Toti o apa si-un pamant

Pomenile electorale au ajuns aproape de apogeu.

Partidele si candidatii lor desemnati cu pompa si artificii si presa mai mult sau mai putin elogiatoare se intrec in prezentari de noi forme „sofisticate” de atragere de voturi, in nenumarate asigurari fara acoperire ca o vom duce mai bine, in promisiuni de cresteri de salarii si pensii. Scopul este cunoscut. Nu conteaza in niciun fel de unde se platesc toate aceste „pomeni”, desi in final tot din taxe si impozite.

Eu unul cand vad imagini cu pungi electorale, cu sigla partidului si sloganul sau de cacao, „pline” cu resturi nevandute, de prin magazinele patronate de cei care vor sa fie alesi mi se face lehamite fata de orice forma de politica si ma apuca o scarba infinita fata de cei care practica astfel de pomeni electorale. 

Bogatia partidului si a candidatului este prezentata in pungi (toate cu sigla si slogan): unii dau o jumatate de miel, altii dau ulei, zahar si orez, altii dau salam, sunca si ridicii, rosii.

Guvernul anuleaza intai tichetele cadou si apoi cu pompa si vadit dispret reaproba tichetele pentru bugetari. Aici intervin mari discriminari. Tichetele se dau prin primarii (diferit valoric, dupa bugetul fiecareia), valabile in anumite magazine agreate de primar, ca doar si aici sunt politicieni interesati sa castige.

Fata de cei nevoiasi, care sunt impinsi de soarta si de sistem, sa se calce pe picioare, sa se bata pentru aceste pachete, am o mare tristete. 

De fapt este vorba de umilinta electorala indreptata impotriva cetateanului. Deliberat, oamenii sunt tinuti de catre politicieni in saracie, pentru ca sa fie posibile astfel de imagini televizate cu nevoiasi ingramadindu-se la pachete.

Ma intreb daca nu cumva sunt sarcini de partid, pentru cumpararea de voturi, daca aceste „actiuni” nu fac parte din strategia partidelor politice.

Cui foloseste tactica multimilor intaratate ? Probabil ca puterea este cel mai puternic afrodisiac, pentru suita de domni, eterni candidati politici, mai ales atunci cand vad multimea impingandu-se, tavalindu-se pe jos, calcandu-se in picioare, injurandu-se, plangand de furie ca nu apuca.

Sa fie vorba de o forma politica mai elevata, de a se face ca le pasa politicienilor, ca gandesc intens la binele cetateanului ? Probabil, doar in viziune lor. Oricum cetateanului de rand nu-i pasa de politica, de politicieni, de cine este la comanda ciolanului.

Pe vremuri se impartea bautura in ziua votului, erau tocmiti mardeiasi care pandeau pe cei care „servisera pomana”, ca sa „vada” cu cine au votat. Sa ne asteptam in curand si la adevarate „lupte de strada” in ziua votului ? Mi se pare posibil.

Am auzit ca se pedepseste de lege acest gen de propaganda electorala. Nu cred, prea se practica pe scara larga si oricum nu am vazut pe nimeni nici macar incriminat, dar condamnat.

Suntem departe de democratie. O fi asa ceva doar pentru ei, pentru politicieni. Majoritatea cetatenilor nu stiu ce este democratia, cu adevarat. Uneori ma intreb daca le pasa.

Ce mai ramane de spus ? Sa traiti bine….Ha, ha, ha.