Accidentele de munca

In ultima vreme s-au inmultit accidentele de munca (explozie intr-un combinat chimic, suruparea unui mal pe un santier de constructii, intoxicare cu gaze toxice intr-un camin de utilitati, suruparea unui tavan intr-o mina, prabusirea unei macarale, etc.), toate soldate cu victime (multi morti si raniti grav). Asemenea evenimente sunt destul de frecvente de cand economia a inceput sa miste (cca. 2 ani de zile).

Raportul inspectiei muncii pe anul 2006, arata o situatie nu prea roza, chiar daca se incearca o cosmetizare, facand comparatie cu anii precedenti, cand se inregistrau mai multe victime. Statistica este indoielnica, atata timp cat nu se regasesc in scripte cca. 2 milioane de lucratori la negru (mult prea timide, depistarile de muncitori la negru, realizate de inspectoratele teritoriale de munca), de unde si concluzia, ca in realiatate nu se raporteaza toate evenimentele produse si deci nici nu se contabilizeaza.  

Dupa fiecare eveniment produs, ministrul muncii declara de la fata locului, convins, ca evenimentul s-a produs datorita nerespectarii normelor de protectia muncii. Asa o fi. Ca sa ne convinga si pe noi, cetatenii care nu credem orice, ar trebui ca inspectia muncii sa faca publice rezultatele cercetarilor (cauzele evenimentelor produse, infractiunile/ contraventiile comise de cei vinovati la legea securitatii si sanatatii in munca nr.319/ 2006, actionarea in justitie si condamnarea celor vinovati/daunele materiale platite de cei vinovati urmasilor victimelor accidentelor de munca). Asa se procedeaza in tarile civilizate, in acest sens sunt concepute directivele obligatorii ale organismelor abilitate ale UE. La noi, dupa valva creata de presa la aflarea evenimentului produs, se asterne negura.

Domnul ministru este destul de proaspat in functie, nu pare rau intentionat, dar sigur sfatuitorii de taina ai dumnealui nu ii pun la dispozitie toate informatiile necesare.

Dupa parerea mea, in prezent, in tara se accentueaza o criza grava de imagine a economiei tarii, implicit a inspectiei muncii, datorata accidentelor de munca produse. Care ar fi cauzele cestei crize ?

–Incompetenta conducerii inspectiei muncii (institutie a statului nereformata, perimata, care se conduce tot dupa legi vechi, nescrise, dar paguboase), de prea mult timp in functie, cu rezultate cel putin indoielnice, incapabila sa gestioneze activitatea de profil, dupa cerintele actuale ale UE.

–Lipsa de profesionalism si cunostinte tehnice solide a majoritatii inspectorilor de securitate si sanatate din cadrul inspectoratelor teritoriale de munca (prea multi ajunsi aici pe motive politice sau de nepotism). Acestia se conduc dupa inscrisuri venite de sus, fara a incerca macar sa adapteze ceva la conditiile specifice ale firmei pe care o controleaza. Nu conteaza decat procesul verbal de control intocmit (desigur, dupa inscrisul venit, de la centru) si numarul de sanctiuni aplicate. Amenzile aplicate se raporteaza ca victorii proprii (vezi site-ul ministerului muncii), insignifiante valoric, in raport cu situatia reala din firmele private in special. Inspectorii solicita verbal (aproape niciodata in scris) angajatorilor (acelora cu care nu „se inteleg”) documente multiple, pe care nu le citesc cu atentie, neinteresandu-i decat daca in acestea scrie mot a mot cum prevede inscrisul venit de la centrul sau vreun articol de lege, care de multe ori nu este dezvoltat printr-un act normativ de aplicare. Mult prea rar, inspectorii de munca fac si prevenire eficienta.

–Blocarea de catre inspectorii de munca a accesului angajatorilor la firmele si persoanele fizice autorizate legal sa presteze servicii in domeniul securitatii si sanatatii in munca, daca nu sunt „colaboratori” la acestea/ nu primesc atentii din munca acestora. La sediul inspectoratelor de munca nu este afisata o lista cu firmele si persoanele fizice abilitate sa presteze servicii autorizate in conditiile legii. De altfel, inspectorii prefera sa „lucreze” cu cei care nu detin autorizarile legale, boicotandu-i pe ceilalti, prin reclama inversa, defaimatoare. Oare de ce ?

–Lipsa de instruire a lucratorilor, din vina angajatorilor in goana dupa profit mare si rapid, cuplata cu indiferenta sefilor vis a vis de lege (nu o cunosc, nu vor sa o aplice, stiu ca la o adica se „inteleg” cu cei veniti in inspectie) sub obladuirea inspectorilor de munca lipsiti de profesionalism.

–Justitia neorganizata pe domeniul dreptului muncii, fara tribunale specializate, fara avocati si judecatori specializati in dreptul muncii si al securitatii si sanatatii in munca. In cazul rarelor procese ajunse in justitie, avand ca obiect un accident de munca, nu se apeleaza decat intamplator si atunci cu mare intarziere de la producerea evenimentului, la experti tehnici si specialisti in domeniul relatiilor de munca, respectiv al protectiei muncii. Nici procurorii nu apeleaza prea des la acestia. In cadrul activitatii de mediere, domeniul acesta a fost omis total.  

–Lucratorul neinstruit, teribilist, prost sfatuit, prea putin controlat de catre sefi.

Toate aceste aspecte ar trebui sa stea in atentia ministrului, a conducerii inspectiei muncii. Sunt aspecte care nu trebuie sa lipsesca din tematica corpului de control al ministerului.

Sunt aspecte greu de crezut ca nu se cunosc de catre conducerea ministerului, ca nu exista sesizari scrise. Actiunile concrete lipsesc la varf, se pierd in neant la nivelul inspectoratelor teritoriale de munca si nu se cunosc la nivelul angajatorilor, care astfel nu pot fi treziti din letargia indiferentei. Ne va trage de urechi cumva UE ? Nu sunt inca semnale clare.

Impozitarea. Surse neexploatate

Ca cetatean al acestei tari imi platesc la timp impozitele si taxele catre stat.

Politicienii de ieri si de azi, foarte probabil si cei de maine combat, analistii de profesie dezbat, moderatorii si reporterii se fac ca stiu despre ce este vorba, pe la televiziuni si prin presa scrisa, cautand surse noi de finantare la buget. Toti se vaita ca nu prea mai exista aceste surse, isi dau cu parerea anemic despre ce s-ar mai putea impozita.

Ministrii de finante mai indraznesc sa mareasca niste impozite si asa destul de mari (tot pe spinarea fraierilor care oricum platesc), uneori chiar mai prind si noi contribuabili.

M-am gandit sa le dau si eu alesilor de la puterea de azi si de maine niste idei, sa vedem daca indraznesc sa impoziteze aceste surse noi. Iata cateva idei de noi contribuabili:

–manelisti si alti cantareti pe la nunti si botezuri, DJ -ei inchipuiti de prin cluburi, baruri, crasme de cartier, cu muzica electronica data la maxim, de te intrebi cum mai aud cate ceva (astia, ultimii or plati cumva drepturi de autor ?).

–valutisti pe care ii intalnesti inca pe terasele restaurantelor din centrul oraselor, pe la intrarea in casele de schimb valutar si la bancile comerciale, prin holurile hotelurilor de lux, in cautare permanenta de fraieri (de regula straini) care nu cunosc cursul valutar.

–tigani pe care ii intalnesti dandu-se jos din limuzine bengoase, cu geamurile larg deschise, in care manelele sunt date la maximum, prin piete, parcuri, pe terasele restaurantelor, cu mainile pline de bijuterii de dimensiuni enorme, din aur, care numara in vazul politistilor si al trecatorilor, mii de euro (mai rar dolari si franci elvetieni). Era sa uit tocmai de palatele dizgratioase pe care si le-au construit prin mai toate orasele si comunele mai rasarite ale tarii. Nu am nimic cu aceasta etnie, dar nu inteleg de ce se considera discriminati, ca ei tot nu muncesc nicaieri (Cei rari care muncesc nu se mai considera ca facand parte din etnie. Politicienii si ONG-istii lor sunt prea putini si oricum nu-i aude nimeni). Parca nu-i mai crede nici Europa.  

–cersetori, vraci, vrajitoare, care s-au inmultit precum ciupercile dupa ploaie (zicala cu ciupercile insa, nu prea se mai adevereste). Oare de ce nu baga nimeni de seama (adica autoritatile) sectorizarea la care apeleaza acestia ? Nu se baga unul peste teritoriul altuia. Oricum sunt destui creduli prin urbe. Daca as vrea sa fiu rautacios, as putea zice ca autoritatile au ceva interese obscure.

–prostituate si pestii lor, alti proxeneti. Ma intreb daca a facut cineva inventarul exact. Politia ar trebui sa stie ceva. Poate vom afla la recensamantul din 2011. Aiurea ?!

–fotbalisti care primesc un salariu la nivelul celui minim pe economie, pe statul de plata. Cand auzi sumele halucinante care se vehiculeaza prin presa, ca prime care se acorda la fiecare meci, te ia tremuratul. Oricum aceste prime sigur nu apar pe statul de plata. Finantatorii astia din fotbal, oare cum au facut rost de acesti bani, pe care cica ii doneaza fotbalistilor ? Te apuca rasu – plansu. Impresarii de fotbalisti (azi fara numar la noi)manaresc transferuri si nimeni nu poate dovedi nimic. A incercat unul Bodu sa faca ceva si l-au debarcat.

–soferi de taxi care incaseaza de cele mai multe ori sume diferite de ce scrie pe usa masinii si pe bonul fiscal (in ideea ca iti da asa ceva), baga in masina 4 persoane si incaseaza suma de pe bonul fiscal de la fiecare (rareori jumatate). Nu protestezi, ca doar te grabesti daca te-ai urcat in taxi. Nici soferii de pe cursele lungi nu trebuie uitati, ca doar sunt pe mosia lor, iti iau o suma de bani si un bilet pe distante asa de mici de te intrebi de ce te-ai mai urcat pentru atata lucru, puteai face sport, conditie fizica, consumai calorii. Iar nu protestezi, ca tot nu castigi nimic. Daca zici ca decontezi, are solutie, iti da un bilet cu suma chiar mai mare, din teancul pe care il are pe bordul masinii.

–preoti si doctori (Sa ma ierte Dumnezeu ! Toti avem candva nevoie de ei.) care nu prea dau chitante pentru sumele pe care le primesc de la cei napastuiti. 

–asazisi producatori din piete, care dimineata confisca marfa de la adevaratii tarani si ulterior o speculeaza, sub ochiul vigilent al sefului pietii si al politiei comunitare.

–restantieri (firme de stat si private) la plata impozitelor si taxelor catre stat. Fiscul in lumea civilizata este mai crud cu restantierii decat statul cu criminalii. La noi se acumuleaza datorii, cresc dobanzile, pe care oricum nu le plateste nimeni si se asteapta o amnistie fiscala, ca doar de aia cotizeaza sefii firmelor la partid. Daca s-ar recupera acesti bani din conturile angajatorilor (vezi vile, masini, excursii si concedii pe plaje din insule exotice si pe munti cu zapezi vesnice, cheltuieli cu amante) ?

–judecatori si procurori care au judecat si cercetat stramb si statul a pierdut in final procese la CEDO. De ce sa platim tot noi fraierii de contribuabili cinstiti, judecata lor stramba ?

Ma aude cineva ? Citeste cineva ? Indrazneste cineva sa ia taurul de coarne ?

Se apropie alte alegeri. Atentie pe ce punem degetul ! Sau tot nu are rost, ne amagim inca o data. Vin ai nostrii, pleaca ai nostrii.

Violenta din fotbal

Am privit cu stupoare cum un fotbalist (Ganea) a sarit la gatul unui arbitru de tuse si cum incerca sa-l doboare la pamant, pentru ca acesta si-a permis sa semnalizeze centralului cum el marele si inegalabilul fotbalist, alintatul presei si al conducatorilor de cluburi cu titluri pompoase, l-a lovit cu cotul in stomac pe un adversar. De altfel in minutul 3 trebuia eliminat pentru un atac violent asupra unui adversar. Gesturi incalificabile, de vagabond de mahala, de luptator sangeros din luptele de strada dintre bandele de cartier.

Oare asta sa fi inteles acest individ privilegiat (Ganea), din democratie, din libertatea de a se transfera unde doreste, din posibilitatea de a se imbogati de pe urma unui talent, fara a-si toci ani multi coatele pe bancile unei scoli ? Se intreaba oare, de ce el se imbogateste in cativa ani de dat cu piciorul in minge, iar un pensionar dupa 40 de ani de munca moare de foame si de boala ? Cum se simte cand il vede pe Dobrin (un mare talent ca fotbalist, dar fara  a discuta aici „racilele” lui) ajuns la 60 de ani, aproape rapus de boala, care nu are posibilitatile lui materiale pentru a-si ingriji sanatatea in strainatate ?

Individul (Ganea) este recidivist. Pentru el exista o singura masura: excluderea din sport. Gestul sau face uitate toate meciurile bune de la nationala. Nici nu mai conteaza.

Conform prevederilor din Legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/ 2006 si a Cerintelor minime de securitate si sanatate in munca pentru lucratori la locul de munca (terenul de fotbal in cazul acesta) aprobate prin HG nr. 1091/ 2006 se garanteaza de catre angajatori (in acest caz conducatorii cluburilor) conditii normale de lucru (in cazul acesta competitia fotbalistica este o activitate). Lucratorii (in cazul nostru fotbalistii) au obligatia sa actioneze in asa fel incat sa nu puna in pericol integritatea lucratorilor din imediata lor vecinatate (in cazul acesta adversarul). Pentru nerespectarea acestor prevederi, se instituie responsabilitatea patrimoniala/ civila pentru prejudiciile cauzate victimelor accidentelor de munca (in cazul acesta accidentarile din teren).

Pot fi adusi in justitie: organizatorul de competitii (federatia, liga, cluburile), finantatorii, arbitrii, atacatorul (jucatorul recidivist in special), care nu au luat toate masurile pentru a nu se intampla astfel de evenimente – accidentari (nu s-au interesat sa existe legi bune – organizatorii, nu au eliminat jucatorul agresiv -arbitrii, promit prime de joc exorbitante, care genereaza violenta pe teren, fac declaratii defaimatoare -finantatorii). In lumea civilizata astfel de procese se castiga de catre accidentati, iar agresorii platesc din buzunarul propriu sume exorbitante. Se ajunge la proces si pentru atacuri cu violenta, chiar neurmate de accidentari.

Daca nu ar fi vorba de fotbalisti si astfel de agresiuni s-ar intampla pe strada, s-ar mai incerca ulterior „iertari de culise” ? Greu de crezut.

Iubesc fotbalul, apreciez jocul barbatesc, dar nu pot fi de acord cu suporteri care se lovesc intre ei sau cu jandarmii, cu pari, lanturi, scaune si ce se mai gaseste prin preajma. Nu pot fi de acord cu agresivitatea din sport. Am facut sport, mi-am respectat intotdeauna adversarul.

Trebuie facut urgent ceva, pana nu va fi prea tarziu, pentru a oprii declaratiile de maidan, agresiunea fizica si verbala, indecenta din fotbal si comportamentul huliganic. Ca repere sa privim la jocurile internationale ale echipelor romanesti si la campionatele straine unde putinii fotbalistii romani care activeaza acolo sunt foarte des eliminati pentru deprinderi  capatate in campionatul intern. Nu am vazut conducatori de cluburi straine sa se ‘balacareasca” dupa modelul politicienilor, nu am vazut decat rareori antrenori straini care sa sara la gatul arbitrilor pentru decizii care nu le convin, atacurile violente la adversar sunt imediat pedepsite de catre arbitru cu eliminarea agresorului.

Civilizatia se naste si prin masuri dure. Arbitrii trebuie respectati, nu huliti, dar si pedepsiti cu excluderea din arbitraj, daca recidiveaza in decizii favorabile anumitor cluburi.

Mafia din fotbal (bani negri, aranjamente de culise, intre echipe, „stimularea adversarului”, impresari imbogatiti pe seama aranjamentelor banuite, dar niciodata dovedite, finantatori imbogatiti din afaceri necurate, de cele mai multe ori cu statul, tot banuite si nedovedite, etc.), trebuie sa dispara.

Presa scrisa si vorbita, elogioasa la niste comportamente de fitosi, la imbracamintea si coafurile deseori ridicole ale fotbalistilor sau ridicarile in slavi de prea putine ori meritate aduse consoartelor fotbalistilor, mentin o stare artificiala de apasare si „concurenta” intre protagonisti. Interviurile realizate cu „hahalere din fotbal” nu fac decat sa inegreasca si mai mult situatia actuala a fotbalului romanesc. Nu trebuie uitat ca am cam pierdut legatura cu campionatele mondiale si europene, iar pentru noi olimpiadele sunt pierdute in negura vremii. Nici la actualul campionat european nu suntem calificati.

Aude cineva ? Citeste cineva ? Vede cineva ? Ia cineva vreo masura radicala ? Ca doar nu o fi vorba si aici tot de o decizie politica ?

Visuri de „vedete”

Despre vedetism si vedete, presa scrisa si vorbita comenteaza permanent. Interesul publicului pentru astfel de subiecte, se pare ca trezeste nostalgii, visuri si de prea multe ori actiuni anapoda (pandiri din umbra, goana printre spectatori, cu camera video in spate, viteze peste limita admisa cu masini bengoase, etc.) ale reporterilor (provocatorii de serviciu) si ale impricinatilor (fotbalisti, cantareti de toate stilurile, politicieni si neveste de politicieni, etc.), declarati vedete (nu se cunosc prea bine criteriile conform carora niste indivizi sunt considerati/ catalogati, drept vedete).

Poate se creeaza o agentie guvernamentala nou, care sa aiba ca domeniu de activitate, vedete si vedetism, precum si un institut de cercetare in domeniu. Ce conteaza o alta agentie guvernamentala pe langa cele 40 si ceva deja existente ? S-ar crea noi locuri de munca si in special noi posturi de sefi (alti clienti politici ar putea fi recompensati pentru „servicii” aduse partidelor). 

Iata cateva exemple:

–o vedeta porno germana viseaza sa aiba cele mai mari tatze, nu de altceva, doar sa le umilesca  in clasamentul de profil pe o brazilianca si pe o unguroaica. Gusturile nu se discuta. Pacat ca s-au cam rarit croitorii si confectionerii de hamuri.

–niste vedete porno, una americana si alta unguroaica, doresc sa concureze pentru intaietate, in clasamentul de profil, cine „dovedeste” mai multi barbati, in 24 de ore. Sa vezi pregatiri, reclama in presa scrisa si vorbita, intocmirea unui regulament cu reguli speciale si specifice, asistenta medicala permanenta. Nu au reusit sa obtina drepturi de televizare. Sa nu creada nimeni ca lipsesc sponsorii sau doritorii de senzatii tari.

 –o vedeta porno viseaza sa faca sex in timp ce se afla pe un cal. Nu am priceput rostul calului. In curand o sa aflam poate si alte vise, care mai de care mai ciudate, de ce nu. Nu am citit nimic despre clasamente de profil.

–o alta vedeta porno viseaza sa redevina virgina. Medicii reusesc performante in domenii mult mai sofisticate. Dar nu am inteles de ce doreste sa redevina virgina. Fiecare cu planurile lui, gradina lui Dumnezeu este mare.

–titlu de referinta: cantareata Giulia face senzatie impreuna cu animalul ei preferat, calul. Doar nu era sa apara cu logodnicul ? Ce stire ar mai fi fost asta ? Mult prea banal.

–o nemtoaica, la 48 de ani se gandeste sa-si faca a 49-a operatie estetica. Probabil incearca un implant de lob destept, pe creer.

Astfel de „minuni” gasesti in toate ziarele si revistele, ba chiar si in cele cu profil economic, financiar. Poze de jumatate de pagina de ziar, troneaza de cele mai multe ori chiar pe prima pagina. Trecand cu ochii peste titluri, cand citesti presa pe internet, nu poti sa nu vezi, chiar daca incerci. La tarabe, cel mai bine se vand ziarele si revistele de scandal. Daca sunt in tipla, succesul acestora este garantat.

Era si o lege care incerca sa protejeze tineretul, fata de astfel de manifestari. Nu o baga nimeni in seama. Au aparut ceva magazine cu geamuri rosii, se discuta in cercuri restranse, fara dorinta politica adevarata, despre legalizarea prostitutiei.

Poate ar fi necesara si o agentie de monitorizare a decentei. Institutiile abilitate ale statului nu au nimic de spus, ca de obicei.

Fara a fi un puritan, cred ca este nevoie sa ne aliniem tarilor civilizate, in acest domeniu, cat mai urgent posibil. Este cazul si timpul sa incepem educarea tinerei generatii, fara restrictii, dar cu multa decenta si grija pentru viitorul ei sanatos. ONG-urile cu profil educarea tineretului, nu ar fi cazul sa se implice cumva ? Are guvernul o astfel de viziune sau ca de obicei, se ocupa de lucruri mult mai grave (balacareala politica) ? Oricum, timpul trece.

De-ale calatorului prin tara

Calatorind prin tara nu poti sa nu remarci frumusetile naturale unice ale tarii noastre, prea putin exploatate in prezent, nu poti sa nu recunosti unele semne firave inca de civilizatie, care incearca sa apara, nu poti sa nu remarci bonomia si politetea romanului invatat cu greutatile vietii.

In acelasi timp cu greu poti sa nu observi insistenta romanilor de a da din coate numai in folos propriu, sa nu remarci indiferenta aproape totala a autoritatilor vis a vis de turism, sa nu „blagoslovesti” din toate puterile pe alesii neamului care fac mult prea putin pentru drumuri si un trafic civilizat, sa nu te intrebi de ce este pamantul necultivat iar  legumele si painea scumpe.  

Am ramas cu o nedumerire, adevarat mai veche, dar mereu actuala: ce rost are politica, ce rost au partidele, ce fac politicienii si cu ce se ocupa de fapt ?

Ce m-a impresionat ?

1. Ginerica pasind singur, precum boierul pe propria mosie, spre altar, intr-o biserica catolica.

2. Strandul termal de la Sanmihaiu, unde spre seara localnicii merg sa se recreeze.

3. Pensiunea Schwabenhaus de la Sandra, unde o initiativa locala dovedeste ca romanul are si potential organizatoric, imbina vechimea cladirilor cu antichitati adunate de prin tara si cu finisaje moderne, dar ii tebuie si un sprijin consistent (nu doar declarativ si ma refer aici la infrastructura) din partea statului.

Ce m-a scarbit si m-a obosit ?

Drumurile nationale. Nu poti pune o reclama luminoasa pe care sa apara scris drum european si peste tot sa fie numai gropi, portiuni lungi in lucru de ani de zile, semafoare langa semafoare, lucratori activi maximum 2 pe Km (de cele mai multe ori acestia pazind semaforul), utilaje performante de constructii de drumuri aproape inexistente, autoritati care sa controleze lucrarile nici pomeneala.

Cum s-o fi justificat la Bruxelles sectiunea drumuri ? De ce noi romanii nu suntem in stare sa absorbim fondurile europene ? De ce sa-i mai ascultam si sa-i credem pe politicieni, indiferent din ce partid fac parte (doar au fost toti pe la putere) ?

Reclame citite si privite din fuga masinii.

1. Gustari din carnati si oua. Pe firma era desenat stilizat organul sexual barbatesc.

2. Bine ati venit in Sacu. La 10 m in spatele reclamei era amplasat cimitirul.

3. Atentie ! Pericol de accidente. La 10 m in spate era o alta reclama care oferea facilitati de creditare de la Credit Bank.

4. Potrivim talpi. Aranjam barbi. Cele doua reclame erau alaturate. Mai lipsea o directionare spre sigla vreunui partid.

5. Vand popi. Nu era reclama in apropierea vreunei biserici. Cei care nu stiu, popii sunt stalpi de sustinere, utilizati in constructii, la cofraje.

6. Capite de fan imbracate in fotbalisti, amplasate in fata sediului unui club. Fotbalistii erau probabil platiti in produse agricole.

7. Duminica stramtam preturile cu 10 %. In zi de luni, nu era nimeni la usa.

8. Masaj cu pietre de jad. Trebuie sa fi fost interesant. Era ora inchiderii.

Topuri, clasamente, ierarhii 3

Incerc sa gasesc noi domenii de „interes”, sa stabilesc noi ierarhii. Libertatea presei din ziua de azi ofera domenii diverse, cu protagonisti din varii domenii de activitate.

–sectiunea „Pupeze” celebre. Nu vreau sa iau in raspar Pupaza din tei, a celebrului povestitor al neamului romanesc Ion Creanga.

La noi la romani, „pupezele ” sunt „alintari” pentru personaje care apar mai mereu in fata, dar au un talent reportericesc/ actoricesc/ cantator,  indoielnic, se poarta extravagant zi de zi, se imbraca mai mereu ciudat si provocator, par nonconformisti, dar in realitate sunt de un vulg care displace celor invatati si obisnuiti cu bunul simt si decenta.

Pentru ca fac audienta, astfel de personaje sunt des invitate pe la toate televiziunile. Nu conteaza ce aberatii debiteaza, totul este sa-si spele rufele in direct, pe sticla, sa lanseze atacuri la alte „pupeze”, sa le gaseasca altora asemanatoare lor, tot felul de vini, mai mult sau mai putin interesante pentru „marele public”.

Cunosc manevra cu telecomanda, o aplic mai mereu, dar tot vad cateva secvente din „subiectul incendiar” si ca sa fiu sincer imi ofera motive, de noi clasamente si topuri.

Cred sincer ca blazonul trebuie respectat, comportamentul in public este esential, iar talentul adevarat infrumuseteaza imaginea personajului.

–Locul 1 – Victoria Beckam. Componenta a unei trupe celebre, retrasa din activitate pe motive destul de tulburi (raii zic ceva in legatura cu lipsa/ pierderea de voce), umple spatiile din mai toate ziarele „libertine” si chiar mai cu pretentii. „Frumusetea” ei, ataca mintile ziaristilor in goana dupa senzational, silueta ei de viespe, in unele imagini, cu inceput de celulita in alte imagini, da visuri erotice adolescentilor (care nu prea disting bine semnele frumusetii). Si de altfel, frumusetea nu este numai fizica, ceea ce nu se vede conteaza de cele mai multe ori.

–Locul 2 – Oana Zavoranu. Respectul pentru parinti este ceva sfant. Sa aduci in fata rechinilor de presa si a publicului larg, insultele si lipsa de buna crestere mi se pare prea mult. Daca s-a molipsit de la parinti este in regula (a sarit deci peste lectia cu introducerea in decenta), daca interesul pentru bani dus la extrem, te calauzeste in viata si calci peste cadavrul parintilor, este trist. Era sa uit de limbajul de maidan utilizat. Am inteles ca face si niste emisiuni, pe la niste televiziuni. O sa incerc sa gasesc motivatia pentru care i s-a incredintat responsabilitatea respectiva ( daca o fi vorba cumva de asa ceva).

–Locul 3 – Andreea Banica. Cand frumusete naturala nu e, nimic nu e, natura nu a creat numai ingeri ci si diavoli, monstri, precum si creaturi care se cred frumoase si recurg la procedee artificiale, pentru a „carpi” ce a lasat Dumnezeu. Cum spuneam mai sus, frumusetea nu este numai fizica, dar si cand ai ce arata (la dezbracare), tot nu poti evita permanent sa deschizi gura si atunci iese porumbelul, zboara pasarica si se tulbura imaginea din poza.

Isteria lui Hagi

Am toata stima si consideratia pentru marele nostru fotbalist, pentru ce a realizat impreuna cu colegii de generatie la echipa nationala, sub conducerea unor antrenori care nu au fost la fel de faimosi ca Hagi, pe vremea cand erau jucatori.

Mi-ar fi placut sa regasesc in Hagi incapatanarea tactica a lui Iordanescu (adaptata insa la jucatorii pe care ii avea acesta la dispozitie, nu la ce si-ar fi dorit sa aiba si aveau doar adversarii), puterea de a citi adversarul si a stabili sarcini precise pentru toti jucatorii sai, a lui Lucescu si realismul pragmatic dus la extrem, aliat cu bonomia, a lui Jenei.  

Nu am vazut la Hagi de cand este antrenor decat isterie generalizata, proteste repetate la deciziile arbitrilor, tipete la proprii jucatori pe intregul parcurs al meciului. In teren vezi o echipa compusa din valori certe, pregatita fizic destul de bine, dar debusolata, nedumerita de ce i se cere sa faca, fara o tactica de joc precisa, cu jucatori pusi pe posturi noi pentru ei, unde nu stiu ce sa faca, cu lungi absente din jocul pe alocuri colectiv. Reactiile jucatorilor, in aceste conditii, precum si al suporterilor nemultumiti de jocul echipei, nu vor intarzia sa apara.

Steaua a fost si trebuie sa fie in continuare o echipa croita pe atac, cu orice risc, cu jucatori tehnici si rapizi, care nu se uita la adversarii mai slabi cotati si-i calca in picioare, care marcheaza multe goluri.

S-au investit multi bani, s-au adus si jucatori buni, dar si destui care promit fara sa confirme candva. Toti acesti jucatori impreuna cu cei din pepiniera proprie trebuie sa reinvie spiritul echipei.

Ma intreb daca Hagi este pregatit sa asigure revirimentul echipei ? Nu am motive sa cred acest lucru. Experientele de pana acuma ale lui Hagi, nu-l recomanda pentru o echipa cu palmaresul Stelei. Poate ar fi fost mai bine sa inceapa cu echipe mici pe care sa le aduca sus si apoi sa vina la Steaua. Consider o mare greseala a diriguitorilor fotbalului cand i-au incredintat echipa nationala. Se pare ca se confirma zicala, conform careia, nu toti marii jucatori ajung si mari antrenori.

As dori sa ma insel, iar marele fotbalist sa devina un mare antrenor si Steaua sub comanda sa, sa redevina echipa care nu tremura in fata Ceahlaului, pe final de meci. Rezultatele de pana acuma, in meciuri oficiale, ar putea sa insele, dar sa nu uitam ca s-au dus pana acuma razboaie doar cu echipe mici, cu loturi si investitii mult sub nivelul celor de la Steaua.

Cunosc scuzele care se pot aduce (lot decimat de accidentari, multi jucatori noi, timp putin scurs, bla bla). Ca vechi suporter al echipei Steaua nu vreau sa astept pana ce Hagi se convinge ca totusi, nu el joaca in teren. Ucenicia cativa ani in umbra unui Lucescu nu cred ca i-ar strica, daca doreste sa continue ca antrenor sau va renunta iarasi ?

„Perle” auzite pe la sedinte, mai vechi si mai noi

Pe vremuri cand participam la sedinte de instruire, de bilant, de productie, etc. (unde eram facuti cu ou si cu otet), aveam un obicei cam riscant pentru acele vremuri, scriam intr-o agenda ce auzeam distractiv, mai si comentam pe marginea celor auzite.

Cand am gasit securistul de serviciu, rasfoind agenda, in biroul meu, am hatarat sa o distrug. Mare pacat (pentru zilele de azi). Nu am avut nicio discutie cu respectivul, referitor la agenda mea, eu m-am facut ca ploua si el ori s-a distrat in sinea lui, ori nu a apucat sa citeasca. Nu voi putea afla niciodata. Am renuntat insa la acel obicei.

Imi amintesc cateva expresii „nevinovate” (in care doar intelectul este in suferinta):

-aici este bine, dar noi traim cam rau (expresie din timpurile de azi), 

-auziti ? vreau sa aud linistea, 

-este inutil sa mai vorbim degeaba,

-am o confuzie la biografie (tot din timpurile de azi),

-am mai finantat noi cofinantari (tot din timpurile de azi),

-problema fuziunii ridica ceva probleme pe care trebuie musai sa le dezbatem in cadrul conducerii,

-sa aplicam o corectie corecta celor care gresesc,

-o lucrare de investitii finalizata trebuie cinstita si binecuvantata (tot din timpurile de azi).

Titluri „incendiare” adunate de prin ziare si reviste

Rasfoind presa scrisa afisata pe internet, ma „lovesc” de titluri care in mintea celor care le produc ar trebuie sa oblige cititorul sa deschida articolul. Culmea, reusesc sa ma faca curios si pe mine (nu conteza motivul). Este adevarat ca daca reusesc sa citesc 2-3 fraze, ma lamuresc repede si trec mai departe.

Ca sa evit articolele care nu ma intereseaza, am incercat sa ma iau dupa sectiunea in care sunt prezentate. Aici intervine insa penibilul, caci de multe ori asa perceputele titluri „incendiare” sunt cuprinse in sectiuni care nu au legatura cu tema combatuta. Si asa, iarasi te pacalesti.

Iata ce am mai colectat:

–PSG -ul a dat 100.000 euro si a luat Apoula ! Se mai pacalesc si francezii nu numai echipele de fotbal romanesti. Ce sa-i faci, metehnele se iau de la unii la altii, daca toti suntem in UE.

–Rohtweiler-ul lui Dumnezeu ataca iarasi. Uite asa aflaram si din ce specie nobila este cainele Domnului.

–Cimpanzeul Bili Bondo mananca lei si leoparzi. Ca sa creeze o urma de credibilitate, stirea mai zice ca ciudatul animal din Congo are 3 m inaltime si 130 Kg. Ciudatenii peste ciudatenii.

–Bombo si legea gonflabila. Oare sa existe vreo aluzie la ce fac politicienii nostri cu legea, ca sa o „traduca” numai in folosul lor ? 

–Amorul in submarin stanjenit de curiozitatea delfinilor. Tehnologia asta actuala trebuie sa ajunga rapid sa puna camere video profesionale, pe botul delfinilor, ca sa vedem sex in direct, din adancuri. Daca se transmit nunti, botezuri, flagrante conjugale, certuri intre concubini, in direct la TV (este adevarat ca de pe pamant), de ce sa nu se transmita si amor in direct, din submarinul aflat in imersiune ?

–Bikinii lui Ileana Lazariuc nu s-au vandut.  Mare drama nationala. Ce ar mai fi de vandut din dotarea fitzelor ?

Sa-l politizam si pe Dumnezeu

Moartea preafericitului a adunat la catafalc o multime de politicieni, din toate directiile politice. Nimic rau in acest gest daca este facut cu piosenie si regret sincer, pentru cel plecat dintre noi, Domnul sa-l odihneasca in pace.

Izul pur politic al manifestarii regretului poate naste suspiciuni.

Ma intreb, daca in timpul vietii, preafericitul nu a meritat cea mai inalta distinctie a statului ?

Nu vreau sa ma gandesc ca se urmareste inscaunarea unui fidel al domnului presedinte, acelasi care in perioada referendumului, cerea credinciosilor in biserica, sa voteze in favoarea domnului presedinte si il invita pe acesta sa tina un discurs in biserica. Domnul presedinte chiar a avut in acea perioada unele manifestari religioase de invocare a divinitatii.

Nu pot sa nu remarc cum multimea adunata la inmormantare era „tratata” diferentiat de catre jandarmi. Cetatenii de rand erau bruscati (totusi cu blandete), alesii erau „dirijati” pe cel mai scurt drum, in fata. 

Cred sincer, ca in fata LUI toti suntem egali. 

Ar fi un greu pacat, dupa parerea mea, ca politicul sa se amestece in treburile bisericii. Ar mai ramane atunci, ceva nepolitizat in tara asta ?