Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că expertiza are o valoare probatorie relativă, fără a lega instanța de concluziile raportului de expertiză, ci, din contră, instanța trebuie să motiveze omologarea sau respingerea concluziilor raportului, putând exista situaţii în care expertiza nu poate fi înlăturată decât printr-un alt mijloc de probă de o valoare ştiinţifică egală. În speță, instanța supremă a constatat că ”se confirmă susţinerile celor două recurente în sensul că lucrarea de specialitate, în modul în care a fost efectuată, nu a lămurit, pe de-a întregul, împrejurările de fapt invocate de către organele fiscale, în susţinerea legalităţii actelor contestate, iar argumentele primului judecător, avute în vedere, în respingerea obiecţiunilor la raportul de expertiză, inserate în încheierea interlocutorie de la termenul de judecată din data de 30 iunie 2021, sunt neconvingătoare; este adevărat că, prin recursurile care au învestit instanţa de reformare, cele două recurente nu au atacat, în mod expres, şi această încheiere interlocutorie, dar acest fapt nu împiedică analizarea sentinţei, din această perspectivă, câtă vreme stabilirea lacunară a situaţiei de fapt, ca efect al respingerii obiecţiunilor s-a perpetuat şi reflectat în nelegalitatea hotărârii de fond recurată, potrivit argumentelor anterior expuse.” Soluția: trimiterea cauzei spre rejudecare, refacerea raportului de expertiză, din perspectiva tuturor împrejurărilor neclarificate sau chiar efectuarea unei noi lucrări de specialitate, administrarea suplimentară a oricăror mijloace de probă de natură să conducă la corecta stabilire a situaţiei de fapt, după supunerea, în dezbaterea contradictorie a părţilor, a acestor măsuri procesuale.
Decizia nr. 1850 din 31 martie 2023, a fost pronunțată de Secţia de Contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Etichete: obiectiuni expertiza respinse
Munca Protejata 
Lasă un comentariu