Eu cu cine votez ?

In timpul siestei de pranz, ca de obicei, dau drumul la televizor pe stiri, nu ca as fi vreunul dornic de politica, dar curiozitatea ma indeamna, pentru a afla ce se mai nascoceste de catre politicieni si acolitii lor, prin campania asta electorala care deja ma oboseste, pentru ca nu se mai termina. Ma intreb destul de des, cum de reusesc, ”ganditorii strategi” care stau in umbra candidatilor oficiali, sa puna pe tapet idei cu adevarat halucinante, de multe ori.

Imaginile cu autobuze care aduc la mitingul electoral de la Craiova, simbriasi PDL, pentru a face galerie actualului presedinte sau instruirea prealabila a salii pline cu “sustinatori”, la mitingul din alt oras (nu-mi amintesc numele), de catre catelusi bine platiti, aflati in lesa si simbria PDL, mi-au creat o stare de disconfort, amintindu-mi de participarea mea obligatorie, “luati cu arcanul” fiind, la mitinguri de 1 mai si 23 august, cu ocazia sosirii a diversi sefi de state prin tara, etc., de pe vremea lui Ceausescu. Se faceau in intreprinderi, tabele, de catre activisti sindicali, de catre secretari PCR sau UTC, tabele care se semnau pentru participare, de catre toti cei care trebuiau sa participe la eveniment, in frunte cu seful de sectie, instalatie, birou, serviciu, etc. Se imparteau tot pe tabel, panouri, tablouri, steaguri. Se stabileau cei care trebuiau sa strige lozinca, scrisa pe fluturasi. Se facea prezenta la locul evenimentului, prin urmarire cu vederea de catre “cadre”, la locul de adunare si apoi in timpul marsului, mitingului, etc. Student fiind, la primul vot, ca tanar de 18 ani, am fost sculati dis de dimineata, pusi sa ne barbierim, am fost incolonati si dusi in corpore la vot, la o casa de cultura.

Pot continua cu zeci de alte exemple. Nu doresc sa-mi amintesc de acele vremuri cand eram obligat sa particip la manifestari pe care nu le agream si nu le intelegeam. Cuvantul obligat este dur, dar adevarat, in conditiile in care aveai o familie si o functie pe care doreai sa o pastrezi, deoarece banii castigati in plus pentru munca ta si pentru raspunderea pe care o aveai (nu pentru astfel de manifestari), erau necesari familiei tale. Numai cine nu a trait acele vremuri poate afirma - nu te-a obligat nimeni sa faci ceva, ce nu doreai. De ce nu suntem lasati in pace, sa uitam metodele utilizate atunci ? De ce se accepta azi de catre cetateni, reluarea acelor practici, pe banii nostrii, in cel mai pur dispret pentru democratie ?

 Mascarada si circoteca politica actuala ocupa toate emisiunile, de pe la toate posturile de televiziune romanesti, indiferent ca sunt publice, de stiri, de folclor, de muzica, sportive, etc. Ne confruntam cu o adevarata pandemie politica grava, care lasa in umbra adevarul despre gripa porcina. Bascalia politica este in elementul ei. In prim plan sunt Maestrul (T. Basescu) si Margareta (E. Udrea), Praslea cel voinic (Emil Boc), Critorasul cel viteaz (C. Croitoru), Datornicul (la banci, pentru bani ce vor fi platiti de catre bucuresteni peste 3-4 ani – Liviu Negoita).

Nici pe internet nu mai poti naviga in liniste. Peste tot dai de clipuri electorale romanesti, de clonari, de anti reclama electorala facuta in bataie de joc si cu lipsa de bun simt elementar, de catre contracandidati. Se cruceste in fata calculatorului, inventatorul internetului, daca vede cum ne mai “alintam” noi intre noi, romanii.

Nu pot fi de acord cu afirmatii scandaloase, chiar daca sunt facute in campanie electorala, de genul:

-Ludovic Orban – “pe actualul presedinte, il voteaza numai alcoolicii, tiganii si prostituatele”. Greu de digerat o astfel de afirmatie, de catre poporul suveran. Cetateanul simplu are mandria lui. Nu ajuti astfel candidatul pe care il sustii. Multi romani isi vor aduce aminte in turul 2 si daca se vor afla fata in fata C. Antonescu si T. Basescu, nu stiu cati se vor face ca nu au auzit remarca cu iz de discriminare, a unui membru PNL. 

-Ioana Lupea -”Ion Iliescu pare o haina veche scoasa din dulapul politicii si scuturata in public”. Nu cred ca ziarista are dreptul sa afirme asa ceva despre fostul presedinte, chiar daca tupeul nu o impiedica. Poate si datorita fostului presedinte are ea ocazia sa arunce cu noroi intr-un cetatean al tarii. Civilizatia verbala nu strica nimanui. Prea des se uita astazi despre bunul simt in general si despre simtul minim al ridicolului, in conditiile in care doar doresti sa pupi mana celui care te plateste, pentru a arunca cu noroi spre adversarul politic.

Prea repede se trece astazi in sfera politica inalta, de la - va garantez, la - va confirm ca nu s-a amanat, apoi la – suntem in pericol sa ratam sansa…, iar in final – s-a pierdut ultima sansa de a profita de oportunitatea… Cum poti avea incredere in astfel de politicieni, care de la o zi la alta schimba discursul politic, dupa cum bate vantul ? Sa fie acesta un aspect al moralitatii politicienilor, sau de ce nu, chiar o “abilitate specifica” anumitor politicieni ?

Se incearca atragerea bisericii in campania electorala. Politicienii sunt nelipsiti de la sarbatorile religioase. Se inchina de mama focului, bat matanii si aprind la lumanari. Evlavia si piosenia nu le sta insa bine, mai ales cand o afiseaza dupa lungi vocalize de intoxicare politica a electoratului, cu vorbe de bodega si vorbe de mahala, la adresa adversarului politic.

Asistam la o intoxicare politica nationala, prin telefon. Primesti mesaje pe telefonul mobil, pentru a participa la mitingul electoral al cutarui candidat sau iti pune melodia de campanie electorala a vreunui candidat. Suna telefonul fix si incepe sa te intrebe duduia de la capatul firului, cu cine votezi, ca ea face nu stiu ce sondaj de opinie, comandat de nu stiu care candidat.

In cutia postala gasesti tot felul de pliante tip reclama electorala, in care ti se arata chipuri de politicieni, de care te impiedici zilnic pe ecranul televizorului, care te indeamna sa-i votezi. Pe strada, mii de afise electorale ocupa zidurile, stalpii de telegraf, gardurile, etc. si mai rar panourile publicitare, special montate, tot pe banii contribuabilului.

Nu poti sa stai de vorba cu un prieten, pe o banca in parc sau chiar in mijlocul strazii, ca te perturba tineri imberbi care te intreaba cu cine votezi si te pun sa semnezi tot felul de tabele.

Cum pot eu, ca simplu cetatean cu drept de vot, sa interpretez un slogan politic de genul – de ce va este frica, nu scapati. Primul meu gand se indreapta spre actualul presedinte, care se uita poncis la mine de pe afis si ma trec fiorii. Oare ce i-am facut, de l-am suparat ? De ce ma ameninta, ce are cu mine ? Cum pot eu sa aleg ca presedinte, pe cineva care ma priveste de pe un afis, cat blocul de mare, cu ochi injectati de ura ?

Nu am auzit nimic concret despre ce se doreste de fapt, de catre politicieni, sa faca cu aceasta frumoasa tara si cu cetatenii ei care o populeaza inca, neavand alte alternative viabile deoarece varsta nu le permite sa mai riste. Nu am vazut nimic concret, despre ce se doreste sa se faca pentru tineri (nu despre pomeni este vorba), despre ceva care sa-i faca sa renunte la a pleca din tara, in necunoscut.

Nu se spune nimic despre miliardele de euro, imprumutati si irositi in van, despre datoria mereu crescanda a tarii, care va trebui platita peste cativa ani, de catre varstnicii de azi, de catre tinerii de azi si de maine, prin munca lor cinstita.

Toate aceste cheltuieli electorale se produc in anul unei mari crize economice si financiare, pentru care omul simplu nu are nicio vina. Criza s-a produs tot din vina unor politicieni, a unor bancheri insuficient supravegheati de catre stat, a unor profitori care nu vor plati niciodata, la scadenta. Tot cetateanul de rand este chemat sa stranga cureauna si sa se limiteze la minimul necesar pentru supravietuire ? Oare de ce ?

Am cautat mai mereu, sa inteleg lozinca, lansata mai demult de catre comunisti (cand ne indemnau sa platim datoriile statului) si adoptata rapid de catre asa zisii capitalisti actuali - numai impreuna vom reusi. Am avut mereu aceeasi nedumerire, adica noi oamenii simplii – impreuna cu cine vom reusi ?

Cotlet de somon prajit, cu paste si ciuperci

Retetele simple, care se pot face rapid sunt cele mai potrivite pentru cei care doresc sa manance sanatos si gustos, dar care nu au prea mult timp la indemana pentru a “profesa” in bucatarie.

Peste proaspat se gaseste mai mereu prin market. Este curatat de solzi si la interior, este portionat si ai avantajul ca poti sa-ti alegi bucata care o doresti.

Sfat ! Daca vrei sa prepari peste prajit, cumpara trunchi, cotlet sau file din crap romanesc, somn, biban de mare, somon. Am vazut prin magazine, mai nou si pesti de prin tarile calde sau de prin marile din nordul Europei. Mi-am propus sa experimentez, in timp si aceste specii noi de peste, aparute pe la noi. Nu m-am lamurit inca, cum pot transporta atat de rapid pestele (probabil cu avionul, in refrigeratoare imense), de apare in galantare, initial refrigerat si inghetat doar dupa ce vestitii comercianti romani, il lasa sa inghete (probabil ca sa atarne mai greu la cantar), de unde si zicala cu “inventivitatea” comerciantului roman, care nu piere niciodata, indiferent ca este criza sau nu. 

Se cumpara bucati de somon, cam de 200 gr. fiecare, cate o bucata pentru fiecare mesean. Se spala cotletele de somon sub jet de apa rece si se tamponeaza cu un servet curat de bucatarie, pentru a se usca. Se unge pestele (cu o pensula speciala pentru bucatarie, careia sa nu-i “curga” parul de cal), cu ulei de masline sau se rostogoleste pestele, cu mana, prin uleiul de masline, pus pe o farfurie. Se pune pe bucatile de peste, sare grunjoasa, proaspat macinata si piper boabe, proaspat macinat. Se stoarce niste zeama de lamaie peste cotletele de peste. Se acopera pestele cu o folie alimentara si se baga la rece, in frigider, pentru cca. 30 de minute, sa se macereze.

Secret ! Sarea si piperul se macina atunci cand il folosesti, pentru a pastra aroma “vie”, a acestora. Folosind sare fina si piper macinat anterior, vei pune cantitati mai mari decat este necesar si decat zice doctorul. 

Alt secret ! Nu folosi pensula cu par din plastic, pentru a unge pestele. Zgarie pestele (il raneste si il doare  , ii strica gustul si “nu incadreaza cu cartierul” (vorba unui unchi al meu, plecat dintre noi, care era mester bucatar).   Cand cumperi pensula sa o iei de la fondul plastic (acolo sigur sunt din par de cal), sa o tii vreo 10 minute in apa clocotita si apoi sa o “storci” fin, de firele de par, care eventual nu sunt bine prinse in suportul pensulei.

Drept paste folosesc spaghetti, pene mari, melcisori mari sau macaroane subtiri. Le cumpar din magazin, daca sunt proaspete si arata bine, nu sunt sfaramicioase sau au o culoare indoielnica. Stiu sa fac paste in bucatarie (de altfel nu este mare filozofie), dar cum nu pregatesc paste prea des, prefer sa le cumpar. Daca faci paste in casa, trebuie sa le lasi sa se usuce si sa le pasatrezi in recipiente inchise ermetic. Voi face si niste retete cu paste pregatite in casa.

La aceasta reteta folosesc doar ceapa alba, usturoi, ardei gras(cateva bucatele taiate fin) si rosii. Busuiocul il culeg proaspat, din glasta, din bucatarie. Ciupercile albe le culeg de pe camp daca este sezon sau le cumpar din market.

Ciupercile trebuie spalate bine de nisip, sub jet de apa rece. Se lasa apoi la scurs, intr-o sita.

Se incinge ulei de masline intr-o tigaie de teflon, cu fundul gros. Se caleste la foc potrivit, ceapa taiata solzi, usturoiul taiat marunt, cateva feliute de ardei gras verde si ciupercile taiate feliute (cu piciorus cu tot). Se pune sare grunjoasa si piper, proaspat macinate. Se amesteca cu o lingura de lemn, pana ce ceapa devine sticloasa si moale, iar ciupercile capata o culoare usor maronie.

Se adauga rosiile taiate marunt, dupa ce s-au luat pielitele. Se rup frunzele proaspete de busuioc si se adauga peste ceapa si ciuperci. Se amesteca cu lingura de lemn, sa nu se prinda sau sa se arda ingredientele.

Secret ! Pielita de pe rosii se scoate usor, cu un cutit bine ascutit, dupa ce ai tinut rosia cateva secunde, sub jet de apa calda sau ai oparit-o cateva secunde in apa clocotita.

Pastele se pun in apa clocotita si se fierb cam 5-6 minute (sau cat scrie pe pachet). Se scurg fierbinti, de apa, printr-o sita si se pun calde, peste ceapa si ciupercile calite. Se amesteca totul, cu lingura din lemn. Se presara peste pastele calite, patrunjel verde, taiat fin.

Secret ! Nu lasa pastele sa se scurga de tot, de apa in care au fiert. Puse usor apoase, peste ciupercile si ceapa, calite, amestecul va fi omogen, uleios si pufos.

Incinge niste ulei de masline intr-o tigaie speciala, teflonata, pentru prajit peste (de forma ovala sau rotunda).

Secret ! Daca folosesti o tigaie numai pentru peste, pe care o speli, “constiincios”, dupa fiecare utilizare, permanent reteta ta va avea numai gust de peste.

Pune in uleiul incins niste unt, cumparat de la ciobani, din cel galben, tare gustos si fara apa. Adauga niste ardei iute taiat marunt si 2-3 catei de usturoi. Cand s-au calit usor, fara a-si schimba culoarea, poti scoate cateii de usturoi si ardeiul iute. Poti pune si 2-3 frunze verzi, de salvie sau o crenguta de rozmarin verde.

Trunchiul de somon se prajeste la foc mare, 2-3 minute, pe fiecare parte. Nu trebuie prajit decat pana devine usor rozaliu. Nu trebuie sa fie nici crud. Se adauga tot sosul din farfuria pe care a fost pestele la macerat si daca este nevoie, se mai stoarce zeama de lamaie.

Atentie ! Uleiul incins sare din tigaie, in special cand pui zeama de lamaie. Poate chiar sa ia foc si te parleste pe maini.    Este bine sa iei tigaia de pe foc cand adaugi zeama de lamaie.

Reteta se serveste fierbinte. Peste somon se pune mujdei de usturoi. Se presara patrunjel verde taiat fin, pe paste.

Secret ! Pentru “inmiresmarea” pestelui, mujdeiul se face din usturoi pisat, smantana sau iaurt gras, ulei de masline, sare si patrunjel verde taiat fin. Se amesteca toate ingredientele pana se obtine o pasta fina.

Un pahar de vin alb, dulceag, bine racit, accentueaza savoarea pestelui si a pastelor, iti stimuleaza papilele gustative si te imbie la “efortul” placut de a mesteca.

Pofta buna frati gurmanzi, oriunde va veti gasi ! Mi-a luat mai mult timp sa scriu reteta decat sa o prepar. Nu-i asa ca merita sa incerci ? 

Riscul de a munci

In aceasta perioada grea, de criza economica si financiara dura, indiferent ca lucreaza la stat sau in sectorul privat, riscul pierderii locului de munca de catre salariati este deosebit de mare. Muncitorii in special sunt primii expusi concedierilor sau a asa – ziselor reforme structurale aplicate de catre stat. Este perioada de timp in care sindicatele se agita vartos, “uitand” pentru moment de afacerile personale, patronatele incearca sa obtina “protectia statului”, iar factorii politici isi dau cu parerea asupra situatiei reale, in masura in care doresc sa o cunoasca sau sa o comenteze la concret. Cum este an electoral, politicienii vad in roz totul, desi realitatea le da cu tifla ori de cate ori are ocazia (vezi in prezent abordarea cu FMI, UE si BM).

Este greu de crezut ca in astfel de perioade nefaste, factorii responsabili isi aduc aminte de prevederile Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/ 2006, care la art.6 al.1 mentioneaza - “angajatorul are obligatia de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor, in toate aspectele legate de munca.” si continua la art.7 al.1 – “in cadrul responsabilitatii sale, angajatorul are obligatia sa ia masurile necesare pentru: a/ asigurarea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor…”

Nici in “perioade de avant economic”, asa cum s-a invocat de catre politicieni, in perioada 2000 -2008, angajatorii nu au dat dovada de o responsabilitate deosebita pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor. Marturie stau numarul mare de accidente de munca, incendii, alte evenimente deosebite, incadrate la categoria - cu risc major, produse in Romania, comparativ cu celelalte tari membre UE.  Oare cand vom avea “placerea” sa citim un raport comparativ, al guvernului, in acest sens, urmat de o analiza profunda, realista si cu masuri concrete ce trebuie aplicate, nu doar scrise pe hartie ?

Aseara, in miezul noptii, am citit pe ecranul televizorului, stirea, ca la Midia a avut loc un incendiu, la o instalatie de PVC, aflata in reparatii planificate. Am devenit curios sa vad cum se va pune problema, in continuare si am amanat plecatul la culcare.

Au urmat convorbiri anoste, ale stiristei, cu prefectul Judetului Constanta, despre senzational – cati morti sunt, cati disparuti au mai aparut (dupa ce lucratorii ramasi vii, speriati fiind, au fugit de la locul exploziei), cat de mare este suprafata corpului, arsa, la una din victime, etc. Specific stirilor aiurea, plasate pe ecranul televizoarelor, pentru a marca doar senzationalul, fara a analiza realist, asa cum ar fi normal, evenimentul produs. Se va asterne in curand negura si peste acest eveniment. Se vor produce in continuare incendii, explozii, accidente rutiere, etc., care vor fi marcate doar ca senzational, fara a fi urmate si de lucruri concrete, din partea institutiilor statului.

Am afirmat in mai multe randuri, ca institutiile statului, care se ocupa (vorba vine) de siguranta si sanatatea lucratorilor – inspectia muncii, politia sanitara, pompierii sau ISU, ISCIR, inspectia in constructii, politia de mediu, etc. - sunt organisme ale statului, nereformate, existand doar ca fatada imaculata pentru inspectorii UE, ca legislatia UE, specifica, este transpusa in legislatia romaneasca doar declarativ, ca de fapt ea nu este completa si nu se aplica nici ce este legiferat. Numarul mare de evenimente produse imi sta marturie.

Nu inteleg, ce atributii are prefectul intr-o firma privata, de stie el tot ce se intampla acolo. De ce este luat la rost, prefectul, de catre reporterul stirist, la telefon – cum de este posibil sa se intample evenimente dese, in acelasi loc ? Iar prefectul, spasit, incearca sa dea niste explicatii infantile. Aceasta abordare a unui eveniment este paguboasa pentru cetateni si chiar pentru institutiile statului. Cui foloseste ? Ce atributii concrete poate avea un prefect intr-o firma privata, in legatura cu securitatea si sanatatea lucratorilor ? Aiureli electorale, care nu vor duce in niciun caz, la schimbarea atitudinii angajatorilor fata de lege.

Se va asterne negura si peste acest eveniment, ca peste toate celelalate, care s-au produs, de-alungul anilor. Nu vom afla nimic despre ce faceau victimele in momentul producerii exploziei, despre cauzele adevarate ale producerii evenimentului, despre masurile dispuse in urma cercetarii evenimentelor, despre responsabilii producerii evenimentelor, despre procesele penale si procesele civile care vor urma, despre despagubirile platite de catre anagajatori si de catre cei vinovati de producerea evenimentelor, urmasilor victimelor.

Nu sunt adeptul sloganului – mortul este cel vinovat. Nu sunt nici adeptul aplicarii sanctiunilor contraventionale doar angajatorilor. De la caz la caz, vinovatiile trebuie stabilite concret si responsabilitatile de asemenea. Poate tribunalele muncii ar putea rezolva astfel de situatii. Sigur este nevoie de institutii ale statului, puternice, cu angajati profesionisti si competenti, nu doar inregimentati politic, care sa fie in masura sa faca cercetarea corecta a acestor evenimente produse.

Rolul institutiilor abilitate ale statului este si de a desfasura munca de prevenire. Cum poti interpreta, “discursul” unui inspector, care intrebat fiind de catre reporter, daca stia de neregulile existente, afirma senin ca institutia sa nu a fost solicitata de catre angajatorul, la care s-a produs evenimentul, sa-l verifice. 

Cui foloseste un anunt de presa, de felul – la o firma de publicitate din Cluj s-au gasit 491 de lucratori lucrand fara forme legale ? De fapt, lucratorii lucrau cu conventie civila (nu platea nici angajatorul, nici angajatul, contributii sociale la stat), deci exista un document de angajare a activitatii, incheiat intre angajator si lucrator. Nu exista contract individual de munca. Daca ar fi fost vorba de 1-2 conventii civile ar fi fost credibil, dar fiind vorba de sute de conventii civile (oare ce publicitate facea firma, de avea atatia angajati !?), ma intreb de ce fiscul, casa judeteana de pensii, casa judeteana de sanatate, ITM-ul, nu s-au antesesizat ? De ce nu se reglementeaza o data pentru totdeauna, daca conventia civila este document oficial de angajare sau nu ? De ce ar fi permisa conventie civila doar la anumite activitati ? Nu are nevoie statul de bani la buget ? Ce impiedica statul (in afara de interesele personale ale unor politicieni, vremelnic aflati in fruntea institutiilor statului) sa impuna obligativitatea platii contributiilor si pentru conventiile civile, avand la dispozitie aceste institutii abilitate ?

Imi place initiativa Jurnalui National, cu miscarea de rezistenta. Este necesar sa demascam, sa ironizam, sa ridiculizam, in toate domeniile de activitate. Este un inceput. Pacat ca nu putem da cu parul. Despre respect, bun simt, responsabilitate, este greu de crezut ca se poate vorbi in prezent, pana nu vom scapa de pandemia politica grava, care ne apasa tot mai mult.

Speranta moare ultima !

Nu stiu cum vom iesi din acest paienjenis de interese personale si dispret pentru lege, prin neaplicarea prevederilor de catre institutiile statului, asa cum sunt ele, chiar daca sunt proaste sau incomplete.

Zacusca cu ciuperci

Preparatele pentru iarna se pastreaza bine intr-o camara racoroasa sau in beciul casei. Cum cele doua posibilitati sunt realiste numai daca locuiesti intr-o casa cu curte si gradina in jurul casei, noi cei multi suntem nevoiti sa ne multumim cu ce avem, adica cu camara de la bloc, cu balconul inchis cu termopan, dar neincalzit, in care ai amenajat un dulap pentru depozitarea pe rafturi a conservelor sau cu boxa de la subsolul blocului (cu rafturi special amenajate), daca aceasta nu este calduroasa si daca are aerisire direct afara.

Pentru a nu rancezi uleiul de floarea soarelui, zacusca cu ciuperci (pe care o vei depozita in balcon, camara de la bloc sau boxa de la bloc), se face cand se racoreste afara, adica pe la sfarsitul lui ocrombrie, inceputul lui noiembrie. Cum in aceasta perioada, legumele sunt deja ajunse la maturitate si au multe seminte (in special vinetele si ardeiul gras), este indicat sa coci vinete, gogosari, ardei gras si ardei capia rosu, prin august – septembrie, sa le cureti de pielite, sa le lasi sa se scurga bine de apa si sa le depozitezi in pungi inchise la gura, in congelator.

Cum ghebele se culeg din camp, pe la sfarsitul lui septembrie, se pastreaza si acestea la congelator, fierte si scurse bine de apa, in pungi din plastic, legate la gura.

Pachetele cu legume coapte si ciuperci oparite se scot de cu seara din congelator si se lasa sa se dezghete lent, intr-un vas mare, in care isi vor lasa multa apa. Dupa dezghetare, legumele si ciupercile se storc cu mana, pentru a se elimina cat mai mult din apa si a evita sa iasa zacusca amara.

Anul acesta am fost norocos si am mai gasit pe camp, niste bureti de fag si ciuperci de plop, cu cateva zile inainte sa fac zacusca. Le-am cules, le-am curatat si spalat bine sub jet de apa rece. Le-am lasat la scurs intr-o sita.

Am amestecat ghebe, cu bureti de fag si ciuperci de plop. Se cunoaste la gustul zacustii. 

Ciupercile scurse de apa, se pun intr-o tigaie mare cu ulei de floarea soarelui si se calesc, pana se rumenesc usor si seaca apa, aproape complet. Nu te zgarci la ulei. Pune destul, cat sa acopere ciupercile, pe care le calesti.

Se curata de foi ceapa alba, din cea lunguiata, cu foaia groasa, care este mai dulce. Se spala cu apa rece si se lasa sa se scurga de apa. Se toaca ceapa, solzi si se caleste in cratita speciala pentru zacusca, in ulei de floarea soarelui (destul, cat sa acopere ceapa). Calirea se face la foc potrivit, amestecand cu lingura din lemn, pentru a nu se arde ceapa.

Sfat ! Nu cumparati ceapa turcesca, din cea rotunda, are foaia subtire si este iute. Strica gustul zacustii.

De preferat ! Pentru zacusca, sa ai pus bine, la pastrare, o cratita din inox sau o cratita emailata si o lingura mare, din lemn, pe care sa le folosesti numai pentru zacusca. Asa esti sigur ca nu amesteci gusturile, alfel risti sa simti gust de dulceata sau de varza murata si calita.   

Secret bine pastrat de catre bucatarii profesionisti ! De altfel, este indicat sa folosesti cratita si lingura din lemn, aceleasi, numai pentru dulceata, respectiv numai pentru zacusca, respectiv numai pentru calit ceapa si varza. Curatirea cratitei si a lingurii din lemn, dupa utilizare, se face cu deosebita atentie, tocmai pentru a indeparta miroasele, deoarece ingredientele prin depunere pe vase si linguri, devin greu suportabile. Stiu ei ceva, ca doar de aia sunt profesionisti ! Culmea este ca au dreptate.  :)

Dupa calirea cepei, in cratita se pun peste ceapa, legumele stoarse si taiate in bucati mai mari. Se amesteca cu lingura din lemn, pentru omogenizare si pentru a nu se prinde legumele de fundul cratitei. Focul se mentine potrivit ca marime.

Mare secret ! Daca vrei sa ai o fierbere constanta a legumelor, sa nu se prinda legumele de fundul cratitei si sa nu stai cu lingura sa amesteci mereu, procura o tabla groasa de tuci sau de inox, pe care sa o pui sub cratita. Eu am o plita groasa de la un resou, de pe vremea bunicii, pe care il foloseam cand eram burlac si o tabla groasa de vreo 10 mm, de pe vremea cand trudeam la stat. 

Trebuie sa aduci din balcon sucul de rosii, facut pe la sfarsitul lui septembrie, cand rosiile erau bine coapte si suculente. Noi pastram din sucul de rosii facut dupa reteta nevestei mele.

Sucul de rosii se toarna peste legume, cand acestea au inceput sa se caleasca si exista pericolul sa se prinda de fundul cratitei. Se amesteca bine cu lingura din lemn, pentru omogenizare.

Se adauga in cratita si ciupercile calite si se amesteca bine cu lingura din lemn.

Atentie ! Daca nu ai pus destul ulei de floarea soarelui, legumele sunt seci si risti sa le prinzi de fundul cratitei. Completezi cu ulei dupa necesitati.

Se pune dupa gust, sare grunjoasa proaspat macinata si piper negru proaspat macinat. Se amesteca bine legumele, cu lingura din lemn.

Cratita cu zacusca se baga in cuptorul incins al aragazului, la foc potrivit (sa fiarba usor, amestecul de legume).

Nu uita ! Dupa ce ai bagat cratita la cuptor, nu stai pentru 2 ore la calculator sau la televizor, fara sa mai treci pe la aragaz. Mai amesteci cu lingura din lemn sa nu se prinda zacusca de fundul cratitei. Manusile de bucatarie nu ezita sa le tragi pe maini, altfel risti sa te arzi si sa sufli in basicile formate pe maini, ca sa scapide usturime. 

Zacusca este fiarta cand uleiul iese la suprafata si straluceste imbietor. Se scoate cratita din cuptor si se lasa sa se linisteasca fiertura vreo 10 minute.

Printre picaturi, cand faci operatiile de mai sus, speli si borcane din sticla cu capac etans, de 0,3-0,4 Kg. Secretul, la indemana gospodinelor, pentru obtinerea unei zacusti delicioase consta si in splatul “constiincios” al borcanelor cu detergent pentru vase, clatirea borcanelor cu multa apa rece si lasarea lor la scurs de apa, pe gratarul pentru vase. Dupa spalare si uscare, sticla trebuie sa straluceasca. 

Secret ! Niste bucatari mai pretentiosi, chiar usuca borcanele, in curent de aer cald. De…, ei sunt dotati si cu aparat de uscat cu aer cald. Eu nu am in dotare asa ceva. 

Zacusca fiarta se pune fierbinte, cu lingura de lemn, in borcane. Imediat se capacesc borcanele si se intorc cu gura in jos, pentru etansare si iesirea aerului la suprafata, din masa de zacusca.

Borcanele cu zacusca se introduc cu capacul sus, in cuptorul caldut al aragazului, direct pe  tava acestuia (pusa pe gratarul aragazului) si se fierb, la foc potrivit, cca. 1 ora. Se stinge focul aragazului si se lasa borcanele sa se raceasca in cuptor, pana a doua zi. Acuma te poti duce linistit la calculator sau la televizor. Sa nu te sperii daca auzi “pocnituri” in cuptor, se racesc borcanele si se “strang” capacele pe gura borcanelor. 

Am renuntat sa fierb borcanele in bain marine. Se facea prea mult abur in bucatarie si mai sarea si apa pe aragaz si pe parchet.

A doua zi scoti borcanele din aragaz si le depozitezi acolo unde ai stabilit si ai amenajat locul. 

Marele secret al retetei privind cantitatile de legume si ciuperci folosite !  Marele secret este ca nu exista niciun secret privind cantitatile. Pui din fiecare, dupa gust si dupa preferinte. Unora le place cu mai multe ciuperci, altora cu mai multi ardei capia sau gogosari, altora cu ceapa mai putina. Unii mai simandicosi, zic ca nu s-ar preta si ciuperci si vinete. Este problema lor. Pentru micutii, care abia incep sa simta deliciile zacustii preparate in casa, este util sa tai mai marunt toate ingredientele folosite. Pe cei deja harsiti in deliciile zacustii cu ciuperci, tocmai bucatile mai mari de legume si ciuperci, ii imbie. Te miri ce vrea fiecare ! 

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni ! Cu zacusca aveti asigurat micul dejun toata iarna. Incercati zacusca cu paine prajita si cu muraturi taranesti. Este delicioasa. Nici ca aperitiv, la mesele aniversare, nu este de lepadat, sa servesti o zacusca cu ciuperci, mai ales daca ai pus la fiert si niste tuica de pruna. Se asociaza de minune si cu cateva feliute de sunca de porc, afumata. Sa te tii miasme care se raspandesc prin sufragerie.

Cum sa “agitam” birocratii

Scriam pe la sfarsitul lunii septembrie despre “dezmatul birocratic” prin care am navigat pentru a radia o firma fara activitate, pe care nu s-au incasat bani niciodata, dar pentru care s-au platit timp de 5 ani, diferite taxe si impozite aiurea, la stat si la autoritatile locale (taxa pentru publicitate si afisaj la primarie, taxa pentru sport la primarie, taxe pentru depunere de situatii periodice, pe zero, la registrul comertului si la fisc, etc.). Impozitul forfetar a pus capat aventurii mentinerii firmei, ca forma – fara activitate.

Ma bucuram prea devreme, cand la sfarsitul lui septembrie au aparut actele semnate de catre judecator (la o luna dupa publicarea anuntului deciziei de incetare a activitatii, in monitorul oficial, dupa greva judecatorilor si alte asemenea birocratisme pe la registrul comertului, cu scopul de a purta cetateanul pe drumuri si a incasa statul tot mai multi bani de la cetatean), pentru radierea firmei. Credulul din mine a rasuflat usurat, insa prematur, dupa cum se va vedea in continuare. 

Dupa documentele de radiere a firmei, semnate de catre judecator, luate de la registrul comertului, am facut copii xerox, am mai completat niste declaratii si am vrut sa le depun la fisc, pentru a incheia definitiv activitatea firmei radiate deja. Nu am inteles de ce publicarea in monitorul oficial (?!) a unor documente de firma, nu reprezinta un act oficial, definitiv.

Prima surpriza (daca mai poate fi numita asa), venita de la fisc, a fost ca a trebuit sa achit impozitul forfetar, la zi, adica si pentru perioada de la sfarsitul lui august (cand a fost publicata decizia de incetare a activitatii firmei in monitorul oficial), pana la sfarsitul lui septembrie, cca. 35 zile (cand a fost semnata de catre judecator, radierea firmei). Am facut vreo 3 drumuri la fisc, pe motiv de acte ce mai trebuie depuse (originalul la codul de inregistrare fiscala, noi declaratii tipizate, pentru inchiderea/ radierea firmei). Intr-un final am inregistrat ultima declaratie. Cand sa primesc numarul de inregistrare, uimirea mea a atins limita de care sunt capabil – o functionara citea de pe calculator un numar de inregistrare pe care il dicta colegei de ghereta (registratura era “blindata” mai ceva decat casieria unei banci comerciale), care scria cu pixul numarul de inregistare pe hartia care a ramas la mine. Nu am rezistat tentatiei de a le tachina, pe cele doua functionare de la registratura, ca se zvoneste, ca in curand vor fi restructurari masive de posturi, pentru ca prea se discuta de mult timp la nivel inalt, despre posturi inutile prin institutiile statului. O colega de la alt ghiseu, pe care o cunosteam din bloc, a zambit cu subinteles si mi-a soptit cu voce destul de puternica – nu se vor restructura, ca de obicei, ”posturile cu responsabilitate”, ale persoanelor agreate politic sau pe motiv de nepotism. 

Mi-am zis sa inchei socotelile si cu primaria, motiv pentru care am vrut sa depun la registratura directiei de taxe si impozite, din primarie, copii dupa actele de radiere a firmei, luate de la registrul comertului. Nu eram dispus sa mai primesc de la primarie, diferite petitii, prin care sa fiu amenintat ca nu am platit nu stiu ce taxa, chiar daca firma era radiata.

O noua surpriza ma astepta. Functionara de la ghiseul registraturii nu a vrut sa-mi primeasca hartiile decat daca fac o cerere catre domnul director. La intrebarea mea, daca directorul nu are ce face si trebuie sa citeasca si hartii de depunere copii dupa documente de firma, functionara vizibil, foarte surprinsa, imi spune ca doar de aia este director, ca sa semneze zilnic mapa. Ii pun si acestei functionare “placa” cu restructurarea posturilor inutile din primarie, dar este indiferenta la cele zise de mine. Probabil avea spatele asigurat. Cum nu aveam ochelarii la mine, a trebui sa merg acasa sa scriu cererea si sa revin in alta zi.

Noaptea fiind nu sfetnic bun    mi-am adus aminte ca am platit la inceputul anului, pentru intreg anul 2009, taxa pentru afisaj si reclama. Cum primaria nu a facut niciodata reclama firmei, iar afisul cu firma nu a existat niciodata (sediul firmei fiind in apartamentul proprietate personala), fiind obligat sa depun o cerere catre directorul de la taxe si impozite, in hartia de depunere copii dupa actele de radiere a firmei, am solicitat si returarea sumei incasate in plus (cca. 3 lei, pentru trimestrul IV) de catre primarie. Constient fiind ca voi crea o agitatie in lumea birocratica din primarie, am solicitat returnarea sumei, prin mandat postal, la domiciliu. 

Cu 2 zile inainte de a se implini cele 30 de zile, de la data depunerii cererii mele (perioada limita, legiferata, pentru raspuns din partea autoritatilor, la cererile cetatenilor), de frica unui proces civil cu solicitare de daune morale, persoanelor vinovate (nu institutiei), din partea mea, pentru purtarea pe drumuri a cetatenilor, au inceput sa sune telefoanele de la birocratii din directia de taxe si impozite a primariei. Argumentele lor, gen – suma este prea mica, nu putem trimite banii dacat in cont la o banca, veniti dvs. si ridicati banii de la noi (in replica le-am cerut decontarea taxiului daca vin pana la sediul lor), trimiterea prin posta necesita alti bani, etc. – nu au contat in discutia cu mine, amintindu-le ca primaria este cea care m-a impins catre declansarea nebuniei birocratice, prin obligarea mea sa fac o cerere inutila.

In data cand s-au implinit cele 30 de zile de la depunerea cererii mele, am primit prin mandat postal, cei 3 lei. Bineinteles ca am lasat banii postaritei, cu scuzele de rigoare, pentru ca am obligat-o (prin gestul meu de a-mi apara un drept) sa urce 2 etaje, cu geanta ei imensa, in spate.

I-am explicat postaritei pentru ce am facut gestul de a solicita returnarea unor bani incasati in plus de catre primarie si m-a inteles. Nu sunt sigur ca birocratii din primarie si sefii lor in special, au inteles gestul meu.     Probabil si-au zis in sinea lor: iata inca un nebun care vrea sa schimbe ceva, crezand ca poate.

Ma macina o intrebare – ce-i mai sigur si mai sigur in zilele pe care le traim ? Aventura traita de mine (daca cheltuirea unor bani din buzunarul propriu al cetateanului, nerecuperabili in vreun fel de la statul excroc si profitor, poate fi numita aventura), cu radierea firmei, ma face sa cred ca birocratia la romani nu are leac. Pacat.

Ii mai poate crede cineva pe politicieni ca vor lupta cu birocratia, dupa ce vor fi alesi ? Eu unul, nu.

De-a baba oarba si de-a puia gaia

Cand eram copil, jucam cu colegi de generatie, fel de fel de jocuri ale copilariei – omul negru, baba oarba, purceaua, turca, etc. Despre unele dintre aceste “jocuri de societate” am mai povestit cate ceva, cu alte ocazii.

Astazi ma opresc la Baba Oarba.    Cum se juca ? Legam la ochi cu o bazma pe unul dintre noi (de regula o fetita incepea jocul), pe care apoi il invarteam de vreo 2-3 ori, cu grija, ca sa nu il accidentam, apoi il lasam liber. Ceilalti, asezati in cerc in jurul “babei”, chitaiam, ne zbenguiam si faceam care mai de care, ca toate orataniile curtii. Baba Oarba se misca cu atentie spre cercul de fluierasi zgomotosi si trebuia sa prinda pe unul dintre ei, pe care prin pipaire, trebuia sa-l recunoasca. O repriza de a fi Baba Oarba dura pana cand cel prins de baba era recunoscut.

De ce mi-am adus aminte de acest joc ? Sambata am fost la tara, intr-o piata, sa cumpar branza si unt de la ciobani, pentru iarna. Dupa ce am facut cumparaturile, cand sa ies cu masina din targ, a navalit in piata o multime imbracata in rosu, care a inceput sa imparta pixuri si poze cu Mircea Geoana. Nimic despre vreun program ceva, nimic despre cine sunt si ce vor ei, doar reclama rosie, pentru candidatul lor si indemn insistent, prin portavoce, sa votam cu alesul gloatei.

In timp ce strangeam strugurii, la casa batraneasca, vecinul care ma ajuta primeste un telefon, de la o ruda, primar portocaliu, de muncicipiu, care il anunta raspicat, ca-i trimite soferul cu pliante, poze, pixuri, calendare cu poza lui Traian Basescu, respectiv traseul de urmat, pentru a imparti prin sate. Il intreb pe vecin ce legatura are cu asta si-mi zice ca mai scoate si el un ban, desi ruda este zgarcita si il trimite la astfel de actiuni in toate campaniile electorale (singurul moment cand isi aduce aminte de el ca exista), mai mult pe degeaba.

Un alt vecin care ma ajuta la struguri era fericit ca actualul sef al statului, cand va castiga un nou mandat (era sigur de acest lucru), va imputina pe parlamentari, desi argumentul meu ca in UE, democratiile consolidate sunt constituite pe baza unui parlament bicameral, nu l-a impresionat. Discursul sau era axat pe o idee fixa – nu vezi dom’ le ce le face la hotii astia si la mafioti. Trebuie reales pentru a termina cu acestia. Bine inteles ca nu a putut sa-mi precizeze niciuna din “realizarile” (solicitate de catre mine) marelui om de stat. Argumentul meu ca doar i-a incaierat pe toti nu a avut succes.

Duminica cand ma intorceam acasa, o maree galbena, cu poze, pixuri, brichete, steaguri si tablouri cu Crin Antonescu bloca soseaua nationala. Nici aici nu se punea problema de a se prezenta vreun program ceva. Tot portavoce si slogan de a alege candidatul, ca sa afle tot satul.

Pe soseaua nationala, primarii PD-L isi facusera deja datoria – reclame pe toata latimea drumului cu alegeti Traian Basescu, impanzeau soseaua.

In urma deplasarii in provincie m-am ales cu 3 pixuri si 3 poze, ca si cum m-ar fi interesat, dar daca erau pe degeaba, mi-am zis sa le iau, ca de aruncat pot sa le arunc oricand.

Saptamana trecuta, aflat fiind pe o banca, in parc, cu un amic, ne invadeaza niste tineri, imbracati in albastru, care ne varau sub ochi niste tabele, pe care trebuia sa le semnam - ca il sustinem pe Sorin Oprescu. Intreb pe unul dintre tineri daca are vreun program ceva si acesta surprins fiind, imi zice - pai nu ati vazut aseara la televizor ? Se scotoceste apoi prin mapa si imi intinde un xerox dupa interviul luat doctorului, intr-o emisiune tv la Antena 3. I-am zis ca doresc un program de scoatere a tarii din criza, nu niste susanele televizate.

Mi-am adus aminte de zicala sindicala care a inceput sa circula pe la sfarsitul anului 2000, devenind apoi ceva firesc, pe la toate mitingurile - ati mintit poporul, cu televizorul. Cum in ultimele saptamani s-a batut moneda pe furtul alegerilor, prin calculator, mi-am zis ca vechea zicala sindicala poate fi completata firesc, in anul 2009 - ati furat poporul cu calculatorul. Cum altfel poate fi interpretat rezultatul de la ultimele alegeri parlamentare, cand cica a fost vot uninominal. In parlament au ajuns candidati votati de popor pe locul 3, iar cei de pe locul 2 si chiar de pe locul 1, in anumite circumscriptii, “fac foamea politica” prin ziarele locale sau incercand sa apuce un os pe la deconcentrate.

Pe nimeni nu intereseaza ca politizarea excesiva a institutiilor statului, alunga adevaratii specialisti pentru a nu fi pusi si inplicit, nevoiti, sa raneasca pe terenurile infectate de izul politic greu mirositor care bantuie prin aceste institutii.

Suntem in plina campanie electorala, declarata, pentru prezidentiale.  Ca si cum pana acuma ar fi lipsit asa ceva. Drept este – nu era declarata oficial. Au inceput mitingurile electorale, circul politic al promisiunilor si pomenilor cu gust indoielnic. Asistam la populism cat cuprinde, de la politicieni pentru populime.

Legea unitara a salarizarii si legea unica a pensiilor sunt adevarate galceve intre politicieni. Ideea este buna, dar transpunerea ei in lege, a devenit deosebit de dificila, pentru ca intervine in discutie, sindicalizarea si afacerile plus interesele personale. Sistemul mafiot de interese personale nu cedeaza asa de usor, nici santajul politic si nici santajul sindical nu pot lipsi.

Nici sarbatorile religioase nu scapa de povara festivismului cu scop electoral. Liderii politici sunt nelipsiti de la manifestarile religioase, unde cu falsa evlavie, mai mult isi fac antireclama, ca doar omul simplu vede si simte.

In aceste zile de cosmar electoral pentru blandul popor roman, al goanei politicienilor dupa ciolan, se pare ca si-au dat mana toti adversarii politici ai actualului presedinte, in ideea – Hai pa…. Traienica, pe mare e locul tau.

O fi bine, o fi rau ? Sarmanul alegator, ce stie el ? Incotro sa o mai ia ? Si uite asa apare legatura cu titlul articolului - cetateanul de rand se comporta de-a Puia Gaia. Sa ma explic. O vorba din batrani zice ca atunci cand nu stii incotro sa o mai iei, din diverse motive, care nu tin neaparat de tine, o iei de-a puia gaia. 

Ramane totusi o nelamurire. Dar eu cu cine votez ? Pentru mine este simplu – cu cel care ma va convinge (candva, nu stiu cand), sa-l aleg pentru ce isi propune si pentru ce face, pentru cetateni si pentru tara. Nu vreau sa aleg pe cineva, pentru a nu iesi altcineva, sa aleg pe unul mai putin rau, pentru mine si pentru familia mea.

Gogosari in otet pentru salata de beuf

Cand pui muraturi pentru iarna, cel mai important este ce cumperi. Oferta pe tarabe, in piete si prin market-uri este generoasa. Calitatea difera de la comerciant la producator.

Daca in aceasta perioada de timp avem ocazia sa facem ceva drumuri cu masina, spre campie, unde se produc inca, dar pe suprafete din ce in ce mai mici, legume autohtone, nu trebuie ezitat sa facem o halta pe marginea drumului, in zone unde localnicii pun in vanzare legume din productia proprie. Sigur, localnicii nu au folosit stimulatori de crestere, ci doar cel mult, ca ingrasaminte – azotat (daca au avut bani destui), dar si ingrasamant natural.

Poti fi surprins sa gasesti pe marginea drumului, legume mult mai proaspete, mai coapte, mai mari si mai sanatoase, decat cele din piata. Totul este sa ai noroc si de ce nu, inspiratie sau “ochi” pentru ce este cu adevarat bun de pus la borcan. 

Am gasit niste gogosari mari, sanatosi, dar putin cam necopti. I-am luat, stiind din experienta, ca daca las pe balcon, fara sa bata soarele direct pe ei, gogosari “parguiti”, vreo 2-3 zile, se mai coc (se inrosesc) exact cat este necesar.

Gogosarii se spala cu apa rece, se lasa la scurs intr-o sita. Se scot cotoarele si semintele. Se taie gogosarii in 4 pentru a intra mai multi in borcan.

Se pun la fundul borcanului, boabe de piper, boabe de mustar si foi de dafin. Se aseaza gogosarii in borcan, fara a-i inghesui, pentru a ramane loc si pentru otet.

Se prepara un amestec de otet din vin, de fermentatie, de 9 grade si apa rece, in proportie de 1:2. In amestec se pune o lingura de miere (zahar tos) si o lingurita de sare grunjoasa la 1 litru de amestec. Se da amestecul in fiert si se lasa apoi 5 minute sa se “domoleasca vipia”.

Se toarna amestecul fierbinte peste gogosarii din borcan si se inchide borcanul, cu capacul etans.

Atentie si secret ! Nu uita sa pui varful de cutit sub borcan, cand torni otetul fierbinte, caci arde, parleste si face bubulite mici, rosiatice si usturatoare, cand otetul fierbinte sau aburii ating piele de bucatar neatent. 

Nu uita ! Borcanele inchise cu capac ermetic, se intorc cu gura in jos, pentru 10-15 minute, timp in care se elimina aerul si se etanseaza capacul. 

Cand borcanele s-au racit, se depoziteaza la rece, in camara, beci sau in lipsa celor de mai inainte, in balcon, la bloc.

Gogosarii in otet se folosesc la salata de beuf.

Nu poate tine nimeni, pe gurmandul inrait, sa consume gogosari in otet, la o friptura de porc, mai grasa sau la orice friptura doreste. De ce nu s-ar consuma iarna, cand focul duduie in soba, gogosari in otet si la un aperitiv cu jumari de porc, stropite cu tuica fiarta ?  Sau impreuna cu niste tartine cu icre, stropite tot cu tuica fiarta ?

Pofta buna frati gurmanzi, oriunde va veti afla ! Nu ezitati sa asociati orice preparate va doreste inimioara, care bine inteles, nu va fac cumva rau. 

Doctorii si nutritionistii au si ei rolul lor, bine definit in societate. Dar mai bine sa nu fim nevoiti sa apelam prea des, la ei. In definitiv si la urma urmei, o viata are fiecare dintre noi. Se pune totusi problema, sa nu exageram, pentru a ne mentine sanatosi, pana la adanci batranete. 

Cum se vede protectia muncii la britanici

Am citit astazi un articol http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/872172/Protectia-muncii-a-cazut-si-a-murit/#  care ar trebui sa dea cel putin de gandit, in special factorilor responsabili cu politica manageriala din inspectia muncii, apoi tuturor angajatorilor si conducatorilor locurilor de munca din intreaga economie, indiferent daca este privata sau de stat.

Este un exemplu clar asupra modului cum se vede, din afara tarii, activitatea de protectia muncii desfasurata pe santierele de constructii din Romania si nu numai.

Orice alte comentarii din partea mea ar fi inutile. Se va intampla ceva concret, in folosul lucratorilor, in inspectia muncii, din Romania ? Eu unul inca sper. 

De ce nu ar fi posibila si la noi responsabilizarea in egala masura a angajatorului ca executant de lucrari, simultan cu a angajatorului ca beneficiar al acelor lucrari, in cazul producerii unor evenimente deosebite ? De ce amenzile contraventionale si respectiv amenzile penale, aplicate de catre organele competente, nu ar trebui sa se raporteze la cifra de afaceri sau la profitul firmelor care inregistreaza accidente de munca ? De ce angajatorul, ca persoana fizica, nu ar putea plati din buzunarul propriu (acelasi unda baga profitul firmei), pentru deficientele de organizare in conducerea propriei firme ?

Este adevarat, ca este nevoie si de competente profesionale, pe masura, pentru cei care verifica, coordoneaza si supravegheaza activitatea de protectia muncii.

Pe cand si la noi, existenta unor organizatii interne – similare IOSH din Marea Britanie, care sa poata purta discutii profesioniste - schimb de pareri si impresii, cu reprezentantii unor organisme similare, din UE ?

Nu as vrea sa se scape din vedere ca expertul strain in “strategic risk management”, care isi da cu parerea in articol, asupra starii protectiei muncii, de la noi, este de origine romana si ocupa o inalta functie manageriala in organisme de profil, in Marea Britanie. Cum de stie el tot ce se intampla la noi si ce trebuie facut de urgenta, iar cei responsabili, din tara, nu ?

Ce mai “pun bine” pentru iarna

Dupa cum spuneam si cu alta ocazie, daca esti vigilent toamna, treci iarna mai usor, fara a baga in seama, in mod deosebit, calitatea produselor cu care esti obisnuit sa le consumi in familie. Nu faci neaparat economie, desi conteaza. Sigur, castigi la gustul preparatelor, ca sa nu mai vorbim de sanatatea fiecaruia.

-Legume proaspete, puse in pungi din plastic alimentar, legate la gura si pastrate in congelator.

Poti sa pastrezi in congelator, pe timp de iarna – rosii mici, intregi; ardei gras rosu, verde si galben, taiat felii; gogosari rosii si ardei capia rosii, taiati felii; fasole galbena, “tucara”, impreuna cu marar verde; boabe de mazare verde, impreuna cu marar verde; buchetele de conopida, oparita si racita; vinete coapte si scurse de apa; vinete taiate rondele si oparite si prajite iu ulei de floarea soarelui, pentru musaca.

Legume coapte prin august-septembrie (ardei gras, gogosari, ardei capia, vinete) si bureti opariti, culesi de pe camp pe la sfarsitul lui septembrie (ghebe, bureti de fag) se pastreaza la congelator, pentru a face zacusca cu ciuperci, pe la sfarsitul lui octombrie, cand se racoreste afara si se pot pastra borcanele cu zacusca, in balcon, fara  a se rancezi uleiul de floarea soarelui.

Se spala legumele cu apa rece si se lasa la scurs, apoi se baga in pungi din plastic alimentar si se leaga la gura, cu ata, scotand progrsiv aerul din punga.

Am vazut o reclama pentru masina de vidat pungi, in care pui diverse, la congelator. Interesant, cred ca o voi achizitiona, daca este de uz casnic si nu doar pentru bucatarii de restaurante.

-Ardei iute in otet.

Se cumpara ardei iute, rosu, galben si verde (in tinerete, eu aveam din productie proprie, in jardiniere, pe marginea balconului si in glaste, ardei iute – ciusca, gogosar mic, clopotel). Se spala tecile de ardei iute cu apa rece si se aseaza in borcane de 0,3 – 0,8 Kg. La fundul borcanelor se pun boabe de piper, foi de dafin, boabe de mustar.

Se face un amestec de apa rece si otet de fermentatie, din vin, de 9 grade, in proprortie de 2:1. Se pune o lingura rasa de sare grunjoasa si o lingura de zahar, la litru de apa. Se fierbe amestecul si se toarna fierbinte peste ardeii asezati in borcan. Se inchide ermetic borcanul.

Nu uita ! Si la ardeii iuti trebuie sa pui varful cutitului sub borcan, cand torni otetul fierbinte.

-Hrean ras, in otet si apa.

Se cumpara radacina de hrean, mare si groasa. Se spala bine, radacina de hrean, de pamant si se curata. Se rade hreanul pe razatoarea mica. Se aseaza in borcane de 0,4 Kg straturi de hrean ras si o lingurita de zahar (cam 3 lingurite la borcan). Se face un amestec de apa rece si otet de fermentatie, din vin, de 9 grade, in proportie de 3:1, care se toarna rece, nefiert, peste hreanul ras. Se amesteca compozitia cu o ligurita si se inchide borcanul, cu capac etans.

Secret ! Deasupra borcanului trebuie sa ramana permanent, un strat subtire de lichid, altfel hreanul se inchide la culoare, la contact cu aerul.

-Marar, patrunjel, leustean – frunze, in sare.

Se cumpara din piata, de la producatori autentici, legaturi de marar, patrunjel si leustean, frunze, cate 10-12 legaturi mai maricele, din fiecare.

Atentie ! Nu cumpara frunze de anason, crezand ca-i marar. Prinde frunzele de marar, intre degete si freaca frunza. Miros diferit. Cumpara frunze de patrunjel cultivat pentru verdeata, nu pentru radacina. Nu ocoli patrunjelul “batut”, ca niste flori marunte, de un verde intens.

Se spala frunzele sub jeturi de apa rece si se “scutura” de apa. Se pun separat in borcane, din fiecare, straturi de frunze cu tuplpina scurta si sare grunjoasa. Se “inghesuie”, in borcane de 0,4 Kg. Se pot pune straturi, in 3-4 zile, succesiv, pana se umple borcanul. La fiecare completare, se inghesuie frunzele existente in borcan, pana iese lichid sarat deasupra si apoi se pun noi straturi de frunze si sare grunjoasa.

Secret ! Se poate pune oricata sare grunjoasa. Cand se scot frunzele din borcan, se spala sub jet de apa rece si “saratura” dispare. Deasupra borcanului trebuie sa fie permanent strat de saramura, pentru a se pastra culoarea verde a frunzei. La contact cu aerul, frunza sarata se inchide repede la culoare.

Conservate astfel, frunzele de marar si patrunjel, in special, se pastreaza verzi. Uscate, frunzele de marar si patrunjel capata gust de fan si nu mai sunt nici verzi. Leusteanul uscat nu prinde gust de fan. Leustreanul conservat in sare se inchide totusi la culoare, probabil pentru ca tulpina fiind mai groasa, are o cantitate mai mare de apa.

Mare secret ! La conservele pentru iarna se folosesc numai borcane, bine spalate, cu apa calda si detergent si clatite foarte bine cu apa rece, in mai multe ape. Nu se folosesc capace deteriorate sau care nu se “rasucesc” perfect de la prima incercare de inchidere/ etansare a borcanului.

Util ! Cand deschideti capacele la borcanele cu conserve, “incercati” sa nu folositi varful cutitului (doar “muschii” proprii sau aflati in dotarea partenerului de viata), daca doriti sa reutilizati capacul. 

Castraveti in saramura cum facea socrul meu

Socrul meu reusea sa dea castravetilor murati, in saramura, pregatiti pentru iarna, un gust special. Folositi in salate de beuf, acesti castraveti, aproape ca schimba gustul salatei, dandu-i o alta savoare, diferita de cea obisnuita, facuta cu castraveti in otet, special conservati pentru aceasta salata.

Despre secretele salatei de beuf, in curand, cand o sa scriu si reteta.

Secret bine pastrat de socrul meu ! Castravetii murati in saramura “se invelesc” in frunze verzi, de visin si se strecoara prin borcan si crengute tinere, subtiri, de visin.

Se cumpara castraveti proaspeti, vigurosi, de un verde inchis, “porosi”, potriviti ca marime, cam de dimensiunea borcanului in care vrei sa-i bagi. De preferat borcane de 0,8 – 2,0 Kg. Castravetii se spala sub cateva jeturi de apa rece, se lasa la scurs intr-o sita si apoi se aseaza in borcane, fara a-i inghesui.

La fundul borcanului se pun catei de usturoi, marar uscat, piper boabe, foi de dafin, radacina de hrean. Printre castraveti se pun crengute de visin si frunze de visin.

Se face saramura din o lingura de sare rasa la 1 litru de apa rece. Se da saramura in cateva clocote si se lasa apoi sa se raceasca pana pe la vreo 60-70 de grade C (numai bine, cand bagi degetul, sa nu te parlesti  ).

Se toarna saramura “racorita” peste castraveti. Se inchid ermetic borcanele cu capace si se intorc cu gura in jos, pentru 10 minute, pentru a iesi aerul dintre castraveti si  a se “muia” cauciucul siliconic , care este depus de fabricant, pe capac, pentru etansare.

Nu uita ! Pune sub fundul borcanelor, un varf de cutit, inainte de a turna saramura fierbinte.

Dupa racire la temperatura camerei, invelite in paturi, borcanele se depoziteaza in balcon, la rece.

Atentie ! Timp de 2-3 saptamani, saramura va “fierbe”, lucru care va tulbura zeama in care sunt pusi castravetii. In timp, saramura se limpezeste si castravetii sunt murati. Limpezirea se produce cand temperatura exterioara incepe sa scada si in balcon este racoare.

Fericiti sunt cei care au beci sau camara din piatra. Tulburarea si limpezirea saramurii se face gradual, in timp, fara a fi supusa direct, la variatiile de temperatura din mediul exterior.

Atentie ! Precautia este mama intelepciunii bucatarului amator.     Daca in timpul tulburarii saramurii, in borcan, capacele nu sunt etanse, saramura va iesi din borcan si mirosul degajat va fi insuportabil.     Sa nu-si faca cineva iluzii, ca din borcanele acestea, “lovite” sub capace, vor mai putea fi consumati castravetii.  Pot fi aruncati fara jena, departe de miroasele obisnuite ale casei. Mai se goleste si camara de conserve inutilizabile. I se poate intampla oricui, dar nu disperati, in primii ani de initiere in bucatarit, se intampla destul de des sa dai si unele rateuri. 

Castravetii murati in saramura pot fi serviti impreuna cu o prajeala din carne afumata si carnati afumati, cu garnitura de piure de cartofi. Nu strica o tuica fiarta si nu trebuie sa lipseasca mamaliga calda.    Si ce daca mananci mamaliga cu cartofi ?

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni ! Nu uitati, daca toamna faceti muraturi si le puneti in camara din balcon, iarna nu umblati prin market dupa muraturi facute de turci si greci, cu conservanti si te miri ce mai baga prin borcane, ca sa mentina limpezi lichidele de conservare.

Am fost curios, o data, mai de mult, sa fac o reteta de muraturi, dupa cum scria pe un plic de Gelfix, de la dr. Oetker. Nu cred ca mai este cazul sa scriu prea multe despre rezultat. Muraturile nu aveau niciun gust, exact ca cele cumparate din market. Nu le-a “apreciat” nimeni si am fost nevoit sa le arunc. Noroc, ca atunci cand experimentez, nu ma arunc cu capul inainte ca berbecul abia iesit la “agatat”, pe izlaz si am preparat (vorba vine) doar 2 borcane de muraturi dupa infailibila reteta (!?) de la dr. Oetker.     Nu am fost nici macar curios, sa aflu mai multe despre acest gen de retete, desi m-am intrebat, cum poate sa faca cineva avere, cu astfel de retete. Mister total ! 

Marele secret al muraturilor de orice fel, preparate in gospodaria proprie, pentru iarna ! Folositi numai legume proaspete, viguroase, bine coapte. Nu folositi niciodata pentru muraturi, conservanti sau alte preparete de prin plicuri, gasite cu nemiluita, pe rafturi, prin market-uri. Cititi inainte, ce scrie pe plicuri si oricine are cunostinte cat de vagi, va constata ca toate plicurile cu condimente, contin conservanti, amidon, coloranti si E-uri cu nemiluita. Folositi pentru conserve numai produse naturale: piper boabe, mustar boabe, sare grunjoasa, catei de usturoi, felii de ceapa, marar uscat, ardei iute – rosu, verde, otet de fermentatie, din vin, de 9 grade.