Archive for Mai 2008

Porumbelul calator

Mai 30, 2008

Vorbele zboara, motiv pentru care politicienii nostrii le arunca permanent, in vant. Scrisul ramane, motiv pentru care politicienii nostrii evita a-l exersa, olograf, utilizand doar „fituici” (sa fie asta un obicei mai vechi, din timpul cand erau elevi sau studenti ?) scrise de altii, mai isteti, din staful propriu.  Uneori li se mai incurca socotelile, presa sta la panda si reda pe sticla zicalele lor. Telespectatorii „vigilenti” le colectioneaza si mai intocmesc cate o ierarhie a neroziilor care ies pe gura alesilor nostrii, spre spaima defaimatorului de serviciu al blogherilor – Marius Tuca show.

Astazi sectiunea: I-a scapat porumbelul din gura si pe urma i s-a mai si gainatat pe cap. 

Locul I – Mircea Geoana. Intr-o conferinta de presa, la intrebarea unui ziarist, ce parere are daca mai exista securisti sau nu in structurile institutiilor statului si in serviciile secrete, domnia sa raspunde senin, citez: „nici nu mai stim cati suntem”. 

Gura pacatosului adevar graieste. Alo, nenii de la organismul care se ocupa cu depistarea fostilor securisti, mai sunteti pe statul de plata al nostru, al cetatenilor acestei tari sau ati trecut la adversar (fostele sau actualele structuri secu !) ?

Locul II – Traian Basescu (n-am ce-i face, mai pica si pe locul 2). Inghesuit intr-un spatiu limitat (fara baia de multime care il fericeste ori de cate ori se avanta in ea) de la Realiatatea Tv (curios, ca doar este o televiziune inca prietena), la „mana” mai multor intrebareti politici denumiti analisti, mitraliat cu rafale prelungi despre ce vrea de fapt sa faca din tara aceasta, ca sa scape eroic (dandu-se mare ca de obicei, cum ca domnia sa este un justitiar), scapa porumbelul, citez: „au fost politicieni care au venit la mine acasa pentru interventii in justitie”.  

Sa se fi amagit domnul presedinte cu aceeasi proasta prevedere constitutionala (UE nu zici iarasi nimic, nu te intereseaza ?), care zice ca presedintele cat e chirias la Cotroceni nu raspunde penal de nimic, chiar daca este vinovat ? Nu zic, alo DNA, ca astia sunt vadit, oamenii domnului presedinte. Dar tu, parchetule general, nu ai auzit de autosesizare, pentru cazuri penale (ca doar zisele domnului presedinte seamana a autodenunt penal) ? Faceti dosarul si il panditi pe domnul presedinte cand se muta la casa domniei sale din Mihaileanu (ca asa se intampla prin tari civilizate, vezi pe la francezi).

Cine sa fi fost (daca au fost sau este vorba de o noua mistificare, de data asta insa socotelile fiind gresite) prietenii presedintelui, ca doar astia vin neinvitati acasa la tine (si uneori parchetul) ? Greu de crezut ca a fost Vadim, Iliescu, Nastase, Mitrea, Voiculescu. Atunci cine ? Cine sunt prietenii declarati ai domnului presedinte ? Ghici ghicitoarea mea.

Locul III – un politician insignifiant, aflat in campanie electorala (pacat, nu i-am retinut numele) pentru ocuparea unui post de consilier judetean. Incercand sa se laude cu ce va face el pentru judet si cetatenii acestuia, zice, citez: „unii dintre noi avem atata timp liber incat ne plictisim, altii ii invidiem pe rentieri pentru timpul lor liber”.  Omul voia sa indemne probabil cetatenii la responsabilitate civica, se trezise la sedinta de raport comunist si-i venise randul sa ia cuvantul si nu stia cum sa se mai gudure pe langa secretarul de partid, cu ce viziune are el, vezi doamne, proaspatul primit in randurile membrilor PCR. Curat murdar, coane candidat. Cu astfel de idei crezi ca te vor alege concetatenii ? Sau poate tocmai asa ceva doresc ei. Mai stii !?

Mentiune speciala – Mircea Dinescu. Aflat la o discutie plictisitoare, de sambata dupa amiaza, cu Tanase (cel care te intrerupe si nu te lasa sa mergi cu ideea pana la capat), la Realitatea TV, despre politica in general si despre nimic in special, la un moment dat, ca sa faca emisiunea mai „vizibila”, mai populara, poetul nostru se trezeste cu pixul pe hartie si arunca maxima, citez: „mancam cacat, dar nu cu polonicul, cu lingurita”.

Asa sa fie ? Probabil ca este adevarat, daca un formator de opinie, inca de la marea transformare din decembrie 1989 (revolutie totusi, a poporului nemultumit, nu altceva) se pronunta fara echivoc.  Sa-l iertam, il ia valul de multe ori. Oricum ramane un poet recunoscut al neamului romanesc.

Anunțuri

La lustruit de medalii

Mai 30, 2008

Pentru echipa fantastica cu care vreau sa particip la Euro 2008 am mai recrutat niste forbalisti, celebrii de aceasta data sau cu speranta ca vor fi intr-un viitor apropiat.

Portar de perspectiva (doar posibil candidat, in viitor, la post): Silviu Lung jr.

Atacanti de bataie (spaima celorlalte echipe participante la marele eveniment): Mutu, Surdu.

I-am tinut in rezerva nedeclarata, ca sa-i lansez numai daca s-ar ivi la o adica, ceva probleme, in timpul competitiei. Am fost nevoit sa-i declar, ca am auzit ca s-a terminat perioada de anuntare la forul european si riscam sa nu mai pot aduce noutati.

Iata si echipamentul individual de protectie.

Echipament de joc: tricou rosu, chiloti portocalii, jambiere albastre, bocanci verzi (culori regasite si in actuala campania electorala).  

Echipament de prezentare (pantaloni scurti si maieu cu umeri larg decoltati, pentru a face vizibile tatuajele): culoare roz cu picatele multicolore (culori apolitice). Adidasi violeti. Ochelari negrii, cu lentile mari, in forma de stea. Sepcuta (ca doar nu o sa-i bata soarele in cap) alba, ca sa le arate curatenia  interioara.

Uitasem de drapel.

Flamura castigatoare (care va flutura in vantul furios, al premierii): fond alb-azuriu (in degrade) si nori diafani cu pozele (bust color) ale tuturor participantilor la echipa fantastica.

Portdrapel (desi nu este jucator sau oficial al echipei): M.M Stoica. L-am investit pentru „curajul” sau de a lovi cu pumnul un suporter nemultumit ca jucatorii mimeaza fotbalul.

Suporterii echipei nu puteau lipsi.

Sustinatori fanatici: sotiile, prietenele, amantele jucatorilor si animatoare de ocazie, din toata Europa.

Cum valoarea echipei mele a crescut simtitor si sperantele la titlu se apropie de certitudine, este necesar ca si premierea sa fie pe masura.

Premiul national (inmanat de presedinte, in persoana): meritul sportiv clasa I pentru echipa cu cele mai frumoase nume. Pozele de grup, facute cu ocazia premierii se vor afisa in piete, balciuri si la intrarea in arenele mobile de circ.

Domnule presedinte Basescu ati lustruit medaliile ?  Nu de altceva dar impartirea de decoratii fara noima, la liber, tuturor celor care s-au remarcat intr-un fel sau altul, din varii domenii (sportiv, cultural, religios, militar, dizidenti si nu numai) este ocupatia sa de capatai in ultima perioada de timp, atunci cand face mici pauze electorale sau pentru lansarea acelorasi acuze (deja plictisitoare si de nimeni bagate in seama, ramase doar ca subiecte de harjoana politica, prin presa), la adresa adversarilor politici (orice ocazie este valorificata imediat – vezi cazul inaugurarii centrului olimpic de la Izvorani, cand il dorea pe Tariceanu in poarta, ca sa-i toarne niste goluri, ha, ha, ha….).

Vreau si eu la Euro 2008

Mai 26, 2008

Se apropie campionatul european de fotbal.

Antrenorii sunt in viteza, cauta solutii pentru posturile deficitare, din cauza unor accidentari de ultima ora, „citesc” adversarii, fac liste de materiale pentru antrenament, se consulta cu nutritionistii asupra meniului, se uita chioras la medicii care zic ca sunt ceva probleme medicale cu sportivii, cauta sa le induca elevilor lor microbul de invingator.

Federalii fac liste cu clientii lor pe care sa-i invite in avionul ce-i va duce in Austria si Elvetia.

Mitica de la liga se da bine cu Jiji Becali, ca sa-l invite in avionul sau personal.

Impresarii romani se consulta cu verii lor din strainatate, pentru a mai pune ceva afaceri la cale, de vanzare – cumparare de jucatori.

Arbitrii romani, nefiind prezenti la Euro, isi fac socoteli inutile: ce sume de bani ar fi putut castiga, daca ar fi fost acolo. Intrebarea lor de capatai: am fi avut si musterii pentru un aranjament, ceva acolo ? 

DNA -ul sta cu ochii in patru, doar doar o prinde vreun „aranjament”, pe viu, ca pana acuma doar a dat cu piatra in balta si au sarit ceva ziaristi sa o scoata. Cand sa apuce piatra, aceasta s-a dovedit a fi de sare, dizolvandu-se in apa.

Mi-am facut o echipa fantastica, cu nume mari de fotbalisti din echipele actuale ale campionatului si de „legende fotbalistice”, din vremuri nu prea indepartate. Unicul criteriu de „selectie” a fost numele si prenumele protagonistilor.

Portar – George Curca. Rezerva de portar – Tarnacop. 

Fundasi – Pupaza, Sapunaru, Epaminonda Nicu, Curtuius. Rezerve: Gaita, Prepelita, Pupaza.

Mijlocasi – Balauru, Matase, Ochirosii, Cojoc. Rezerve: Schiopu, Banica.

Inaintasi – Vrajitoarea, Lungu. Rezerve: Lemnaru, Gojgaru.

Antrenor – Victor Piturca.

Maseur – Blandul Benn.

Impresar – Sica Puscoci.

Sponsor – Jiji Becali.

Valoarea in coco a echipei – inestimabila.

Obiectivul echipei – clasarea pe locul 17.

Recompense promise: oi nenumarate, camile cu 2 cocoase, abonament gratuit la reviste pentru adulti, intrare libera la concertul lui Adi Minune in duet cu Romica Puceanu, 3 tatuaje gratuite pe cele mai intime parti ale corpului, liber la scuipat arbitrii si injurat suporterii adversarilor, pe timp de 90 de minute plus 5 minute de prelungiri. 

Interzis schimbul de tricouri cu adversarii, din lipsa echipamentului de rezerva. Ca sa nu bata la ochi se pot schimba totusi tricouri, dar cu coechipierii, urmand ca la vestiare sa se faca rocada.

Clone

Mai 25, 2008

Nu am mai combatut de mult pe aceasta tema. M-am aliniat si eu oarecum, fara a fi interesat in mod special, la „evenimentele politice” ale sezonului. Indiferenta nu este una din calitatile mele (dar oare chiar am si calitati ?).

Politica, drept hoby, nu o pot aborda, nefiind interesat de accederea la ciolan si prin urmare lipsind de pe listele oricarui partid politic. Fac parte, cred eu, din marea masa a apoliticilor, din aceasta tara. O fi bine, o fi rau ?

O intrebare se impune ? Se poate construi o democratie, fara clasa politica ? Se pare ca nu. Prin urmare mai avem cale lunga pana la a construi o democratie adevarata si mai multi ani pana a o consolida. Si cand te gandesti cati l-au injurat pe Brucan, cand in 1990, acorda un termen de gratie de 20 ani, pentru ca Romania sa ajunga o tara democratica. Unde esti tu Petre Roman, primul indignat de profetie ? Mai esti pe scena politica ? Vad ca apari uneori prin emisiuni despre si cu pensionari. Acestia mai pot fi aburiti ? Cred ca te cam inseli.

Astazi: Ierarhia Comici politici – sectiunea clone. 

-Marele premiu, cu felicitari: Traian Basescu. Iata ca si in ierarhia mea, presedintele nostru este tot cel mai sus situat. Nici macar nu am fost „influentat telefonic” in vreun fel, de catre „ajutoarele – clone de serviciu” ale sefului statului (nu le mai citez, fiind cunoscute de catre toata lumea, desi in ultima vreme se remarca, cu insistenta, dezinformatorul de serviciu -Ionita, profu de la Universitate). Inutil mediatizat drept conducatorul iubit al poporului, presedintele este de fapt o clona cu aproximativ aceleasi „calitati deviationste” (iubirea nemasurata pentru putere, dorul neinfrant pentru logoreea politica, grija de a fi mereu in centrul atentiei, in „baia” de multime, impunerea „supravegherii cu mijloace specifice” a actorilor principali, din lumea balacarelilor politice) cu ale lui Ceasca.

„Regia” actuala a alesului nostru devine tot mai asemanatoare cu cea practicata de Ceasca in trecutul destul de recent, care eu unul am sperat ca a apus pentru totdeauna.

Din plictiv TV, Traienele nu uita: e musai sa asistam la circ, dom’le ?!

Daca tot ii place baia de multime, oare remarca T.B lipsa de bucurie din privirea oamenilor, care merg pe strada, care sunt buluciti de catre oamenii de ordine, sa-l intampine ? Nu am semnale, ca da.

Fatarnicia fara frontiere, de la catafalc, cu „ocazia” inhumarii patriarhului, cu „ocazia” comemorarii unor fosti dizidenti politici, chiar si cu „ocazia” inhumarii festiviste a militarilor inutil trimisi in teatre de razboi si morti in lupta altora (ca sa apere ce ?) si urarile prezidentiale de genul „sarbatoarea Pascala sa ne daruiasca lumina intelegerii si bucuria sperantei”, m-au obligat sa-l pozitionez fara contracandidat serios, in fruntea ierarhiei.

-Locul 1: Emil Boc. Este clona nereusita (ratata) a sefului sau spiritual, marele nostru strateg Bazeus, presedintele Traian. Precum papagalul care se remarca prin repetarea la nesfarsit a vorbelor putine, invatate pe fuga, de la dresor, micutul politician se „remarca” prin insistenta cu care refuza sa aiba vreo idee personala. 

Ochii sai de vultur timid se misca panoramic in lumea de ei inventata si sustinuta doar de catre clientii lor politici. Pentru el se pare ca se verifica ideea ca puterea este cel mai puternic afrodisiac.

Locul 2: Gigi Becali. Nu putea lipsi din top, Becalus, fiind mediatizat asiduu de presa, contracost, dar si pentru insistenta „dezinteresata” de a poza in marele credincios. Investeste in biserici, da bani de pomana celor sarmani, ajuta pe cei nevoiasi. Chiar daca face, dupa parerea mea, un deserviciu credinciosilor adevarati, este acceptat ca atare de catre biserica, tocmai pentru banii care ii da, fara a cere nimic in schimb (cel putin teoretic, prin vorbe). A fost un raspuns la intrebarea pusa de catre mine, unui preot.

Este o clona aproape perfecta, a uneia din mioarele sale, din turma mostenita de la tatal sau, baciul cel viteaz si istet, care inainte de 1989, la marea incrancenare, avea depusi in America 1 milion de coco (de acolo i se trage averea, dupa spusele sale).

Locul 3: Corneliu Vadim Tudor. Cam scos de pe ecrane de actuala guvernare, cu ziarele sale, care se aduna de pe la chioscuri, drept maculatura, in pierdere vizibila de adepti, parasit de unii dintre cei mai vasnici sustinatori, pozeaza si el, mai mereu, in marele credincios, interesat numai de popor si de binele acestuia.

In ultima perioada de timp este tot mai frecvent clona mascarici. Daca scoti din discurs ura, ce spune nu este chiar aiurea, in totalitate. Insa viersul dauneaza grav sanatatii sale mintale.

Mare pacat, sa ai talent de poet, de istoric si sa-l irosesti pe teme etnice.

Mentiune: Adrian Paunescu. Scuipat in public, de multimea care se ingramadea la manifestatia din decembrie 1989, nu a pregetat sa revina pe scena politica, in prim plan, sa-si strige in gura mare „nedreptatea” la care a fost condamnat de Ceasca, ca si cum nu el era cel care ii ridica osanale, ii inchina poezii megalomanice elenei -sotie si mama iubitoare. Cuvintele inventate, adresate pe versuri fostilor dictatori, depasesc orice imaginatie a omului normal. Si totusi, cum este posibil sa ai si nenumarate volume de versuri, scrise cu un real talent ? Ce l-a facut sa practice si pupincurismul desucheat ? Greu de raspuns.

Omul ca atare este clona fictiva a poetului talentat din adancul inimii sale.

Clonita: Elena Udrea. Oare de ce prima clona a fost o oaie ?  Sa fi avut si savantul care a clonat oaia, convorbiri secrete si „relatii” mai ciudate, cu personaje fantoma, care bantuie prin castelele medievale ? Posibil.

Prin licee circula porecle de toate felurile, care mai de care mai fanteziste sau poate ca Nu. Elevele mai nepopulare, care se comporta mai mereu fufistic, desi sunt prea bine imbracate si „dotate” cu celular bengos si bijuuri multe sunt poreclite de catre colegi – Elena Udrea. Oare de ce ? Sa se remarce acestea prin lipsa de bun simt estetic ? Este posibil orice.

Sa o catalogam drept o clona inchipuita a divelor consacrate.

Politistul in actiune

Mai 24, 2008

Un banc vechi, ramas totusi actual, intreba: ce creste mereu si totusi nu se vede ? Raspunsul trist: nivelul de trai in Romania.

Adaptat la titlu te poti intreba: ce nu vezi azi pe soselele/ trotuarele patriei, in zile normale (adica fara politicieni/ guvernanti anuntati ca fac o vizita in oras, cu te miri ce scopuri propagandistice, fara vreo delegatie de la UE care vine sa vada la prefectura cum mai se cheltuie fondurile europene, ca doar nu s-or duce direct la petrecere, fara vreo manifestatie sindicala sau gay, etc.) ? Raspunsul la fel de trist: politisti in uniforma, care sa-si faca treaba pentru care sunt platiti din buzunarul nostru, al cetatenilor.

Mai vezi uneori figuri specifice, in costume negre cu cravata si ochelari de soare, care „supravegheaza” anumite zone din oras (nu va speriati, vine primul ministru sau seful statului intr-o vizita propagandistica, „neanuntata”).

Vezi destul de des si politisti in uniforma purtand sacose, chipiul in mana sau mape/ serviete sub brat. Sunt politisti chemati la raport de seful cel mare de la judet.

Ieri surpriza, vad un politist de la circulatie, in exercitiul functiunii. Mergand pe trotuar, ca orice om civilizat, vad intr-o intersectie (cu multe probleme, din cauza taximetristilor care nu respecta regulile de coirculatie) politistul de la circulatie, care ii luase carnetul unui sofer, din alt judet, care stationa pe marginea unei zone cu circulatie de decongestionare (obligatoriu/ liber la dreapta), pentru cazul cand este rosu, la stop. Soferul avea avariile pornite (nu avea insa avarie la masina, isi astepta sotia care lua niste bani de la bancomatul de pe trotuar). Cat putea dura stationarea ? Cateva minute si oricum masinile ce doreau sa faca la dreapta aveau loc pe langa masina stationata.

Hilar este ca in timp ce politistul „trata” cu soferul, el insusi blocase circulatia la dreapta si mai multi taximetristi intorceau unul dupa altul, in intersectie (este adevarat ca pe la spatele politistului de la circulatie, dar fara a se sinchisi de prezenta acestuia). Dupa stop, masina politistului era parcata tot pe o portiune din banda de decongestionare a circulatiei.

Aceasta este tara in care traim. Cum putem accepta tacit vaicarelile sefilor politiei ca nu au destui oameni, ca politistii sunt prost platiti (pai ce sa mai zica pensionarii, profesorii, lucratorii necalificati, lucratorii din agricultura sau din silvicultura, etc.) ? Cum sa nu te dezguste situatia, cand vezi politisti iesind in strada ca sa ceara drepturi sindicale ?

Balciul electoral continua

Mai 21, 2008

Desi mi-am propus sa nu mai scriu despre electoralele de anul acesta, nu pot sa tac.

Latraturile megafoanelor electorale te scoala din somn dimineata, te „sperie” in mers pe strada, te asurzesc cand stai pe o banca in parc, la umbra, sa respiri aer curat.

Dihonia continua dintre politicieni, ipocrizia lor cand se lauda cu programele „magnifice” pe care le au, nerusinarea cu care sustin ca au facut si au dres, in mandatul lor care tocmai sta sa se incheie si ardoarea cu care doresc un nou mandat, ca sa ne mai pacaleasca inca o data, poate naste monstrii electorali.

Oricat ai vrea sa fii nepasator, nu poti, atmosfera creata permanent de zgomot si palme inutil batute de aplaudacii de serviciu, iti creaza disconfort.

Batranii activisti se regrupeaza, lupii tineri (cam putini totusi) se zbat sa apuce si ei ciolanul, toti fara exceptie crezandu-ne niste idioti incurabili, pe noi alegatorii. Ideile lor politice, de cele mai multe ori populiste si de prea multe ori pasuniste, nu prea mai au cautare la alegatori.

Oare batranii sefi de haita, harsiti in aranjamente politice nu-si dau seama ca cetateanul este deja satul de mumii politice si doreste altceva ? Uninominalul ne-a adus in prim plan aceleasi figuri politice, aceeasi traseisti si afaceristi, aceeasi profitori.

Aseara pe la ora 20, bate la usa cineva (ca si cand soneria ar fi un obiect de muzeu). Deschid. O juna imi intinde un ziar frumos colorat si un program electoral. Erau raportul anual al primarului si programul sau electoral, impreuna cu pozele propusilor partidului pentru consiliul municipal. Idei noi putine, multe realizari cu iz de profit individual catre sustinatorii de partid si mult bla… bla…bla.

La intrebarea mea adresata junei, cine o plateste – primaria sau primarul, raspunsul vine zambind nevinovat -firma la care sunt angajata.

Cetatenii oare isi dau seama ca ziarul distribuit in tot orasul, cu raportul primarului, este tiparit pe banii lor ? Firma distribuitoare a raportului nu este platita tot din banii cetateanului ? In monitorul oficial nu am vazut nicio statistica cu plati din buzunarul propriu al candidatilor electorali.

Nu este oare prea mult sa auzim balacarelile lor politice, pe banii nostrii ?

Nu sunt un fan al politicii, nu urmaresc emisiuni pe aceasta tema. Si ce daca ? La ce imi ajuta ?

Un sceptic m-ar putea intreba: ce, vrei sa schimbi tu lumea ? Singur nu as putea, dar noi toti am putea incerca macar. Cum ? Fiecare in stilul lui. Este cam putin, dar totusi este ceva decat sa stai indiferent.

Parerea lui neica Nimeni

Mai 15, 2008

In plimbare prin blogurile pe care le citesc, ajung si la o trimitere catre un articol – Jurnal de Romania, publicat in Jurnalul National din 09.05.2008, sub semnatura unuia care se doreste ziarist de succes, comentator de finete, a toate stiutor in ale politicii, care se autoamageste ca este unicul moderator de serviciu, la evenimente importante (cel putin considerate ca atare, de catre el insusi). Nu exemplific „evenimentele”, nefiind vreun admirator al emisiunilor sale si nici macar oarecum interesat. In ultima vreme a cam rarit-o, probabil responsabilii postului si-au dat seama de ineficienta educativa a aparitiei sale pe sticla.

Pentru cine nu a ghicit, semnatarul articolului cu pricina este Marius Tuca.

In ingustimea sa verbala si intelectuala, sustinuta insa de bani multi, facuti in urma unor emisiuni tv de factura intelectuala indoielnica, cu aplecare catre telespectatorul de rand, consumator de balacareli politice (in special), trezindu-se la capul podului si folosind cuvinte jignitoare (cel putin), isi permite sa gratuleze blogherii drept frustati, neintelesi, mici servitori ai globalizarii, aratari, rame, onanisti, victime ale sistemului, fara inspiratie si fara talent, incompetenti cu suflet mic si ego-ul mare, meschini, etc.

Expresiile folosite imi reamintesc (fara placere, este adevarat) de un alt consecvent utilizator de cuvinte de maidan, de mahalagisme si etichetari la adresa diferitelor categorii de cetateni ai acestei tari, desi functia ar trebui sa-l faca sa considere pe toti cetatenii acestei tari – romani si atat.

Ca sa ma lamuresc ca a vrut sa zica in articol, am deschis DEX -ul. Concluzia: nu ma regasesc printre sublinierile „marelui om de presa”.

Ce l-o fi impins sa scrie articolul ? Comanda politica ? Poate, daca s-ar fi referit numai la blogherii – politicieni, care il critica pe El Fenomeno – presedintele nostru. Indignare populara ? Poate, daca s-ar fi referit doar la cei care injura (stilizat)/ boicoteaza orice manifestare culturala, economica, politica. Ranchiuna, vis a vis de succesul unor blogheri ? Poate,  daca ar fi avut ce reprosa, direct, celor din fruntea miscarii blogherit-ului la noi.

Sa fie alte interese ascunse sau doar parerea unuia care sper ca nici macar nu conteaza pentru practicieni.

Il obliga cineva sa navigheze pe bloguri ? I-a cerut cineva parerea despre blogheri in general sau a simtit nevoia sa se produca intr-un domeniu in care oricum nu ar face fata, daca ne luam dupa parerile care le impartaseste.

Uite asa se face singura, presa, de cacao. Sa-l citim pe marele literat (oare cate clase o avea) si „operele” sale ? Sa-l incurajam in lupta sa cu necunoscutul ? Mai bine nu-l bagam in seama si ne vedem in continuare de ale noastre.

Hai pa …………..! „marite” ziarist/ literat/ cunoscator in toate, precum Mafalda. Nu-mi voi aminti de tine, nu te voi citi, nu te voi urmari pe sticla. De ce ? Ar fi pierdere de timp. Am priceput tot ce ai avea de spus. Micimile nu trebuie deranjate, incurajate sau sa li se faca publicitate. Pentru mine, faci parte dintre micimile tagmei ziaristilor si atat.

Politica la mahala

Mai 13, 2008

Desi m-am obisnuit sa descopar in cutia postala tot felul de pliante de reclama, oferte de servicii si alte asemenea „hartii”, de cate ori primesc plicuri, carti postale, calendare, pliante, etc. electorale, mi se zburleste parul pe maini, ochii mi se micsoreaza si rotitele desi unse din timp incep sa patineze.

Ieri, un astfel de mijloc de mahala, de a face politica, a depasit orice limita. Descopar un plic pe numele sotiei, primit prin Infopost -servicii de francare, cu pret de 1 leu (oare cine o fi platit ?). Nu deschid de regula plicuri care nu-mi sunt adresate, dar vazand scrisul de mana, usor intortocheat, cu adresa veche (de pe vremea fostilor primari taranisti) si fara nimic mentionat la expeditor, devin curios sa vad ce nazbatii mai pot scrie unii.

Semnatarul (olograf) al scrisorii pe 2 pagini, scrise la calculator si listate la imprimanta, era o colega de serviciu a sotiei, intre timp ajunsa prin manevre politice, fara niciun fel de fundament profesional (ba, chiar din contra) intr-un post ministeriabil, foarte sus situat si la fel de sus in ierarhia de partid a organizatiei nationale a femeilor liberale.

Scrisoarea se vrea a fi una sentimentala, cu referiri la mame, copii, viitorul lor luminos, oferte de locuinte si servicii bune, pentru tineri, vezi doamne ca toate acestea fiind oferite numai de catre candidatul liberal la primaria municipiului nostru.

Calitatile care il recomanda pe tanarul candidat (de altfel acelasi cu cel care a oferit neinvitat fiind, niste tinichele de martisoare de 8 Martie, la petrecerea organizata de firma unde lucreaza sotia, asa cum m-am zburlit si la timpul respectiv), in viziunea politica a colegei sotiei ar fi: tineretea, carisma, abilitatile de comunicare, diplomatia, cunoasterea unor limbi straine, participarea (de altfel politica) in diferite consilii de administratie ale unor firme inca de stat, din judet. 

Nu zic despre aceste calitati ca nu sunt necesare unui primar, dar important dupa parerea mea este programul sau politic, in folosul cetateanului, pe care acesta il propune, modalitatile concrete de abordare pentru realizarea programului (cum face rost de bani, la ce taxe renunta sau ce altele inventeaza, cum va proceda daca nu va reusi ce si-a propus – nu dupa 4 ani de mandat, ci periodic, etc.).

Pentru a fi un tipic model de campanie politica de mahala, scrisorii nu-i lipseste decat limbajul colorat, dambovitean, specific marlanesc, al politicienilor nostri.

Nefiind in relatii decat de buna ziua, cu colega sa, ma intreb de unde cunostea semnatara misivei adresa de domiciliu a sotiei. Probabil este implicat si cineva din administratia firmei unde lucreaza sotia, care are acces la documente de personal. Respectiva o fi aflat de legea protectiei informatiilor de interes personal ? Se pare ca nu.

Dupa parerea mea nu se poate face un altfel de politica, fara a renunta la „practici” de acest gen. Imi repubga sa gasesc in cutia de posta mesaje electorale de orice fel. Poza candidatilor (facuta de altfel pe bani grei) este totusi un mijloc de razvratire, daca „adaugi” cu pixul sau cu carioca „completari” care ti se par potrivite. Macar asa sa incerci sa te eliberezi de stresul politic continuu la care suntem supusi.

Clipul electoral

Mai 9, 2008

Cand se poate si altfel decat ne-am obisnuit in ultimii ani, parca iti trebuie ceva timp sa te dezmeticesti. Nu conteaza. Cand un conational de-al tau iese din tipare, tu omul de rand parca recapeti din energia pierduta si te indarjesti in lupta cu sistemul.

La inceput firav, apoi in forta, pe micul ecran a aparut clipul electoral „Alege-ti stapanii cu grija”. Zguduitor, realist peste masura, in acelasi timp trist. Zguduitor pentru mesajul transmis: fereste-te de mai rau, adu-ti aminte de ce ai patimit si nu-i uita pe cei care te-au umilit. Realist pentru ca este atat de posibil sa ajungem sub o noua dictatura, daca nu deschidem ochii cand trebuie (adica acum la alegeri). Trist pentru ca la 18 ani de la marea cotitura (revolutia maselor de cetateni nemultumiti si nu altceva) este nevoie de un astfel de mesaj, care sa te oblige sa deschizi ochii.

Corbii (sa fie politicienii nu ?) care defileaza prin cadru, pe toata derularea clipului, mi-au adus aminte de un film vizionat recent, facut dupa clasicul „Pasarile”. In film corbii ajung sa atace oamenii pasnici dintr-un orasel, dupa ce au fost infectati cu boala „vacii nebune”, deoarece mancasera din hoituri de animale bolnave.

Comparand corbii cu politicienii nostrii verosi, lipsiti de scrupule, care se lupta la ciolan, nu ne ramane decat sa fim atacati de catre acestia ? Fereasca Dumnezeu !

Politicieni de toate felurile, fiti atenti, vi se pregateste ceva. Este timpul sa munciti in slujba cetateanului, daca doriti puterea. Lasati mai la coada interesele voastre personale, meschine.

Am urmarit cu ceva seri in urma, un interviu in direct, la un jurnal de stiri pe Antena 3, luat autorului clipului, artdirector la Antena 1 (din pacate nu i-am retinut numele). Amintea si de alte clip-uri de aceeasi factura. Eram curios sa le vizionez.

Girofarul politicii romanesti

Mai 6, 2008

Ce legatura este intre politica si girofar ? Pai este campanie electorala si toata lumea isi da cu parerea. Girofarul este un antemergator. Il are in dotare: politia, procuratura, salvarea, presedintia, pompierii, politicienii, gabaritul depasit. Fiecare cu semnificatia sa.

Ma opresc la girofarul politic. Presedintele nostru cand a declarat ca va fi un presedinte jucator s-a referit (presupun) la influentarea politica, la administarea tarii, la relationarea pe picior de egalitate cu tari din UE si din lume. Sa ma fi inselat ? Nu am prea multe lucru favorabile de mentionat.

In cei 4 ani de mandat domnul presedinte s-a lansat intr-o serie de atacuri la politicieni, la guvern, la justitie, la sindicate, la sanatate, la educatie, etc., la aproape tot ce misca in tara asta. Si in miscarea bisericeasca s-a bagat, este adevarat ca mai timid, dar oricum timpul nu este trecut.

Pentru ca titlul se refera de fapt la domnul presedinte, trebuie sa recunosc ca nu ma numar printre admiratorii domniei sale.

Mi-am propus sa mentionez cateva, din ultimile „gafe” (desi multe dintre acestea, pot fi categorisite drept limbaj suburban, care nu-i face cinste unui sef de stat) ale domniei sale, unele dupa parerea mea cu iz penal sau cel putin civil:

Inceputul campaniei electorale, ii face impresia unui blat politic intre diferite partide (nu uita totusi sa sublinieze – ca in liga lui Mitica). Probabil ar prefera ca politicienii sa sara unul la gatul celuilalt.

Curtea Constitutionala este o pavaza de nadejde pentru infractori parlamentari. Daca nu ar avea imunitate in fata justitiei, ar mai indrazni astfel de afirmatii ? Dar de fapt de ce nu s-ar pune procesele pe rol si dupa ce va inceta „onoarea de presedinte” sa sufere eventual si rigorile legii ? Cam cati ani de temnita ar avea de facut ? Sau poate are dreptate si atunci dovedindu-se spusele domniei sale, cei vinovati ar ispasi ? 

Iliescu este un specialist in lovituri de stat. Fara a-l iubi pe domnul Iliescu, ma intreb ce s-ar fi intamplat in anii ’90, cu mineriade, cu lupte de strada intre romani de etnii diferite, cu lupte fara menajamente, pe fata, intre partidele politice, daca domnul Basescu ar fi fost presedinte.

Astfel de declaratii politice, in campanie electorala, cand presedintele trebuie sa fie echidistant, observator, garant al constitutiei, mai mult ca in alte situatii, fac bine vietii politice ? Dupa parerea mea NU. Te intrebi ce rost mai are sa participi la alegeri, sa-ti dai votul, daca primul om al tarii gandeste astfel.

Nici raspunsurile celor vizati de declaratiile presedintelui, nu sunt mai ortodoxe. Dar de ce ar fi ? Ce rost ar mai avea bunul simt ? Si totusi, raspunsurile la adresa presedintelui, de genul celor de mai jos, nu-i onoreaza pe cei care le spun si unele din acestea au si ele iz penal sau macar civil:

Presedintele aplica proceduri bolsevice, comuniste. Trist ca in anul 2008 mai pomenim de bolsevism pentru a eticheta o politica care s-a dovedit falimentara.

Presedintele penal Traian Mihaileanu.  Daca s-ar fi instrumentat si judecat dosarul flota, dosarul casa din Mihaileanu, ar mai fi fost de actualitate ? Sigur nu. Atunci este necesara imunitatea pentru parlamentari si pentru presedinte ? Poate nu. Amintesc ca bravul Goian a fost suspendat imediat, de catre comisia de disciplina, 2 etape, pentru declaratii sportive pe care nu le-a putut dovedi. Si ce daca au fost si alte interese ? La noi se practica.

Presedintele este cea mai toxica persoana politica.  Cerintele minime de securitate si sanatate pentru expunerea lucratorilor la mediul chimic, toxic, nu mentioneaza politicianul drept substanta toxica. Poate ar fi trebuit ? Cine sesizeaza UE ?

Presedintele utilizeaza un limbaj marinaresc, dar de neam prost. Sa fie adevarat ? Dar ce vina au marinarii (cei putini care au mai ramas dupa „maritarea Flotei”) ? Daca in vocabularul propriu al marinarilor expresiile de genul celor utilizate de domnul presedinte sunt obligatorii ?

Presedintele face declaratii politice care frizeaza nesimtirea. Sa fie adevarat sau este destul de mult spus ?

Basescu are obsesii maladive. Asa o fi, dar sa-i prevezi un viitor ca al defunctului Ceausescu mi se pare totusi prea deplasat. Poate comparatia cu Ceausescu il face mandru pe domnul presedinte ? Sper sa ma insel. Ar avea prea multe inca de „realizat” si anul de mandat care i-a mai ramas nu i-ar ajunge.

Presedintele este prizonierul mediilor nocive pe care le frecventeaza. Care sunt aceste medii ? Cine le-a dovedit si le-a condamnat ? Sa le stim si noi cetatenii de rand.

Basescu face apologia expresiilor sale utilizate la limita vulgarului. Am auzit de apologia fricii, a groazei, a terorii. Sa se compare cu lipsa de bun simt ? Greu de crezut.

Domnul presedinte dovedeste ca arma sa principala nu este cunoasterea, faptele, ci vorbele. O declaratie cat de cat politica, sobra, dar total ineficienta in cazul unui „limbaj” de campanie electorala, care se practica la noi.

Betia puterii te face cocos, maimuta si la final porc.  Falnic, elegant, dur. Asa sa fie ?

Nu pot incheia fara a aminti si unele „alintari” de presa si din partea adversarilor sai politici, la adresa domnului presedinte Basescu:

-campionul insultelor adresate ziaristilor, torpilatul de serviciu al presei, smecherie de birt,

-dresorul de papagali politici, nodul gordian al anticipatelor, cainele de paza al democratiei, facatorul de poduri politice,

-terorist sau justitiar, teroristul nr.1, spaima soselelor, cutremur politic neintrerupt,

-Zeus, Mesia, Arhanghelul, Basputin, voievodul, sultanel, carmaciul, marele inchizitor, razboinicul (elogii aduse conducatorului iubit),

-buldogul, leul junglei, rechin (tot un fel de elogii),

-procurorul Traian si magistratul Base,

-seful de sala al lui Putin.

Suntem in campanie electorala. Si ce daca ? Avem speranta pentru un trai mai bun al cetateanului ? Avem figuri noi care se „lupta” sa puie mana pe ciolan ? Se dezbat programe realiste ? Nu mi se pare sau daca nu ma uit decat in treacat la „dezbateri” nu stiu si pierd tocmai ce este mai important ?

Indemn: sa ne casam sentimentele politice (pentru cei care eventual le au; eu nu am) si sa alegem (dar daca uit iarasi sa ma duc la vot ? ) ce este cu adevarat util cetateanului (dar el, cetateanul, stie ce ii este util ? ). Sa eliminam impostorii, ipocritii, gargaragii, si fariseii politici.

Avem date suficiente ? Eu zic ca Da.

Si daca la final de lupta politica reauzim tot eternul batjocoritor: Ha, ha, ha…..sa traiti bine ?!