Legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/ 14.07.2006 stabileste obligatii clare pentru angajatori in ceea ce priveste riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala pentru lucratori, existente la nivelul firmei, dar si la nivelul locurilor de munca/ posturilor de lucru.
Reducerea continua si eficienta a riscurilor legate de expunerea lucratorilor la agenti periculosi trebuie sa fie o preocupare majora a angajatorului.
Prevenirea riscurilor profesionale la care sunt expusi lucratorii, de catre angajator, conform prevederilor art.7 al.(1) lit.b) are in vedere:
-implementarea masurilor care se impun pe baza principiilor generale de prevenire conform prevederilor art.7 al.(3) lit.a) – i)
-evaluarea riscurilor pentru securitatea si sanatatatea lucratorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de munca, a substantelor sau preparatelor chimice utilizate si la amenajarea locurilor de munca conform prevederilor art.7 al.(4) lit.a)
-realizarea si existenta unui document scris privind identificarea si evaluarea riscurilor pentru securitatea si sanatatea in munca a lucratorilor, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice conform prevederilor art. 12 al.(1) lit.a)
-furnizerea catre lucratori a tuturor informatiilor necesare privind riscurile pentru securitate si sanatate in munca, respectiv asupra masurilor si activitatilor de prevenire si protectie existente atat la nivelul intreprinderii si/ sau unitatii, in general, cat si la nivelul fiecarui post de lucru si/ sau fiecarei functii conform prevederilor art. 16 al.(1) lit.a)
1. SUBSTANTELE PERICULOASE.
Sunt considerate substante periculoase (agenti periculosi, noxe sau agenti nocivi) la locul de munca, agentii chimici, cancerigeni si mutageni, azbestul si agentii biologici.
Substantele sau preparatele chimice periculoase (definite conform HG nr. 1408/ 04.11.2008 privind clasificarea, ambalarea si etichetarea substantelor periculoase, respectiv HG nr. 92/ 23.01.2003 Norme metodologice privind clasificarea, etichetarea ]i ambalarea preparatelor chimice periculoase, modificat` ]i completat` prin HG nr. 597/ 13.06.2007), datorita proprietatilor fizico-chimice, chimice sau toxicologice, datorita modului de utilizare, datorita prezentei in atmosfera locului de munca/ postului de lucru, prezinta un risc pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, deoarece pot fi cauza unor imbolnaviri profesionale sau pot genera prin efectul lor asupra lucratorilor, accidente de munca.
Agentii cancerigeni, prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanata, pot produce aparitia cancerului.
Agentii mutageni, prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanata, pot cauza anomalii genetice ereditare ori pot creste frecventa anomaliilor genetice.
Agentii biologici contaminanti, microorganisme, culturi celulare si endoparazitii umani sunt susceptibili sa provoace infectii, alergii sau intoxicatii. Sunt considerati agenti biologici si bacteriile, virusurile, ciupercile (drojdii si mucegaiuri) si parazitii prezenti la locul de munca si care actioneaza asupra lucratorilor ca urmare a manipularii unor produse patologice sau a unor materiale contaminante, precum si hormonii sau toxinele.
Agentii chimici periculosi pot avea implicatii majore asupra sanatatii lucratorilor expusi, datorita faptului ca pot aparea manifestatii dupa o perioada de latenta, de 10, 15 sau chiar 20 de ani dupa expunere.
Substantele periculoase sunt acele substante care patrunzand in organism, afecteaza functiunile, provocand intoxicatii acute sau cronice. Agentii periculosi patrund in organism pe cale respiratorie (inhalare), prin piele (cutanata), prin tubul digestiv (ingerare).
Ingerarea este rar intalnita si se produce, de obicei, prin neglijenta.
Penetrarea prin piele se intalneate, in special, cand se lucreaza cu substante toxice lichide (benzen, toluen, xilen, etc.).
Inhalarea se petrece cel mai frecvent in industrie (cca.90% din intoxicatii) si cu consecinte dintre cele mai grave, datorita transportarii lor rapide de catre sange la diferite organe.
Actiunea substantelor toxice este locala, numai asupra anumitor organe (de exemplu: benzenul afecteaza numai sistemul nervos) sau generala, atacand toate tesuturile si organele ( exemplu: acidul cianhidric, acidul sulfuric, etc.).
PREVENIREA PERICOLULUI DE IMBOLNAVIRE.
Prin HG nr. 1218/ 06.09.2006 cu modificarile si completarile ulterioare, care aproba Cerintele minime de securitate si sanatate in munca pentru asigurarea protectiei lucratorilor impotriva riscurilor legate de prezenta agentilor chimici, in anexa 1 sunt stabilite Valori limita obligatorii nationale de expunere profesionala ale agentilor chimici (pentru 594 de agenti chimici), in anexa 2 sunt stabilite Valori limita biologice obligatorii (pentru 52 de agenti chimici), in anexa 3 sunt nominalizati 10 agenti chimici a caror producere, fabricare sau utilizare la locul de munca are interdictii.
Unele substante din anexa 1 au indicative, care au urmatoarea semnificatie:
pC – potential cancerigene si/ sau mutagene,
C – au actiune cancerigena si/ sau mutagena,
Fp – foarte periculoase (expunerea la acesti agenti chimici trebuie practic exclusa),
P – pot patrunde in organism prin pielea sau mucoasele intacte.
Prin HG nr. 1093/ 16.08.2006 cu modificarile si completarile ulterioare, care stabileste Cerintele minime de securitate si sanatate pentru protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti cancerigeni sau mutageni, la locul de munca in anexa 3, punctul A sunt stabilite Valori limita nationale, admisibile, de expunere profesionala pentru 3 agenti cancerigeni (benzen, clorura de vinil monomer, pulberi de lemn de esenta tare), respectiv la punctul B sunt precizate alte valori limita admisibile de expunere profesionala pentru pulberi (sunt nominalizate 10 substante, printre care: cuart, azbest, fibre de sticla pentru scopuri speciale, lemn esenta moale, lemn de cedru, etc.).
Prin HG nr. 1092/ 16.08.2006 privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti biologici in munca, in anexa 3 sunt clasificati agentii biologici (bacterii si organisme inrudite, vitusuri, paraziti, ciuperci. Acesti agenti biologici pot provoca reactii alergice sau toxice.
2. SUBSTANTELE CAUSTICE.
Sunt substantele care in contact cu organismul provoaca arsuri (clorul, oxidul de azot, arsenul, potasiul, acidul percloric, etc.). Dupa localizarea lor, arsurile chimice pot fi: cutanate, oculare, arsuri ale cailor respiratorii, arsuri ale tubului digestiv, arsuri ale altor organe. Cele mai frecvente sunt arsurile cutanate, iar cele mai grave, arsurile cailor respiratorii si ale tubului digestiv.
In functie de intensitatea si profunzimea leziunii, arsurile cutanate se clasifica astfel:
-arsuri de gradul I (eritem) – apar zone eritematoase, sensibile, dureroase, situate pe o zona de edem,
-arsuri de gradul II (flictena) – apar pe tegumente zone eritematoase situate pe o baza de edem masiv, acoperita cu flictene cu continut serocitrin,
-arsuri de gradul III (escara) – afecteaza intreaga grosime a tegumentului, uneori si tesuturile subtegumentare (muschi, vase, nervi), zona arsa se prezinta cu aspect cartonat, insensibila la palpare,
-arsuri de gradul IV – apare carbonizarea tesuturilor.
Cele mai periculoase sunt arsurile de gradul III si IV. Daca ele afecteaza peste 50% din suprafata corpului, sansele de supravietuire sunt minime.
3. SUBSTANTELE INFLAMABILE.
Inflamarea este o ardere de scurta durata a unui amestec de vapori ai unui lichid combustibil (care poate arde) cu oxigenul din aer si se produce in urma cresterii locale a temperaturii, datorita unei surse externe de caldura. Caracteristic fenomenului de inflamare este faptul ca arderea se produce si inceteaza brusc, deoarece caldura degajata nu este suficienta pentru incalzirea intregii cantitati de lichid care sa asigure formarea in continuare a vaporilor. Pericolul este cel de incendiu, daca substantele inflamabile intilnesc conditii prielnice.
4. SUBSTANTELE EXPLOZIVE.
Exploziile de natura chimica sunt rezultatul unor reactii chimice foarte rapide, cand intr-un timp foarte scurt, rezulta produsi noi, cu degajare de caldura. Substantele explozive se descompun sub actiunea temperaturii, cu formarea de cantitati mari de gaze. Numeroase substante, in contact cu aerul, produc amestecuri explozive (benzina, toluenul, acetona, etc.). Amestecurile explozive prezinta limite de explozie superioare si inferioare: cantitatea maxima, respectiv minima, de substanta, in procente, ce formeaza cu aerul sau cu oxigenul un amestec exploziv. Aceste limite sunt influentate mai ales de temperatura si presiunea la care amestecul este supus.
Literatura de specialitate precizeaza limitele inferioare/ limitele superioare de explozie a diferitelor substante in amestec cu aerul respectiv cu oxigenul.
In cazul amestecurilor explozive praf-aer, pericolul de explozie este conditionat de omogenitatea suspensiei, gradul de dispersie al particulelor de praf, compozitia chimica a prafului, precum si de compozitia, temperatura si umiditatea aerului.
In industrie sunt extrem de periculoase evenimentele care se produc datorita incompatibilitatii unor substante. La contactul dintre ele, pot sa aiba loc explozii, incendii sau sa se formeze compusi cu actiune daunatoare organismului uman.
Literatura de specialitate precizeaza incompatibilitatile chimice dintre diferite substante. Pentru producerea unui eveniment este destul contactul sau sa apara o scanteie sau sa fie atinsa o anume temperatura sau presiune. Exemplu. Explozii se pot produce la contactul dintre acid azotic sau azotat de amoniu si substante organice sau la contactul acetonei cu peroxizi, eterul etilic, fosforul galben. Acidul acetic, pulberea de carbune si substantele oxidante sau pulberile metalice -zinc, aluminiu, magneziu, in contact cu aerul, pot provoca incendii.
5. SUBSTANTELE COMBUSTIBILE.
Combustibilitatea reprezinta proprietatea unui material de a se aprinde si de a arde in prezenta aerului, contribuind la cresterea cantitatii de caldura dezvoltata de incendiu.
Arderea gazelor (hidrogen, oxid de carbon, hidrocarburi, etc.) are loc cu flacara, intr-o cantitate de aer specifica fiecarei substante gazoase.
Lichidele (benzina, motorina,etc.) nu ard niciodata in aceasta stare, ele se vaporizeaza si ard in stare gazoasa (de vapori), adica cu flacara.
Solidele ard cu flacara, fie se transforma in vapori fara descompunere (direct prin sublimare, precum camforul), fie prin topire, urmata de vaporizare (parafina).
Solidele pot arde si in stare solida (ardere mocnita), precum lemnul, rumegusul, grafitul, bumbacul, materialele pulverulente, etc.
Substantele pulverulente in suspensie, in aer, sub forma de nori, in contact cu o sursa de aprindere (flacara, scanteie, etc.), in anumite concentratii, pot initia arderi explozive.
6. PULBERILE INDUSTRIALE.
Apar in cursul desfasurarii unor procese de lucru, datorita diferitelor utilaje si instalatii (concasoare, polizoare, aparate de sablare, etc.). Pulberile se impart in:
-praf propriu-zis (particule mai mari de 1 micron),
-ceata sau nori (particule de 1-0,1 microni),
-fum (particule sub 0,1 microni).
Pulberile actioneaza asupra organismului pe cale mecanica sau chimica.
Actiunea mecanica a prafului industrial asupra organismului se manifesta sub forma de iritari ale pielii (eczeme), ale ochilor (conjunctivite), ale cailor respiratorii (pneumoconioze). Pneumoconiozele sunt cauzate de pulberi de naturi diferite: azbest (azbestoza), carbune (antracoza), siderit (sideroza), ciment (silicatoza), pulberi de siliciu (silicoza). Silicoza este cea mai frecventa si prezinta ca simptome fibrilizarea si sclerozarea plamanilor, asociindu-se deseori cu tuberculoza.
Imbolnavirea este dependenta de agresivitatea substantei respective, de concentratia sa in mediul de lucru, de dimensiunile particulelor inhalate, de perioada de timp in care s-a inhalat praful respectiv. Unele pulberi sunt si cancerigene (azbestul), altele pot afecta nu numai functia respiratorie, ci si inima.
BOLILE PROFESIONALE.
Prin Normele metodologice de aplicare a Legii securitatii si sanatatii in munca aprobate prin HG nr. 1425/ 11.10.2006 cu modificarile si completarile ulterioare se prezinta in functie de noxa profesionala, in anexa 22 Tabelul bolilor profesionale cu declarare obligatorie si in anexa 23, in functie de anumiti factori profesionali cauzali, Tabelul cu bolile legate de profesiune.