Decizia ICCJ nr. 33/ 15.05.2017 Recuperare sume reprezentand pensie incasata necuvenit

Iunie 22, 2017

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii, prin raportare la dispozițiile art. 5 și art. 10 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii, precum și a Procedurii de efectuare a restituirilor, aprobate prin Ordinul ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice și ministrului finanțelor publice nr. 2073/1623/2014, nu se recuperează sumele reprezentând pensie, indemnizație socială pentru pensionari și indemnizație pentru însoțitor, încasate necuvenit după data de 1 octombrie 2014, dacă aceste sume reprezintă drepturi aferente unei perioade anterioare datei de 1 octombrie 2014.

Decizia ICCJ nr. 33/ 15.05.2017 a fost publicata in MO nr. 467/ 21.06.2017

Anunțuri

Decizia ICCJ nr. 12 din 19.06.2017 Legalitatea deciziei de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale

Iunie 20, 2017

În şedinţa din 19 iunie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit, a soluţionat un recurs în interesul legii, fiind pronunţată următoarea soluţie:

Prin Decizia nr. 12/2017, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași, și, în consecință, stabilește că:

”În interpretarea şi aplicarea unitară a dispozițiilor art. 179 din Legea nr. 263/2010, coroborate cu dispozițiile art. 114 și art. 116 din acelaşi act normativ, legalitatea deciziei de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale este condiționată de suspendarea sau sistarea (anterioară ori concomitentă) pensiei printr-o decizie emisă de casele teritoriale/sectoriale de pensii.”

https://www.juridice.ro/517219/iccj-ril-admis-ref-legalitatea-deciziei-de-recuperare-sumelor-incasate-necuvenit-cu-titlu-de-prestatii-de-asigurari-sociale.html/

Decizia ICCJ nr. 12 din 19.06.2017 a fost publicata in MO nr.849/ 26.10.2017.

Decizia ICCJ nr. 11 din 19.06.2017 Competenţa de a solicita proprietarului sau deţinătorului unui vehicul comunicarea identităţii persoanei căreia i-a încredinţat vehiculul

Iunie 20, 2017

În şedinţa din 19 iunie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit, a soluţionat un recurs în interesul legii, fiind pronunţată următoarea soluţie:

Prin Decizia nr. 11/ 19.06.2017, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului şi, în consecinţă, stabileşte următoarele:

”În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 39, art. 102 alin. (1) pct. 14 şi art. 105 pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la dispoziţiile art. 7 lit. h) din Legea poliţiei locale nr. 155/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, doar agentul constatator din cadrul poliţiei rutiere are competenţa de a solicita proprietarului sau deţinătorului mandatat al unui vehicul comunicarea identităţii persoanei căreia i-a încredinţat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice, precum şi de a aplica sancţiunile contravenţionale prevăzute de lege, în cazul necomunicării relaţiilor solicitate.”

https://www.juridice.ro/517218/iccj-ril-admis-ref-competenta-de-solicita-proprietarului-sau-detinatorului-mandatat-al-unui-vehicul-comunicarea-identitatii-persoanei-careia-incredintat-vehiculul.html/

Decizia ICCJ nr. 11/ 19.06.2017 intra in vigoare dupa publicarea in MO

 

Decizia ICCJ nr. 40 din 29.05.2017 Scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii

Mai 30, 2017

Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis, în şedinţa din 29 mai 2017, că admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova – Secţia I civilă, în dosarul nr. 7015/63/2015, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:

”În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii, sumele reprezentând pensie, indemnizaţie socială pentru pensionari şi indemnizaţie pentru însoţitor, încasate în baza unor hotărâri judecătoreşti desfiinţate în căile de atac, nu se recuperează.”

29 mai 2017 | Andrei PAP

https://www.juridice.ro/513480/iccj-dezlegarea-unor-chestiuni-de-drept-ref-scutirea-de-la-plata-unor-debite-provenite-din-pensii-2.html

Decizia ICCJ nr. 40 / 29.05.2017 a fost publicata in MO nr. 560/ 14.07.2017

Decizia ICCJ nr. 8/ 15.03.2017 Profesorul din invatamantul preuniversitar are calitatea de functionar public.

Martie 17, 2017

Decizia ICCJ nr.8/ 15.03.2017  a fost pronuntata în dosarul nr. 129/1/2017

„Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I Penală, în dosarul nr. 2056/116/2015 (nr. 3486/2016), prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept: „dacă în sensul legii penale, profesorul din învăţământul preuniversitar de stat este funcţionar public în accepţiunea art. 175 alin. 1 lit. b teza a II- a din Codul penal sau în accepţiunea art. 175 alin. 2 din Codul penal”.

Stabileşte că profesorul din învăţământul preuniversitar de stat are calitatea de funcţionar public în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II- a din Codul penal.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.”

Decizia a fost publicata in MO nr. 290/ 25.04.2017

http://www.scj.ro/1324/4932/Comunicate-privind-deciziile-pronuntate-de-Completele-pentru-dezlegarea-unor-chestiuni-de-drept-in-m/Comunicat-privind-deciziile-pronuntate-de-Completul-pentru-dezlegarea-unor-chestiuni-de-drept-in-mat/

Conform prevederilor din legea penala, profesorii care predau în școlile de stat sunt considerați funcționari publici. Astfel, dacă iau mită, profesorii din invatamantul preuniversitar pot fi cercetați penal și pot primi pedeapsa cu închisoarea.

Pedeapsa prevazuta de Codul penal pentru luarea de mită constă în închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică sau de a exercita profesia/ activitatea în executarea căreia s-a săvârșit fapta. Fapta este pedepsită indiferent că mita este pretinsă sau primită în mod direct sau în mod indirect, pentru sine sau pentru altă persoană.

Decizia ICCJ nr. 4/ 30.01.2017 Incheiere proces verbal de constatare si sanctionare a contraventiei de catre politistul rutier.

Martie 8, 2017

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 109 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 180 şi art. 181 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu art. 15 şi art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, poliţistul rutier poate încheia procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei pe baza informaţiilor comunicate prin radio de către operatorul radar, aflat în alt loc decât acela în care se afla poliţistul rutier.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Decizia ICCJ nr. 4/ 30.01.2017 a fost publicata in MO nr.168/ 08.03.2017

Decizia ICCJ nr. 531 din 07.12.2016 Achitarea în cazul părăsirii locului accidentului.

Martie 2, 2017

Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, în cazul părăsirii locului accidentului, dacă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că sunt aplicabile dispoziţiile art. 338 alin. (3) lit. a) C. pen., potrivit cărora „nu constituie infracţiune părăsirea locului accidentului când în urma accidentului s-au produs doar pagube materiale” şi, în consecinţă, că este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, dispune achitarea pentru părăsirea locului accidentului, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală), cu referire la art. 4 C. pen. (Decizia nr. 531/RC din 7 decembrie 2016 pronunţată în recurs de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect recurs în casație)

Cosmina Sima

02.03.2017

https://www.juridice.ro/496824/iccj-achitarea-cazul-parasirii-locului-accidentului.html/

Decizia ICCJ nr. 2431 din 29 octombrie 2015 Stabilirea cuantumului daunelor morale în cazul unui accident rutier

Februarie 21, 2017

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că persoanele prejudiciate în urma unui accident rutier produs din culpa conducătorului unui autovehicul, pentru folosinţa căruia nu era încheiată o poliţă R.C.A., sunt despăgubite de către Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, însă despăgubirea nu trebuie să fie simbolică, dar nici să devină o sursă de îmbogățire pentru persoanele păgubite, cuantumul ei fiind stabilit prin decizia suvernă a instanței, luată în funcție de fiecare cauză în parte. Despăgubirea trebuie să reprezinte sumele de bani ce sunt necesare pentru a-le uşura ori compensa, pe cât posibil, suferinţele pe care le-au îndurat sau, eventual, mai trebuie să le îndure acestea.Despăgubirea bănească acordată pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăşi destinaţia ei – aceea de a uşura situaţia persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacţie, o categorie juridică cu caracter special, nu trebuie acordată într-un cuantum simbolic din cauza imposibilităţii, cu totul fireşti, de stabilire a unei concordanţe valorice exacte între cuantumul său şi gravitatea prejudiciului la a cărui reparare este destinată să contribuie. Ea nu poate fi acordată într-un cuantum simbolic nici pe considerentul că, acordată într-un cuantum mare, ar putea constitui o sursă de îmbogăţire fără temei legitim pentru terţa persoană păgubită, deoarece cuantumul daunelor morale acordat de instanţă nu se stabileşte arbitrar, ci el trebuie să fie rezultatul unei analize atente a împrejurărilor concrete ale cauzei (intensitatea şi durata suferinţelor psihice încercate de terţa persoană păgubită determinate de gravitatea pierderii suferite în contextul situaţiei date, legătura de rudenie cu victima accidentului, relaţiile afective cu aceasta, suportul material asigurat în timpul vieţii de victima accidentului şi altele asemenea), dar și a practicii judiciare în materie, deci a unor elemente obiective care înlătură posibilitatea ca despăgubirea bănească acordată să constituie un mijloc imoral de îmbogăţire a terţelor persoane păgubite.

Pentru a-şi păstra caracterul de „satisfacţie echitabilă”, daunele morale trebuie acordate într-un cuantum care să nu le deturneze de la scopul şi finalitatea prevăzute de lege, spre a nu deveni astfel un folos material injust, fără justificare cauzală în prejudiciul suferit şi consecinţele acestuia. Ca atare, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, în scopul asigurării unei juste compensaţii a suferinţelor pe care le-au îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure terţele persoane păgubite. (Decizia nr. 2431 din 29 octombrie 2015 pronunţată în recurs de Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca daune morale)

https://www.juridice.ro/494918/iccj-stabilirea-cuantumului-daunelor-morale-cazul-unui-accident-rutier.html/

Decizia ICCJ nr. 10/ 20.02.2017 Acordarea sporurilor în sistemul public de sănătate

Februarie 21, 2017

Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis, în şedinţa din 20 februarie 2017, că admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Iaşi – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. 4261/99/2015, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:

”În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. II art. 1 alin. (2) şi art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, art. 1 şi art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 1 alin. (2) şi art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, art. 1 alin. (2) şi art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi art. 1 alin. (2) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, începând cu data de 01 ianuarie 2011, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate”, locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor şi condiţiilor de acordare a acestora sunt cele stabilite prin Regulamentul aprobat prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 547/2010, în conformitate cu prevederile Notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice”.

Minuta Deciziei nr. 10/2017

https://www.juridice.ro/495153/iccj-dezlegarea-unor-chestiuni-de-drept-ref-sporurile-sistemul-public-de-sanatate.html/

Decizia ICCJ a fost publicata in MO nr. 210/ 28.03.2017

Legea nr. 172/ 07.10.2016 pentru modificarea Legii pensiilor publice nr. 263/ 2010

Ianuarie 29, 2017

Legea nr. 172/ 07.10.2016 pentru modificarea dispoziţiilor art. 158 din Legea pensiilor publice nr. 263/ 2010 cu modificarile si completarile ulterioare a fost publicata in MO nr. 808/ 13.10.2016.

Continutul reactualizat al art. 158 

(1) Perioadele de vechime în muncă realizate în grupa a II-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiţii deosebite, în vederea reducerii vârstelor standard de pensionare, cu excepţia celor realizate în activităţile care, conform prevederilor art. 30 alin. (1), sunt încadrate în condiţii speciale.
Nota. Alineatul a fost modificat anterior prin Lege 380/24.12.2013

(2) Perioadele de vechime în muncă realizate în grupa I de muncă până la data de 1 aprilie 2001 în activităţile care, conform prevederilor art. 30 alin. (1), sunt încadrate în condiţii speciale, constituie stagii de cotizare în condiţii speciale, în vederea reducerii vârstelor standard de pensionare.

(3) Stagiile de cotizare realizate în grupa I de muncă, condiţii speciale şi/sau alte condiţii de muncă mai mici de 2 ani, se valorifică în vederea reducerii vârstelor standard de pensionare conform art. 55 alin. (1) lit. a) şi tabelului nr. 1.

(31) Dovada vechimii în muncă în grupa I şi/sau a II-a de muncă realizată anterior datei de 1 aprilie 2001 se face cu carnetul de muncă întocmit cu respectarea prevederilor Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.

(32) În situaţia în care perioadele de vechime în muncă realizate în grupa I şi/sau a II-a de muncă nu sunt înregistrate în carnetul de muncă sau înregistrarea acestor perioade este efectuată incorect ori incomplet, dovada acestora se poate face cu adeverinţe eliberate de către angajatori sau deţinătorii legali de arhive.

(4) Adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă sunt valorificate numai în situaţia în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.

(5) Prin documente verificabile se înţelege: actul administrativ de nominalizare a persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă sau, în lipsa acestuia, actul administrativ privind încadrarea locurilor de muncă/activităţilor/categoriilor profesionale în grupe superioare de muncă; contractul individual de muncă; contractul colectiv de muncă; decizii interne; act administrativ de modificare a locului de muncă sau a sarcinilor de serviciu; extras din statele de plată din care să rezulte secţia/atelierul/locul de muncă, precum şi orice alte documente justificative.

(6) În situaţia în care există suspiciuni cu privire la legalitatea încadrării activităţii în grupele I şi/sau a II-a de muncă, angajatorii sau orice alţi deţinători legali de arhive sunt obligaţi să pună la dispoziţia Casei Naţionale de Pensii Publice şi/sau a caselor teritoriale de pensii, după caz, la solicitarea acestora, documentele întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001 pe baza cărora s-au eliberat adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă, în vederea verificării respectării legislaţiei în domeniu.

(7) În situaţia în care, ca urmare a verificărilor prevăzute la alin. (6), se constată încălcări ale legislaţiei privind încadrarea în grupe superioare de muncă sau nu sunt prezentate documentele care au stat la baza eliberării adeverinţelor, perioadele respective sunt valorificate ca vechime în muncă/stagiu de cotizare în condiţii normale de muncă.