata, daca ar fi spuse. Nu vor sa inteleaga mecanismul (de altfel intortocheat si greoi) de comunicare la nivel de state. Nu conteaza, insista in nestiinta.

Televiziunile nu or avea si niste profesionisti pentru astfel de cazuri ? Sunt oare suficienti reporteri care arunca pe piata stiri politice ? Doar la politica, agricultura si fotbal, se pricep toti.

Oare ce o scrie despre astfel de evenimente in tratatul bilateral romano-ucrainian ? Presedintele nostru nu este interesat de asa ceva ? Sau este un lucru marunt pentru domnia sa ?

Este adevarat ca prin alarmarea televiziunilor, autoritatile „se sesizeaza”, ies cu declaratii, recunosc ca sunt mari deficiente de comunicare, convoaca sedinte fulger, promit declaratii de presa documentate.

Mascat, autoritatile recunosc ca au fost iarasi prinse cu „izmenele in vine”, ca nu stiu cu ce se ocupa zecile de agentii din subordinea primului ministru, ca nimeni nu se intereseaza si nu controleaza cum isi rezolva aceste agentii si inspectorate, atributiile legale. Cum s-o face decontul de cheltuieli al acestor agentii si inspectorate ? Sau este destul sa se aloce fonduri de la buget, pentru „inactivitatea” lor ?

Cine este raspunzator, ca la cca. 2 ani de la infiintare, inspectoratul pentru situatii de urgenta nu are proceduri pentru astfel de evenimente ? Se intruneste si delibereaza ce are de facut, dupa producerea unor astfel de evenimente. La inundatii nu sunt pregatiti (nu au mijloace de actiune), la seceta si canicula nu sunt pregatiti (nu au personal specializat), la cutremure (doamne fereste sa aflam), etc. In schimb angajatii cu salarii mari si multimea de sefi se calca pe picioare.

Despre eveniment. Fosforul alb (galben) este un element chimic toxic (inhalat in stare pura poate produce afectiuni multiple, in functie de cantitatea inhalata, durata de inhalare). Transportat in cisterne speciale (probabil sub perna de azot), nu este periculos. Datorita deraierii trenului, cisternele s-au spart, fosforul s-a aprins si prin ardere s-au produs norii toxici (fum format din produse de ardere). Putin probabil ca in atmosfera sa se mai gaseasca fosfor in stare pura (cel putin asa zice literatura de specialitate), deoarece acesta se oxideaza si in contact cu apa formeaza acizi care ajung pe pamant sub forma de ploaie acida. Ploile acide afecteaza culturile agricole si arborii. Picaturile de ploaie ajunse pe piele provoaca iritatii. Sunt responsabile si pentru un anume disconfort respirator.

Ma intreb daca acest gen de abordare a stirilor este benefica ? Ajuta autoritatile sa se trezeasca la realitate si sa iasa din somnolenta ? Creeaza profesionisti  adevarati ? Sau intr-un caz cu adevarat periculos, populatia nu mai acorda importanta cuvenita si atunci urmarile pot fi de neimaginat. Cum poate omul de rand sa faca diferenta ?

Irecuperabilitatea la romani

Iulie 16, 2007

 Sunt „obiceiuri” mai vechi sau mai noi, mostenite sau dobandite in cursul vietii, obiceiuri autohtone sau copiate de la straini, pe care romanii le respecta cu sfintenie. Multe dintre aceste „obiceiuri” ma oripileaza, ma infecteaza pe moment, fara a ma contamina, imi zburlesc totusi parul pe maini.

Iata cateva:

   –Cu caciula in mana la straini. Din vremuri stravechi, romanul a cautat sa se ascunda sub umbrela unui „stapan”, din diferite motive, pe care nu le comentez. Ce nu reusesc sa inteleg este de ce astazi continuam aceeasi „politica”, chiar daca ne mai facem ca avem initiative zonale, purtam discutii (de fapt ei vorbesc si dicteaza, iar noi dam din cap afirmativ si luam notite) cu mai marii lumii, aplicam mici „muscaturi” catre unii aliati mai vechi (care ca „represalii” scumpesc gazul si titeiul, nu ne mai iau carnea, nu fac niciun comert la schimb cu noi, ci numai pe bani ches). Sa nu putem avea o verticalitate, sa nu putem negocia de la egal la egal (nu in politica), macar in schimburile comerciale ? Nu ne „interesam” prea mult de capra vecinului ? Eu zic ca DA. Sigur romanii de rand sunt marii perdanti.

   –Munca efectiva. Constructorii (si nu numai), de regula, au program de lucru de 10-12 ore/ zi, cu sambata pana la ora 13. Asa era in vechiul regim, nimic nu s-a schimbat in prezent. Ce a ramas neschimbat ? Se lucreaza de fapt cam 6 ore pe zi, efectiv. Sloganul „pauzele mici si dese cheia marilor succese ” se aplica neabatut. Formarea echipelor de lucru, in constructii, nu are nicio legatura cu munca efectiva pe care ar trebui sa o faca lucratorii. Nu conteaza decat sa fie multi lucratori ca numar in echipa, daca este nevoie de un efort fizic, mai mare, cumva. Seful de echipa nu stie/ nu poate/ nu vrea sa le gaseasca de lucru subordonatilor sai, pentru perioade mai mari de timp, in regim de lucru constant. Nu trebuie neglijat salariul la cel mai de jos nivel posibil pe care il platesc angajatorii. Nu pot intelege de ce nu se da de lucru sub forma: asta e lucrarea, astia sunt banii, asta este termenul de finalizare. Conditii: sa lucrezi 8 ore/ zi, sa respecti regulile de securitate si sanatate in munca, sa nu dai mai putin de salariul minim pe economie/ lucrator (dar sa dai la lucratori toti banii prevazuti). De ce ore suplimentare ? Realitatea trebuie cautata la organizarea activitatii si eliminarea timpilor morti.

   –Cuvantul sefului este sfant, numai el stie tot. In trecut sloganul „seful este sef si in sant” era aplicat fara devieri, fara initiative personale si fara actiuni directe, „nebatucite” si numai cu activitati arhicunoscute, „batatorite”. Aparitia managementului ar trebui sa se faca simtita mai mult. Ceva se intrezareste, dar in niciun caz, in productie. Numai pensionarea nu rezolva problema. Cei tineri trebuie sa decida, dar cine sa-i si oblige sa faca acest lucru ? Se pare ca „obligarea” este inca la putere.

   –Autoritatile statului. Inspectiile specializate ale statului nu au inteles inca care este rolul lor. Asteapta sa se intample ceva rau, pentru ca inspectorii sa navaleasca si sa caute vinovati. Nu fac niciun fel de munca preventiva. Se uita numai la litera legii si intreaba DE CE nu s-a facut asa (fara a fi sigur ca stie cum este bine si corect), fara a cauta adevaratele motive (printre care, nu in ultimul rand, lipsa lor de activitate preventiva). Inspectorii se fac ca lucreaza, desi sunt mult prea bine platiti.

Cum s-a ajuns aici ? Sefii sunt numiti pe criterii politice, inspectorii „castiga” concursuri masluite. Se fac tot felul de raportari irelevante, pentru ca sefii cei mari (de la minister) sa aiba si ei activitate. S-au infiintat tot felul de organisme centrale, teritoriale si locale, care se calca pe picioare, iar responsabilitatea inspectorilor este diluata si in cele mai multe cazuri lipseste cu desavarsire.

Toti politicienii care s-au perindat la putere au vorbit despre reformarea institutiilor statului. Cand se va trece cu adevarat si la actiune ?

Libidinosenii

Iulie 12, 2007

Am vazut in monitorul oficial cum se incearca aburirea prostimii cu publicarea sponsorizarilor in bani si a sponsorilor pentru diferite campanii politice (referendum, alegeri parlamentare, alegeri locale,etc.).

Ideea nu este rea, daca ar fi si reala, daca in spatele acestor liste nu ar sta interese meschine individuale si/ sau de grup, ale unor clienti politici, afiliati dupa cum bate vantul, la puterea in exercitiu, chiar daca clientii nu sunt neaparat membri activi ai vreunui partid. Multi sponsori sunt activi la mai multe partide, preventiv.

Se disting sponsorizari ale unor firme (chiar si de stat ?!), in spatele carora stau politicieni sau manageri neinregimentati oficial politic, donatii in nume propriu sau prin firme ca persoane fizice. Nu poti face o separare intre adevar si minciuna, intre interes si buna credinta.

In goana pentru putere, ideologiile nu conteaza, programele de partid nici atat. Substratul este pastrarea si inflorirea afacerilor mai mult sau mai putin oneroase. Nu conteaza ca bani publici merg la partide ca donatii.

Urmarea ? Ajungerea la putere, inseamna plata datoriilor, adica contracte barosane, de multe ori fara licitatii, pe bani publici, cu primarii, ministere, consilii judetene, scoli, spitale, cluburi de fotbal „patronate” de primari si lideri de sindicat (prin documente promovate abuziv, in detrimentul contribuabilului, respectiv a sindicalistului onest), etc. (imaginatia nu are margini, in acest domeniu).

Semnatarii contractelor (la rubrica beneficiar), nici ei nu se lasa, isi construiesc vile in zone rezidentiale, la marginea oraselor (utilitatile se aduc tot pe banii contribuabililor), se plimba in masini bengoase, iar progeniturilor lor nu le mai ajungi cu prajina la varful nasului.

Toata lumea stie, vede, vorbeste/ mormaie, infiereaza. Autoritatile ar vedea ele ceva, dar cum sa te iei de „seful, adjunctul si acolitii lor”?

Justitia ce face ? Nimic ca de obicei, in cazuri vizibile de coruptie. Se ocupa tot cu lucruri marunte, la indicatii precise de partid si de stat.

O mai dura mult ? Stie cineva ?

Litigiile de munca

Iulie 11, 2007

Tot mai multi angajati apeleaza la justitie pentru rezolvarea unor conflicte de munca cu angajatorii. Acest fapt nu inseamna neaparat curaj si incredere in justitia romana, dar inseamna sigur un pas inainte si posibilitatea de a apela la instantele UE. Statistic, in 85 % din cazuri, angajatii au castig de cauza in fata angajatorilor, la instantele romanesti de judecata.

In prezent sunt organizate pe langa tribunalele civile, complete de judecata specializate pe dreptul muncii. Rolul lor este de a judeca in regim de urgenta. Litigile de munca sunt scutite de plata taxei de timbru. Termenele de judecata sunt de maxim 15 zile, dar nu se respecta, datorita numarului mare de litigii de munca aflate pe rol. Nici completele de judecata nu sunt suficiente ca numar. Despre necesitatea si oportunitatea infiintarii unor tribunale specializate pe litigii de munca am vorbit intr-un articol anterior si nu reiau.

In Romania nu exista o practica unitara in dreptul muncii, datorita unei legislatii neclare si stufoase, care lasa loc la interpretari. Dupa parerea mea, legislatia muncii este cel mai putin adapatata la cerintele UE. Rezultatul este cunoscut, lucrurile neclare genereaza abuzuri procedurale si posibilitati de amanare la nesfarsit a cauzelor. In domeniul muncii, rezolvarea cauzei in instanta, in 12-18 luni, este un succes.

Romanii incep sa afle ca pot apela la instantele UE, revendicand drepturi, care in UE se aplica fara discutie. Obligatoriu este sa treaca intai prin instantele romanesti, deci sa insiste si sa nu se dea batuti in lupta cu sistemul.

Schimbarile politice dese, genereaza litigii politice de munca, ajungandu-se in instante, de cele mai multe ori, datorita abuzului de a fi schimbat un angajat, fara a i se gasi motive economice, financiare, penale sau de drept civil.

Cele mai multe abuzuri din partea angajatorilor se inregistreaza  la firmele unde nu sunt infiintate sindicate sau nu sunt desemnati oficial reprezentanti ai salariatilor pentru negocieri bilaterale angajator – lucratori.

Problema daunelor morale este controversata. In practica judecatoreasca romana, din domeniul muncii, rar se acorda daune morale. Se considera suficienta doar acordarea drepturilor de personal, daca au fost incalcate abuziv.

Intrarea in UE trebuie sa schimbe si practicile judecatoresti. Acum exista posibilitatea apelarii la reglementari europene, de care justitia romana va trebui sa tina cont, deoarece solutiile date de institutiile comunitare preleveaza asupra celor nationale.

Se poate apela acuma, la CEDO, la comisia de petitii a UE, iar pentru litigii si la  Curtea de justitie a CE, de la Luxemburg.

Avocatii romani nu cunosc practicile internationale si nu invoca in instantele romanesti, decizii ale Curtii de justitie a CE. In aceste conditii, aportul lor la sustinerea celor pe care ii reprezinta este minor.

Sindicatele, prin oamenii lor specializati in domeniul dreptului muncii sunt deja scoliti in Europa si sfaturile lor date angajatilor, incep sa puna in dilema tot mai des avocatii si completele de judecata.

Procedurile de constatare (de exemplu, a lipsei de pericol la un anumit loc de munca) sunt anevoioase, vag precizate in dreptul muncii si neglijate de legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/ 2006, iar inspectia muncii si inspectoratele teritoriale de munca nefiind reformate, sunt depasite ca organizare, calitate a prestatiei si profesionalism.

Desi exista o lege a medierii, nu are norme de aplicare, iar despre proceduri de mediere in domeniul muncii nici nu poate fi vorba. Firme sau persoane fizice autorizate pe domeniul medierii conflictelor de munca, dupa stiinta mea nu exista. Sunt doar experti sau specialisti autorizati de catre ministerul justitiei pentru a face expertize tehnice judiciare si extrajudiciare, dar mediatori autorizati in domeniul dreptului muncii nu. Nu trebuie sa mire pe nimeni atunci, numarul mare de litigii de munca, aflate pe rol.

Despre solutii se poate mentiona: adoptarea urgenta a unei legislatii unitare in domeniul dreptului muncii, stabilirea unei practici judecatoresti romanesti unitare, cu respectarea practicilor si a normelor comunitare, pregatirea si specializarea avocatilor romani in domeniul dreptului muncii, infiintarea unor tribunale specializate pe domeniul muncii, autorizarea de mediatori in domeniul dreptului muncii.

Cam peste cat timp se poate zice ca am facut pasi inainte ? Se reformeaza cumva justitia romana ?

     

Perfidii politice

Iulie 10, 2007

De ceva vreme, tema principala de dezbatere din presa scrisa si vorbita este marirea pensiilor cetatenilor de rand (pensionari pentru limita de varsta si vechime in munca).

Acesti cetateni sunt cei care au trudit ani multi pe vremea regimului trecut, au suferit din greu in lupta cu sistemul. Nu sunt patetic, aceasta este realitatea. Cei care nu au trait acele vremuri sau care au fost „beneficiari privilegiati” ai sistemului trecut, nu cred ca au dreptul sa judece pe acesti pensionari de astazi, uitati de noul regim.

Politicieni si sefi de partide, analisti economici, formatori de opinie, membrii ai societatii civile (tot nu am aflat cum poti fi desemnat ca membru al societatii), reporteri de duzina (specialisti inchipuiti pe problema), sindicalisti (interventii anemice), pensionari membrii ai diferitelor asociatii, asociatii patronale, premier, ministri, presedinte, toti combat pe tema maririi punctului de pensie (a pensiei) pentru cetatenii de rand pensionari.

Fiecare apara punctul de vedere al „stapanului”, al celui care ii impune o anumita conduita si care ii da de mancare.

Ministrii, premierul si initiatorii politici ai legii plus sustinatorii ei se intrec in calcule doveditoare, pro. Sefii de partide nu pierd nicio ocazie pentru a mai arunca si sloganuri electorale.

Analistii economici (marea lor majoritate) par destul de sceptici in aprecierea existentei surselor de finantare. Nici nu ar putea fi altfel. NU i-ar mai invita nimeni in emisiuni televizate.

Membrii societatii civile nu indraznesc sa fie pe fata, contra, dar prin toate spusele lor, de altfel destul de puerile si puternic influentate de cel pe care il servesc, induc nesiguranta, neincredere, scepticism. Eu unul nu inteleg aceasta atitudine.

Presedintele si sustinatorii sai politici dintotdeauna (aceeasi papagali din specia vorbitoare) incearca sa gaseasca motivatii constitutionale pentru a nu promulge legea. 

Asociatiile patronale inclina sa fie de acord, desi tot pe spinarea angajatorilor ar reveni, eventualele noi poveri fiscale.

Sindicatele cam tac. Oare care o fi politica lor in privinta pensionarii membrilor lor de sindicat ? Se pare ca le cam lipseste aceasta viziune. Mult prea rar si trecator, liderii de sindicat spun ceva despre pensii.

Pe pensionari nu-i intereseaza sursele de finantare, discutiile interminabile, bataliile politice, infruntarile de fatada sau de culise. Pensionarii doresc sa duca un trai decent. Nu cersesc mila nimanui, isi cer drepturile pentru munca depusa si anii lucrati. Se pare ca nu este destul. Si ce daca au muncit ? La ce le-a folosit munca ?

De unde titlul „Perfidii politice” ?

Presedintele (aparatorul constitutiei, alesul neamului, aparatorul intregului popor, neimplicatul politic in vreun partid) invoca diferite motive in incercarea de a nu promulga legea de marire a pensiilor pentru cei cca. 4,2 milioane de pensionari de rand plus pentru cei cca. 1 milion de pensionari agricultori. In discursurile sale televizate nu scoate o vorba despre actele normative pe care le-a semnat in aceasta perioada de cand se discuta aprins (fara a fi preocupat de fel, de sursele de finantare), acte legislative (publicate deja in monitorul oficial) care consfintesc marirea salariilor demnitarilor (domnia sa are cca. 80 milioane lei), marirea salariilor inaltilor functionari publici (un prefect ajunge la cca. 65 milioane lei), marirea pensiilor parlamentarilor (inclusiv al celor care nu au avut nici macar o legislatura intreaga), marirea pensiilor militarilor, politistilor, lucratorilor din serviciile secrete, magistratilor, diplomatilor, adica a restului de cca. 300.000 de pensionari de asigurari sociale de stat, adica tocmai a celor care au dus valoarea pensiei medii la cca. 4 mil. lei.

Ipocrizia salveaza Romania ? Sigur NU.