Cum sa „agitam” birocratii

Scriam pe la sfarsitul lunii septembrie despre „dezmatul birocratic” prin care am navigat pentru a radia o firma fara activitate, pe care nu s-au incasat bani niciodata, dar pentru care s-au platit timp de 5 ani, diferite taxe si impozite aiurea, la stat si la autoritatile locale (taxa pentru publicitate si afisaj la primarie, taxa pentru sport la primarie, taxe pentru depunere de situatii periodice, pe zero, la registrul comertului si la fisc, etc.). Impozitul forfetar a pus capat aventurii mentinerii firmei, ca forma – fara activitate.

Ma bucuram prea devreme, cand la sfarsitul lui septembrie au aparut actele semnate de catre judecator (la o luna dupa publicarea anuntului deciziei de incetare a activitatii, in monitorul oficial, dupa greva judecatorilor si alte asemenea birocratisme pe la registrul comertului, cu scopul de a purta cetateanul pe drumuri si a incasa statul tot mai multi bani de la cetatean), pentru radierea firmei. Credulul din mine a rasuflat usurat, insa prematur, dupa cum se va vedea in continuare.  😦

Dupa documentele de radiere a firmei, semnate de catre judecator, luate de la registrul comertului, am facut copii xerox, am mai completat niste declaratii si am vrut sa le depun la fisc, pentru a incheia definitiv activitatea firmei radiate deja. Nu am inteles de ce publicarea in monitorul oficial (?!) a unor documente de firma, nu reprezinta un act oficial, definitiv.

Prima surpriza (daca mai poate fi numita asa), venita de la fisc, a fost ca a trebuit sa achit impozitul forfetar, la zi, adica si pentru perioada de la sfarsitul lui august (cand a fost publicata decizia de incetare a activitatii firmei in monitorul oficial), pana la sfarsitul lui septembrie, cca. 35 zile (cand a fost semnata de catre judecator, radierea firmei). Am facut vreo 3 drumuri la fisc, pe motiv de acte ce mai trebuie depuse (originalul la codul de inregistrare fiscala, noi declaratii tipizate, pentru inchiderea/ radierea firmei). Intr-un final am inregistrat ultima declaratie. Cand sa primesc numarul de inregistrare, uimirea mea a atins limita de care sunt capabil – o functionara citea de pe calculator un numar de inregistrare pe care il dicta colegei de ghereta (registratura era „blindata” mai ceva decat casieria unei banci comerciale), care scria cu pixul numarul de inregistare pe hartia care a ramas la mine. Nu am rezistat tentatiei de a le tachina, pe cele doua functionare de la registratura, ca se zvoneste, ca in curand vor fi restructurari masive de posturi, pentru ca prea se discuta de mult timp la nivel inalt, despre posturi inutile prin institutiile statului. O colega de la alt ghiseu, pe care o cunosteam din bloc, a zambit cu subinteles si mi-a soptit cu voce destul de puternica – nu se vor restructura, ca de obicei, „posturile cu responsabilitate”, ale persoanelor agreate politic sau pe motiv de nepotism.  😀

Mi-am zis sa inchei socotelile si cu primaria, motiv pentru care am vrut sa depun la registratura directiei de taxe si impozite, din primarie, copii dupa actele de radiere a firmei, luate de la registrul comertului. Nu eram dispus sa mai primesc de la primarie, diferite petitii, prin care sa fiu amenintat ca nu am platit nu stiu ce taxa, chiar daca firma era radiata.

O noua surpriza ma astepta. Functionara de la ghiseul registraturii nu a vrut sa-mi primeasca hartiile decat daca fac o cerere catre domnul director. La intrebarea mea, daca directorul nu are ce face si trebuie sa citeasca si hartii de depunere copii dupa documente de firma, functionara vizibil, foarte surprinsa, imi spune ca doar de aia este director, ca sa semneze zilnic mapa. Ii pun si acestei functionare „placa” cu restructurarea posturilor inutile din primarie, dar este indiferenta la cele zise de mine. Probabil avea spatele asigurat. Cum nu aveam ochelarii la mine, a trebui sa merg acasa sa scriu cererea si sa revin in alta zi.

Noaptea fiind nu sfetnic bun  😛  mi-am adus aminte ca am platit la inceputul anului, pentru intreg anul 2009, taxa pentru afisaj si reclama. Cum primaria nu a facut niciodata reclama firmei, iar afisul cu firma nu a existat niciodata (sediul firmei fiind in apartamentul proprietate personala), fiind obligat sa depun o cerere catre directorul de la taxe si impozite, in hartia de depunere copii dupa actele de radiere a firmei, am solicitat si returarea sumei incasate in plus (cca. 3 lei, pentru trimestrul IV) de catre primarie. Constient fiind ca voi crea o agitatie in lumea birocratica din primarie, am solicitat returnarea sumei, prin mandat postal, la domiciliu.  🙂

Cu 2 zile inainte de a se implini cele 30 de zile, de la data depunerii cererii mele (perioada limita, legiferata, pentru raspuns din partea autoritatilor, la cererile cetatenilor), de frica unui proces civil cu solicitare de daune morale, persoanelor vinovate (nu institutiei), din partea mea, pentru purtarea pe drumuri a cetatenilor, au inceput sa sune telefoanele de la birocratii din directia de taxe si impozite a primariei. Argumentele lor, gen – suma este prea mica, nu putem trimite banii dacat in cont la o banca, veniti dvs. si ridicati banii de la noi (in replica le-am cerut decontarea taxiului daca vin pana la sediul lor), trimiterea prin posta necesita alti bani, etc. – nu au contat in discutia cu mine, amintindu-le ca primaria este cea care m-a impins catre declansarea nebuniei birocratice, prin obligarea mea sa fac o cerere inutila.

In data cand s-au implinit cele 30 de zile de la depunerea cererii mele, am primit prin mandat postal, cei 3 lei. Bineinteles ca am lasat banii postaritei, cu scuzele de rigoare, pentru ca am obligat-o (prin gestul meu de a-mi apara un drept) sa urce 2 etaje, cu geanta ei imensa, in spate.

I-am explicat postaritei pentru ce am facut gestul de a solicita returnarea unor bani incasati in plus de catre primarie si m-a inteles. Nu sunt sigur ca birocratii din primarie si sefii lor in special, au inteles gestul meu.  😦   Probabil si-au zis in sinea lor: iata inca un nebun care vrea sa schimbe ceva, crezand ca poate.

Ma macina o intrebare – ce-i mai sigur si mai sigur in zilele pe care le traim ? Aventura traita de mine (daca cheltuirea unor bani din buzunarul propriu al cetateanului, nerecuperabili in vreun fel de la statul excroc si profitor, poate fi numita aventura), cu radierea firmei, ma face sa cred ca birocratia la romani nu are leac. Pacat.

Ii mai poate crede cineva pe politicieni ca vor lupta cu birocratia, dupa ce vor fi alesi ? Eu unul, nu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: