Decizia ICCJ nr. 3/ 19.02.2018 Erori maxime tolerate pentru masurarea unei viteze in procedura de atestare a unui cinemometru

februarie 20, 2018

ÎCCJ a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bacău şi, în consecinţă, stabileşte:

În interpretarea şi aplicarea dispozițiilor pct. 3.1.1 din Norma de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, aprobată prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301 din 23 noiembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei sunt cerinţe metrologice aplicabile numai în procedura de atestare a unui cinemometru de către entităţile prevăzute la art. 4 din ordinul susmenţionat, respectiv doar la momentul verificării şi omologării aparatului.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2018.”

:: sursa: comunicatul ICCJ

Decizia ICCJ nr. 3/ 19.02.2018 este aplicabila dupa publicarea in MO.

https://www.juridice.ro/563809/iccj-ril-admis-ref-marja-de-eroare-a-aparatului-radar.html/

Reclame

Decizia ICCJ nr. 20/ 29.09.2014 Expertul tehnic judiciar este functionar public

februarie 12, 2018

Prin contestatia inregistrata pe rolul Tribunalului Gorj, Sectia penala, cu nr. 1.373/95/2014, condamnatul G. L. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea la pedeapsa de 2 ani inchisoare cu suspendarea conditionata a executarii, aplicata prin Sentinta penala nr. 121 din 23 mai 2012 a Tribunalului Gorj, Sectia penala, pronuntata in Dosarul nr. 1516/95/2012 si ramasa definitiva prin Decizia nr. 1.631 din 14 mai 2013 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
In motivarea contestatiei formulate, condamnatul a aratat, in esenta, faptul ca infractiunea pentru care a fost condamnat a fost dezincriminata, intrucat, potrivit Codului penal actual, fapta constituie infractiune numai cand este comisa in legatura cu neindeplinirea, intarzierea indeplinirii unui act privitor la indatoririle de serviciu sau in legatura cu efectuarea unui act contrar acestor indatoriri.
Contestatorul a apreciat ca legiuitorul nu a incriminat fapta si cand este comisa in legatura cu indeplinirea unui act privitor la indatoririle de serviciu, act pentru care a primit suma de 300 lei, astfel cum s-a retinut in sarcina sa, prin hotararea de condamnare, pentru savarsirea infractiunii de primire de foloase necuvenite.
S-a mai invocat faptul ca, in calitatea sa de expert tehnic judiciar, poate fi calificat ca functionar public, conform art. 175 alin. (2) din Codul penal, or, potrivit art. 289 alin. (2) din Codul penal, *fapta prevazuta in alin. (1) savarsita de una dintre persoanele prevazute in art. 175 alin. (2) din Codul penal constituie infractiune numai cand este comisa in legatura cu neindeplinirea, intarzierea indeplinirii unui act privitor la indatoririle sale legale sau in legatura cu efectuarea unui act contrar acestor indatoriri*.
In concluzie, contestatorul a invederat faptul ca nu se mai poate sustine ca fapta sa este inclusa in infractiunea de luare de mita intrucat acesta efectuase raportul de expertiza si il depusese la instanta la data primirii sumei de bani reprezentand foloase necuvenite.
In urma deliberarilor, ICCJ a admis sesizarea formulata de Curtea de Apel Craiova – Sectia penala si pentru cauze cu minori in Dosarul nr. 1.373/95/2014 si a stabilit ca expertul tehnic judiciar este functionar public in conformitate cu dispozitiile art. 175 alin. (2) teza intai din Codul penal. 

Decizia ICCJ nr. 20 din 29 septembrie 2014 a fost publicata in MO nr.766/ 22.10.2014

Decizia ICCJ nr. 86/ 20.11.2017 Asiguratorul subrogat in drepturile peroanei pagubite

ianuarie 19, 2018

În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 58 alin. (2) din Norma Autorității de Supraveghere Financiară nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu modificările și completările ulterioare, asigurătorul subrogat în drepturile persoanei păgubite este îndreptățit să obțină penalizările prevăzute de dispozițiile art. 38 din același act normativ dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile la scadență sau și le îndeplinește necorespunzător.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Decizia ICCJ nr. 86/ 20.11.2017 a fost publicata in MO nr. 46/ 17.01.2018

Nota DEX: Subrogat, -a, subrogați, -te, adj. (Jur.) Care a trecut în locul altei persoane, cu toate drepturile și obligațiile acesteia și acționează în locul ei. (Substantivat) Subrogatul poate exercita aceleași drepturi ca și creditorul.

Decizia ICCJ nr. 22/ 06 noiembrie 2017 Plata cheltuieli de spitalizare si tratament medical

ianuarie 17, 2018

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, persoana care a suferit o vătămare corporală prin fapta altuia nu poate fi obligată, către furnizorul de servicii medicale, la plata cheltuielilor de spitalizare și tratament medical de care a beneficiat în cadrul unității medicale respective, potrivit legii, în limitele pachetului de bază ori minimal, după caz, în situațiile în care autorul vătămării nu a fost identificat sau persoana vătămată nu a formulat sau și-a retras plângerea prealabilă ori a intervenit împăcarea părților.

În interpretarea și aplicarea acelorași dispoziții legale, autorul vătămării poate fi chemat în judecată, pe cale civilă separată, pentru suportarea cheltuielilor de spitalizare și tratament medical de care a beneficiat persoana vătămată, în limitele pachetului de bază ori minimal, în situația în care acesta nu răspunde penal, întrucât a intervenit împăcarea părților.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Decizia ICCJ nr. 22/ 06.11.2017 a fost publicata in MO nr. 43/ 17.01.2018

CJUE. C 195/16, I v. Staatsanwaltschaft Offenburg. Recunoaștere reciprocă a permiselor de conducere.

octombrie 27, 2017

Din completul de judecată a făcut parte prof. univ. dr. Camelia Toader, judecătorul român la Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

Curtea (Camera a doua) declară:

1) Articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2006/126/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere, precum şi articolele 18, 21, 45, 49 şi 56 TFUE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări a unui stat membru în temeiul căreia acest stat membru poate refuza recunoaşterea unui certificat eliberat într‑un alt stat membru, care atestă existenţa unui drept de conducere al titularului său, atunci când acest certificat nu îndeplineşte cerinţele pentru modelul de permis de conducere prevăzut de această directivă, chiar în ipoteza în care condiţiile impuse de directiva menţionată pentru eliberarea unui permis de conducere sunt îndeplinite de titularul certificatului respectiv.

2) Articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2006/126, precum și articolele 21, 45, 49 și 56 TFUE trebuie interpretate în sensul că nu se opun ca un stat membru să impună o sancțiune unei persoane care, deși îndeplinește condițiile de eliberare a unui permis de conducere prevăzute de această directivă, conduce un autovehicul pe teritoriul său fără a deține un permis de conducere în conformitate cu cerințele modelului de permis de conducere prevăzut de directiva menționată și care, în așteptarea eliberării unui astfel de permis de conducere de către un alt stat membru, poate dovedi existența dreptului său de a conduce dobândit în acel alt stat membru numai printr‑un certificat temporar eliberat de acesta, cu condiția ca această sancțiune să nu fie disproporționată în raport cu gravitatea faptelor în discuție. Revine în această privință instanței de trimitere sarcina de a lua în considerare, în cadrul aprecierii gravității infracțiunii săvârșite de persoana vizată și a severității sancțiunii care trebuie să i se aplice, ca eventuală circumstanță atenuantă, faptul că persoana vizată a obținut dreptul de a conduce într‑un alt stat membru, atestat de existența unui certificat eliberat de acest alt stat membru şi care va fi în principiu schimbat înainte de expirarea sa, la cererea persoanei interesate, cu un permis de conducere în conformitate cu cerințele modelului de permis de conducere prevăzut de Directiva 2006/126. Această instanță trebuie de asemenea să examineze, în contextul analizei sale, care este pericolul real pentru siguranța rutieră prezentat de persoana interesată pe teritoriul său.

:: Hotărârea

https://www.juridice.ro/543403/cjue-c%E2%80%9119516-i-v-staatsanwaltschaft-offenburg-recunoastere-reciproca-a-permiselor-de-conducere-prof-dr-camelia-toader-membru-al-completului.html/

 

Decizia ICCJ nr. 71 din 16.10.2017 Indicele de corectie se aplica persoanelor al caror drept initial la pensie s-a nascut ulterior intrarii in vigoare a legii pensiilor publice

octombrie 17, 2017

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 170 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, indicele de corecţie se aplică persoanelor al căror drept iniţial la pensie s-a născut ulterior intrării în vigoare a legii.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Decizia ICCJ nr.71/ 16.10.2017 a fost publicata in MO nr. 953/ 04.12.2017

Decizia ICCJ nr. 433 din 14.03.2017 Domiciliul si calitatea celui citat trebuie mentionate pe citatie

octombrie 11, 2017

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, în baza art. 88 alin. 1 C. proc. civ., domiciliul şi calitatea celui citat trebuie menţionate pe citaţie, sub sancțiunea prevăzută de art. 88 alin. 2 C. proc. civ.

În speţă, indicarea greşită pe citaţie a numărului blocului din adresa de domiciliu (nr. 2 în loc de nr. 1) este sancţionată cu nulitatea, procedura de citare fiind afectată. Prin urmare, a fost admisă, în principiu, contestaţia în anulare, fiind reluată soluţionarea recursului. (Decizia nr. 433 din data de 14 martie 2017 pronunţată de Secţia I civikă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect contestaţie în anulare)

https://www.juridice.ro/540070/iccj-citare-gresita-contestatie-in-anulare-admisa.html/

Decizia ICCJ nr. 11/ 19.06.2017 Competenta de a solicita identitatea persoanei careia i-a incredintat autovehiculul

septembrie 20, 2017

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 39, art. 102 alin. (1) pct. 14 și art. 105 pct. 10 din OUG nr. 195/ 2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin raportare la dispozițiile art. 7 lit. h) din Legea poliției locale nr. 155/ 2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, doar agentul constatator din cadrul poliției rutiere are competența de a solicita proprietarului sau deținătorului mandatat al unui vehicul comunicarea identității persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice, precum și de a aplica sancțiunile contravenționale prevăzute de lege, în cazul necomunicării relațiilor solicitate”.

Motivarea este sustinuta de faptul ca  OUG nr. 195/ 2002 și Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 nu cuprind dispoziții referitoare la competența poliției locale în materia circulației pe drumurile publice și procedura aplicabilă pentru constatarea contravențiilor de către poliția locală.

Se apreciază astfel că doar polițiștii rutieri au calitatea de agent constatator pentru faptele contravenționale reglementate de OUG nr. 195/ 2002.

Decizia ICCJ nr. 11/ 19.06.2017 a fost publicata in MO nr. 750/ 19.09.2017

Decizia CC nr. 87/ 01.06.1999 Incadrarea persoanelor in grupa de munca.

august 27, 2017

Decretul-lege nr.68/ 1990 pentru inlaturarea unor inechitati in salarizarea personalului mentioneaza: „art.2 Personalul de la locurile de munca si activitatile care, potrivit reglementarilor existente pana in anul 1969 si dupa aceea, erau prevazute sa fie incadrate in grupele I si II de munca beneficiaza de acest drept pe intreaga perioada cat au lucrat la locurile de munca si activitatile respective.”

Ordinul MMOS nr. 50/ 01.03.1990 completat ulterior cu toate actele normative emise pentru completarea ordinului initial, la 31.08.1994, emis in baza Decretului-lege nr. 68/ 1990 nu a fost publicat in MO (s-a publicat doar versiunea initiala) dar a fost distribuit la casele de pensii, ITM-uri, sindicate si mari firme din industrie. In acest act normativ se mentioneaza:

„3. Beneficiază de încadrarea în grupele I şi II de munca, potrivit celor menţionate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiştri, tehnicieni, personal de întreţinere şi reparaţii, controlori tehnici de calitate, precum şi alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca şi activităţile prevăzute în anexele nr. 1 şi 2.
Beneficiază, de asemenea, de aceleaşi drepturi personalul muncitor din construcţii-montaj sau din alte activităţi, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparaţii ale capacităţilor de producţie şi care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I şi II de munca.”

Conform acestei prevederi s-a interpretat de catre casele teritoriale de pensii ca beneficiau de grupa de munca doar persoanele care la data aparitiei Ordinului MMSO nr.50/ 1990 erau in activitate.

Aceste prevederi au fost contestate la Curtea Constitutionala care prin Decizia CC nr. 87/01.06.1999 a decis:
„Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Petru Costea în Dosarul nr. 3.501/1998 al Tribunalului Arad — Secţia comercială şi contencios administrativ şi constată că dispoziţiile art.2 alin.1 din Decretul-lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechităţi în salarizarea personalului sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică numai persoanelor de la locurile de muncă şi activităţile care, potrivit reglementărilor existente până în anul 1969 şi după aceea, erau prevăzute să fie încadrate în grupele I şi II de muncă, nu şi celor care au fost încadrate în asemenea locuri de muncă sau activităţi anterior datei intrării în vigoare a actului normativ respectiv.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iunie 1999.”

Conform deciziei CC nr. 87/ 1999 persoanele pensionate anterior datei de 01.03.1990 daca au lucrat la locuri de munca incadrate in grupe de munca conform prevederilor Ordinului MMOS, beneficiaza de grupe de munca la calculul pensiei. Cetatenii care s-au pensionat inainte de 1990 si care au lucrat la locuri de munca incadrate in grupa I si II de munca conform prevederilor Ordinului MMOS nr.50/ 1990 pot solicita casei teritoriale de pensii recalcularea pensiei printr-o adresa insotita de documentele justificative – adeverinta de la firma unde au lucrat.

Decizia ICCJ nr. 39/ 29.05.2017 Dreptul la plata tichetelor/ vaucherelor de vacanta.

iulie 31, 2017

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 8/2009, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 94/2014, raportat la dispozițiile art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2010, aprobată prin Legea nr. 283/2011, art. 9 din O.U.G. nr. 84/2012, aprobată prin Legea nr. 36/2014 și art. 5 alin. (2) din O.G. nr. 29/2013, aprobată prin Legea nr. 168/2014, dreptul la plata tichetelor/voucherelor de vacanță este condiționat de alocările bugetare prevăzute cu această destinație în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale ale instituțiilor publice.

Decizia ICCJ nr. 39/ 29.05.2017 a fost publicata in MO nr. 615/ 31.07.2017