Demagogia la ea acasa

Nu am facut vreun secret asupra parerii mele despre politica in general si despre politicieni in special.

Nu sunt adeptul „pomenilor”, cu atat mai mult daca scopul lor este pur electoral.

Practicantii actuali de pomeni electorale sunt dupa parerea mea niste nevolnici economico-financiari, niste gugustiuci sociali, niste caraghiosi politici incurabili, a caror ipocrizie este dusa pana la nerusinare, niste practicanti ai hotiei ca sport national, niste clantai politici, care nu sunt in stare sa se descurce in exercitiul functiunii cu ciolanul puterii, pe care il rod numai in folos personal, neramanand mai nimic pentru cei multi. 

Acesti politicieni de duzina au facut ca tanara noastra democratie sa istoveasca inainte de a se maturiza. Mintile lor cvasiturmentate, adanc obosite, inutil de deranjat, nasc idei indelung pitrocite pe altarul nesimtirii si al ipocriziei fara margini. Traim niste vremuri oarecum glumoase, care de fapt rimeaza cu hidoase.

Practicand vechiul mesaj politic, reinventat si perfectionat dupa „marea cotitura” din decembrie 1989 – pocnind din bici pe langa….democratie, in timp ce lupta cu coruptia atat de trambitata isi continua somnul de veci, ascultam astazi la pranz, cu o infinita scarba proletara, cum micutul om politic, Boc, dand-o la intors politic, expunea maretul plan al propunerilor pe care le va face partidul sau, marelui sau sef, maine, cu ocazia participarii la o alta intrunire inutila intre presedinte si partidele parlamentare, pe tema saraciei, a scumpirilor la alimente, la energie electrica si gaze. Dupa improscarea de rigoare, cu noroi, in adversarii politici, goarna politica a presedintelui nostru incepe sa nominalizeze alte „ajutoare” ce trebuie acordate, dupa parerea lor, altor categorii defavorizate de cetateni, ai acestei tari, ca si cum cele 41 de pomeni nominalizate, in anexa 1 la Ordinul comun MMFES nr. 401/17.06.2008 si MEF nr. 1849/12.06.2008, nu ar fi suficiente.

Ma intreb cand isi vor da seama acesti politicieni autohtoni, care ne polueaza zilnic urechile (nefiind taxati destul, de nimeni) cu „propuneri indecente” de mai bine, ca noi, oamenii de rand ai acestei tari nu avem nevoie de pomeni. Dorim sa muncim cinstit, sa castigam dupa munca depusa, sa avem pensiile pe care le meritam, dupa ani grei lucrati in industria aia ceausista, atat de criticata astazi. Dar daca nu ar fi fost acea economie planificata, ce ar mai fi furat ei astazi, cum s-ar mai fi imbogatit din afaceri cu statul ?

A nu se intelege ca sunt vreun nostalgic. Nici vorba de asa ceva. Ar insemna sa ma dezic de propriile principii. Dar nu sunt de acord sa fim considerati noi romanii, o turma imbulzita la pomeni (asa cum ni se arata pe la televiziuni, cand acesti pseudopoliticieni impart pachete cu mancare unor nevoiasi, cu ocazia unor sarbatori religioase), supusa unei intoxicari planificate, sumbre si continui.

Nu te supara frate roman. Dar cat timp mai rezisti, in fata unor astfel de politicieni ipocriti, a caror retorica unsuroasa are un iz lipicios, de marlanie, nesimtire, chiar duhnind a mitocanie si neam prost prin asazisele propuneri de ajutoare din partea statului ?

Ca exista saraci adevarati care au nevoie de ajutorul statului, sunt de acord. Dar daca s-au construit de gura Europei, adaposturi pentru caini vagabonzi, de ce nu se construiesc destule case sociale pentru saraci, batrani si copii strazii ? Cantinele sociale, in loc de „pachete ca pomana”, de ce nu se regasesc in administrare, la orice primarie ?

Din curiozitate am parcurs cateva programe politice, dar numai la capitolul social. Toate abunda de vorbe goale, de procente de crestere, de vise irealizabile si ceva palpabil doar incepand cu anul 2020. Cam tarziu pentru unii dintre noi. Se pare ca politicienii nostrii nu cunosc o zicala de-a noastra, populara: minciuna are picioare scurte, dar inselaciunea picioare si mai scurte. 

Mi-am adus aminte de o intrebare nevinovata pe care am pus-o unui adolescent: ce sport faci ? Neraspunzand el imediat, mama tanarului, care era de fata, accentueaza cu o mahnire parinteasca evidenta: fuga de raspundere, fuga de invatatura si fuga de acasa.

Oare politicienii nostrii ce sport practica ? Nu ma refer aici la intalnirile sportive amicale, cu politicieni straini. Sportul lor preferat pare a fi rosul ciolanului, impartirea cu frenezie a functiilor si demnitatilor bine platite, aducatoare de noi oportunitati de imbogatire, scuipatul la punct fix al adversarilor politici.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: