Despre Cascara – pulpa rosie de la boabele de cafea

ianuarie 16, 2016

Din limba spaniola, Cascara se traduce prin piele sau coaja. Numele a fost dat de catre femierii – cultivatori de cafea din America Latina, resturilor si pielitelor de culoare rosie (cand fructele recoltate sunt bine coapte) obtinute de pe boabele de cafea dupa procesare.

La inceput aceste coji obtinute de la boabele de cafea dupa spalare, neavand o valoare comerciala era folosita doar ca ingrasamant, fertilizant pentru plantatiile viitoare de cafea. Ulterior producatorii de cafea au observat ca dupa uscare, aceste coji pot fi infuzate mai apoi pentru a se obtine o bautura racoritoare, unica prin gust si miros, pe care au numit-o cascara. Bautura este de fapt un ceai rar si delicios, care dezvăluie o altă dimensiune si gust pentru cafea.

In prezent, cojile de cafea uscate se vand ca atare pentru ceai sau in amestec cu alte ceaiuri. Pretul unui astfel de ceai ce poate fi procurat numai din marile magazine specializate este destul de piperat.

Cascara Tea

Cascara Tea (cascara din spaniolă se traduce si prin înveliş), este un ceai care se obtine din cireşele de cafea, invelis care are o concentraţie mare de zaharuri naturale, uleiuri, vitamine şi antioxidanţi. Invelisul (fructul din jurul boabei de cafea) provenit din ciresele de cafea se usuca la soare, se lasa la învechit timp de 6 luni şi apoi se selecţioneaza manual la cele mai înalte standarde ale calităţii.

Cascara Tea 45,00 lei/ punga de 250 grame.

http://clickndrink.ro/produs/cascara-tea/

Fermierii din Yemen si Etiopia foloseau aceasta coaja pentru prepararea acestei bauturi, inainte ca boabele de cafea din interiorul acesteia sa fie folosite la prepararea cafelei.

Astazi, coaja uscata de la boabele de cafea este folosita in combinatie cu diferite alte arome (ghimbir, nucsoara, scortisoara) pentru a se obtine o bautura parfumata numita hashara.

http://origocoffee.ro/produs/bolivia-organic-cascara/

2 intrebari despre etica

decembrie 25, 2015

Iata cele doua intrebari.

1. Să presupunem că ştiti o femeie însărcinată care are deja 8 copii. Trei dintre ei sunt surzi, doi sunt orbi şi unul este dezechilibrat mintal. Femeia are sifilis. Ati sfatui-o să facă un avort ?

2. Este momentul alegerii preşedintelui lumii şi votul vostru va determina cine este alesul. Iată-i pe cei trei candidaţi:

-Candidatul A are legături cu politicieni corupţi şi crede în astrologie. A avut două amante. Fumează ca o locomotivă şi bea 8 până la 10 pahare de tarie pe zi.

-Candidatul B a fost concediat de două ori, doarme până după prânz, în facultate se droga şi bea un sfert de litru de whisky în fiecare noapte.

-Candidatul C este un medaliat şi un erou de război, este un vegetarian convins, consuma doar bere si asta doar ocazional si nu a avut niciodata legaturi extraconjugale.

Dintre aceşti trei candidaţi, pe care l-ati alege (sincer) ?

Iata si raspunsurile corecte:

Candidatul A este Franklin D. Roosevelt.

Candidatul B este Winston Churchill.

Candidatul C este Adolf Hitler.

Morala.

Trebuie să fiti întotdeauna atenti cu cei care trăiesc prea … sănătos !

Apropo, dacă la întrebarea despre avort ati răspuns afirmativ, tocmai l-ati fi ucis pe Ludwig von Beethoven !

Fiscul intra in piata sau „de ce o ducem atat de bine” noi romanii ….

noiembrie 29, 2015

In urma cu 3 zile, ca orice bun gospodar, am mers in piata privata (proprietarul incaseaza zilnic taxa pe taraba, piata primariei este demolata si in refacere/ modernizare pentru 1-2 ani) pe la orele 10 dimineata, sa fac cumparaturile de rigoare pentru sfarsitul de saptamana.

La intrarea in piata, stupoare: mese goale, mese cu marfa pe ele (unele acoperite cu prelatele folosite pentru „asigurarea” marfii pe timpul noptii, altele neacoperite), fosgaiala de comercianti bulversati, printre mese si in jurul pietei, sosoteli pe la colturile pietei si numai la cateva mese – doar babute cu legaturi de patrunjel si marar in mana sau cu o punga de fasole boabe/ o plasa cu cartofi, expuse la vanzare. In piata era un control fiscal (nu stiu daca erau inspectori de la ANAF sau de la Directia de taxe si impozite a primariei). Cam o treime dintre cei care vand zilnic in piata aflasera de controlul fiscal din timp (marfa de pe mase era acoperita cu prelate), cca. jumatate fusesera luati nepregatiti (marfa era expusa pe mese, dar cei care vindeau erau disparuti prin multimea celor care fosgaiau prin piata si in jurul pietei), mai putin de o treime, ori nu sesizasera inca „pericolul”, ori erau in regula. Citește în continuare »

Deci, se poate ….

noiembrie 14, 2015

O intamplare, la care am fost martor zilele trecuta, ma face sa scriu acest articol.

Mergand pe trotuar, ma intersectez cu o pereche de tineri (el, cca. 20 de ani; ea, maxim 17 ani) care mergeau tinand fiecare cate un copil de mana; tatal inainte, cu baietelul (cel mai mare dintre copii, cca.3 ani) si mama in urma, cu fetita (cea mai mica dintre copii, cca. 1,5 ani).

Intorc capul, si-i urmaresc, din curiozitate, sa vad unde merg. Ajunsi in fata unei institutii publice – prefectura, se opresc si ma gandesc ca tinerii au vreo problema pe care doresc sa o rezolve (eventual la serviciul de pasapoarte).

Tanara se aseza pe o banca si supravegheaza fetita care mananca o prajitura dintr-un ambalaj multicolor. Tanarul il invata pe baiat (care terminase prajitura sa) cum sa puna ambalajul in cosul de gunoi. Cand fetita termina prajitura, tanara o trimite sa puna si ea ambalajul in cosul de gunoi. Mogaldeata, cu chiu cu vai, reuseste sa se ridice pe varfurile picioruselor si pune ambalajul in cosul de gunoi. Tatal care era langa cosul de gunoi nu incearca sa-si ajute fetita, doar o urmareste atent.

Surpriza finala – mama ii striga fetitei: ” Bravo, bravo … „. Tatal se lumineaza la fata cand fetita lui reuseste marea performanta.

Nu sunt un admirator al etniei rome, dar nu pot sa trec indiferent pe langa astfel de gesturi parintesti, indiferent de cum arata parintii si copiii lor.

Imbracamintea fetei (rochia inflorata cu mai multe fuste) m-a facut sa constat etnia. Tanarul si copii erau imbracati romaneste. Toti, parinti si copii, erau frumos imbracati si luceau de curatenie.

Deci, se poate …. Totul inseamna educatie si respect fata de sine. Cei prezentati aici, o aveau deja, unii (parintii), care incercau sa o transmita si copiilor lor.

Nu invatam nimic, nu schimbam nimic, nu transformam nimic

noiembrie 11, 2015

De mai multi ani, la mijlocul lui noiembrie, trebuie sa prelungesc tichetul de parcare la domiciliu. Vorba vine, parcare la domiciliu, fiind de fapt, delimitata, o zona in jurul blocului in care locuiesc. Practic, primaria incaseaza niste bani (nu prea multi, este adevarat, dar gestul conteaza) fara sa asigure un loc permanent de parcare. Conteaza numai norocul soferului de a gasi un loc liber actioneaza in acest caz.

Cum ridicarea masinilor de catre anumite firme care erau sub contract cu primariile, nu mai este permisa, existand o Decizie a ICCJ in acest sens, doar locatarii mai au un rol trebuind sa anunte telefonic la politia locala atunci vad o masina din alt judet/ o masina fara ecuson parcata in zona permisa, iar agentul sa se deplaseze la fata locului si sa puna o atentionare pe parbrizul masinii respective prin care cheama la sediul lor proprietarul masinii ca sa-l amendeze contraventional pentru parcare nepermisa. De cele mai multe ori, proprietarii masinilor sunt copii ai locatarilor din zona si masinile sunt cunoscute dupa numarul de inmatriculare, motiv pentru care locatarii nu dau telefon la politia locala.

Nu suntem scutiti insa de excese. Politia locala, atunci cand intamplator agentii trec prin zona (trimisi de sefi pentru colectare de fonduri), amendeaza proprietarii masinilor fara tichet de parcare, fara a le trimite insa procesul verbal de constatare acasa. Il trimit in schimb la Directia de taxe si impozite, de unde te trezesti cu o somatie de plata (plicul acela cu banda neagra cat o fata a plicului, ca pentru infractori) pe numele copilului tau. Sa te adresezi justitiei e pierdere de timp (in 2-3 ani poti ajunge la o hotarare definitiva, daca ai noroc) si de bani (taxe de timbru, eventual avocat), desi ar trebui ca toti cetatenii sa o faca, cerand daune materiale si daune morale (de la persoane raspunzatoare nu de la institutie – primarie/ politia locala, ca sa plateasca tot contribuabilul).

In plus toata zona respectiva cuprinsa in talonul de parcare, astazi, este un santier imens care blocheaza toata circulatia prin zona, umple de praf casele de nu mai poti deschide geamul, iar zgomotul te asurzeste cat este ziua de lunga. Sa nu creada cumva, cineva, ca se munceste cu spor. Nici vorba, daca cineva interesat cu adevarat (ma gandesc aici la inspectorii de zona, din cadrul primariei, platiti destul de bine pentru ceea ce fac efectiv) ar face o statistica pe lucrator/ eficienta muncii prestate/ ore, zile, luni, rezultatul ar fi unul dezastruos. Dar nu conteaza, banii (colectati de primarie din taxe si impozite platite de cetatenii municipiului) sunt incasati de catre firme, fara o evaluare corecta a stadiului lucrarilor, fara o receptie periodica a stadiului lucrarilor. Am vazut si diriginti de santier prin zona, insa doar la o dicutie amicala cu patronii firmelor castigatoare ale licitatiilor organizate de primarie (cum se face oare, ca sunt aceleasi firme pentru toate lucrarile de ctii. abordate in municipiu ?!).

Termenele de finalizare a lucrarilor din zona se intind pe luni bune si nici acestea nu se respecta. Se reprogrameaza termenele, invocandu-se greseli de proiectare (nimeni nu plateste pentru greseli, nu se percep penalizari de la proiectanti si nici de la constructori). Asa-i la noi, peste tot si ne miram ca tara nu face pasi inainte.

Motivul „sictirului” de astazi (acelasi de fapt, din fiecare an) este prestatia functionarului de la primarie care are in „gestiune” locurile de parcare la resedinta (copiaza in fiecare an aceleasi documente originale la xerox, pe care le anexeaza la o cerere pe care o completezi in fata lui, scrie o hartie catre casieria primariei sa poti plati taxa de parcare, isi noteaza apoi chitanta, dupa ce ai revenit de la casierie, intr-un registru si o xeroxeaza, verifica nu stiu ce in calculatorul deschis pe birou si te planifica sa-ti iei noul talon de parcare peste 3-4 zile, iar in final, tacticos, indosariaza toate „documentele” colectate). Munca grea nu-i asa ?

La intrebarile pe care i le pui are aceleasi raspunsuri standard.

I. De ce nu se pune taxa de parcare la domiciliu, centralizat, la Directia de taxe si impozite, sa o poti plati o data cu impozitul pe casa, teren si masina ?

R …. Mormaie ceva in barba …. nu se poate.

I. De ce se plateste aceasta taxa, daca in zona tot nu ai un loc permanent, al tau, unde sa parchezi ?

R. Primaria a raspuns la solicitarea asociatiei de locatari, nu a garantat locul de parcare. Nu putem face nimic, sa grabim lucrarile, au un termen care este in grafic.

I. De ce in fiecare an, faceti copii xerox dupa aceleasi documente, va uitati in calculator si apoi scrieti datele intr-un registru si indosariati cererile plus copiile xerox ?

R. …. Se uita tamp la tine, iarasi mormaie visator, ceva in barba, de nu intelegi decat: … „ce stii dumneata !?”

I. De ce dureaza 3-4 zile pana trebuie scris noul formular de talon de parcare (acelasi model de la inceput, nimic schimbat, doar un carton pe care nu se recunoaste in clar mai nimic, invelit in tipla) si nu il eliberati pe loc, de trebuie sa mai facem alta deplasare la primarie ?

R. Pai trebuie semnat de dl. primar si mapa pentru semnaturi este voluminoasa (nu vrea sa vada/ sa recunoasca ca semnatura primarului este una imprimata pe o stampila, nu o semnatura olografa si nici ca pe precedentul talon nu mai este deloc semnatura primarului).

Degeaba ii zici ca traim in era internetului, ca primarul si functionarii din primarie sunt platiti din banii colectati la taxe si impozite de la cetatenii municipiului, ca trebuie gestionati cu cap acesti bani si cetateanul trebuie informat permanent. Daca ii zici ca fiind inspector de zona, ar mai trebui sa iasa si pe teren, se uita la tine cu dispret si daca nu este prea obosit de stat pe scaun si de atata indosariat la hartii, se vaita cat de mult are el de lucru pentru un salariu de nimic.

Nu invatam nimic, nu schimbam nimic, nu transformam nimic. Birocratia nu cunoaste margini, indolenta functionarilor desi deranjeaza pe multi dintre noi, nu mai este de discutat decat pe la colturi de bloc sau pe bancile din parc, unde pensionarii isi revarsa oful. Tinerii nu se implica sa schimbe efectiv, ceva, doar ies in strada sa protesteze atunci cand se intampla tragedii. Cei mai in varsta sunt sictiriti de sistem si au obosit sa se lupte.

Ce-i de facut ? Se mai poate schimba ceva ? Mai avem sperante ? Speranta moare intotdeauna ultima ! Macar copiii si nepotii nostrii sa apuce timpuri noi, cu oameni noi, cu abordari noi, cu respect pentru cetateni din partea functionarilor, dar si in general, din partea statului de drept. Poate se va putea vorbi candva si la noi despre democratie in adevarul inteles al cuvantului.

Un strigat de revolta

noiembrie 1, 2015

De prea multa vreme nu am mai abordat aceasta categorie de articole pe blog. Motivele ar putea fi mai multe, legate de pareri pro si contra asupra subiectelor abordate, dar si a unei necesare detasari de realitatea de zi cu zi, detasare care la o anumita varsta este necesara pentru sanatatea mentala a fiecarui individ care satul de lupta cu morile de vant simte nevoia sa se relaxeze.

Tragedia petrecuta vineri seara in clubul Colectiv nu ma poate lasa indiferent. Dumnezeu sa-i odihneasca pe cei plecati prematur dintre noi si sa-i ajute pe cei aflati acum in suferinta si care mai pot fi salvati ! Compatimire fara limite pentru familiile indoliate !

Ma revolta pana la strigat modul de abordare al televiziunilor, aflate permanent in goana obisnuita dupa senzational, o abordare total neprofesionista din punctul meu de vedere, cu intrebari de paparazi aruncate in fata unor oficiali, fara o documentare in prealabil asupra legislatiei de profil si fara a fi de fapt reporterul interesat de raspuns ca atare, ci doar de posibilitatea de a fi primul care lanseaza in eter o ipoteza care ulterior sa fie dezbatuta de alti neprofesionisti, pe toate partile, cu unicul scop de a discredita pe cineva anume. Asa au aparut abordari departe de realitate, de felul: se dau declaratii pe propria raspundere pentru a se obtine autorizatia de functionare (si urmeaza fraze nesfarsite despre spaga si coruptie); clubul nu era in evidenta ISU (sunat telefonul imediat la un ofiter de la ISU care sa zica acesta imediat la telefon, de ce functiona clubul daca nu avea autorizatie de la pompieri); s-a efectuat de catre inspectorii de la primarie un ultim control in urma cu 10 zile si era totul in regula in afara de existenta unui personal calificat care servea cornuri si cartofi prajiti pentru care au fost amendati contraventional, etc.

Nu am cunostinta de existenta unor emisiuni la tv in care sa fie invitati profesionisti adevarati pe fiecare domeniu (nu „obisnuitii de serviciu”) si sa se abordeze saptamanal/ trimestrial/ anual aspecte legate de siguranta cetateanului pentru a se evita producerea unor tragedii ca cea in discutie. Nu trebuie asteptate astfel de tragedii pentru a se face la nesfarsit emisiuni plangacioase, incarcate de emotie.

Ma revolta abordare politicianista a tragediei de catre unii actori politici care in afara de „Jos guvernul” nu stiu sa ceara si nu vad parul din ochiul lor (faceau parte din guvernul care a modificat legislatia de acordare a certificatelor de inregistrare a firmelor la Registrul comertului, introducand declaratiile pe propria raspundere). Securitatea, sanatatea, siguranta cetateanului trebuie sa fie in prim-planul programului de guvernare al tuturor partidelor.

Ma intriga faptul ca responsabilii guvernamentali nu ies in fata sa comunice ce masuri imedicate s-au luat: ce comisii de cercetare numite in cadrul institutiilor statului lucreaza deja pe teren, cine sunt persoanele nominalizate sa dea informatii corecte asupra actiunilor intreprinse, de ce ajutoare (externe chiar) este nevoie si daca s-a solicitat sprijinul sau nu, cum s-au organizat activitatile imediate pentru asigurarea derularii rapide a cercetarilor pentru ca opinia publica sa fie informata corect si zvonurile sa fie blocate, iar cei responsabili de producerea tragediei sa raspunda penal, dar si civil, etc.

Doar activitatea legata de interventia prompta si de salvarea celor care mai pot fi salvati in spitalele capitalei a fost prezentata coerent, ceea ce inseamna ca in acest sector s-au tras imvataminte in urma altor tragedii produse, ca acest sector este incadrat cu profesionisti adevarati. Din declaratiile sigure, la obiect, ale responsabililor acestor sectoare de activitate reiese competenta si profesionalismul, ca omul potrivit este la locul potrivit.

Am spus-o intotdeauna: avem legislatie suficienta, buna, perfectibila, dar din pacate nu se aplica. Avem profesionisti adevarati in toate institutiile statului, dar care, din pacate, au fost marginalizati/ indepartati din functii de raspundere si inlocuiti cu clienti politici. Urmarea ? Activitatea de prevenire este formala (inspectorii nu stiu ce sa verifice, nu stiu ce sa ceara angajatorilor, nu vad in teren aspectele care nu respecta legea). Se dau amenzi contraventionale la firmele adversarilor politici, pe aspecte minore, iar firmele agreate nu sunt controlate. Angajatorii apeleaza la cunostinte/ relatii/ spaga pentru functionarii statului, doar asa reusind sa-i indeparteze de firmele lor.

Ma bucura mobilizarea tineretului, de solidaritate cu famiile victimelor, de protest pentru tragedia petrecuta, dar din pacate ineficienta in privinta inlaturarii pilelor/ neprofesionistilor din institutiile statului si reinscaunarea celor care au cu adevarat ceva de spus. Din pacate sunt doar proteste tardive.

Este nevoie de calm, de masuri urgente si eficiente. Comisiile de cercetare trebuie lasate sa-si faca treaba (intr-un interval de timp rezonabil, nu pana la prescrierea faptelor), dar fara menajamente sau afilieri politice, cu legea in mana, care sa fie aplicata la fel pentru toti.

O cercetare corecta trebuie sa vizeze toate domeniile de activitate implicate si sa fie avute in vedere aspectele legate de: proiectarea locatiei existente in forma finala, inainte de producerea evenimentului (cooptare Inspectorat de stat in ctii.), expertiza tehnica a locului evenimentului de catre INSEMEX Petrosani, cum a fost respectata legislatia privind securitatea la incendiu (ISU-PSI), securitatea, sanatatea si angajarea in munca (Inspectia muncii), asigurarea sanatatii si securitatii participantilor la evenimentele organizate in club (Ministerul sanatatii), inregistrarea activitatii la Registrul comertului, obtinerea de catre angajatori a avizelor si autorizatiilor necesare inceperii functionarii clubului, realizarea controalelor preventive de catre institutiile autorizate ale statului (ITM Bucuresti, ISU Bucuresti, DSP Bucuresti, Agentia teritoriala de mediu Bucuresti, Primaria de sector/ Primaria Municipiului Bucuresti, Politia locala, de sector, prefectura Bucuresti, ANAF de sector, etc.), modul de colaborare intre Registrul comertului (la infiintarea firmelor) si institutiile statului pentru luarea in evidenta, expertize criminalistice (IML).

Toate aceste aspecte trebuie sa fie avute in vedere de catre procurori pentru a se putea pronunta asupra responsabilitatilor. Instantele trebuie sa se pronunte urgent si opinia publica sa fie informata cat mai repede posibil. Vinovatii sa raspunda in fata legii.

In urma analizarii tuturor rapoartelor si expertizelor in guvern trebuie stabilite masuri concrete pentru ca astfel de evenimente sa nu se mai repete (modificari si completari de legislatie, informare si instruire populatie, controale preventive cu tematica prestabiliata, etc.).

Nu vreau sa mai am ocazia sa scriu astfel de articole.

Adevaruri care ne-ar putea mira

octombrie 12, 2015
  1. Majoritatea băuturilor alcoolice contin toate cele 13 minerale necesare supravietuirii umane ?
  2. In orice moment din zi, sau din noapte, aproximativ 1 % din populatia globului este în stare de ebrietate ?
  3. Un singur spermatozoid contine 37,5 MB de informatie genetică ? Ceea ce înseamnă că o singură ejaculare echivalează cu un transfer de date de 1.500 terabytes (sau altfel spus, echivalentu memoriei a aproximativ 1,5 milioane de calculatoare personale bunicele).
  4. Iguana, koala si dragonul Komodo au două penisuri ?
  5. Femela de cangur are trei vagine ?
  6. Pentru a se reproduce, masculul de caracatită introduce unul din tentacule în cavitatea femelei, îl lasă acolo si apoi înoată departe, pentru a muri în singurătate ?
  7. In medie, un om  parcurge pe jos în timpul vietii o distanta egală cu de trei ori înconjurul lumii ?
  8. Dacă întreaga populatie a Chinei ar trece prin fata masinii  tale mergând într-un singur rând, ar trebui să astepti 30 de ani până când cel din urmă pieton să treacă strada ?
  9. După două săptămâni de purtat, o pereche de pantaloni contine 1.000 de bacterii în partea din fată, 2.500 de bacterii în partea din spate si peste 10.000 de bacterii între picioare ?
  10. iPhone-ul este cel de-al doilea cel mai bine vândut produs din lume ? Pe primul loc se află Cubul Rubik.
  11. Banalele ciuperci sunt înrudite mai mult cu omul decât cu plantele ?
  12. Este suficient de multă apă doar în Lacul Superior pentru a acoperi în totalitate America de  Sud si America de Nord cu un strat de 30 de cm de apă ?
  13. Sunt mai multe stele în Universul vizibil decât toate boabele de nisip de pe toate plajele lumii ?
  14. Numărul de sinapse din creierul uman este de aproximativ 125 de trilioane, ceea ce reprezintă numărul de stele pentru a „umple” 15 galaxii de mărimea Căii Lactee ?
  15. Un atom are aproximativ 99,99 % spatiu gol ?
  16. La fiecare 10 ani, toate celule din corpul tău sunt înlocuite cu unele noi si că vechiul tău trup nu mai are nimic în comun cu cel nou ?
  17. Există mai multe bacterii în corpul tău decât celule somatice ?
  18. Libelulele au picioare pe care le pot folosi doar la aterizare, nu si la mers ?
  19. Există o specie de pesti arlechin care, în cazul în care femela moare, masculul dominant devine femelă ?
  20. Epoca în care a trăit regina Cleopatra este mai apropiată de aterizarea omului pe Lună decât de perioada construirii piramidelor ?

Gandurile lui Keanu Reeves

septembrie 28, 2015

Alesii lumii isi comunica gandurile lor despre zilele pe care le traim. Experienta de viata are un rol primordial in a exprima gandurile care ne framanta. Lumea din jur are oare puterea sa se regaseasca ?

Eu nu pot deveni o parte a lumii, în care …

” Nu pot deveni o parte a lumii, în care soții își îmbracă soțiile ca pe niște femei ușuratice, punând în vizor lucrurile care ar trebui să fie prețuite. O lume în care nu există conceptul de onoare și demnitate și te poți încrede în oameni doar numai atunci când spun” Promit!”.O lume în care femeile nu își doresc copii, iar bărbații nu își doresc o familie. În care fraierii se consideră de succes stând la volanul unui automobil care aparține tătălui său și oricine are un pic de influență încearcă să îți demonstreze că ești un nimeni. În care oamenii pretind cu ipocrizie credința în Dumnezeu, stând cu sticla de alcool în mână, fără a fi cât de puțin devotați religiei lor. În lumea în care conceptul geloziei este rușinos, iar modestia este un dezavantaj. În care oamenii au uitat despre iubire, căutând doar cea mai bună opțiune. O lume în care oamenii aruncă toți banii pentru a-și repara mașina la prima zgârietură, fără a economisi nici bani, nici timp, iar singuri arată atât de patetic, încât doar mașina lor scumpă mai poate să ascundă această realitate. În care tinerii cheltuie pe băutură banii părinților, în cluburi de noapte, strâmbându-se sub efectul unor sunete primitive, iar fetele se îndrăgostesc de acești fraieri. În care femeiile și bărbații demult nu se mai deosebesc și toate astea la un loc se numește ”libertatea de alegere”, dar cei care aleg o cale diferită automat sunt niște înapoiați și despoți. Aleg calea mea și păcat că nu am găsit aceeași înțelegere în oamenii la care cel mai mult am sperat … “,

Keanu Reeves

http://yupi.md/mantra-lui-keanu-reeves-eu-nu-pot-deveni-o-parte-lumii-care/

Istoria se repeta ?!

septembrie 9, 2015

O definitie a societatii in care traim.

La 02 februarie 1905 în Rusia, la St.Petersburg, s-a născut filozoafa şi scriitoarea americană Zinovievna Alisa Rosenbaum, cunoscută în lumea literară sub pseudonimul Ayn Rand, care a decedat în luna martie 1982 la New York. Cuvintele acestei scriitoare nicicând nu s-au potrivit mai bine, ca în aceste vremuri: ,,Când vei constata că, în scopul de a produce, trebuie să obţii aprobarea de la acei care nu produc nimic, când vei observa cum banii se scurg spre cei care nu activează în bunuri, ci în favoruri, când vei înţelege că o mulțime de oameni se îmbogățesc prin luare de mită şi influența lor e mai eficace decât munca lor, că legile nu te protejează contra lor, ci dimpotrivă, ei sunt cei care sunt protejaţi împotriva ta, când vei descoperi că este răsplătită corupția iar onestitatea devine un sacrificiu de sine, atunci vei putea spune fără teama de a greşi, că soarta societăţii în care trăieşti, este condamnată.”
Ayn Rand (1950)

P.S Fara comentarii … Si au trecut de atunci 65 de ani.

Text anonim – din realitatea zilelor noastre

septembrie 2, 2015

Calatorind spre nicaieri ….

Daca vrei sa mai vezi una-alta, ce mai e, cum mai e prin tara asta, scoala-te de dimineata si porneste asa, la intamplare spre nicaieri.
Neavand alta treaba, urc in autobuzu’ de dimineata.
Autobuzu’, aproape plin de femei de toate varstele, dovada ca barbatii ori sunt la munca in Spania, ori sunt acasa, ramasi mahmuri de aseara. Doar cativa calatoresc asa fara rost, ca mine.
Langa mine, o duduita ciufulita, cu castile pe urechi, manca guma, scutura din cap si isi butoneaza smartu. N-o bag in seama, nu mai sunt de varsta ei.
In fata mea doua babe-doua doamne, mirosind a deodorant cu iz puternic de insecticid, amestecat cu tamaie si naftalina. Au ifose de profesoare la pensie, merg la manastire sa se roage la Sfantulita. Vreau sa schimb locu’ dar nu vad altul liber.
Imi apropii pleapele, facandu-ma ca nu bag pe nimeni in seama si ascult obligatoriu conversatia lor insipida si inodora. Cotcodacira ele cam un sfert de ora, pana ce una obosi si incepu sa caste, probabil ca obosise.
Aia treaza, scoase din poseta o carticica de rugaciuni cu o coperta pe care era fotografia lu’ popa Arsenie Boca, ala care a simpatizat cu legionarii. Mangaie fotografia lu’ Boca, se inchina si il pupa, cum face Iordanescu cu iconitele lui pana sa inceapa meciu’.
Citi ea cam un sfert de ora, se incina, inchise carticica, inchise si ochii si bolborosi asa din buze numai pentru ea, fapt ce ma convinse ca stia carticica pe de rost, dar o citise numai asa de pamplesir. Il pupa din nou pe popa, se mai inchina odata, il mai mangaie pe popa si-si puse cu multa delicatete carticica in poseta. O apuca cascatu si adormi.
Daca babele se linistira, neavand la ce sa ma mai uit, arunc cu coada ochiului pe smartu duduii de langa mine. Il butona agitata, corespondand cu cineva:
-sal, adica salut, zice ea
-sal, raspunde un el sau o ea
-c f, adica ce faci, intreaba ea
-b, adica bine, raspunde un el sau o ea
-eu ns, adica nasol, sau naspa, sau nesatisfacator, raspunde ea
-dc, adica de ce, intreaba un el sau o ea
-nu mia venit (fara despartire intre pronume si verb)
-ns o compatimeste un el sau o ea
-magarule … (de data asta scrise cuvantul intreg), imi dau seama ca-i scrise unuia vinovat de ceva.
Se opreste din scris si-l apeleaza. Il porcaie cum ii vine la gura. Se sperie si babele motainde si ciulesc urechile sa prinda toata conversatia. La sfarsitul reprezentatiei o intreabara ce i-a facut ala de l-a mascarit asa. Duduia suparata le-o taie scurt:
-Zat fa, cloantelor !
Babele cu ifose de profesoare pensionare inghit in sec si tac. Numai eu stiu ce-a patit duduia si zambesc satisfacut. Ciufulita ma vede si ma pune la punct:
-Sictir ba, martalogule !
Inghit in sec si ma fac ca nu mi-a zis mie martalog, sa nu se prinda lumea.
Privesc nevinovat pe geam, sa vad de ce s-a blocat circulatia. In fata noastra apar niste marcaje galben-negre, specifice, cu santier in lucru si cu o pancarta mare cu un Dorel care dadea la lopata. Aici e de munca, imi zic.
Peste cam o suta de metri il vad si pe Dorel cel adevarat, chiar dand la lopata cum indicase indicatorul si altii vreo sapte-opt insi agitandu-se in jurul lui si dandu-i indicatii pretioase. Dorel se misca cu talent, el munceste, nu gandeste, nu asculta indicatiile.
La intoarcerea spre casa, cam acelasi fel de lume in autobuz. Le vad si pe cele doua babe-doua doamne, pareau obosite dar linistite si incarcate de evlavie. Erau incarcate de carti si pliante bisericesti, luasera de toate alea, matanii, iconite, cruciulite, tamaie, lumanari, ulei de candela.
”Si da-ne noua doamne, cat mai multe proaste la biserica.” ar fi zis nea Ilie Moromete.
De data asta il aveau pe popa ala in postere mari, colorate, format A3. Frumos era ma, al dracu popa, d-aia mor proastili dupa el.
Si celelalte figuri din autobuz imi pareau cunoscute. Pe duduia ciufulita n-o mai vad, ce bineee !
Sosesc pe unde era restrictia de viteza. Dorel sedea pe marginea santului, jupuia pielita salamului si manca. Ceilalti care de dimineata erau cu agitatia si indicatiile, se retrasesera la umbra si seveau cate o bere, trecandu-si bidonul din mana in mana.
Ramasesera in strada numai doi ciumeti imbracati in hainili statului, care dirijau circulatia. Ei chiar aveau treaba pe liparul asta de soare.
Pe la toate carciumile intalnite in drum si d-astea sunt la tot pasul, se adunasera deja barbatii insetati, sa-si ia berea cu teveau redus.
In stilul asta o sa facem si autostrada Transilvania si Pitesti–Sibiu si inca neproiectata Pitesti-Craiova, fara Rus de la Cluj la transporturi, fara ghiaurul Ponta la Istambul, operat la rotula de jos.
Daca vrei sa mai vezi una-alta, ce mai e, cum mai e prin tara asta, scoala-te de dimineata si porneste asa, la intamplare spre nicaieri. Vei vedea Romania profunda.

P.S Nu imi arog acest text. L-am primit de la un amic (pe care il banuiesc de mai mult timp, de ceva talent literar, desi nu vrea sa recunoasca sub nicio forma ca ar scrie astfel de compuneri ?!) pe e.mail (scriind la subiect – “Colegul meu de la scularie a compus ceva.”). Mie mi-a placut textul, care arata fata reala a tarii, vazuta pe geamul autobuzului, daca vrei sa calatoresti prin tara, fara grija de a intarzia la o intalnire de afaceri sau pur si simplu pentru ca nu ai altceva mai bun de facut.


Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 38 de alți urmăritori