Hop si eu pe mapamond

Sunt profund impresionat (!?) de declaratiile repetate (care vor sa semene a incertitudine), ale domnului presedinte, privind candidatura domniei sale, la viitoarele alegeri prezidentiale. Ultima declaratie, savant exprimata, cu componente nespecifice domnului presedinte, zice cam asa: „analizez (!?) in mod deosebit posibilitatea de a nu mai candida”. Frumoasa declaratie, dar incredibil de perfida, chiar pentru dl. presedinte, ca sa nu mai amintim de pupilele domniei sale, care ar ramanea vitregite de privilegii. 

Cum toate actiunile domnului presedinte, de dupa alegerile parlamentare, au fost indreptate numai spre „testarea pietei potentialilor alegatori ai domniei sale”, nu inteleg ce rost au astfel de declaratii publice. In conditiile in care, de regula, aceste declaratii de gandire profunda, sunt spuse public, la finalul unor idei novatoare, de genul ultimei declaratii de presa – reduceti imediat cu 20 % numarul actual al functionarilor publici inutili, din institutiile statului, ca sa respectam ce ne-am angajat catre FMI. 

Nici vorba de vreo analiza asupra utilitatii unor institutii, a unor functionari publici, a unor agentii guvernamentale, a unor ministere, etc. De-a valma, sa reducem in armata, in politie, in sanatate, in educatie, etc. Departe de mine gandul de a sustine ca nu sunt scheme de personal supraincarcate cu bugetari, pe la prefecturi, pe la primarie, pe la finantele publice, pe la inspectoratele de protectia consumatorului, pe la turism, mediu, sport, tineret, etc.

Intrebarea este de ce nu s-a facut aceasta analiza, in cele 6 luni de cand se discuta despre reducerea de personal si despre scaderea cheltuielilor guvernamentale. Vorbele aruncate pentru presa, ca nu se doreste de catre sindicate, de conducerile ministerelor si a agentiilor, de PSD sau de PDL, sunt toate niste gogorite. De ce nu s-au redus actualele salarii indecente si pensiile nerealiste conform contributiei fiecaruia, de ce se mai platesc pensii la fostii profitori si slugoi ai regimului comunist ? Unde sunt legile mult trambitate si de fapt neatacate in mod serios, pana acuma in parlament ?

Stop declaratiilor sforaitoare ! Este cazul sa se face ceva. Dar cine indrazneste ? Domnule presedinte, incepeti dvs., dati exemplu: reduceti cu 50 % propriul aparat al presedintiei, renuntati la 50 % din bugetul alocat de catre parlament administratiei prezidentiale, stopati cheltuielile inutile – renuntati la macar 50% din festivismul ieftin practicat de dvs. prin targuri, iarmaroace si pe la agape de partid, care costa bani (platiti de noi toti, prin taxe si impozite, chiar unele comasate doar ca numar, dar nu si ca anulare de sume platibile, de catre guvernul actual), nu va mai laudati ca mergeti cu Dacia (doar va insotesc alte 4 masini BMW, cu garda prezidentiala), renuntati la bodigarzi (macar atunci cand va duceti cu presa la cumparaturi prin market) – apropo, de cine va pazesc bodigarzii, cumva de alegatori ? Ce rost isi au vizitele dvs. prin tari bananiere (asa facea si Ceasca, in vremuri nu prea de mult, apuse) ? Nu ati vazut de ajuns lumea, cand erati comandant de nava ?

Renuntati sa mai candidati, ar fi printre putinele decizii corecte, luate de dvs. in cei 5 ani de mandat de presedinte. Nu va fie frica, nu veti invrajbi politicienii, mai mult decat sunt acuma invrajbiti. Acordati o sansa fidelilor dvs. alegatori, sa se destepte, in ultima clipa.

Nu cred ca veti fi implorat de cineva sa candidati, cum probabil ganditi. In niciun caz nu se va mai declansa o miscare de masa, care sa va sustina (nu va mai crede nici societatea civila, care o fi aia ?!). Nu va mai imbatati cu apa rece, ca sunteti votat de 35 % dintre cetateni. Acest 35 % reprezinta de fapt maxim 1.000.000 de fideli, inca legati de dvs. prin interese personale.

Nu va fie frica de justitie, dupa ce nu veti mai fii presedinte, ori acum, ori peste 5 ani, tot va trebui sa dati niste raspunsuri. Fiti macar odata corect cu dvs. insusi, lasati justitia sa-si faca treaba.

Au trecut vremurile aburelii alegatorului simplu. Nu mai tin nici promisiunile de genul – „Sa traiti bine”. Ati uitat sa precizati si initial si ulterior, la cine va refereati, cand le urati un trai mai bun.

Dati-le in sfarsit politicienilor, o lectie de comportament civic, fara declaratii, fara reprosuri, numai prin fapte. Parafrazandu-l pe marele nostru poet national, M.Eminescu, va amintesc spusele acestuia – e usor a scrie versuri (a da din gura), cand nimic nu ai a spune.

In gura presei

Este mai greu pentru cei de varsta mea sa se obisnuiasca cu navalirile si tavalelile presei asupra unor persoane publice si chiar a unor oameni simpli.

Mereu am considerat ca un minim de decenta verbala si un comportament adecvat lumii civilizate, nu strica nimanui, dar se pare ca m-am inselat.

Sunt adeptul scoaterii la iveala a tuturor matrapazlacurilor, sa se infiereze chiar cu „manie proletara” (un termen pe care l-am mai folosit, nu din lipsa de vocabular, ci doar pentru a sublinia un aspect al modului cum vad unii sa reactioneze) comportamentul si actiunile unor farisei politici, a unor functionari bine platiti ai statului, a unor „vedete”, a unor „contribuabili” la prosperitatea natiunii. Nu consider necesar sa se utilizeze limbajul pur romanesc, cu dublu inteles, aflat la limita bunului simt, chiar daca, poate, protagonistii dezvaluirilor presei, chiar o merita cu prisosinta.

Pentru a fi mai clar, un exemplu – nu inteleg interesul presei pentru Elena Udrea – aflata pe bicicleta, pe cal, la malul marii, langa masina de serviciu, urcand treptele la parlament, discutand cu colegi de partid, in plenul Camerei Deputatilor (in picioare, pe culoarul salii de sedinta) si stand cu spatele la un vorbitor de la tribuna Camerei Deputatilor, in vajaiala la un targ popular, in plimbare pe malul marii, etc.

Comportamentul presei aservite politicului nu poate avea decat o singura explicatie – banii. 8)

La fiecare numire de prim ministru am asistat la pareri pro si contra, vis a vis de competenta, de aspectul fizic, de moralitatea si „afacerile” in derulare sau inchipuite ale celor vizati. Dupa „stilul” de abordare a comentatorului, vocabularul politic s-a imbogatit cu noi si noi expresii. In functie de accesul la ciolan sau de „atentia” celui vizat acordata comentatorului, expresiile au atins limite incredibile, de cele mai multe ori inimaginabile pentru observatorul simplu. 🙂

Am „selectat” expresii utilizate de presa la adresa lui Emil Boc, incercand sa le plasez gradual, dupa momentul ascensiunii tanarului politician spre varful aisbergului. Cine stie, candva, Emil Boc (daca seful spiritual va dori si va putea) poate chiar va calari si aisbergul.  😀

Iata expresiile despre care este vorba:

-unitatea de masura – bocul (cu referire la incapatanarea de a sustine politica sefului spiritual),

-seful cel mic al PDL (dupa acapararea puterii executive a partidului, la recomandarea sefului spiritual, ajuns in varful piramidei politice),

-oglinda – oglinjoara financiara, ne putem tine promisiunile electorale ? (cand zbaterea guvernului pentru incropirea bugetului primea primele lovituri, zilnice, de la realitatea cruda a finantelor tarii),

-Boc munceste, Boc nu gandeste (dupa desemnarea ca prim ministru si luarea unor masuri nepopulare, ulterior abrogate prin hotararea Curtii Constitutionale, cu referire la sloganul sindical din anii ’90 – noi muncim, nu gandim, cand masele infierbantate iesite in strada, au inceput sa inteleaga ca democratie nu inseamna doar miere ci si fiere si constrangeri). Ulterior s-a vazut in faptele actualului guvern, apasat de criza, neputincios in fata promisiunilor electorale, fara o viziune clara asupra economiei si finantelor (nevoit sa se intoarca sub tutela FMI), confruntat cu miscari sindicale (aflate inca la inceput). O coalitie de 2 partide cu idei complet diferite nu poate sa aiba un viitor, va duce doar la amanari in luarea unor decizii, la schimbari permanente de sefi, la ranchiuna, la „certuri” si la lovituri sub centura, aplicate reciproc, cu orice ocazie, de catre reprezentantii celor doua partide.

-pudelul din lesa de aur a presedintelui (primele directive ajung la Palatul Victoria si se transcriu in ordonante de urgenta),

-purtatorul de oala de noapte al presedintelui (in momentul in care s-a inteles de catre toata lumea, de ce presedintele jucator l-a numit prim ministru),

-portavocea (goarna) lui Basescu (cand s-a prins presa, ca numai pe firul scurt, maretele idei de la Palatul Cotroceni se revarsa in Palatul Victoria),

-acut dependent de presedinte – mentorul sau spiritual si politic (primul ministru nu indrazneste sa ia nicio masura, fara binecuvantarea de la Cotroceni),

-personaj second hand, intr-o functie prin excelenta first hand (apar primele lovituri dure, in coalitia de guvernamant),

-de mic ce era, tatal il batea cu cureaua de la ceas (limbaj poetic, fara legatura cu politica economica si financiara dezastruoasa, doar o mica incercare de „abatere a atentiei”, de la cruda realitate a crizei actuale pe care o strabate tara),

-bocaneli (despre ineficienta metodelor de lucru ale premierului, asupra economiei romanesti),

-piromanul, pompierul atomic care nu iarta pe incendiatorii din PSD (replicile zilnice, din presa, ale sefilor celor doua partide ale coalitiei, au devenit acide, cu miros de invrajbire politica, cu unicul scop de a ramane un partid, singur la guvernare, dupa alegerile prezidentiale),

-magazionerul care da foc depozitului  (nemultumirile celor afectati de politica dezastruoasa a guvernului fac valuri in presa scrisa si vorbita),

-adept al pupincurismului profund si sinistru (criticii politicii guvernamentale nu mai au rabdare sa vada daca se va ajunge undeva, vor masuri imediate si urgente, la care contributia presedintelui sa fie in limita constitutiei, acesta trebuind sa renunte la „joaca” de-a guvernarea si de-a politica).

Se pare ca sfarsitul „intelegerii” de la Cotroceni privind guvernarea tarii este aproape sa se rupa. Nu mai conteaza decat cine va fi noul presedinte. Nevoile tarii raman pentru viitor. Cetatenii pot sa mai astepte, ce atata progres si bunastare pe capul lor. 😐

Ai nostrii trebuie sa iasa invingatori in alegeri. Care sunt acestia ? Mai conteaza. 😕

Politicienii nostrii scumpi si dragi se vor schimba la putere (alternanta la putere este castigul democratiei doar, NU ?), dar cetateanul simplu va ramane tot singur, in fata greutatilor vietii.

Crezul celor saraci si pragul saraciei

Despre saraci, in general – totul, numai de bine.

In cele mai multe cazuri, nu saracii sunt de vina ca au ajuns in situatia de a sta la „mila” guvernantilor de pretutindeni.

Despre cei care provoaca saracia, urmeaza sa comentez.

Plec de la un studiu Eurostat (fara rost, irelevant, dupa parerea mea, publicat partial, doar sub forma de statistica), preluat fiind din Daily Mail, in Ziua si de la titlul pompos – Surprinzator: pensionarii romani sunt mai bogati decat cei britanici.

Zicea studiul – proportia de pensionari saraci din Marea Britanie, Irlanda, Spania, Portugalia sau Belgia este mai mare decat cea din tara noastra. Urmeaza o inseriere de procente, care vrea sa arate cati pensionari traiesc prin Europa – sub pragul saraciei, luandu-se in calcul doar pensionarii de peste 65 de ani.

M-am inarmat cu rabdare ca sa citesc articolul pana la sfarsit, in speranta ca voi afla definitia pragului saraciei. Am fost degeaba rabdator. Concluzia – un articol tradus partial sau tendentios, de catre un reporter roman, stiutor de limba engleza, dar fara minime cunostinte despre definitia pragului de saracie, reporter aflat in criza de inspiratie (!?) sau care doar a respectat un ordin al redactorului sef, ca sa umple paginile ziarului, in speranta ca titlul pompos (oarecum inspirat) va atrage privirile (in cazul meu chiar a reusit 😕 ).

Si daca ar fi stiut definitia pragului de saracie, ce putea realiza reporterul nostru (semnat Ziua online 8) ? De fapt, care este definitia, ca sindicatele se „lupta la baioneta”, cu toate guvernele postdecembriste pentru a stabili un cos minim de subzistenta, de la care sa se poata defini pragul de saracie in Romania.

Probabil, ca in Marea Britanie s-a reusit definirea oficiala a pragului saraciei. Valoric vorbind, nici daca lira sterlina ar fi mai slaba decat leul, nu ar avea cum pragul de saracie ca referinta, sa fie acelasi in ambele tari.

Sa nu uitam ca statisticile romanesti iau in calcul cca. 90 % pensii sub 1.000 lei/ luna si restul pensii care ajung la 35.000 lei/ luna, iar pensia medie se calculeaza la numar total de pensionari. In acelasi timp, in Europa, pensia maxima nu este mai mare de 3-4 ori pensia medie. La noi raportul pensie maxima/ pensie medie nici nu este mentionat de catre statistica (cred ca pur si simplu din „jena” 😛 ).

Vorbind despre saracie, in Romania, politicienii nostrii se apara zicand ca saracia este provocata de catre actuala criza. Nu zic nimic despre ineficienta guvernelor sau de lipsa lor de viziune economica, financiara, despre interesele personale, despre prostia celebra de acum, in modul de conducere a treburilor statului.

Saracii cu duhul care populeaza teritoriul Romaniei au ei vreo vina ca sunt saraci, ca pun degetul in cabina de vot pe cel care are gura mai mare, promite mai multe, barfeste mai abitir concurenta ? Poate cineva sa-i inventarieze, sa-i clasifice dupa IQ – uri, pe romani, sa-i instruiasca sau se prefera aburirea maselor largi dispuse sa fie manevrate politic mai usor, spre directii incerte pentru cei saraci ?

Politicienii nostrii au descoperit reteta imbecilizarii politice a cetateanului, astfel incat pragul saraciei sa nu poata fi definit, ramanand ceva tabu. Ce ar contine aceasta reteta – vorba lunga, presarata cu cuvinte porcoase, dar cu efect imediat asupra prostimii, multitudine de promisiuni, care  mai de care, mai aberante – promisiuni care imediat dupa alegeri sunt uitate, ca si cum nici usturoi nu au mancat protagonistii, nici gura nu le pute. Ce mai cuprinde reteta – indemn la heirupism, dar cu „intelegere populara”, cand vine vorba de bani, critici severe la adresa adversarului politic, nevazand barna din ochiul propriu, doar paiul din ochiul adresantului „balacarelilor politice”, practicarea unei pledoarii diversioniste sau mai pe scurt a unei obraznicii clasice – pur romanesti, care plaseaza adevaratele probleme ale cetateanului, in derizoriu.

Interesant ar fi fost sa gasesc integral, studiul Eurostat, pe un site al guvernului roman, al ministerului muncii eventual, tradus in limba romana, pentru discutii pe marginea acestuia, ca doar suntem in UE (sau poate ca NU). Ar folosi cuiva ? Socilogilor – comentatori, statisticienilor de profesie – sigur, sindicalistilor (care au mai ramas dintre ei nepolitizati) si carcotasilor de ocazie ca mine – sigur. 🙂

Ce mai „completeaza” romanul

In armata am invatat ca nu se fura, se completeaza numai, astfel incat la inspectie (de altfel anuntata cu surle si zurgalai, pe plutoane sau grupe, niciodata pe companie – poate tocmai in spiritul completarii) sa nu-ti lipseasca ba sacul de la masca, ba ciorapii de schimb – proaspat spalati, ba vergeaua de la pusca, ba sireturile de rezerva de la bocanci, ba chiar sectorul pentru cartuse de rezerva, vergeaua sau peria de curatat teava pustii, etc. Se „rataceau”, te miri din ce cauze, prin poligon, pe campul unde sapai gropile individuale, prin padurea pe unde faceai cercetare, etc. Ce rost avea sa anunti, ca sa fii pedepsit ? Completai, era in spiritul armatei si al soldatului napastuit sa piarda timp pretios, din cariera, pentru a satisface o corvoada.

Diferit era in garda, cand te luptai cu somnul in intunericul noptii sau si mai greu in lumina difuza a coridorului din zona birourilor comandantilor si cadrelor, cand colegii te expuneau la tot felul de „glume soldatesti” cu babau si cu spioni (teroristii au fost „inventati”, mult mai tarziu 8) ), cu comandantul de batalion care vine in inspectie la schimbul 3 sau 4 (sanchi, nu venea niciodata, decat in fuga, rar, la santinelele din comandament si de la dormitor, ca doar avea si omul alta treaba – dormea).

Citeam o stire cum ca la o mina de carbuni s-a constatat de catre paznicii sositi din somaj tehnic (!?), dupa 1 luna, furtul a 3 Kg de exploziv si a 2.000 de capse electrice, utilizate pentru detonare. Am facut legatura cu „completarile” din armata, in ideea ca „oameni strangatori din fire” (doar mina nu era pazita, deci ce era depozitat, tot nu folosea nimanui) au luat ceva ce nu le trebuia pe moment, doar pentru a avea ceva, de a completa o zestre de lucruri inutile (sau mai stii ? 😀 ), care nu stii cand le va folosi si la ce.

Despre terorism nu este cazul sa amintim, ca doar rapoartele serviciilor nostre secrete zic ca nu avem de ce ne ingrijora. 😛 

Nu avem teroristi, romanii sunt cu frica de Dumnezeu, nu se baga in actiuni de genul celor specifice terorismului. Romanii se ocupa doar de furtisaguri, de mici excrocherii, de batai programate din timp (ca sa vina presa 😛 ), intre gastile de cartier. Dar daca le vin romanilor si idei mai periculoase, ca doar in filme se vede cum se procedeaza, iar la noi s-au inmultit ATM-urile, casele de schimb valutar, bancile ?

Ministerul de interne a dat de curand o lege pentru infiintarea registrului national al armelor. Bun, dar sa se si aplice si sa se respecte prevederile legale. Cineva trebuie sa raspunda pentru nerespectarea prevederilor legale. 😛

Ce ne facem cu explozibilii ? Legea nr. 126/27.12.1995 exista. La fel si normele tehnice de aplicare a legii, aprobate prin HG nr.536/ 30.05.2002. Au existat si ceva modificari si completari ale actelor normative.

Ce zice legea ?

Art. 22 – Paza depozitelor de materii explozive trebuie asigurata permanent cu personal dotat cu arme de foc (in conditiile legii), cu exceptia depozitelor subterane legate de reteaua minei.

HOPA ! Mina de unde s-a furat era inchisa, depozitul de explozibil si capse era subteran. Un avocat istet il va scoate bazma curata pe managerul care a trimis paznicii in somaj tehnic, o luna de zile, lasand depozitul nepazit. Nu va lua nicio instanta de judecata, in considerare, inconstienta crasa a celui care a dispus retragerea pazei. Nu analizez aici, de ce a fost nevoie de trimiterea lucratorilor in somaj tehnic (este alta discutie, legata de competenta conducatorilor).

Art. 35 – Controlul asupra detinerii, folosirii sau a altor operatiuni cu materii explozive se exercita de catre: organele ministerului de interne, inspectorii de specialitate din inspectoratele teritoriale de munca si din cadrul MMPS (adica din inspectia muncii), de persoanele special desemnate de catre angajatorii care folosesc materiale explozive.

Stirea tocmai despre acesti inspectori amintea, ca au sosit „furiosi” la locul faptei si ca fac cercetari. Mult mai interesant ar fi fost sa aflam (sa vedem) ultimele documente de control si constatarile facute, la fata locului, de catre cei nominalizati la art. 35 din lege.

Legea prevede sanctiuni. La art. 31 – producerea, experimentarea, prelucrarea, detinerea, transportul, folosirea sau orice alta operatiune cu substante explozive, efectuate fara drept, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani. Cand fapta prevazuta la aliniatul de mai sus se refera la o cantitate mai mare de 1 Kg echivalent trotil sau cand cantitatea de exploziv este insotita de materiale de initiere, pedeapsa este inchisoare de la 2 la 7 ani. Tentativa se pedepseste.

 Este adevarat ca nu se specifica in mod expres furtul, dar nici nu se prevad sanctiuni pentru cei care nu si-au indeplinit sarcina de control. Nu este cumva nevoie si de astfel de prevederi ? Sa fie o scapare a legiuitorului sau o „acoperire” intentionata pentru niste angajati, platiti cu sume grase, de la bugetul de stat ?

Ma intreb ce s-ar fi intamplat cu cei care avand sarcini de control, nu ar fi putut dovedi (nu era atunci prezumtia de nevinovatie, in codul penal) ca s-au achitat de sarcinile care le reveneau. Li s-ar fi aplicat probabil, in regim de urgenta, prevederile din codul penal si prevederile Decretului nr. 297/ 1977 privind regimul materiilor explozive in economie, respectiv ale Decretului nr. 367/ 1971 privind regimul armelor, munitiilor si a mteriilor explozive (acte normative abrogate prin Legea nr. 126/ 1995), prevederi care ar fi dus la ani grei de puscarie pentru cei gasiti vinovati, in urma unei cercetari si a unei condamnari rapide. Daca s-ar fi banuit numai, intentia de a atenta la viata vreunuia dintre „conducatorii iubiti”, atunci pedeapsa pentru cei vinovati ar fi putut fi cea prin impuscare.

Ce ti-e si cu democratia asta ! Toti vorbesc despre democratie, putini o inteleg si mai putini sunt cei care in cunostinta de cauza respecta legile (asa criticate cum sunt ele). 😀

Noi romanii suntem oare pregatiti sa facem fata cerintelor democratiei ? Dupa parerea mea nu s-a gasit inca modalitatea practica de a ajunge la cetatean, de a-l face pe acesta sa constientizeze binefacerile democratiei. Cred ca inceputul este legat de modul cum intelegem fiecare dintre noi, sa respectam legile tarii.

Am fost obisnuiti prea multi ani sa facem totul din frica. Trecerea la democratie este greoaie (deja ne zbatem de 20 de ani), dar nici politicienii nostrii nu se inghesuie sa scurteze aceasta perioada de tranzitie. Nestiinta si ignoranta celor multi, a fost intotdeauna in avantajul celor putini (adica a celor care conduc). Masele largi de ignoranti sunt mult mai usor de manipulat. Mijloacele de manipulare se perfectioneaza permanent, ignorantii si nestiutorii sunt permanent, la fel de usor de manipulat.

Secretomania si legea

Sub presiunea UE, inainte de aderarea Romaniei la comunitatea europeana, parlamentul a fost obligat sa adopte legi prin care se puneau in ordinea de drept anumite prevederi ale legislatiei europene. Sunt legi legate de coruptie, de combaterea acesteia in special, dar si de protejarea salariatilor angajati in institutiile statului, incurajati fiind sa demaste nedreptatea, birocratia, nepotismul, favoritismul, delatiunea, etc., intr-un cuvant tot ce ne face astazi sa fim vizati drept corupti de catre strainii veniti cu ceva treburi prin tara.

Legislatia europeana nu a prevazut excesiva politizare actuala a institutiilor statului roman, politizare care ajunge pana la directorii de gradinite si la administratorii cantinelor sociale finantate de catre primarii, la sefii pietelor si la vanzatorii de bilete de la intrarea in stadionul municipal, administrat de catre primarie (din taxe si impozite stranse de la localnici), la meciuri de fotbal.

O astfel de prevedere legislativa este Legea nr. 571/ 14.12.2004 – privind protectia persoanelor din institutiile publice, din autoritatile publice si alte institutii, care semnaleaza incalcari ale legii (publicata in MO nr.1214/ 2004).

Cum am ajuns la lege ? Citind pe internet un articol de presa despre Raportul pe justitie al Comisiei europene, m-a frapat faptul ca la nivelul Agentiei nationale a functionarilor publici (!?), comisia de disciplina a analizat si rezolvat doar 837 de plangeri, facute la adresa functionarilor publici, din care numai  aproximativ 15 % au fost facute de catre cetateni si doar 9 de catre avertizori de integritate in interes public.

Este pentru prima data cand aud/ citesc despre avertizori de integritate in interes public. Mi-am zis: Gheorghe nu stii nimic, degeaba stai toata ziua cu legile in mana, mai stai cu urechea pe la comentarii tv, mai te zgaiesti prin presa scrisa pe internet. Mi-am facut mea culpa si am accesat pe internet monitorul oficial, ca sa inteleg de ce autorul articolului zicea ca s-au intamplat cazuri in care avertizori de integritate au fost concediati.

Iata ce zice legea.

Art. 3 al. a – „avertizare in interes public inseamna sesizarea facuta cu buna credinta cu privire la orice fapta care presupune o incalcare a legii, a deontologiei profesionale sau a principiilor bunei administrari, a eficientei, eficacitatii, economicitatii si transparentei”.

Frumos, noi romanii ne pricepem la vorbe, le potrivim de minune. Mai rau stam cand este vorba sa indeplinim ceea ce scriem. 😀

Iata ca se legifereaza sesizarea comisiei de disciplina, de catre functionari publici din cadrul institutiei statului, asupra oricaror nereguli constatate, in timpul desfasurarii activitatii, la locul de munca. Cum se precizeaza ca este vorba de o sesizare cu buna credinta insemna ca reclamagii de profesie sunt inlaturati din start sau poate ca nu. Poate chiar reclamagii de profesie sunt autorizati legal sa profeseze delatiunea in scop electoral, in conditiile in care politizarea institutiilor statului nu cunoaste limite. Altfel cum s-ar inregistra numai 9 cazuri de sesizari ale functionarilor publici, din cadrul institutiilor ? Ar fi in regula daca in Romania nu s-ar vorbi de coruptie, daca nu ne-am lovi noi cetatenii de rand, permanent, de tot felul de hachite din partea functionarilor publici, a sefilor lor politici si a consilierilor juridici angajati in institutiile statului, pe motiv ca sunt rude apropiate ale sefilor.

Art. 3 al.b – „avertizor este persoana care face o sesizare conf. lit.a si este incadrata in una dintre autoritatile publice, institutiile publice, administratia locala, ….”.

Bun, am aflat cine este avertizorul.

Legea pare in regula, aplicarea ei este deficitara si nu este incurajata de catre presa scrisa si vorbita, nici macar de catre sindicatul functionarilor publici. Nici vorba de a fi o tema de discutie pe la vreun post de televiziune.

Nu am inteles cine furnizeaza date pentru raportul care se intocmeste de catre Comisia europeana, indiferent de domeniul la care se refera. Normal ar fi ca datele furnizate (tot de romani, presupun 🙂 ) sa fie facute publice, prin dezbateri publice, prin presa, inainte de a aparea un raport al institutiilor europene. Astfel nu ar mai exista aprecieri populiste de genul – Comisia europeana nu este informata corect, noi am facut, am dres, ei nu inteleg ce facem noi…bla, bla, bla.

Te apuca o scarba infinita cand auzi politicieni, adversari declarati, care unii zic „hais”, altii zic „cea”. Ce sa mai inteleaga bietul cetatean, confruntat zilnic cu multe alte probleme (care il afecteaza, cu adevarat), decat aprecierile pline de batjocura la adresa intelepciunii cetateanului simplu, cu care este „inghesuit” zilnic, la toate orele, pe la televiziuni si prin toate ziarele aflate pe tarabe ?

Poate nu exista coruptie in Romania, poate toata lumea este cinstita si lucreaza numai in folosul natiunii. Numai noi carcotasii de ocazie vedem altceva. 8)

Marlani si marlanismele lor

Politica damboviteana s-a confruntat, in ultimii 20 de ani, adeseori, cu multe gesturi reprobabile, care au agitat masele de vasnici doritori in ale scandalului public, au creat discutii aprige pe scena politica, au dus la „infierarea” politicienilor, de catre adversarii lor politici.

Tonul marlaniei politice se pare ca a fost dat de catre eternul nostru presedinte jucator – dl.  Basescu. Domnia sa  i-a „inspirat” pe multi alti politicieni, care vazand ca atitudinea maidaneza prinde mai usor la masele largi de purtatori de maini care se ridica la comanda scurta – votati, care utilizeaza ca tactica politica – vorba cu dublu inteles, mai docheata, care face „boborul” sa vuiasca de placere.

Este greu sa faci o clasificare a marlanismelor cu iz politic, sa stabilesti o ierarhie sau un top al practicantilor politici de profil. Cometariile pe marginea gesturilor sau ale vorbelor sunt de cele mai multe ori, de prisos.

Mentinand categoria pe care o „atac” in prezent, prezint unele „gesturi” si „zise belicoase”, sau care se vor a fi ironice, ale oamenilor politici sau ale comentatorilor politici, care s-ar incadra cu brio in prezentul comentariu.

Categoria – Marlanii printre noi si gesturile lor reprobabile (sau poate ca nu).

–Presedintele Basescu la adresa dnei. Viorica Costiniu (in plenul unei sedinte CSM) – aveti sansa, pentru prima, data sa fiti evacuata din sala. Puteti sa vorbiti despre frig, pe hol si foarte repede. „Initiativele personale” ale presedintelui, de multe ori se razbuna – a reintrat in gura presei – oare a cata oara in ultimii 5 ani ? Sa fi contat in vreun fel, ca se vorbea in plenul unei sedinte ? Lectii se predau initial, in scoala primara si ulterior pe masura pregatirii fiecarui individ. Sa fie vorba de lipsa celor „7 ani de acasa”, atat de des invocata in ultimii ani ?

–Presedintele Ion Iliescu (la ziua Unirii, invitat fiind la Cotroceni, pentru aniversare si ciocnirea unei cupe de sampanie) – se face ca nu-l vede pe presedintele Basescu care vine spre el cu mana intinsa ca sa ciocneasca o cupa de sampanie si se intoarce cu spatele ca sa vorbeasca cu generalul Chelaru. Un gest de marlanie catre un adept al marlanismului de orice fel, indiferent de ocazie. Nu inteleg de ce este nevoie in politica, sa dai „replici” in acest fel ?

–Candidatul PNL la presedintie – Crin Antonescu (analizand rezultatele alegerilor europarlamentare, cu activul de partid) – Romania a facut vedete din toate pipitele dar nu isi respecta veteranii de razboi. Nou venit in randul „durilor” prezidentiabili, este deja adeptul presedintelui jucator – dupa modelul presedintelui aflat in functie, inclusiv al vorbelor aruncate pe maidanul politic. Veteranii de razboi, sigur ca au nevoie de respectul natiunii, dar sa-i asociezi cu niste pipite politice, este deja prea mult. Sa se fi gandit tanarul politician, ca daca va ajunge presedinte, oricum veterani de razboi vor fi din ce in ce mai putini (grija fata de ei nu va mai conta), iar pipitele, in politica, din ce in ce mai multe (poate fi o politica de partid, mai stii ?).

–Deputatul (fost candidat la presedintie) Adrian Nastase (replica la unele spuse ale presedintei Camerei deputatilor, Roberta Anastase) – frumusetea trece, prostia se pare ca nu. Chiar daca inteleg „remarcile simandicoase”, cu un oarece umor politic, nu pot sa fiu de acord cu abordarea publica a acestui gen de replici. De ce ? Simplu – imi face greata (politica). Sa fi disparut respectul fata de sine, al fiecaruia dintre noi sau in politica nu este necesar ?

–Ziaristul Cornel Ivanciuc (comenta ce ar fi scris A. Nastase, pe blogul personal) – Teodor Stolojan seamana cu mortul viu care a fugit din sicriu sa bea o sticla cu brifcor. Monica Macovei este o girafa dubioasa si mincinoasa, o marioneta, maica Precista indezirabila pe lista parlamentarilor socialisti europeni. Oare ce parere isi fac parlamentarii europeni despre modul unic in care ne autoapreciem (romaneste vorbind) politicienii trimisi de catre Romania, in Parlamentul european, sa ne reprezinte interesele (?!), in confruntarea „pasnica”, din organismul european ? Rad pe la colturi, se inghiontesc si voteaza in favoarea romanilor, ca atare.

–Ziaristul Cornel Ivanciuc (primirea la Cotroceni a europarlamentarilor romani) – Cimpanzeus a renuntat sa mai ciocneasca cupa de sampanie cu Circopitecul cu blana alba, cu ochelari negri si cu Macacul negru care isi scoate gat-legaul bleumarin de la gatlej. Gestul presedintelui de a-i ocoli pe unii europarlamentari, pe care ii considera domnia sa ca nefacand parte dintre apreciatii sai, nu il scuza, in ideea ca acesti reprezentanti au fost votati de catre cetateni. Poate fi o palma pe obrazul sau, primita in viitorul apropiat, cand aceeasi alegatori profesionisti il vor ocoli pe domnia sa, direct implicat in alegerile prezidentiale si vor pune degetul pe cei doi, vizati mai sus.

Nu agreez lingatorii de profesie ai dosurilor, in politica – ma refer aici la asa-numitii ziaristi si analisti politici, „acreditati” pe langa diferiti politicieni, care cu orice pret ii slavesc pretutindeni, pe protectorii lor generosi.

Nu agreez nici pe apartinatorii clasei reprezentative – huidume politice – „ganditorii din umbra” ai partidelor.

Ma indispun violatorii in serie ai limbii romane, prezenti in politica.

Dar de fapt fiecare individ procedeaza cum intelege mai bine sa se faca remarcat sau pe intelesul tuturor – banii se zice ca nu au miros. Aceasta zicala este valabila, poate, in ideea ca duhoarea nu reprezinta un miros, in politica.

Potrivite ca o manusa

Desi mi-am propus sa comentez cat mai rar posibil, ce citesc prin presa si aud pe le televizor, sunt anumite „vorbe – palavre – citate”, care imi atrag atentia, nu pot sa ma fac ca nu le aud sau nu le citesc, iar atunci cand „strang” mai multe, nu rezist tentatiei de a le „inflori” pe blogul personal.

Intotdeauna am fost de acord ca patriotismul este instrumentul utilizat de catre politicieni ca sa manipuleze poporul, iar televizorul este echipamentul lor de munca preferat.

Nu pot sa nu fiu de acord ca statul este slab, prost administrator, abuziv, actioneaza arbitrar si de prea multe ori iresponsabil, statul este captiv si incearca sa se elibereze pentru a nu deveni complice.

Statul nu colecteaza suficient, impozite si taxe de la firmele „prietene”, ii premiaza pe „clientii” politici cu contracte grase, nu se impune suficient institutiilor statului pentru a-si faca datoria. Nu exista o coerenta in politica economica si financiara, cu toate ca guvernantii incearca sa ne faca sa credem tocmai contrariul.

Statul se complace in ajutoare pentru anumite categorii de cetateni, defavorizati social, financiar si economic. Salarizarea este deficitara, avem preturi ca in UE, salarii si pensii ca la noi.

Exista riscul enorm sa asistam la triumful anarhiei asupra ratiunii, in conditiile existentei unui stat paralel, neligitim, insa functional pentru oamenii avuti care dirijeaza de fapt totul, inclusiv pe politicienii aserviti si stipendiati en gross.

Am facut o ierarhie a vorbelor de duh spuse de catre politicieni, scrise de presa sau promovate cu insistenta de catre toate televiziunile (apropo, de ce ar trebui sa avem zeci de programe, daca stirile sunt aceleasi, trase la indigou, nu difera decat ordinea in care sunt spuse de catre crainici).

–Locul 1 – anonim la tv – Tumbe de campanie electorala. Geoana se joaca cu lopatica mare in nisip (se face popular printre copii care se joaca deocamdata in parc, dar cand va ajunge el presedinte… poate il voteaza), Boc trage suturi la poarta (vrea sa „recruteze” sportivi pentru partid), Antonescu bate matanii in biserica (se pune bine cu biserica, ca doar este la moda in randul tuturor politicienilor), Basescu face vizite si vinde blana ursului din padure (apropo la reactorul francez care va fi achizitionat de catre Romania, la o data nespecificata, pentru noua centrala nucleara care se va construi candva).

–Locul 2 – Traian Basescu – In copilarie ma distram punand fosfor de la chibrituri pe sinele de tramvai. Frumoasa distractie, mai ales cand presedintele nostru declara in continuare ca a fost totusi un copil care nu a iesit din limitele normalului. Normalitate in viziunea domnului presedinte se cheama ca este daca critici guvernul si ii bagi numai strambe, daca legile promulgate nu se aplica, desi Curtea constitutionala le-a declarat constitutionale, daca populatia saraceste continuu, iar profitorii tranzitiei se imbogatesc in continuare fara limite, iar justitia doar se face ca „ii prinde pe infractori”. Nu este suficient doar sa critici si sa atragi (cica) atentia, trebuie sa si faci ceva vizibil pentru cetatean, nu doar sa arunci cu vorbe. Evaziunile fiscale se inmultesc, hotiile devin ceva obisnuit, lipsa de reactie a autoritatilor devine cronica. Nu riscam cumva ca blazonul prezidential sa devina simplu afisaj pentru pitziponcismul si cocalariatul roman, daca doar reprezentantii acestor curente sunt mai mereu promovati prin presa scrisa si vorbita ? 

–Locul 3 – Crin Antonescu – E umilitor cum Basescu se prostitueaza electoral pentru un pumn de voturi. Nimic nou in goana dupa voturi, numai „discursul elevat” al adversarului politic difera de aprecierile celorlalti adversari. Saracele „meseriase” au ajuns sa fie amintite pana si in vorbele politice. Sa fie vorba de meserii inrudite – politica si prostitutia ? La noi, cel putin asa pare, mai ales in cazul „migratorilor politici”.

Imi doresc fete noi in politica, politicieni care sa nu puna pe primul plan interesul si imbogatirea lor personala. Doresc sa facem pasi vizibili spre normalitate economica si financiara, saracii sa fie protejati cu adevarat, nu doar tratati precum cainii vagabonzi, sa existe locuri de munca suficiente pentru toti tinerii, pentru a nu mai fi nevoie sa emigreze in cautarea unui statut social normal. Vreau prea mult ?

Festivism desucheat

Festivismul, fanfaronada, malitiozitatea incrancenata, declaratiile sforaitoare si populiste ale vasnicilor nostrii politicieni, fac deliciul presei interne si straine, al prostimii de pretutindeni – de la orase si sate, al analistilor si al sociologilor, al gastilor de asazisi umoristi, care au populat micul ecran – cata frunza (uscata) cata iarba (parjolita) – si l-au impanzit, cu un umor de cea mai slaba calitate, presarat insa de multe vorbe deocheate si cu intelesuri ascunse. Doar „deliciul” publicului conteaza – asazisa audienta. 8)

Priveam astazi, in pauza de pranz, la pierderea de timp in care erau angrenati primul ministru, ministrul finantelor, directorul BRD, primarul de sector – fiecare cu gasaca lui de cate 10-15 functionari si bodigarzi, „televiziunile prietene”, etc. pentru a se semna de catre 2 tineri casatoriti, 2 batranei si notarul (cu gasca lui – operatorul de pe calculator, secretara) – in total vreo 40 de cetateni, primul contract de achizitie la programul „Prima casa”.

Personal, programul mi se pare o initiativa buna. Cand eram tanar si eu am beneficiat de un contract de cumparare a casei – apartament cu 4 camere, girat de catre stat. Ca am platit avans, la semnarea contractului – pretul unei Dacii si 13 ani – rate de cate 700 lei pe luna, este altceva. Astazi trebuie sa ai un venit pe familie de 700-800 de euro/ luna, ca sa-ti permiti sa cumperi un apartament cu 2 camere, cu avans 3.000 de euro si rate lunare timp de 25 – 30 de ani si sa nu mori de foame. Poti creste un copil avand doar 2 camere ? Poti, dar sa dormi cu schimbul, sa stai in casa cand iti vine randul. Pai daca vine mama soacra sa te ajute sa cresti copilul, face naveta, la Bucuresti, de la Bistrita ? Pana achiti creditul, cate concedii iti poti permite ? Cati tineri casatoriti, au un venit de 700-800 de euro/ luna ?

Raspunsul la aceste intrebari il vom primi in curand, cand 90 % din casele contractate vor intra in posesia unor speculatori. Vom asista la situatii incredibile – evacuarea locatarilor si scoaterea la vanzare prin licitatie, a caselor achizitionate, daca nu se vor achita ratele, popriri pe salariile contractantilor si pe pensiile parintilor giranti, manifestatii de strada si proteste in fata primariilor. Si multe injuraturi la adresa guvernantilor, multe boscorodeli in familiile beneficiare, divorturi, certuri intre cuscrii, etc.

Programul este bun in cazul unei stabilitati economice si a stabilitatii preturilor, a unor salarii consistente pentru munca prestata, in conditiile unei politici guvernamentale coerente, a unor legi clare si care nu se schimba cum bate vantul, a existentei de spatii de joaca pentru copii, supravegheate, a existentei de crese si scoli, suficiente numeric, in toate orasele si cartierele.

Festivismul vizionat mi-a amintit de „vorbe de duh”, care circulau in soapta, prin vremea comunismului cu fata umana, din epoca de aur. Mi le aduc aminte oarecum trunchiat. Scriindu-le acuma, parca nu mai sunt la fel de „delicioase”. 🙂 Poate stiind ca nu te mai asculta nimeni, nu-si mai au farmecul.

Fara a le clasifica, fara a le aseza intr-un top, fara a stabili o anume ierarhie si fara a le comenta, iata ce imi amintesc, drept –Vorbe de duh:

-Cine-i harnic si munceste – are tot ce vrea, cine sta si huzureste – are tot asa.

-Nu lasa pe maine – ce poti face azi, lasa pe poimaine – ca sigur nu mai este necesar.

-Ce este al tau – este si al meu, ce este al meu – este tot si numai al meu.

-Noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc.

-Cand eu fur de la tine, tu furi de la mine si noi furam impreuna de la stat – se cheama ca statul isi achita datoriile catre noi.

-Propuneri de sporturi nationale – fuga de raspundere, aruncatul cu vorba, taratul de-a busilea, pe sub bariera legii, fofilatul la locul de munca, prinsul si aruncatul vorbei din/ in vant.

Scriind cele de mai sus am vaga impresie ca multe dintre cele consemnate se aplica si astazi cu un deosebit succes. 😀

Mare pacat. Am sperat mereu sa se schimbe ceva in atitudinea autoritatii statului fata de cetatean. Nu am observat pana in prezent ceva notabil sau poate ma insel. Sincer, doresc sa ma insel, doresc sa fiu contrazis de realitatile zilnice.

Desi nu par, sunt totusi un optimist in suflet si simtiri. 🙂

Mi se zbarleste parul pe maini

Furia, neputinta, nemultumirea, aducerea aminte a unor lucruri neplacute, umilinta, batjocura, etc. la care a fost protagonist, a fiecarui individ, se manifesta diferit, de fiecare in felul sau.

Mie mi se zbarleste parul pe maini.

Fara a fi vreun alarmist, dar nici un optimist incurabil, uit dar nu pot ierta. Aseara cand am deschis televizorul, era pe Realitatea TV o emisiune cu C.T.Popescu, E. Hurezeanu si invitatii lor, care discutau sub titulatura – comunism cu burta goala, despre cum era viata cetatenilor simpli, in epoca de aur.

Am deschis televizorul spre sfarsitul emisiunii. M-a intrigat „decorul” – o hala de prelucrare a carnii – unde se desfasura emisiunea. Vazand si filmuletele prezentate si auzind interventiile inregistrate al anumitor invitati ai emisiunii, mi-am dat seama cam cum s-a desfasurat emisiunea.

S-a dorit probabil sa se prezinte lipsurile, greutatile cetatenilor, obligati „sa se descurce”, pentru a face rost de atentiile de rigoare, care trebuiau date la medic, la autoritati, la macelar, la vanzatorul de cafea si de Kent, etc. pentru a fi bagat in seama si pentru a-ti rezolva problemele personale.

Mi-am adus aminte de situatiile (nu putine) in care am fost pus, de umilinta la care am fost supus la partid si la inspectoratul scolar, pentru a-mi putea aduce sotia langa familie si copii, ea fiind titulara in alt judet. Mi-am amintit „audientele” de la 2 noaptea, de la inspectoratul scolar, cand eram primit de sora lui Ceasca, care imi reprosa de ce nu ma mut eu in acel judet, de ce sotia nu poate sa faca naveta zilnic, cu trenul (nu erau decat cca. 200 de Km dus-intors :?).

Pentru a scapa de umilinta la care eram supus in fiecare toamna, in toata luna septembrie, sotia a trebuit sa intrerupa serviciul 7 ani, timp in care a avut grija de copii, perioada in care eu eram mai mult „insurat” cu serviciul – zile intregi de stat in fabrica la porniri, lucrat fara duminici libere, de Pasti si de Craciun, cu delegatii de luni de zile prin tara, concedii facute pe sponci, bani putini, etc.

Am uitat, dar nu pot ierta umilinta la care am fost supus, nu pot ierta batjocura din cuvintele „alesilor” timpurilor acelea adresate mie, nestiinta fata de ce se intampla in lume, la care am fost supus de protagonistii vremii, de catre aclamatorii, lingaii si cozile de topor ale „socialismului cu fata umana”.

Ma mai intalnesc uneori cu cativa dintre cei care altadata erau sus si tari pe pozitie. Ii privesc cu indiferenta, dar nu ii pot ierta, chiar daca sunt garboviti si ponositi acuma.

Privesc „fetele noi” din politica si din institutiile statului. Acelasi gen de actori cu fata umana, la fel de fatarnici, la fel de „patrioti” – buni de gura, „feti frumosi” ai politicii actuale. 🙂

In finalul emisiunii amintite mai sus, domnul Minea (?!), trage o concluzie care mie unul mi s-a parut cel putin ciudata (ca roman) – cumpara carne din UE, fiind mai ieftina, pentru ca producatorii romani aproape au disparut si costurile ridicate ii obliga pe acestia sa creasca pretul carnii de porc. Poate din punctul de vedere al afaceristului roman, adaptat la economia de piata, orientarea sa spre carnea de porc din Ungaria este corecta. Dar din punctul de vedere al cetateanului roman, ma intreb, ce produce practic, intern, afaceristul, cum „ajuta” el statul roman sa progreseze, ce intelege el prin protejarea economiei interne, la care apeleaza toate tarile civilizate, in special in timp de criza.

Am asistat in ultimii 20 de ani la distrugerea economiei romanesti, asa neperformanta cum era ea. Statul si-a luat mana dupa economie (cica a disparut planificarea de stat), lasandu-se totul la discretia profitorilor tranzitiei. Privatizarile facute sunt toate cu cantec, strainii obtinand beneficii imense, care nu se mai intorc, in investitii, in tara noastra. In prezent suntem cotizanti la UE. Nu suntem in stare sa accesam fondurile europene puse la dispozitie de UE. Importam masiv si exportam oarece. Agricultura este la pamant. Preturile au luat-o razna. Populatia saraceste tot mai mult. Pensionarii o duc tot mai greu. Zilnic apar noi biruri pe spinarea cetateanului.

Ceva s-a schimbat – a aparut dreptul fiecarui cetatean de a vorbi si de a se exprima liber, de a se informa cat doreste, de a se misca liber prin lume. Nu a disparut insa batjocura si umilinta, la care suntem supusi zilnic, de catre autoritati, desi acestea imbraca forme noi, elevate (vezi discursurile politice, populiste si pline de vorbe frumoase despre patriotism si „grija” fata de cetatean). 😦

Speram sa nu mi se mai zbarleasca niciodata parul pe maini. 😕 Se pare ca mai am de asteptat ceva vreme. La varsta mea, se pune intrebarea, daca voi mai avea timp sa sesizez schimbarea totala, in bine sau macar in proportie de 80 %, sa ma bucur fara reverve de ea, impreuna cu familia mea.

Pazea guvernanti !

Citeam cu cateva zile in urma o stire de presa – „o banda de pensionari” a rapit in Germania, a sechestrat si a torturat un consultant financiar, dupa ce individul le-a pierdut 2,5 milioane de euro, in timpul crizei financiare.

Daca in Germania unde 90 % din pensionari sunt privilegiati si isi permit sa traiasca nu decent, ci bine, din pensie (fara a fi nevoiti sa astepte pomana guvernantilor), apeleaza la masuri extreme, ce ar trebui sa faca pensionarii romani (80 % dintre ei traind sub pragul de saracie, 10 % oarecum multumiti – avand si alte venituri din munca prestata suplimentar, 5 % – printre putinii beneficiari care au si pensie conforma cu munca prestata, fara a avea nevoie sa primeasca ajutor de la terti – rude apropiate, 5 % – alesii, cu pensii speciale – huzurind) ?

Ce ar trebui sa mai faca pensionarii romani, pacaliti la Caritas, la SAFI, la FNI, la FNA, etc. ? Cum sa mai protesteze ? Ce forme noi, de protest, sa mai imbrace nemultumirea lor ?

De ce sunt vinovati guvernantii, pentru pacalirea pensionarilor si a celorlalti cetateni, de catre  profitorii tranzitiei ? 

Guvernantii au pastorit aceste nemernicii, prin lipsa lor de reactie, prin profit personal imens, prin neluarea de guler si de piept a celor care au devalizat economia, care au furat si au indesat in propriile buzunare, care au profitat de naivitatea romanilor in ale economiei de piata si in ale finantelor.

Guvernantii, prin populismul lor ieftin, promit in campanii electorale cate in luna si in stele, iar ulterior dau inapoi (invocand criza economica), ba chiar incearca sa mimeze uimirea, cand sunt luati la intrebari, de catre alegatori.

Campionul ipocriziei, fara frontiere, ramane presedintele nostru actual.

Ti se face scarba cand auzi politicieni care deplang situatia cetateanului sarac si cocosat sub birul taxelor si al impozitelor, inventand o noua forma de „ajutoare sociale” – un nou os de ros pentru prostime si doar atat.

Te apuca furia cand vezi cum politicienii de la centru, prin cozile lor de topor, locale, pun la cale tot felul de afaceri in folos propriu, sub valul negru al interesului cetatenesc. Toata lumea stie si carteste, pe la colturi. Presa maraie si musca doar de forma, numai de acolo de unde nu este vorba de implicatii majore. Justitia se face ca face dreptate.

Noi cetatenii de rand, scarbiti de politicieni, ne impacam cu starea asta de lucruri. Oare de ce ? De ce glasul nostru nu este luat in seama ? De ce suntem mintiti si tavaliti prin mizeria politicii ?

Nu cred ca o participare masiva a cetatenilor la vot ar putea schimba cumva lucrurile actuale. Oferta politica actuala este limitata doar la interesul personal al protagonistului politic.

Stirea se incheia asa – pensionarii germani obtinusera banii prin foloase necuvenite ?!

Cum ar putea fi catalogate castigurile (dupa care li s-a calculat pensia) obtinute la noi, de fostii securisti, militieni, activisti de partid, etc. – toti  „profesionisti” ai gargarei, minciuni si pupincurismului, ai trasului cu ochiul si urechea,  povestitori consacrati ai „superioritatii” socialismului fata de capitalism ?

Sa fie si aceasta intamplare, tot o forma de democratie europeana, care la noi nu a prins inca radacini ? Chiar as indrazni sa spun, democratie, la care inca noi romanii nu avem acces. 😕

Atentie guvernanti ! Va fi riscant pentru voi, cand vi se va pregati ceva. 8)

De fapt si de drept – de ce nu si asa ? Adica cum au procedat germanii. Da, da, adica cetatenii aia responsabili cu razboaiele. 😯