Epave ale comunismului

Despre comunism, socialism, republica populara, etc. s-a scris in toate felurile. Noi romanii suntem afectati inca, de aceste gaselnite proletare. Cei mai in varsta dintre noi, care am trait acele vremuri si le-am simtit cu brio pe spinarea noatra, suntem mai sceptici cand se pune problema condamnarii acelor vremuri, nu ca le-am regreta cumva. Personal consider ca este vorba numai despre un joc politic, de imagine, sa insisti astazi asupra acelor vremuri, prin popularizarea fara efect, macar moral, a acelor vremuri.

Ma uit uneori, la tv, la personaje care discuta cu patima, ura chiar si profunda indignare, despre acele vremuri, fara sa le fi trait cu adevarat. De prea multe ori, s-a dovedit ca multi dintre acesti impatimiti au fost chiar implicati cu ochiul si timpanul, in slujirea fara rezerve a conducatorilor acelor vremuri. Se pare ca astfel de indivizi si-au pierdut lungul nasului, „au uitat” vremurile cand proslaveau comunismul, pupau mana „conducatorului iubit”, incercau prin constrangeri (in special economice) sa aduca in randurile partidului cat mai multi oameni cititi (desi numarul acestora in raport cu cei considerati drept clasa muncitoare era limitat, procentual). Interesanta pentru mine ar fi o statistica facuta de acesti istorici actuali, din care sa reiasa procentual: conducatori, activisti de partid, propagandisti (nu ma refer aici la cei care erau obligati sa tina cursuri politice in fabrici si uzine, pentru „educarea” membrilor de partid), simplii membrii de partid, ajunsi cu carnet, doar pentru a ingrosa randurile partidului unic. Cum ar fi putut ajunge partidul comunist sa cuprinda aproape 2 milioane de membrii ? 

Vad astazi, pe strada, pe acesti fosti corifei, multi trecuti de 75 de ani, singuri, nebagati in seama de nimeni, murdari, jegosi chiar, cu haine nespalate de ani de zile, netunsi, nebarbieriti, purtand „povara” anilor si incercand sa supravietuiasca, gandindu-se la vremurile cand venea acasa masina cu alimente, de la partid. Probabil ca se descurca greu, neapucand in trecut, din prea multa dragoste fata de partid, sa puna ceva bani la saltea, pentru a-si asigura un trai decent. Au crezut ca vremurile acelea vor fi vesnice. Poate mai cred inca, in revenirea lor la carma natiunii. Nu s-au putut adapta noilor vremuri, nu au avut mintea sa demareze vreo afacere profitabila.

Cunoscandu-i pe multi dintre ei (chiar daca ei nu ma mai recunosc astazi, nu ca s-ar da trufasi ci pur si simplu, pentru ca am fost doar unul din cele 2 milioane de membrii de partid), ii urmaresc cu privirea si-mi amintesc fara placere, ce fel de oameni (fatarnici sau poate ca nu) erau in trecutul nu prea indepartat. Sunt relicvele comunismului, niste epave umane.

Cand se intalnesc mai multi „fosti”, se adreseaza unul altuia cu tovarasul cutare. Discuta despre greutatile cu care se confrunta, dar nu regreta timpurile cand erau niste rotite minuscule, dar insistente, ale propagandei partidului unic. Se intalnesc uneori cu fostii lor sefi (secretari judeteni, unii dintre ei propovaduind si astazi, prin diverse partide de buzunar, aceleasi idei populiste, proletare). Smerenia din privirile lor, pentru sef, se pastreaza si astazi. Mai ca i-ar pupa mana. Poate ca se feresc de trecatori. Cine poate stii ?

Le-a disparut trufia din priviri. Cu inteligenta nu prea au dus-o bine nici in trecut (nu ma refer aici la sefii cei mari). Le-au ramas doar gandurile, bantuite de fantomele trecutului. Aspectul de cersetori ii face sa treaca neobservati printre oameni. Multi dintre ei au dat-o in darul betiei. Nu cred ca din remuscari. Acest gen de indivizi nu pot avea remuscari. Unii incearca sa-si pastreze imaginea de oameni. Putini reusesc.

In toate se pare ca exista un moment cand trebuie sa dai socoteala, macar fata de tine insusi. Cel putin asa cred eu.

Anunțuri

2 răspunsuri to “Epave ale comunismului”

  1. unu Says:

    Pareri şi opinii la fel ca ale majorităţii oamenilor din această societate, roboţi cu creierele spalate de capitalism, vechi reactionari viermi putreziţi care aţi prins grai după 1989, momentul in care tîlharii capitalişti au luat viaţa ilegal unui adevărat om revoluţionar ce s-a chinuit să construiască o ţară şi să puna bazele socialismului.Aţi condamnat comunismul, l-aţi facut teroare dar tineţi ascuns că, capitalismul e terorism, că omoara şi a omorît mult mai multi oameni decît oricare, condamnînd oameni la foamete, la război pt profit şi imperialism, aruncînd săracii afară din case şi multe altele. Aşa că orice regim care-şi umileşte cetăţenii şi-i condamnă la sclavie pentru îmbogăţirea celor puţini nu poate dura şi nu merită să existe. pe cînd cel adevărat si drept e aproape si va veni din nou. Păcat ca tîlharii capitalisti nu-l va mai putea dărma.înainte spre CALEA ROŞIE, CALEA VICTORIEI

    • merceleo Says:

      Asta e indoctrinat rau, sigur tanjeste dupa o epoca in care era privilegiat, pentru ca avea in buzunar carnetul rosu. De suferinta celorlalti se face ca nu stie! Ei bine, astia au fost adevaratii criminali si, din pacate, ei nu au disparut nici astazi, au luat insa alte chipuri dar chinuie in continuare poporul. O tara de jegosi si manelisti! O tara condusa de mafioti si tzigani! O tara blestemata!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: