Archive for Noiembrie 2007

Demagogie cu iz de limba de lemn

Noiembrie 26, 2007

Fericire mara margini in randul politicienilor. Au invins, au mai facut inca un pas spre ciolan. Au mai pacalit inca o data niste creduli, bieti cetateni obisnuiti sa mearga cu turma la vot si sa voteze ce li se spune. Pe acestia, nu ca i-ar interesa peste masura pe cine voteaza. Multi s-au dus la vot (in special la sate) pentru ca li s-a promis ceva/ au auzit de la vecini ca se imparte ceva sau au fost amenintati de primar ca pierd altceva. Sunt practici vechi si actuale in acelasi timp.

Declaratiile demagogice, fanteziste, ale sefilor de partide, de dupa anuntarea scorului electoral, nu pot sa exprime altceva decat ruptura lor de realitate.

Primul statator al tarii, nu vrea sa recunoasca nici macar in ultimul ceas, esecul gandirii sale intortocheate. O tine pe a lui. Ma intreb ce trebuie sa mai faca, pe cine trebuie „sa mai imbarlige” pentru ca cei care inca il cred sa revina cu picioarele pe pamant. 

Unii politicieni se declara mari invingatori, fara a calcula ca de fapt au primit doar girul a cca. 1 milion de cetateni din totalul de cca. 18 milioane, cu drept de vot. Pe cine reprezinta acestia, de fapt ? Tupeul acestor politicieni este fara frontiere. Nu vad haosul in care au adus tara, nu vad indiferenta cu care ne trateaza UE. Nu vad greutatile cu care se confrunta cetatenii. Nu vad scumpirile care au atins praguri de neimaginat. Nu vad prabusirea agriculturii. Nu sesizeaza disparitia de pe piata interna, a produselor romanesti. Cred ca daca se construieste ceva in tara asta (de altfel doar vile, blocuri de locuinte si blocuri de birouri), s-au inmultit bancile si carciumile sunt pline, inseamna ca „industria duduie”.

Alti politicieni isi anunta demisia din fruntea partidelor de buzunar pe care le conduc sau din parlament (cica au fost furati). Scorul marunt pe care l-au obtinut, de nivelul alegerilor de primar al unei comune sau de presedinte la o asociatie de bloc, nu le spune nimic. Vorbele pe care le-au aruncat in vant, pline de promisiuni, de multe ori obscen de nerealiste, fanteziste chiar, nu-i fac sa roseasca.

Oare de ce nu-si dau seama politicienii nostrii, ca balacareala lor zilnica, imbulzeala lor la feliile mari de tort, stilul arhicunoscut de discurs, „ba pe-a matii”, nu mai poate face prozeliti.

La ce aspira clasa politica actuala, in afara de avantaje de tot felul, numai pentru ei ?

Se vor trezi vreodata politicienii ? Vor intelege ca ei trebuie sa reprezinte alegatorii, ca pot fi apreciati nu prin vorbe ci prin fapte ? Vor intelege ca promisiununile facute multimii, trebuie si respectate ?

Pe mine prezenta la vot ma surprinde, prin procentul mare de participare, nu prin absenteism.

Cat va mai dura, in acelasi stil de a face politica, pana cand cetatenii vor gasi alta cale de a-si rezolva (singuri) problemele ? Am trecut o data prin miscari ample de nemultumire. Se doreste sa se ajunga iarasi acolo ? Vreau sa cred ca NU.

Anunțuri

Sa ne facem ca ne pasa

Noiembrie 24, 2007

Gasesc astazi in cutia de posta, un plic de la Casa nationala de pensii. In hartia din plic sunt aburit cu „marile realizari” ale actualei guvernari, in marirea pensiei, in cresterea nivelului de trai, cum o sa o duc si mai bine, prin 2009 si mai incolo.

Nu se face nicio referire la comparatia cu celelalte tari membre ale UE. Sau nu suntem europeni si noi, romanii ?

Tot in plic gasesc un formular pe care sunt „rugat” sa-l completez si sa-l depun/ trimit la casa nationala/ judeteana de pensii, uitandu-se de exemplu, ca depunerea la secretariat (cu numar de inregistrare) se poate face numai daca reusesti sa treci de cerberul care pazeste usa ferecata, de la intrarea in institutie, prin care ai acces numai daca ai card (esti functionar al institutiei) sau daca vine cineva dinnauntru sa te ia, respectiv trimiterea se poate face prin posta si timbrul costa bani (nu este vorba aici de calicie ci de un principiu).

Motivul de „sictir” este dat de intrebarile puse in chestionar. Nu are rost sa le analizez aici, pe fiecare in parte.

Chestionarul cuprinde 8 intrebari, fiecare cu cate 2 variante, formulate, de raspuns, din care sa bifezi pe cea cu care esti de acord si posibilitate de a te exprima, intr-o a treia varianta (pe care sa o formulezi), daca nu esti de acord cu nici una din cele 2 variante scrise.

Din 8 intrebari puse am bifat la 2, una din variante, iar la celelalte am formulat alta solutie, pe care o vad eu (ca doar asa se cerea), pentru rezolvarea problemei ridicate prin intrebare.

Toate intrebarile contin nemultumiri ale pensionarilor, „urlate” permanent, aceleasi de ani de zile, in special dupa simulacrul recalcularii din noiembrie 2005 si nebagate in seama de catre guvernanti. Mizilicurile deja acordate pensinarilor, in ultima perioada de timp, cu iz electoral, nici nu conteaza pentru marea masa a pensionarilor de rand, astazi cand totul este scump si scumpirile sunt permanente.

Haioasa, ultima intrebare, daca sa mai trimita astfel de misive. Este singura intrebare din chestionar cu raspuns „da” sau „nu”. Am bifat „da”, completand – numai daca se rezolva ceva din ce am scris eu mai sus (referitor la intrebarile lor).

Halal sa le fie.

Mi-a placut propunerea unui hatru: sa traiasca ei cu pensia asta medie, actuala (vreo 500 lei), pe care o flutura peste tot, ca pe o mare realizare.

Sa votam ?!

Noiembrie 24, 2007

O reporterita cu cas la gura, trimisa la sat de catre seful ei inregimentat politic (bine inteles, ca neoficial), sa faca un reportaj despre intentia de participare la vot, de maine, crezand ca batranii sunt mai usor de pacalit, intreaba o batrana daca voteaza maine. Batrana, sigur mai in tema decat credea juna, ii raspunde intepat, dar cu demnitate, ca mai bine ar intreba-o cum se descurca si din ce traieste, decat sa o intrebe despre participarea la vot.

Astfel de interpelari se intalnesc la tot pasul, cand se fac fel de fel de sondaje de opinie (de altfel inutile dupa cum se observa) sau reportaje de genul celui amintit mai sus. Nu sunt publicate in presa scrisa, nu sunt date pe post, ca doar nu o „sa suparam” alesii, care ar trebui sa ne reprezinte. 

Am aratat doar un aspect al modului real cum intelege cetateanul (ala pe care il invoca toti politicienii, fara a-l cunoaste, fara a-l intelege, fara a-l reprezenta cu adevarat) asazisele „framantari politicianiste” cu care se confrunta. Aiurea. Politica este printre ultimele probleme ale omului de rand. Cand politicienii vor intelege acest lucru, vom putea vorbi care sunt acei  dintre ei (la politicieni ma refer), care ii reprezinta cu adevarat pe cetateni.

In rest, framantari de ochii lumii. Trece si perioada asta grea pentru politiceni, cand nu mai sunt siguri de accesul la ciolan. In definitiv, vin ai nostrii, pleaca ai nostrii. Omul de rand merge inainte cu aceleasi griji zilnice.

Am scris pesimist, dar realist. Vreau sa apuc schimbari adevarate. Vreau sa traiesc ziua cand toti romanii vor fi cu adevarat egali (doar asa scrie la constitutie), cand nimeni nu va mai incerca sa pacaleasca omul de rand, cand presedintele va fi cu adevarat „seful” tuturor romanilor, cand hotii vor plati pentru fraudele lor si li se va confisca ce au „agonisit” ilegal, cand adversarii politici isi vor recunoaste public minciunile si ne vor lasa pe noi sa hotaram ce este mai bine pentru fiecare, cand politicul nu va mai decide asupra competentei fiecaruia dintre noi (ma refer aici, la cei mai tineri).

Vreau sa fiu considerat cetatean european, in drepturi, nu numai in indatoriri. Vreau sa ma simt cetatean european. Vreau sa nu mai fiu membru al generatiei astea de sacrificiu, care nu se mai termina.

Vreau mult, vreau putin ?

Ceva m-a naucit

Noiembrie 22, 2007

Citesc si nu-mi revin. Nu pot sa pricep ce poate face pe un individ sa caracterizeze poporul si natia din care face parte, citez (fara placere si cu stupoare) „poporul roman, neam de slugi si de viermi…”

 Unui astfel de specimen nu merita sa-i dai numele, nu poti decat sa-l incriminezi, cu manie si nemasurat dispret.

 Dadea cica un interviu, unei fatuci de la Adevarul (publicat duminica), pe care o gratula cu tot felul de expresii marlanesti, motivand ca nu scrie exact cum zice el.

Revolta care ma cuprinde imi creste tensiunea, imi impaienjeneste ochii, imi face sa-mi tiuie urechile. Nu fac infarct, nicio grija. Sunt calit, am avut de-a face cu multe specimene umane. Un astfel de individ, cara sa urasca in asa hal poporul din care face parte, totusi nu am intalnit.

Nu sunt un puritan, nici nu rosesc la expresii mai tari.

Nu pot sa tac, sa trec nepasator mai departe, daca ma intretai cu astfel de lucruri. Daca asa ceva se cheama sa iei atitudine, inseamnna ca asta incerc sa fac acuma.

Nu ma pot abtine sa nu-i dau numele: florin chilian (din greseala scrisesem cu litere mari si ingrosasem literele, considerandu-l astfel un semen; am reparat greseala). Zice ca este solist in nu stiu ce trupa, ca la 35 de ani a publicat nu stiu cate albume. Daca muzica pe care o canta foloseste expresii de genul celor de mai sus, pe mine nu ma intereseaza. Nu o consider muzica.

Este rusinos ca autocenzura bunului simt nu da cu parul si nu face sa sufere astfel de specimene. Nu pare sa fi urmate ceva scoli. O avea parinti ? O avea prieteni ? O avea vreo iubita ? Ce gandesc ei despre judecata (daca e cumva vorba de asa ceva) acestui asa zis razvratit ?

Nu ma felicit ca am ajuns sa citesc un asemenea articol de ziar. Trebuie sa ma opresc, altfel o sa scriu si ce nu-mi place sa aud, sa citesc.

Marinimie judecatoreasca

Noiembrie 21, 2007

Am primit astazi o nominalizare de la o instanta de judecata din alt judet, pentru a efectua o expertiza tehnica judiciara la un accident de munca produs in urma cu 3 ani si jumatate.

Fiind „mancat” cu astfel de expertize, pentru care „sapi” adanc prin arhive, iar pronuntarea ta este deosebit de dificila, nefiind nici macar obligat sa efectuez expertize in alt judet, singurul lucru care m-a interesat era suma.

In marinimia lui nemasurata, judecatorul mi-a fixat onorariu 400 lei. Putin l-a interesat pe judecator, ca distanta pana la sediul lui este de 400 Km dus-intors, ca trebuie sa fac cel putin 2 drumuri a cate 2 zile minimum fiecare (cel putin o noapte la hotel, de fiecare data), ca nu mi-a trimis nici macar copie dupa dosar ca sa-l studiez. Pai ei judecatorii au salarii barosane, sporuri lipsite de orice bun simt, asistenta medicala gratuita pentru ei si familie, prime imense de concediu, pensii enorme, etc. Nu ar fi de mirare daca chiar ar castiga 400 lei pe zi. O fi avut impresia ca expertii sunt niste milogi care se bucura la faramiturile aruncate de instante sau si mai grav, nu are luciditatea necesara pentru a aprecia corect prestarea unor servicii. O fi uitat sau nu a stiut, ca nefiind obligat sa fac expertiza in alt judet, corect era sa „negocieze” ?

Elementul final de „sictir” l-a constituit insa o hartie pe care am gasit-o la Biroul local de expertize, prin care se spunea ca de fapt banii (mizilicul de 400 lei) a fost virat in contul Biroului de la Bucuresti (eu locuind in cu totul alt judet), pentru alt expert, care din motive de sanatate a zis „Pas”. Adica sa umblu eu pe la Bucuresti dupa bani. Istet individul care a conceput adresa, insa judecatorul care a semnat-o putea macar sa intrebe.

Sa mai mire pe cineva de ce justitia romana este atat de eficienta, de ce era inca pe rol un dosar din anul 2004.

Nu am refuzat expertiza, pastrand lipsa obligatiei de a face expertiza in alt judet, pentru cazul in care judecatorul nu va accepta programul realist pe care i-l propun pentru derularea expertizei si nu va fi virata in contul meu suma corecta (cheltuieli + onorariu) pe care am avansat-o.

Hai la vot, la vot,…..

Noiembrie 20, 2007

Constat ca este la moda sa scri si despre ce te-a nemultumit azi, ce te-a suparat, ce te-a deranjat, etc.

Eu am botezat categoria asta cu comentarii: ce m-a „sictirit” azi ?

Mergand spre casa, imi blocheaza calea un tanar imberb, care imi stracoara in mana un pliant si o poza cu o tanara. Imi sopteste in fuga: veniti duminica la vot (fara intonatie, nici intrebare, nici invitatie, nici constatare).

Dispare inainte sa apuc sa-l intreb cati bani ia pentru ca tremura in strada si face o „munca” pe care sigur nu o intelege. Oricum nu avea varsta la care sa poata vota.

Oare asa trebuie crescut tineretul ? Ce vom astepta peste ani, de la acesti tineri ?

Pacat. Exista scapare din situatia aceasta ? Putem progresa ?

Oricum speranta moare ultima. Raman un optimist.

Descoperiri „halucinante” ale mass-media

Noiembrie 20, 2007

De ceva vrema ma paste o banuiala, cum ca presa scrisa si vorbita ar avea un plan unic de masuri, care este monitorizat strict si daca nu se indeplineste punct cu punct ar urma ceva penalizari, lucruri nestiute de noi, oamenii de rand (adica aia care nu scriu oficial si nu primesc tain pentru asa ceva). O fi existand cumva vreo organizatie care se ocupa cu asa ceva ?

Am auzit de Clubul roman de presa, de Politia presei. Nu cred ca se ocupa cu asa ceva. Dar cu ce se ocupa, de fapt ?

Cum am ajuns la aceste constatari ?

De ani de zile urmarim aceleasi stiri transmise de toate posturile de televiziune, aceleasi imagini preluate la nesfarsit, aceleasi „evenimente” tratate la fel. Subiectele de discutie cu invitatii sunt aceleasi. Ma impiedica cumva, ceva, sa cred ce am scris, referitor la planul de masuri ?

Iata niste exemple.

-Cum incepe anul scolar, toata presa descopera ca scolile sunt paraginite, nu au autorizatie sanitara de functionare, nu au primit banii (de altfel insuficienti) pentru curatenie, deratizare, lucrari de reparatii, constructii si instalatii, etc.

-Cum mai protesteaza niste pensionari in strada, din lipsa medicamentelor si a asistentei medicale gratuite, toata presa navaleste prin spitale si iarasi auzim de lipsa autorizatiei sanitare de functionare, de lipsa banilor pentru reparatii, de fonduri insuficiente pentru aparatura medicala moderna si medicamente, de lipsa aerului conditionat (vara cand caldurile alea toride ne storc de tot.

-Tot la protestele din strada ale pensionarilor, incep vaicarelile presei si ale politicienilor invitati sa dezbata problema, despre nivelul de trai scazut al populatiei, despre pensiile de mizerie, despre salariile mici (majoritatea la nivelul salariului minim pe economie).

-Cand incepe plata impozitelor, la inceputul anului, presa ne arata aceleasi cozi interminabile, unde troneaza feriti de mania publica aceeasi functionari publici „imbacsiti” si nepoliticosi, care la adapostul ghiseelor dau cu tifla celor veniti sa-si plateasca datoriile (ne arata de regula, pensionari care vor sa scape de grija asta apasatoare, la buzunar). Se uita cumva ca functionarii publici au salarii grase din taxele si impozitele platite de noi toti ? Intrebarile puse de reporteri celor care stau la coada sunt de toata jena.

-Cum apar ceva discutii despre adversarii politici (de regula primari, prefecti, firme de salubritate ale celorlalti, etc.) cum apar si imaginile cu muntii de gunoaie, cu bordurile si pietrele de pe trotoare scoase degeaba si inlocuite cu altele la fel de proaste dar mai scumpe ? De ce sa nu cheltuim banii publici, ca doar vin alte sume de la contribuabili ?

-A venit iarna. Apar imaginile cu drumurile impracticabile, cu masinile blocate de nameti, se inmultesc nemultumirile soferilor si blestemele lor adresate edililor.

-La topirea zapezilor sau la ploile alea asteptate toata primavara si vara, dar venite pe nechemate, apar si inundatiile. Iarasi suntem nepregatiti. Lipsesc digurile de protectie, inspectoratul pentru situatii de urgenta nu are dotarile necesare, primarii nu cunosc ce trebuie sa faca. Bocete, vaiete si iarasi „blagosloviri” catre edili si alti responsabili guvernamentali.

-Incepe anul universitar, nu sunt locuri suficiente in camine. Se vand locuri in camine pe bani grei. Reporataje cu camera ascunsa, declaratii peste declaratii ale universitarilor si ale „sefilor” studentilor.

-Incepe anul scolar la cresa si la gradinita. Iarasi nu sunt locuri suficiente la cresa si la gradinita. Indraznetii se iau de guvernanti. Descurcaretii obtin locurile mult dorite, pentru pruncii lor. Sa traiasca bunicii, bonele care se preiau din familie in familie (daca ai banii necesari) sau intelegerea sefilor, daca ai intarziat la serviciu sau ai bagat un gol.

Am uitat ceva, vreo descoperire halucinanta a presei ? Posibil.

Este un proverb destept (nu stiu carui popor apartine): Da un nebun cu o piatra in balta si sar cateva mii sa o scoata. Ce o fi vrut sa zica ? Se referea cumva la tranzitia asta care nu se mai termina, la lipsa de profesionalism a celor care ne prezinta stirile, la indiferenta crasa a „alesilor” vis a vis de cetatean, la imobilitatea institutiilor statului ?

Auzim peste tot de lupta impotriva coruptiei ? Ce o fi asta ? Eu unul nu vad decat povesti de adormit copii. In rest, doar fantezii.

Aniversare

Noiembrie 11, 2007

A trecut anul de cand scriu pe acest blog. Este mult, este putin ? Vizitatorii sunt interesati ? Sa mai scriu ? Sa ma opresc ? Sunt intrebari la care raspunsurile conteaza mai mult pentru statisticieni.

Pentru mine, scopul a fost atins. Ma exprim liber, scriu ce gandesc, am siguranta publicarii. Ma simt bine, sunt in forma fizica buna, iar intelectuala vreau sa cred ca Da. Sunt inca activ profesional. Conteaza ? Pentru mine Da. Enorm.

Pe parcursul anului care a trecut am largit sfera de exprimare in scris a gandurilor. Am introdus categorii noi de comentarii. Intentionez sa mai introduc si alte categorii.

Voi continua sa scriu.

Am vazut blog-uri care par a fi jurnale personale. Nu intentionez sa transform blog-ul meu in asa ceva.

Campania pentru euroalegeri

Noiembrie 10, 2007

Astept de 18 ani sa ma convinga cu adevarat vreun politician sa ma duc si sa-l aleg pe el, pentru problematica ridicata, pentru abordarea sa in folosul romanului si a Romaniei. Am fost de 3 ori sa votez in aceasta perioada, dar numai pentru a vota impotriva celui/ celor pe care i-am banuit de necinste, de fariseism, de joc dublu. De fiecare data a iesit cel pe care nu l-am dorit. Partide preferate nu am si nici nu cred ca voi vota vreodata asa ceva.

Acuma cand se vehiculeaza ideea votului uninominal incerc sa deslusesc diferentele, nuantele politice, interpretarile, intre diferitele tipuri de vot uninominal. Bine inteles ca nu am reusit si am renuntat. Prin urmare nu voi participa la vot, pentru adoptarea prin referendum a unui tip de vot uninominal, pentru parlamentul intern si pentru locale, in continuare. Despre votul uninominal, in viziunea mea, am mai scris.

Despre euroalegeri am zis ca sa urmaresc ceva emisiuni de profil ca sa ma decid. In afara de niste intrebari de manual, fara legatura cu interesul cetateanului (e vorba de individul ala pe care toti politicienii il invoca, dar de fapt il ignora cu desavarsire), de raspunsuri asisderea, nu am ramas cu alte idei. Nu m-am desteptat asa cum doream.

Mi-a incetat curiozitatea, cand un politician, din astia care candideaza, a recunoscut ca el ca membru intr-un grup parlamentar din Parlamentul European va vota cum va hotara grupul sau politic, din care va face parte, fara a tine cont de interesul romanesc. Pe moment am ramas blocat, nu-mi venea sa cred, ca un roman poate afirma senin, ca daca va ajunge parlamentar european, nu va sustine cauza Romaniei decat daca este din intaplare aceeasi cu a grupului politic din care va face parte. Am realizat inca o data, ca de fapt, noi Romania am fost primiti in UE numai pentru a intari anumite grupuri de interese si asa destul de puternice, ca sa ridicam mana ca orice nevrednic, numai la initiativele altora, sa facem numai politica lor, sa nu tinem cont de interesul nostru national. Concluzia: nu voi participa nici la euroalegeri.

Sunt constient ca adoptarea unei astfel de atitudini nu este cea mai buna solutie. Inca ma privesc dimineata in oglinda si nu vreau sa-mi reprosez ca am fost prostit inca o data, in  necunostinta de cauza. Fiecare cu mandria lui. Eu asa inteleg sa ma comport.

Psihologia cozilor

Noiembrie 10, 2007

Am sperat multe de la noua ordine instaurata dupa 1989, cand nemultumirea generala a scos oamenii in strada. Traind acele vremuri ca adult, nu pot sa-i inteleg pe acesti profitori actuali, care incearca sa conteste revolutia, numind-o dupa parerea mea, in batjocura, cu expresii care nu le fac cinste. Nu mi-am propus sa comentez acele vremuri, pe care credeam ca le-am uitat, ca au trecut peste mine fara sa lasa urme prea adanci.

Speram sa nu mai vad oameni stand la cozi interminabile, cu speranta ca „baga ceva” si astfel poti sa duci si la copii tai, ce acestia vad la altii. Venirea sarbatorilor de iarna insemna o mare inghesuiala pe la tot felul de cozi, unde nu erai sigur ca apuci si tu. Este de neimaginat astazi, sa stai cu banii in buzunar si sa nu ai ce cumpara cu ei.

Sinistre vremuri am trait. Nu credeam ca se vor mai putea intoarce. M-am inselat.

Vad astazi la televizor batrani pensionari, resemnati, care stau de cu noapte la cozi interminabile, doar doar vor apuca pachetul de alimente (de altfel de vreo 20 lei) dat de pomana, la primaria Constanta. De fiecare data m-am intrebat, daca vrei sa ajuti pe cineva, de ce nu te duci la el acasa sa-i duci pachetul, ca doar sunt aceeasi si e greu de crezut ca nu exista (sau ar trebui sa existe) la primarie o situatie a saracilor, care au nevoie de ajutor.

Cantinele de ajutor social au disparut. Si acolo unde mai exista, nu se prea mai inghesuie decat cersetorii. Mancarea data este in realitate o zeama lunga, cu o bucata mare de paine. Cand vedeti imagini la televizor, cu saracii mancand la cantina sunt imagini aranjate, sa dea bine, in cine stie ce campanie electorala.

Aceeasi campanie electorala ii trimite pe politicienii nostrii cu ocazia unor sarbatori religioase si prin azilele de batrani, cu pungi electorale cu pomeni. De ce numai atunci si de ce numai in prezenta televiziunilor ?

Aceleasi cozi interminabile ni se arata de la un magazin din Tg. Mures, unde se aduc aproape zilnic lactate la jumatate de pret, pentru ca sunt aproape expirate. Intentia patronului este laudabila, dar de ce sa fie iarasi coada, de ce sa nu se duca cohortele de asistenti sociali din cadrul primariei, cu pachetele la cei nevoiasi, acasa.

Tristetea din vorbele batranilor intrebati de ce stau la coada si care motiveaza ca le este teama ca nu mai apuca, te indeamna sa protestezi. Si ce daca protestezi. Te baga cineva in seama ?

Nu pot sa uit sloganul prezidential la castigarea alegerilor: Sa traiti bineeee… Ce o fi vrut sa zica ? Zilele trecute, dupa o emisiune la Nasul, alesul nostru a fost asteptat la iesirea din studio de cativa cetateni, care l-au intrebat: cand o sa traiasca si ei bine ? Raspunsul ganditorului nostru presedinte a fost: o sa traiti si bine… Mai lipsea sa pronunte: huo, ce va inghesuiti asa. Expresia fetei atotstiutorului mi-a amintit despre indemnul sinistrei Leana catre dictator, sa promita poporul nemultumit, adunat in actuala Piata a Revolutiei, in data de 21 decembrie 1989, ca le va mari salariile cu inca 100 de lei.

In putinele sale vizite peste hotare, in speta la Oslo, mult iubitul nostru presedinte a descoperit cersetori si cantareti romani pe strazile orasului. A considerat necesar sa atraga atentia ambasadorului in respectiva tara, despre acest aspect. Dupa parerea mea un gest rusinos, penibil, dezarmant pentru adultii observatori, indiferent pentru cei catre care dorea sa-l transmita.

Ca presedinte facuse totul in tara pentru acesti cantareti si uimirea sa prezidentiala nu putea sa conceapa ca este posibil sa cante cineva pentru bani, pe strazile oraselor Europei. Derizoriu.