Archive for Noiembrie 2015

Fiscul intra in piata sau „de ce o ducem atat de bine” noi romanii ….

Noiembrie 29, 2015

In urma cu 3 zile, ca orice bun gospodar, am mers in piata privata (proprietarul incaseaza zilnic taxa pe taraba, piata primariei este demolata si in refacere/ modernizare pentru 1-2 ani) pe la orele 10 dimineata, sa fac cumparaturile de rigoare pentru sfarsitul de saptamana.

La intrarea in piata, stupoare: mese goale, mese cu marfa pe ele (unele acoperite cu prelatele folosite pentru „asigurarea” marfii pe timpul noptii, altele neacoperite), fosgaiala de comercianti bulversati, printre mese si in jurul pietei, sosoteli pe la colturile pietei si numai la cateva mese – doar babute cu legaturi de patrunjel si marar in mana sau cu o punga de fasole boabe/ o plasa cu cartofi, expuse la vanzare. In piata era un control fiscal (nu stiu daca erau inspectori de la ANAF sau de la Directia de taxe si impozite a primariei). Cam o treime dintre cei care vand zilnic in piata aflasera de controlul fiscal din timp (marfa de pe mase era acoperita cu prelate), cca. jumatate fusesera luati nepregatiti (marfa era expusa pe mese, dar cei care vindeau erau disparuti prin multimea celor care fosgaiau prin piata si in jurul pietei), mai putin de o treime, ori nu sesizasera inca „pericolul”, ori erau in regula. (more…)

Deci, se poate ….

Noiembrie 14, 2015

O intamplare, la care am fost martor zilele trecuta, ma face sa scriu acest articol.

Mergand pe trotuar, ma intersectez cu o pereche de tineri (el, cca. 20 de ani; ea, maxim 17 ani) care mergeau tinand fiecare cate un copil de mana; tatal inainte, cu baietelul (cel mai mare dintre copii, cca.3 ani) si mama in urma, cu fetita (cea mai mica dintre copii, cca. 1,5 ani).

Intorc capul, si-i urmaresc, din curiozitate, sa vad unde merg. Ajunsi in fata unei institutii publice – prefectura, se opresc si ma gandesc ca tinerii au vreo problema pe care doresc sa o rezolve (eventual la serviciul de pasapoarte).

Tanara se aseza pe o banca si supravegheaza fetita care mananca o prajitura dintr-un ambalaj multicolor. Tanarul il invata pe baiat (care terminase prajitura sa) cum sa puna ambalajul in cosul de gunoi. Cand fetita termina prajitura, tanara o trimite sa puna si ea ambalajul in cosul de gunoi. Mogaldeata, cu chiu cu vai, reuseste sa se ridice pe varfurile picioruselor si pune ambalajul in cosul de gunoi. Tatal care era langa cosul de gunoi nu incearca sa-si ajute fetita, doar o urmareste atent.

Surpriza finala – mama ii striga fetitei: ” Bravo, bravo … „. Tatal se lumineaza la fata cand fetita lui reuseste marea performanta.

Nu sunt un admirator al etniei rome, dar nu pot sa trec indiferent pe langa astfel de gesturi parintesti, indiferent de cum arata parintii si copiii lor.

Imbracamintea fetei (rochia inflorata cu mai multe fuste) m-a facut sa constat etnia. Tanarul si copii erau imbracati romaneste. Toti, parinti si copii, erau frumos imbracati si luceau de curatenie.

Deci, se poate …. Totul inseamna educatie si respect fata de sine. Cei prezentati aici, o aveau deja, unii (parintii), care incercau sa o transmita si copiilor lor.

Nu invatam nimic, nu schimbam nimic, nu transformam nimic

Noiembrie 11, 2015

De mai multi ani, la mijlocul lui noiembrie, trebuie sa prelungesc tichetul de parcare la domiciliu. Vorba vine, parcare la domiciliu, fiind de fapt, delimitata, o zona in jurul blocului in care locuiesc. Practic, primaria incaseaza niste bani (nu prea multi, este adevarat, dar gestul conteaza) fara sa asigure un loc permanent de parcare. Conteaza numai norocul soferului de a gasi un loc liber actioneaza in acest caz.

Cum ridicarea masinilor de catre anumite firme care erau sub contract cu primariile, nu mai este permisa, existand o Decizie a ICCJ in acest sens, doar locatarii mai au un rol trebuind sa anunte telefonic la politia locala atunci vad o masina din alt judet/ o masina fara ecuson parcata in zona permisa, iar agentul sa se deplaseze la fata locului si sa puna o atentionare pe parbrizul masinii respective prin care cheama la sediul lor proprietarul masinii ca sa-l amendeze contraventional pentru parcare nepermisa. De cele mai multe ori, proprietarii masinilor sunt copii ai locatarilor din zona si masinile sunt cunoscute dupa numarul de inmatriculare, motiv pentru care locatarii nu dau telefon la politia locala.

Nu suntem scutiti insa de excese. Politia locala, atunci cand intamplator agentii trec prin zona (trimisi de sefi pentru colectare de fonduri), amendeaza proprietarii masinilor fara tichet de parcare, fara a le trimite insa procesul verbal de constatare acasa. Il trimit in schimb la Directia de taxe si impozite, de unde te trezesti cu o somatie de plata (plicul acela cu banda neagra cat o fata a plicului, ca pentru infractori) pe numele copilului tau. Sa te adresezi justitiei e pierdere de timp (in 2-3 ani poti ajunge la o hotarare definitiva, daca ai noroc) si de bani (taxe de timbru, eventual avocat), desi ar trebui ca toti cetatenii sa o faca, cerand daune materiale si daune morale (de la persoane raspunzatoare nu de la institutie – primarie/ politia locala, ca sa plateasca tot contribuabilul).

In plus toata zona respectiva cuprinsa in talonul de parcare, astazi, este un santier imens care blocheaza toata circulatia prin zona, umple de praf casele de nu mai poti deschide geamul, iar zgomotul te asurzeste cat este ziua de lunga. Sa nu creada cumva, cineva, ca se munceste cu spor. Nici vorba, daca cineva interesat cu adevarat (ma gandesc aici la inspectorii de zona, din cadrul primariei, platiti destul de bine pentru ceea ce fac efectiv) ar face o statistica pe lucrator/ eficienta muncii prestate/ ore, zile, luni, rezultatul ar fi unul dezastruos. Dar nu conteaza, banii (colectati de primarie din taxe si impozite platite de cetatenii municipiului) sunt incasati de catre firme, fara o evaluare corecta a stadiului lucrarilor, fara o receptie periodica a stadiului lucrarilor. Am vazut si diriginti de santier prin zona, insa doar la o dicutie amicala cu patronii firmelor castigatoare ale licitatiilor organizate de primarie (cum se face oare, ca sunt aceleasi firme pentru toate lucrarile de ctii. abordate in municipiu ?!).

Termenele de finalizare a lucrarilor din zona se intind pe luni bune si nici acestea nu se respecta. Se reprogrameaza termenele, invocandu-se greseli de proiectare (nimeni nu plateste pentru greseli, nu se percep penalizari de la proiectanti si nici de la constructori). Asa-i la noi, peste tot si ne miram ca tara nu face pasi inainte.

Motivul „sictirului” de astazi (acelasi de fapt, din fiecare an) este prestatia functionarului de la primarie care are in „gestiune” locurile de parcare la resedinta (copiaza in fiecare an aceleasi documente originale la xerox, pe care le anexeaza la o cerere pe care o completezi in fata lui, scrie o hartie catre casieria primariei sa poti plati taxa de parcare, isi noteaza apoi chitanta, dupa ce ai revenit de la casierie, intr-un registru si o xeroxeaza, verifica nu stiu ce in calculatorul deschis pe birou si te planifica sa-ti iei noul talon de parcare peste 3-4 zile, iar in final, tacticos, indosariaza toate „documentele” colectate). Munca grea nu-i asa ?

La intrebarile pe care i le pui are aceleasi raspunsuri standard.

I. De ce nu se pune taxa de parcare la domiciliu, centralizat, la Directia de taxe si impozite, sa o poti plati o data cu impozitul pe casa, teren si masina ?

R …. Mormaie ceva in barba …. nu se poate.

I. De ce se plateste aceasta taxa, daca in zona tot nu ai un loc permanent, al tau, unde sa parchezi ?

R. Primaria a raspuns la solicitarea asociatiei de locatari, nu a garantat locul de parcare. Nu putem face nimic, sa grabim lucrarile, au un termen care este in grafic.

I. De ce in fiecare an, faceti copii xerox dupa aceleasi documente, va uitati in calculator si apoi scrieti datele intr-un registru si indosariati cererile plus copiile xerox ?

R. …. Se uita tamp la tine, iarasi mormaie visator, ceva in barba, de nu intelegi decat: … „ce stii dumneata !?”

I. De ce dureaza 3-4 zile pana trebuie scris noul formular de talon de parcare (acelasi model de la inceput, nimic schimbat, doar un carton pe care nu se recunoaste in clar mai nimic, invelit in tipla) si nu il eliberati pe loc, de trebuie sa mai facem alta deplasare la primarie ?

R. Pai trebuie semnat de dl. primar si mapa pentru semnaturi este voluminoasa (nu vrea sa vada/ sa recunoasca ca semnatura primarului este una imprimata pe o stampila, nu o semnatura olografa si nici ca pe precedentul talon nu mai este deloc semnatura primarului).

Degeaba ii zici ca traim in era internetului, ca primarul si functionarii din primarie sunt platiti din banii colectati la taxe si impozite de la cetatenii municipiului, ca trebuie gestionati cu cap acesti bani si cetateanul trebuie informat permanent. Daca ii zici ca fiind inspector de zona, ar mai trebui sa iasa si pe teren, se uita la tine cu dispret si daca nu este prea obosit de stat pe scaun si de atata indosariat la hartii, se vaita cat de mult are el de lucru pentru un salariu de nimic.

Nu invatam nimic, nu schimbam nimic, nu transformam nimic. Birocratia nu cunoaste margini, indolenta functionarilor desi deranjeaza pe multi dintre noi, nu mai este de discutat decat pe la colturi de bloc sau pe bancile din parc, unde pensionarii isi revarsa oful. Tinerii nu se implica sa schimbe efectiv, ceva, doar ies in strada sa protesteze atunci cand se intampla tragedii. Cei mai in varsta sunt sictiriti de sistem si au obosit sa se lupte.

Ce-i de facut ? Se mai poate schimba ceva ? Mai avem sperante ? Speranta moare intotdeauna ultima ! Macar copiii si nepotii nostrii sa apuce timpuri noi, cu oameni noi, cu abordari noi, cu respect pentru cetateni din partea functionarilor, dar si in general, din partea statului de drept. Poate se va putea vorbi candva si la noi despre democratie in adevarul inteles al cuvantului.

Un strigat de revolta

Noiembrie 1, 2015

De prea multa vreme nu am mai abordat aceasta categorie de articole pe blog. Motivele ar putea fi mai multe, legate de pareri pro si contra asupra subiectelor abordate, dar si a unei necesare detasari de realitatea de zi cu zi, detasare care la o anumita varsta este necesara pentru sanatatea mentala a fiecarui individ care satul de lupta cu morile de vant simte nevoia sa se relaxeze.

Tragedia petrecuta vineri seara in clubul Colectiv nu ma poate lasa indiferent. Dumnezeu sa-i odihneasca pe cei plecati prematur dintre noi si sa-i ajute pe cei aflati acum in suferinta si care mai pot fi salvati ! Compatimire fara limite pentru familiile indoliate !

Ma revolta pana la strigat modul de abordare al televiziunilor, aflate permanent in goana obisnuita dupa senzational, o abordare total neprofesionista din punctul meu de vedere, cu intrebari de paparazi aruncate in fata unor oficiali, fara o documentare in prealabil asupra legislatiei de profil si fara a fi de fapt reporterul interesat de raspuns ca atare, ci doar de posibilitatea de a fi primul care lanseaza in eter o ipoteza care ulterior sa fie dezbatuta de alti neprofesionisti, pe toate partile, cu unicul scop de a discredita pe cineva anume. Asa au aparut abordari departe de realitate, de felul: se dau declaratii pe propria raspundere pentru a se obtine autorizatia de functionare (si urmeaza fraze nesfarsite despre spaga si coruptie); clubul nu era in evidenta ISU (sunat telefonul imediat la un ofiter de la ISU care sa zica acesta imediat la telefon, de ce functiona clubul daca nu avea autorizatie de la pompieri); s-a efectuat de catre inspectorii de la primarie un ultim control in urma cu 10 zile si era totul in regula in afara de existenta unui personal calificat care servea cornuri si cartofi prajiti pentru care au fost amendati contraventional, etc.

Nu am cunostinta de existenta unor emisiuni la tv in care sa fie invitati profesionisti adevarati pe fiecare domeniu (nu „obisnuitii de serviciu”) si sa se abordeze saptamanal/ trimestrial/ anual aspecte legate de siguranta cetateanului pentru a se evita producerea unor tragedii ca cea in discutie. Nu trebuie asteptate astfel de tragedii pentru a se face la nesfarsit emisiuni plangacioase, incarcate de emotie.

Ma revolta abordare politicianista a tragediei de catre unii actori politici care in afara de „Jos guvernul” nu stiu sa ceara si nu vad parul din ochiul lor (faceau parte din guvernul care a modificat legislatia de acordare a certificatelor de inregistrare a firmelor la Registrul comertului, introducand declaratiile pe propria raspundere). Securitatea, sanatatea, siguranta cetateanului trebuie sa fie in prim-planul programului de guvernare al tuturor partidelor.

Ma intriga faptul ca responsabilii guvernamentali nu ies in fata sa comunice ce masuri imedicate s-au luat: ce comisii de cercetare numite in cadrul institutiilor statului lucreaza deja pe teren, cine sunt persoanele nominalizate sa dea informatii corecte asupra actiunilor intreprinse, de ce ajutoare (externe chiar) este nevoie si daca s-a solicitat sprijinul sau nu, cum s-au organizat activitatile imediate pentru asigurarea derularii rapide a cercetarilor pentru ca opinia publica sa fie informata corect si zvonurile sa fie blocate, iar cei responsabili de producerea tragediei sa raspunda penal, dar si civil, etc.

Doar activitatea legata de interventia prompta si de salvarea celor care mai pot fi salvati in spitalele capitalei a fost prezentata coerent, ceea ce inseamna ca in acest sector s-au tras imvataminte in urma altor tragedii produse, ca acest sector este incadrat cu profesionisti adevarati. Din declaratiile sigure, la obiect, ale responsabililor acestor sectoare de activitate reiese competenta si profesionalismul, ca omul potrivit este la locul potrivit.

Am spus-o intotdeauna: avem legislatie suficienta, buna, perfectibila, dar din pacate nu se aplica. Avem profesionisti adevarati in toate institutiile statului, dar care, din pacate, au fost marginalizati/ indepartati din functii de raspundere si inlocuiti cu clienti politici. Urmarea ? Activitatea de prevenire este formala (inspectorii nu stiu ce sa verifice, nu stiu ce sa ceara angajatorilor, nu vad in teren aspectele care nu respecta legea). Se dau amenzi contraventionale la firmele adversarilor politici, pe aspecte minore, iar firmele agreate nu sunt controlate. Angajatorii apeleaza la cunostinte/ relatii/ spaga pentru functionarii statului, doar asa reusind sa-i indeparteze de firmele lor.

Ma bucura mobilizarea tineretului, de solidaritate cu famiile victimelor, de protest pentru tragedia petrecuta, dar din pacate ineficienta in privinta inlaturarii pilelor/ neprofesionistilor din institutiile statului si reinscaunarea celor care au cu adevarat ceva de spus. Din pacate sunt doar proteste tardive.

Este nevoie de calm, de masuri urgente si eficiente. Comisiile de cercetare trebuie lasate sa-si faca treaba (intr-un interval de timp rezonabil, nu pana la prescrierea faptelor), dar fara menajamente sau afilieri politice, cu legea in mana, care sa fie aplicata la fel pentru toti.

O cercetare corecta trebuie sa vizeze toate domeniile de activitate implicate si sa fie avute in vedere aspectele legate de: proiectarea locatiei existente in forma finala, inainte de producerea evenimentului (cooptare Inspectorat de stat in ctii.), expertiza tehnica a locului evenimentului de catre INSEMEX Petrosani, cum a fost respectata legislatia privind securitatea la incendiu (ISU-PSI), securitatea, sanatatea si angajarea in munca (Inspectia muncii), asigurarea sanatatii si securitatii participantilor la evenimentele organizate in club (Ministerul sanatatii), inregistrarea activitatii la Registrul comertului, obtinerea de catre angajatori a avizelor si autorizatiilor necesare inceperii functionarii clubului, realizarea controalelor preventive de catre institutiile autorizate ale statului (ITM Bucuresti, ISU Bucuresti, DSP Bucuresti, Agentia teritoriala de mediu Bucuresti, Primaria de sector/ Primaria Municipiului Bucuresti, Politia locala, de sector, prefectura Bucuresti, ANAF de sector, etc.), modul de colaborare intre Registrul comertului (la infiintarea firmelor) si institutiile statului pentru luarea in evidenta, expertize criminalistice (IML).

Toate aceste aspecte trebuie sa fie avute in vedere de catre procurori pentru a se putea pronunta asupra responsabilitatilor. Instantele trebuie sa se pronunte urgent si opinia publica sa fie informata cat mai repede posibil. Vinovatii sa raspunda in fata legii.

In urma analizarii tuturor rapoartelor si expertizelor in guvern trebuie stabilite masuri concrete pentru ca astfel de evenimente sa nu se mai repete (modificari si completari de legislatie, informare si instruire populatie, controale preventive cu tematica prestabiliata, etc.).

Nu vreau sa mai am ocazia sa scriu astfel de articole.