Archive for Aprilie 2008

Necesitate sau perspicacitate

Aprilie 29, 2008

Zilnic afli noi metode utilizate in lume, de catre marile companii, pentru a-si pastra angajatii. 

La altii concurenta este acerba. Oferta angajatorilor este diversa, profunda si consistenta.

La noi majoritatea angajatorilor au o oferta subtire, la limita codului muncii (nu ma refer aici la filialele multinationalelor sau la sistemul financiar – bancar, nici chiar la functionarii publici sau sistemul judecatoresc, armata, interne, etc.). In majoritatea firmelor din constructii, industria textile, industria lemnului, in agricultura, etc. se practica salariul minim pe economie si in plus minimum de sporuri si oarece facilitati prevazute de lege.

Munca la negru este in floare. Toti se vaita de lipsa fortei de munca calificate si supercalificate, dar nu fac nimic pentru a califica sau perfectiona lucratorii existenti. 

Subterfugiile la plata muncii prestate sunt diverse si in continua schimbare si diversificare. Este vina statului ? Sigur. Sistemul de taxe si impozite practicat la noi este principala cauza a tuturor relelor care se prolifereaza in economie. Si angajatorii au o oarece vina, nici angajatii care accepta, nu sunt complet nevinovati (detalii cu alta ocazie).

Ca sa revin la titlu. Unele firme s-au hotarat sa face economii, cu riscul de a-si pierde din angajatii de top.

Deutsche Bank a hotarat sa nu mai deconteze vizitele la bordel si abonamentele la filme porno, ale angajatilor. Nu am date despre modul cum au reactionat angajatii. Or fi declansat un protest spontan sau au iesit in strada sa protesteze, strigand/ afisand lozinci erotice ? Or fi amenintat ca intrerup lucrul pe perioada nedeterminata ? Or fi facut greva japoneza ? Agentiile de presa au si la ei hibe, anunta de multe ori numai senzationalul, fara a detalia. Cred ca nici macar nu au dezbatut la televiziune, cu zeci de invitati, „profesionisti/ analisti” in domeniu. Ce sa-i faci, au si ei lipsuri.

Anunțuri

Urare

Aprilie 27, 2008

Urare pentru toti crestinii, toti romanii cinstiti, vesnic nemultumiti de modul cum traiesc, optimisti pana la durere, mereu increzatori in puterile lor, vasnici luptatori cu sistemul ticalosit.

Cristos a inviat, Paste fericit, sanatate, fericire, noroc in viata si traditionalul La multi ani !

Toti o apa si-un pamant

Aprilie 25, 2008

Pomenile electorale au ajuns aproape de apogeu.

Partidele si candidatii lor desemnati cu pompa si artificii si presa mai mult sau mai putin elogiatoare se intrec in prezentari de noi forme „sofisticate” de atragere de voturi, in nenumarate asigurari fara acoperire ca o vom duce mai bine, in promisiuni de cresteri de salarii si pensii. Scopul este cunoscut. Nu conteaza in niciun fel de unde se platesc toate aceste „pomeni”, desi in final tot din taxe si impozite.

Eu unul cand vad imagini cu pungi electorale, cu sigla partidului si sloganul sau de cacao, „pline” cu resturi nevandute, de prin magazinele patronate de cei care vor sa fie alesi mi se face lehamite fata de orice forma de politica si ma apuca o scarba infinita fata de cei care practica astfel de pomeni electorale. 

Bogatia partidului si a candidatului este prezentata in pungi (toate cu sigla si slogan): unii dau o jumatate de miel, altii dau ulei, zahar si orez, altii dau salam, sunca si ridicii, rosii.

Guvernul anuleaza intai tichetele cadou si apoi cu pompa si vadit dispret reaproba tichetele pentru bugetari. Aici intervin mari discriminari. Tichetele se dau prin primarii (diferit valoric, dupa bugetul fiecareia), valabile in anumite magazine agreate de primar, ca doar si aici sunt politicieni interesati sa castige.

Fata de cei nevoiasi, care sunt impinsi de soarta si de sistem, sa se calce pe picioare, sa se bata pentru aceste pachete, am o mare tristete. 

De fapt este vorba de umilinta electorala indreptata impotriva cetateanului. Deliberat, oamenii sunt tinuti de catre politicieni in saracie, pentru ca sa fie posibile astfel de imagini televizate cu nevoiasi ingramadindu-se la pachete.

Ma intreb daca nu cumva sunt sarcini de partid, pentru cumpararea de voturi, daca aceste „actiuni” nu fac parte din strategia partidelor politice.

Cui foloseste tactica multimilor intaratate ? Probabil ca puterea este cel mai puternic afrodisiac, pentru suita de domni, eterni candidati politici, mai ales atunci cand vad multimea impingandu-se, tavalindu-se pe jos, calcandu-se in picioare, injurandu-se, plangand de furie ca nu apuca.

Sa fie vorba de o forma politica mai elevata, de a se face ca le pasa politicienilor, ca gandesc intens la binele cetateanului ? Probabil, doar in viziune lor. Oricum cetateanului de rand nu-i pasa de politica, de politicieni, de cine este la comanda ciolanului.

Pe vremuri se impartea bautura in ziua votului, erau tocmiti mardeiasi care pandeau pe cei care „servisera pomana”, ca sa „vada” cu cine au votat. Sa ne asteptam in curand si la adevarate „lupte de strada” in ziua votului ? Mi se pare posibil.

Am auzit ca se pedepseste de lege acest gen de propaganda electorala. Nu cred, prea se practica pe scara larga si oricum nu am vazut pe nimeni nici macar incriminat, dar condamnat.

Suntem departe de democratie. O fi asa ceva doar pentru ei, pentru politicieni. Majoritatea cetatenilor nu stiu ce este democratia, cu adevarat. Uneori ma intreb daca le pasa.

Ce mai ramane de spus ? Sa traiti bine….Ha, ha, ha.

Banc

Aprilie 24, 2008

Cine mai fluiera dupa o blonda, trecuta de 50 de ani ?

Kukta (oala de presiune).

Propunere de „colaborare”

Aprilie 24, 2008

Cand am deschis calculatorul de dimineata, acum vreo 3 zile, am gasit pe e.mail o propunere de „colaborare”, de la un individ, pe care nu-l cunosc.

Suna cam asa: am inteles ca tu (adica eu) prestezi servicii privind ssm. Iti trimit eu de lucru (adica el), tu muncesti (adica eu) si-mi platesti mie (adica eu, lui) un comision. Nu a precizat cuantumul comisionului.

M-am intrebat: ce l-o fi determinat sa-mi faca propunerea ? Ce date are el despre mine, ca sa stie daca am sau nu de lucru ? De unde are adresa mea de e.mail (nu era spam) ? De ce nu cunoaste ca am firma inregistrata legal si ca nu fac mismasuri?

Adunand raspunsurile posibile, am ajuns la concluzia ca nu poate fi decat cineva din sistemul inspectiei specializate a statului. Sistemul se practica, mie unul imi repugna profund, ma scarbeste si ma mahneste in acelasi timp, deoarece strica imaginea muncii curate, profesioniste. Pacat, dar sunt destui care practica astfel de lucruri. Profitand de pozitia de inspector al statului, astfel de indivizi primesc comisioane mari, de pe urma trudei unor inconstienti, care accepta sa „dea”. Cine nu crede, sa acceseze declaratiile de avere, postate pe site-urile oricarei inspectii specializate a statului.

Profitorilor daca le citesti declaratiile anuale de avere, constati discrepante majore intre salariul de bugetar si „cumparaturile” facute (masini, apartamente, terenuri, vile in constructie, etc.). Ca peste tot, nimeni nu are interes sa faca ordine.

I-am solicitat individului mai multe date despre el si despre „firma” pe care o reprezinta. Nu am primit raspuns pana in prezent. Inca sper sa „muste”.

Tot zilele trecute, un alt specimen, isi facea reclama (dadea adresa lui de e.mail) pe site-ul de prezentare al firmei mele. L-am „busculat” prin e.mail si l-am contrat pe site-ul de reclama al firmei mele. Mi-a fost rusine mie, de ce a incercat el. O fi priceput ceva ? Nu cred.

Sunt doua aspecte care pe mine ma irita, ma scarbeste si ma indarjeste, in acelasi timp, impotriva celor care incearca sa profite de pe urma altora. De ce exista astfel de indivizi ? Stiu treaba cu uscaturile, dar nu sunt de acord sa nu le curatam atunci cand avem ocazia. Eu unul nu scap niciodata ocaziile de „curatenie” care mi se ofera. Ce nu inteleg, este de ce nu procedeaza toti la fel.

Sa facem front comun si sa eliminam „uscaturile” dintre noi, fiecare in domeniul sau de activitate/ influenta. Poate astfel reusim sa schimbam ceva in tara aceasta.

Rautati

Aprilie 16, 2008

Ma uit si ce vad nu-mi place, ma emotioneaza si uneori ma agaseaza, ma ingrijoreaza si in acelasi timp ma face sa ma simt bine.

Este dureros pentru mine sa vad acum imagini actuale cu vedete/ staruri care in trecut ma faceau fericit prin prestatiile lor de exceptie, care incalzeau si mai mult atmosfera prieteneasca in care te aflai, care promovau frumosul si tineretea zvapaiata, fara griji.

Mama natura se pare ca se razbuna crunt pe cei care incearca sa o pacaleasca. Toti imbatranim, toti ne schimbam cu trecerea anilor. Intrebarea este: cum sa facem sa imbatranim frumos, decent ? Excesele se razbuna mai devreme sau mai tarziu pe cei care le-au practicat.

Fara a face vreun clasament al epavelor, iata cateva exemple de fosti idoli ai tineretului de pretutindeni, ajunsi astazi sa arate groaznic:

Michael Jackson. Se pare ca cel mai mare deranj al sau a constat in culoarea pielii. Apeland la zeci de operatii estetice, si-a decolorat pielea. Culoarea mai alba nu a facut minuni cu viata sa ulterioara. De ce nu a ramas negru, asa cum s-a nascut ? Traiul in spatii protejate/ izolate de restul lumii, contra infectiilor, nu i-au ajutat prea mult, astazi ii cade fata, deci virusii si-au facut datoria. Pacat de creatia sa muzicala de exceptie. Putini il mai asculta astazi.

Dolly Partonn. Cele peste 60 de operatii estetice pentru marirea sanilor, ajunsi astazi imensi, ca doua caldari, o fac sa amane concerte, motivand ca nu este usor sa porti aceste baloane. De, ce sa-i faci, la peste 60 de ani e mai greu sa mergi, dar sa te mai si apleci si cand ai sani normali, de la natura. Pacat de vocea sa. Mai sunt inca multi nostalgici.

Brigitte Bardot. Frumusetea sa a ramas doar in poze si pe pelicula. Viata tumultoasa, excesele de tot felul au lasat urme adanci. Cand preocuparea ta majora este aducerea tuturor cainilor vagabonzi la standarde europene nu mai conteaza cum arati ? Nu ai timp sa te aranjezi decent la cosmetician, nu sa te intinereasca, doar sa te faca sa arati bine, pentru varsta ta. Nu ai bani ? Oare de ce ? Pacat, pentru ca multe pelicule meritau a mai fi vizionate si de cei care le-au vazut acum 40 de ani. 

Fara a fi vreun tinerel, dimineata cand ma uit in oglinda, inca imi surade ce vad.

Mimand fotbalul

Aprilie 13, 2008

Sportul atat de indragit la romani are milioane de adepti, milioane de suporteri adevarati, zeci de huligani, sute de conducatori de cluburi, federatie si liga profesionista, zeci de „patroni”, o multime de papagali comentatori si scriitori despre fotbal. Ca peste tot, exceptiile intaresc regula.

Nu are rost sa facem comparatii cu fotbalul jucat in Anglia, Spania, Italia si chiar Germania. Acolo sunt cluburi puternice, echipe cu profesionisti adevarati, investitori puternici, conducatori care nu se manjesc cu declaratii de cacao, comentatori si redactori cu priza la public, care nu repeta ca papagalul „vorbele de duh” ale unor corifei fotbalistici, iar la final trag concluzii care nu au nicio legatura cu ce a spus intervievatul. Profesionismul celor implicati in fotbal transpira prin toti porii.

La noi avem parte de barfe, smenuri, susanele. Nu se vorbeste decat de arbitrii corupti, fotbalisti hoti, conducatori care umbla cu aranjamente, antrenori care „trag” cu adversarul. Apar peste tot imagini cu sacose de bani care se plimba prin portbagaje, poze cu amici de pahar care „aranjeaza” ceva, imagini cu fotbalisti care jura ca nu fac blaturi.

Decalaratiile din fotbalul nostru, preluate imediat de presa, depasesc limitele celui mai scazut bun simt. Adversarii sunt toti hoti, corupti, aranjori, trisori, etc. , numai declarantul este cinstit, demn si bine intentionat.

Rezultatul acestei balacareli fotbalistice continui ? Lipsa rezultatelor pe plan international, campionat intern submediocru, in campionatul intern „joaca” fotbalisti romani si straini de mana a 2-a si „antreneaza” multi profesionisti indoielnici, sume fantasmagorice se platesc pe transferul „talentelor” inchipuite, care nu dau randament nici macar in campionatul intern. Adevaratii fotbalisti apar tot mai rar, meciurile cu adevarat spectaculoase sunt tot mai rare, „suporteri” fanatici care se bat cu bate, lanturi, pietre, brichete, maruntis, umplu tot mai des imaginile televizoarelor. Profesionisti adevarati, fotbalisti, antrenori si conducatori sunt pasari rare, ii numeri pe degetele de la o mana.

Castigurile din fotbal sunt enorme, iar impozitele platite sunt minime. Alo DNA, mai sunteti cu noi ? „Investitorii” rar se preocupa de infrastructura, de copii, juniori si tineret. Milogeala la stat pentru bani de investitii mi se pare de prost gust, atunci cand acesti samsari se bat cu pumnul in piept, cat de puternici sunt ei.

Putem face ceva ? Sa incepem cu telecomanda, sa renuntam la prezenta noastra pe stadion la meciurile indoielnice, sa nu mai cersim semnatura olografa a unor profitori sau simulanti care distrug fotbalul romanesc, sa nu mai cumparam fituicile care papagaliceste insereaza declaratii infantile, sa nu mai prezentam masinile, fitele, frizurile si toalele „fotbalistilor”, sa-i izolam pe „fanatici” si sa-i scoatem din stadion, sa nu mai acceptam ca din taxele si impozitele locale (platite de catre noi) sa se sponsorizeze echipe de fotbal. 

Este nevoie de o revolutie in fotbal. Exemple avem, Anglia, unde in anii ’80, situatia o luase razna, mai rau ca la noi. Sa nu ajungem acolo.

Avem legi si regulamente ? Da. Avem cine sa le aplice ? Da. Se aplica ? Nu. !1??

 

Forta de munca

Aprilie 11, 2008

Subiectul a inceput sa preocupe de ceva timp pe maimarii nostrii conducatori – vasnici politicieni, care 3 ani din patru fac glagoria alegerilor si un an se vaita ca nu sunt ajutati de institutiile statului (ca si cum nu tot ei le-ar fi creat si „populat” cu rude, prieteni si amici politici) sa-si realizeze magnificile proiecte (care proiecte ?). Nu cred ca de dragul omului simplu a inceput agitatia, ci pur si simplu din cauza diminuarii profitului in firmele pe care le patroneaza alesii nostrii, din lipsa fortei de munca calificate si de ce nu, a disparitiei cu desavarsire a meseriasilor adevarati. 

Iata o statistica publica – 10,3 milioane total forta de munca activa, la nivelul tarii, din care: 5,1 milioane salariati; 1,8 milioane care isi duc traiul din ce obtin in gospodaria proprie; 1, 3 milioane care nu au niciun venit (oare cum se descurca in viziune celor care au facut statistica ? daca sunt someri, de ce nu se regasesc in „inventarul” somerilor ?).

Raman cca. 2,1 milioane de cetateni apti de munca care nu se regasesc in satatistici. Ce reprezinta ei ? Bogatasi care nu au nevoie de venituri/ castiguri oneste ? Tigani (sau rromi) care nu au obisnuinta muncii cinstite (fara a ma referi aici, la exceptiile din cadrul acestei etnii, de altfel remarcabile) ? Cersetori neinventariati de care ne lovim la tot pasul ? Comunitati intregi de infirmi, izolati de societate la margini de tara, care apar aleatoriu in randul lumii civilizate (exemplu un slabanog tragand un carut cu un infirm asezat pe el, care canta ragusit melodii bisericesti) ?

Ministrul muncii se lauda ca sunt 8 milioane de asistati sociali (asa reiese din statistica „pomenilor”, care inventariaza de fapt cum statul ia de la noi toti, prin taxe si impozite si da la niste amarati). Trist, dar adevarat. Sumbru. Necinstit. Pagubos pentru cei care muncesc cinstit.

Ministrul de finante viseaza noi taxe si impozite, pe care le mascheaza din ce in ce mai inabil. Explicatiile pe care le da sunt hilare, nici copii de clasa a 10 – cea nu le mai cred. Analistii economico-financiari pro taxe sunt vedetele actualei guvernari. Ceilalti, analistii contra sunt pe statul de plata al opozitiei.

Vin alegerile. Partidele se intrec in promisiuni si „programe”. Oare cine ii mai crede ?

Forta de munca adusa legal, din afara, este scumpa, chiar daca vine din tari precum China, India, Pakistan, Sudan, Irak. Samsarii de muncitori straini infloresc, veniturile lor se inmultesc in progresie geometrica. Patronii locali „apeleaza” la acesti samsari si „platesc” la negru munca acestor amarati. Inspectoratele teritoriale de munca nu vad, nu aud, nu-i intereseaza.

Realitatea este cruda. Forta de munca calificata lipseste din Romania. Dar de ce ? Cine poarta vina ? Guvernarile de toate orientarile politice s-au intrecut in reorganizari de intreprinderi, in inchideri de fabrici/ mine/ ias-uri, in privatizari considerate de succes, care astazi ne ies pe nas, noua cetatenilor simpli ai acestei tari.

Exista politici sociale, economice coerente (pact national, cum ii place presedintelui nostru sa le numeasca) ? Exista o strategie nationala, pentru readucerea acasa a muncitorilor plecati pe alte meleaguri ? Nu ma refer aici la „plimbarile” ministeriabililor prin Italia si Spania, ca sa-i momeasca pe cei plecati, cu promisiuni mincinoase ? Exista un pact national pentru cresterea reala a nivelului de trai al cetatenilor (nu ma refer aici la „amaratele” carti albe/ negre/ verzi, etc. care se plimba prin randul credulilor) ?

Vorbim de strategii. Ne aburim singuri. Coerenta lipseste cu desavarsire, in aproape toate directiile economice si sociale. Legislatia muncii si legislatia sociala sunt depasite, de multe ori chiar in contradictie cu legislatia europeana, chiar daca ministrii nostrii sustin contrariul.

Un singur lucru este clar – ciolaniada continua, se intensifica si ajunge pe noi culmi de progres. Dar pana cand ? Grevele se inmultesc, semn ca lucratorii nu se mai multumesc cu putin, spre spaima „investitorilor” care au venit in tara stiind ca la noi forta de munca este ieftina si bine pregatita profesional. Era odata bine pregatita profesional.

Putem face ceva ? Eu cred ca trebuie plecat de la un invatamant performant, o munca cinstita, o plata corecta, o pensie decenta. Se poate ? Vom vedea.

Parada limuzinei

Aprilie 2, 2008

In goana sa continua dupa voturi pentru partidul sau „prezidential” (cel putin asa are impresia, desi eu banui ca se va pacali groaznic la urmatoarele alegeri) si popularitate (cam in cadere libera) pentru el insusi, presedintele recurge la metode populiste, ieftine, de duzina, precum este plimbarea cu limuzina personala la cumparaturi, pe malul marii, in wekend, prin diverse statiuni turistice – pe la casele de protocol ale statului.

Ma intreb cine mai crede (poate ceva iubitori inveterati de telenovele ieftine) ca presedintele isi cumpara singur de mancare si ia masa numai in familie ? Cine este atat de credul incat sa inghita figura cu condusul masinii personale de la Bucuresti la Constanta, respectiv spre Harghita ? Oricum nu de grija banilor cetatenilor, dispune domnia sa unui angajat (sau mai multor angajati) pe banii contribuabilului sa duca masina acolo unde are de gand sa se dea mare sofer si sa accepte baia de multime.

Tupeul presedintelui de a se simti lezat cand un reporter il intreaba cu ce treburi este prin moll, depaseste orice imaginatie. Ce urmeaza stie toata lumea si nu vreau sa ma repet (mi-am dat cu parerea la timpul sau despre „evenimentul marlanesc” la care a fost presedintele – protagonist, cu referire la o juna reporterita).

Zilele trecute, in inconstienta sa, presedintele a busit o masina in fata primariei capitalei, masina care la randu-i a plesnit o masina a SRI (care cica era in misiune pentru summit). Din declaratia sa, a reiesit ca presedintele a avut o reverie a vremurilor cand conducea primaria si l-a luat apa (!?), avand un moment de neatentie. Simplist. Zicea ca a luat o amenda de 1 milion si 3 puncte de penalizare. Pai numai cine nu conduce masina si nu a avut nicio „discutie” cu politia poate crede ca se scapa fara suspendarea carnetului de sofer, pe cel putin o luna.

Sustinea domnul presedinte ca nu a consumat alcool, dar nu ne-a aratat documentul (dovada, cum zicea cineva de trista amintire). Oare de ce nu l-a decorat imediat pe politaiul care a avut curajul sa-l amendeze ? Tot populism ieftin era, dar se incadra macar in „jocul” cu poporul, al alesului nostru.

Eu as fi curios sa stiu cine a reparat masinile (2 de stat si una particulara) ? La ce service s-au facut reparatiile ? Care a fost costul total reparatiilor si cine le-a platit ?

Ma intreb ce s-ar fi intamplat daca presedintele s-ar fi accidentat grav, daca s-ar fi inregistrat si niste victime ? Cum am fi aparut noi romanii, in fata participantilor la summit ? S-ar fi amanat summit-ul ? Presedintele senatului era el pregatit sa-l inlocuiasca pe presedinte ? Urmasii victimelor ar fi cerut despagubiri morale si materiale presedintelui ? In acest caz, imunitatea presedintelui ar fi contat ? S-ar fi dus presedintele si ar fi varsat lacrimi de crocodil, la inmormantarea victimelor ? Ce discurs funebru ar fi tinut domnia sa ? Pe cine ar fi aruncat cu noroi ?

Un presedinte responsabil ar trebui sa-si puna aceste intrebari, nu doar sa iasa in fata presei si in inconfundabilul sau stil zeflemitor si hatru (radea, dar nu era totusi rasul sau), sa spuna ca a avut (nu ca a produs) un accident de circulatie minor, desi pozele de la fata locului arata niste busituri serioase. Dar apropo, de ce era singur in masina (sau poate nu era) ? SPP-istii de serviciu unde erau, ca doar de aia ii platim noi toti ?

Despre accidentul de circulatie din acceasi zi, a lui Mircea Geoana presa nici nu a mai apucat sa scrie decat asa, in zeflemea. Eveniment minor probabil, in comparatie cu celalalt.