Mi se zbarleste parul pe maini

Furia, neputinta, nemultumirea, aducerea aminte a unor lucruri neplacute, umilinta, batjocura, etc. la care a fost protagonist, a fiecarui individ, se manifesta diferit, de fiecare in felul sau.

Mie mi se zbarleste parul pe maini.

Fara a fi vreun alarmist, dar nici un optimist incurabil, uit dar nu pot ierta. Aseara cand am deschis televizorul, era pe Realitatea TV o emisiune cu C.T.Popescu, E. Hurezeanu si invitatii lor, care discutau sub titulatura – comunism cu burta goala, despre cum era viata cetatenilor simpli, in epoca de aur.

Am deschis televizorul spre sfarsitul emisiunii. M-a intrigat „decorul” – o hala de prelucrare a carnii – unde se desfasura emisiunea. Vazand si filmuletele prezentate si auzind interventiile inregistrate al anumitor invitati ai emisiunii, mi-am dat seama cam cum s-a desfasurat emisiunea.

S-a dorit probabil sa se prezinte lipsurile, greutatile cetatenilor, obligati „sa se descurce”, pentru a face rost de atentiile de rigoare, care trebuiau date la medic, la autoritati, la macelar, la vanzatorul de cafea si de Kent, etc. pentru a fi bagat in seama si pentru a-ti rezolva problemele personale.

Mi-am adus aminte de situatiile (nu putine) in care am fost pus, de umilinta la care am fost supus la partid si la inspectoratul scolar, pentru a-mi putea aduce sotia langa familie si copii, ea fiind titulara in alt judet. Mi-am amintit „audientele” de la 2 noaptea, de la inspectoratul scolar, cand eram primit de sora lui Ceasca, care imi reprosa de ce nu ma mut eu in acel judet, de ce sotia nu poate sa faca naveta zilnic, cu trenul (nu erau decat cca. 200 de Km dus-intors :?).

Pentru a scapa de umilinta la care eram supus in fiecare toamna, in toata luna septembrie, sotia a trebuit sa intrerupa serviciul 7 ani, timp in care a avut grija de copii, perioada in care eu eram mai mult „insurat” cu serviciul – zile intregi de stat in fabrica la porniri, lucrat fara duminici libere, de Pasti si de Craciun, cu delegatii de luni de zile prin tara, concedii facute pe sponci, bani putini, etc.

Am uitat, dar nu pot ierta umilinta la care am fost supus, nu pot ierta batjocura din cuvintele „alesilor” timpurilor acelea adresate mie, nestiinta fata de ce se intampla in lume, la care am fost supus de protagonistii vremii, de catre aclamatorii, lingaii si cozile de topor ale „socialismului cu fata umana”.

Ma mai intalnesc uneori cu cativa dintre cei care altadata erau sus si tari pe pozitie. Ii privesc cu indiferenta, dar nu ii pot ierta, chiar daca sunt garboviti si ponositi acuma.

Privesc „fetele noi” din politica si din institutiile statului. Acelasi gen de actori cu fata umana, la fel de fatarnici, la fel de „patrioti” – buni de gura, „feti frumosi” ai politicii actuale. 🙂

In finalul emisiunii amintite mai sus, domnul Minea (?!), trage o concluzie care mie unul mi s-a parut cel putin ciudata (ca roman) – cumpara carne din UE, fiind mai ieftina, pentru ca producatorii romani aproape au disparut si costurile ridicate ii obliga pe acestia sa creasca pretul carnii de porc. Poate din punctul de vedere al afaceristului roman, adaptat la economia de piata, orientarea sa spre carnea de porc din Ungaria este corecta. Dar din punctul de vedere al cetateanului roman, ma intreb, ce produce practic, intern, afaceristul, cum „ajuta” el statul roman sa progreseze, ce intelege el prin protejarea economiei interne, la care apeleaza toate tarile civilizate, in special in timp de criza.

Am asistat in ultimii 20 de ani la distrugerea economiei romanesti, asa neperformanta cum era ea. Statul si-a luat mana dupa economie (cica a disparut planificarea de stat), lasandu-se totul la discretia profitorilor tranzitiei. Privatizarile facute sunt toate cu cantec, strainii obtinand beneficii imense, care nu se mai intorc, in investitii, in tara noastra. In prezent suntem cotizanti la UE. Nu suntem in stare sa accesam fondurile europene puse la dispozitie de UE. Importam masiv si exportam oarece. Agricultura este la pamant. Preturile au luat-o razna. Populatia saraceste tot mai mult. Pensionarii o duc tot mai greu. Zilnic apar noi biruri pe spinarea cetateanului.

Ceva s-a schimbat – a aparut dreptul fiecarui cetatean de a vorbi si de a se exprima liber, de a se informa cat doreste, de a se misca liber prin lume. Nu a disparut insa batjocura si umilinta, la care suntem supusi zilnic, de catre autoritati, desi acestea imbraca forme noi, elevate (vezi discursurile politice, populiste si pline de vorbe frumoase despre patriotism si „grija” fata de cetatean). 😦

Speram sa nu mi se mai zbarleasca niciodata parul pe maini. 😕 Se pare ca mai am de asteptat ceva vreme. La varsta mea, se pune intrebarea, daca voi mai avea timp sa sesizez schimbarea totala, in bine sau macar in proportie de 80 %, sa ma bucur fara reverve de ea, impreuna cu familia mea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: