Festivism la urne

Am incercat in ultimele zile sa ma detasez de agitatia din jurul alegerilor, sa incerc sa-mi formulez o idee care sa ma indrepte spre urnele de vot. M-am lovit in ultima instanta, de motivul real al referendumului, cantarind ce este in favoarea mea, sa ma fac ca ploua la intrebarile pentru referendum (pe care le consider puse tendentios, desi sunt de acord ca sunt prea multi parlamentari si mai putini fiind poate vor reprezenta cu adevarat pe cei care ii aleg) si sa nu iau buletinele de vot. Trasul liniei in dreptul semnaturii celui care nu doreste sa voteze pentru referendum mi s-a parut o sursa sigura de fraudare a votului.

Initial, titlul articolului trebuia sa fie – Niste tarani, politicienii astia. Uitandu-ma insa azi dimineata la televizor si vazand cozile din Gara de Nord, de la cele 2 urne de vot si prinzand tocmai “spiciul” prefectului capitalei, care se lauda cu ce a facut el – doar le-a atras atentia primarilor de sector, printr-o adresa, sa puna mai multe urne, in locurile aglomerate si a constatat in ziua anterioara alegerilor (adica ieri), ca nu l-au ascultat - mi-am schimbat optiunea pentru titlu. Uitandu-ma la figurile celor care stateau la coada, in Gara de Nord, ca sa voteze, nu am putut sa nu ma intreb – de ce se amana – plantarea unor dispozitive de vot electronic, macar in locurile zilnic aglomerate si se recurge tot la pusul degetului pe cel care ti-l indica seful, sa-l votezi. Probabil este mai sigur ca se va alege cine trebuie.    Oricum taranii autentici au mult bun simt.

Cand am vazut de dimineata, pe ecranele televizorului, cum “catelusii de partid”, asteptau cuminti in strada, sa apara El lidero de partid sa-si dea votul, iarasi mi-am adus aminte de zilele tineretii mele, cand student fiind ne duceau cu cardul la vot. Cui foloseste sa ne amagim ? Poate doar politicienilor, care doresc sa aiba in albumul de familie, poze de la alegeri. Sau mai stii, sunt si astea (adica pozele), “marturii ale servilismului” de partid si de stat.

Cand cu doua seri in urma, a fost la televizor – Marea confruntare, din aceeasi curiozitate care ma stapaneste, mi-am propus sa rezist cu stoicism, cat mai mult posibil pe programele care transmit “afacerea politica” a celor 3, poate voi gasi raspuns la dilema mea – daca merg la vot, eu cu cine votez ? Din confruntarea celor 3 nu am putut sa-mi aleg un preferat, niciunul nu ma reprezinta cu adevarat, din diverse motive, pe care nu le voi insira. Prea multa gargara si lovituri sub centura. Prea putine lucruri concrete. Daca ar fi posibila combinarea celor trei, probabil s-ar obtine, dupa parerea mea, un presedinte – cca. 60 % util zilelor in care traim, multumitor poate pentru majoritatea romanilor.

Nu sunt de acord cu ideea – cei care lipsesc de la urne nu trebuie sa vorbeasca. De ce nu inteleg oare politicienii (inventatorii si cei care promoveaza ideea), ca absenta de la urne este o palma, data cu pumnul de catre cetateni, pentru intreaga clasa politica ? De ce nu se straduiesc politicienii sa atraga cetatenii la urne, prin programe concrete, prin dezbateri civilizate si pe intelesul tuturor, prin fapte nu doar prin vorbe si promisiuni ? De ce trebuie sa se schimbe cetatenii alegatori si nu politicienii ?

Nu sunt de acord cu ideea – numai noi care votam (de cele mai multe ori pentru alegerea celui mai putin rau) avem dreptul sa vorbim. De ce ? Tot alegand mereu raul cel mai mic, am ajuns ca dupa 20 de ani de la marea schimbare din decembrie 1989 sa ne regasim tot in saracie, sa ne zbatem in continuare pentru a ajunge si noi doar sa visam la ce au deja de mult timp, strainii si vedem acuma cu ochii nostrii, prin Europa si prin lume. Nu contest si nu voi contesta niciodata deschiderea catre lume, de care am beneficiat dupa decembrie 1989. Nu sunt un nostalgic al comunismului si nu cred ca acele vremuri au fost faste pentru romani.

Am selectat cateva – Vorbe politice execrabile, spuse de catre actuali candidati la presedintie si membrii in staful lor de campanie, in timpul campaniei electorale, oficiale si nu numai, pentru alintul contacandidatilor, cu speranta ca pot pune si eu osul la caracterizarea individuala a candidatilor, la a stabili capacitatea lor de bun simt, intelectuala, politica, economica, etc., de a servi interesele cetatenilor. Nu este o ierarhizare a vorbelor politice, un clasament sau un top.

-Traian Basescu – Sida este mai sanatoasa decat Hrebenciuc (cu referire la unul din sfatuitorii oficiali, din umbra, ai lui Mircea Geoana). Actualul presedinte, probabil nu are date concrete, de la sursele sale de informare, altele decat cele ale cetateanului de rand, despre numarul victimelor facute de catre sida, in lume si in Romania, pentru a face o astfel de declaratie iresponsabila sau dl. senator Hrebenciuc (totusi un ales al cetatenilor din judetul sau) trebuie cercetat pentru genocid si crima impotriva umanitatii.

-Traian Basescu (despre el insusi) - M-ati descris toti ca fiind un monstru. Nu cred ca o coalizare a tuturor politicienilor, din alte partide decat PDL, impotriva sa, ii da ocazia domnului presedinte sa se autointituleze ca un monstru. Poate domnia sa nu indrazneste sa ne spuna ce are de gand sa faca, in continuare, cu Romania si romanii, daca va fi reales. Doamne pazeste, sa se adevereasca – ca va fi un monstru.

-Sergiu Andon (senator PC, in sprijinul candidatului Mircea Geoana, analizand evolutia actualului presedinte, la Antena 3, in cei 5 ani de mandat) - Este vorba de priaprism constitutional la presedintele Basescu, care ori de cate ori a avut ocazia a violat constitutia. Amestecand politica cu prostitutia, cu infractiuni pedepsite prin codul penal, cu deficiente de sanatate umana, mentionate de tratatele de medicina umana, politicienii au ajuns in haznaua cu vorbe politice, in care se mozolesc astazi pe toate canalele de stiri si nu numai.

-Norica Nicolai (europarlamentar, din staful candidatului Crin Antonescu, intr-o emisiune la Antena 3, referitoare la consultarea partidelor de catre presedinte) – Trebuie sa gandesti cu ovarele ca sa mai crezi in invitatiile lui Traian Basescu. Din cate stiu eu, ovarele au alt rol in corpul unei femei, decat sa gandeasca cu ele. Probabil ca este o motivatie labila, a nasterii unor copii care ajunsi ulterior politicieni, se fac ca gandesc in folosul cetateanului.

-Sorin Oprescu – Geoana este ca un inger pe dric. Experienta sa de medic, ii da probabil dreptul lui S. Oprescu sa cunoasca in de aproape legatura stransa care exista intre cetateanul condamnat de un sistem de sanatate deficitar – insa gratuit din punct de vedere constitutional (patronat de catre actualii politicieni), sa plateasca din buzunar si ce nu consuma (tratamentul medical), respectiv dricul care ii duce pe ultimul drum pe cei care au “beneficiat” de asistenta medicala gratuita.

-Traian Basescu (catre toti contracandidatii sai, la un miting electoral la Constanta, unde a primit de la politrucii de campanie, un buzdugan si un scut) – Lupt impotriva sistemului ticalosit si apar romanii de moguli. S-a completat la un alt miting electoral (parca la Calarasi) – Voi lupta pana le va iesi din cap ca pot pune mana pe tara. Si ficatul si inima si mintea mea sunt sanatoase. Patetic, ca de obicei, actualul presedinte a facut spectacol electoral, gratuit (de data aceasta spectatorii au primit “atentii”, nu au fost nevoiti sa cumpere bilet), pentru pulimea PDL, care impinsa de la spate in autocare si dirijata fiind de politrucii de serviciu ai partidului, gusta inca glumele prezidentiale.

-Calin Antonescu – Basescu este caricatura lui Ceausescu. Cat de usor uitam noi romanii, vremurile de restriste si de privatiuni la care am fost supusi, noi cetatenii simplii ai acestei tari, in fostul regim. Ca trebuie sa actionam pentru a preveni derapaje ca cele din fostul regim sunt de acord, dar comparatii de acest gen sunt totusi greu de imaginat, in zilele de azi.

Am mentionat cateva pareri ale celor care isi “platesc” linistea electorala prin declaratii fara continut sau care cand candideaza la cea mai inalta functie in stat, au impresia ca orice le este permis. Prostimea suporta doar orice, nu-i asa ? Ramane de vazut.

Mai am timp sa ma gandesc pana la ora 21, cand se inchid urnele de vot. Oricum, candidatul pe care voi pune stampila nu va avea sanse sa intre in turul doi. De ce ? Romanii (na, ca vorbesc si eu in numele lor) inca nu s-au saturat de ceea ce patimesc de 20 de ani incoace si doresc sa continue tot asa. Alternativele fiecaruia dintre cei 3 mari favoriti, dupa parerea mea, nu difera prea mult intre ele. Niciunul, dintre cei 3, nu ofera o garantie pentru cetatean. Nu m-au convins ca doresc si ca pot produce schimbarea. Poate ma insel. Sper sa ma insel, macar acuma, desi in ultimii 20 de ani, nu m-am inselat in privinta celor aflati la vedere, cu putere de decizie. La ce a folosit ca nu m-am inselat eu ?

Poate la turul doi de scrutin, voi putea vota in sprijinul unui candidat care sa ne aduca bunastarea pe care ne-o dorim toti. Nu cred ca voi mai putea vota inca o data pe cel care va fi mai putin rau. Sper sa pot alege pe cel care o sa-l votez in turul 1 (daca voi ajunge la urne). 

Cum mai pastrez ciuperci pentru iarna

In luna noiembrie daca este cald si ploua, “recolta” de ciuperci de plop/ nuc este considerabila. Anul acesta s-au facut foarte multe ciuperci pe sub plopi. Am avut de unde alege si ce pregati pentru iarna.

Prefer ciupercile culese de mine, deoarece gustul lor este complet diferit fata de cel al ciupercilor cumparate din market, desi oferta din magazin este variata. 

-Ciuperci de plop/ nuc, oparite si congelate.

Aleg din “captura” de ciuperci cu care am ajuns acasa, pe cele mai mari, mai carnoase si mai “voioase” (vreau sa zic mai tinere). 

Mare pacat ca nu am facut o poza, pe pajiste, acuma cateva zile, pentru a prinde “palcurile” de ciuperci care au impanzit toamna aceasta, locurile secrete de unde culeg eu ciuperci    Am fost astazi sa fac poze si sa mai culeg ceva ciuperci, dar erau destul de trecute si am renuntat.

Ciupercile se curata de frunze, se scutura de pamant, se spala bine in mai multe reprize, sub suvoi de apa rece si se lasa la scurs intr-o sita.

Se oparesc ciupercile in apa cu sare grunjoasa (o mana zdravana de sare la cratita de apa), 30 de minute de cand da apa in clocot. Se mentine focul potrivit pentru o fierbere constanta.

Se lasa ciupercile la scurs, intr-o sita, cateva ore. Se pun in pungi din plastic alimentar, se apasa punga cu mana, ca sa iasa aerul si se leaga strans, punga, la gura.

Ciupercile oparite se pot pastra in congelator, inghetate, de la un an la altul. 

Secret ! Pune in pungi din plastic atatea ciuperci oparite cat folosesti o singura data. Daca ai decongelat ciupercile, nu mai incerca sa le pastrezi in continuare la congelator. Se vor muia chiar daca se vor recongela si le piere gustul. De preferat sa folosesti ciupercile inghetate, imediat ce le-ai scos din congelator si sa le decongelezi prin prajire (daca faci tocanita, ciulama, sarmale, ardei umpluti, pizza, chiftele, etc.) sau prin fierbere (daca pui de gust in ciorba, supa, etc.).

Cam multe am zis ca se pot face din ciuperci oparite si congelate. Am mai scris si voi mai scrie retete cu ciuperci. 

-Ciuperci de plop/ nuc spalate si uscate.

Ciupercile cele mai tinere si mai omogene, mai dense, le aleg pentru a le usca.

Se curata ciupercile de frunze si de pamant, se spala bine cu apa rece, cat mai putina, pentru a nu se muia lamelele de pe dosul ciupercilor si a se desprinde in timpul uscarii (mai ales daca am gasit ciuperci mai mari, adica nu destul de tinere, asa cum mi-as fi dorit    ). Se lasa ciupercile la scurs, cateva ore, intr-o sita.

Se insira ciupercile pe ata din plastic sau pe fir de naylon, pentru pescuit. Se lasa spatii maricele intre ciuperci, pentru ca aerul rece sa “inveleasca” ciupercile din toate partile.

Sirurile cu ciuperci se agata la streasina casei sau in podul casei (nu ai casa cu pod si curte, merge si in balcon    ), in curent de aer rece.

Urmaresti zilnic, cum se usuca ciupercile. Daca este cald si sirurile cu ciuperci nu sunt puse in curent de aer rece, ciupercile vor face viermi. Si ciupercile prea batrane, puse la uscat, fac viermi. 

Uscarea ciupercilor dureaza cel putin 2-3 saptamani, in functie de cat este de cald afara si cat aer rece circula prin locul unde ai agatat sirurile cu ciuperci.

Am citit undeva, ca au aparut prin magazine, aparate pentru uscat fructe, legume. Eu nu am vazut inca. De ce nu s-ar usca in aceste aparate si ciuperci ? Merita incercat, nu-i asa ? Orice bucatar care se respecta (chiar daca este bucatar amator sau tocmai din acest motiv) experimenteaza mai mereu, noi retete, nu de altceva, dar sa aiba ce scrie pe blog. 

Ciupercile gata uscate se pastreaza in pungi din hartie, la loc racoros, in balcon sau in camara.

Ciupercile uscate se folosesc sa dea gust la mancaruri sau se prepara ciorbe de ciuperci, dulci sau acre. Le poti folosi si in retete de mancaruri, punandu-le inainte in apa rece, sa se “umfle”. Dupa ce se umfla, lasi ciupercile, la scurs, intr-o sita, apoi le folosesti la prepararea de bunatati.

Pofta buna voi gurmanzi de pretutindeni ! Nu uitati, ciupercile sunt deosebit de hranitoare si de gustoase, motiv pentru care sunt utilizate in orice bucatarie.

Ultim sfat, esential insa ! Nu culege ciuperci pe care nu le cunosti. Cumpara mai bine din market.

Ciuperci si bureti – conserve in otet sau saramura

De mic copil, mergeam pe dealurile si prin padurea din apropierea orasului in care m-am nascut, cu bunica, la cules de ciuperci si bureti. Ciupercile sau buretii au fiecare sezonul lor cand se culeg. Cand ploua la timp, recolta este bogata. Cand pleci la cules de ciuperci sau de bureti, sa ai intotdeauna un bat cu tine – nu stiu de ce, dar asa zicea bunica. 

Cu timpul am studiat in amanunt atlas-ul ciupercilor comestibile. M-am documentat asupra ciupercilor otravitoare – sunt doar vreo 4 soiuri cu adevarat foarte periculoase si vreo 4-5 soiuri care consumate produc disconfort. Am citit multe articole scrise de catre botanisti de renume, straini sau romani, care precizau ca ciupercile si buretii nu se corcesc, deci nu se amesteca soiurile intre ele.

Trebuie sa recunosc – culesul si prepararea ciupercilor sau a buretilor este un adevarat hoby pentru mine, ceva mai special decat bucataritul in general. 

Trebuie sa cunosti locurile, “sa le simti”, altfel treci pe langa palcurile cu ciuperci care se ascund in iarba verde si deasa sau pe langa trunchiurile de copaci, unde sub frunzele uscate stau pititi buretii, inghesuiti unii in altii.

Culegatorul de ciuperci trebuie sa cunoasca foarte bine soiurile otravitoare pentru a nu risca. Nu voi comenta si nu voi dezvalui niciunul dintre secretele cunoasterii soiurilor otravitoare si a identificarii celor comestibile.  8)   De ce ? Simplu – nu vreau sa am pe nimeni pe constiinta.

Sfat ! Nu culege ciuperci pe care nu le cunosti. Nu aduna bureti daca nu esti sigur ca sunt comestibili. Cumpara din market, nu risti nimic. Doar ca gustul acestora, cumparate din market, este total diferit de cel al ciupercilor sau buretilor culesi din camp sau din padure. Cele culese din camp sau din padure au gustul salbatic, pur precum locul unde cresc, dau impresia de viata vesnica, fericita si libera.

-Ciuperci albe, de camp, bureti galbiori si bureti de fag, in otet.

Ciupercile albe le gasesti mai tot timpul anului, de prin luna mai pana in octombrie, daca ploua la timp si nu este prea cald (canicula). Buretii galbiori ii gasesti prin luna august, uneori chiar septembrie. Buretii de fag se culeg toamna, in luna septembrie.

Cu recolta adunata de pe camp, din parcuri sau paduri, vii repede acasa, pentru a pastra proaspat gustul ciupercilor sau a buretilor. Se curata de nisip/ pamant/ frunze. Se taie coditele de acolo de unde incep radacinile. Se spala in jeturi de apa rece si se pun la scurs intr-o sita. Ciupercile si buretii se culeg cu codita cu tot si se pastreaza pentru conservare tot intregi.

Se calesc 2-3 minute, intr-o tigaie cu fundul gros, in ulei de floarea soarelui, incins, avand grija sa amesteci tot timpul cu o lingura de lemn. Se lasa sa se raceasca.

Se spala bine borcane din sticla, de 0,3 -0,8 Kg, din cele cu capac etans, cu detergent pentru vase si apa calduta. Borcanele se clatesc cu multa apa rece si se lasa la scurs in raftul de vase.

Se aseaza pe fundul borcanului, boabe de piper, foi de dafin, catei de usturoi, fire de marar si/ sau frunze de patrunjel verde.

Se pun in borcan, ciupercile/ buretii, trase/ trasi prin uleiul incins, fara a se inghesui.

Se fierbe un amestec de otet alimentar, de fermentatie, din vin, de 9 grade si apa, in proportie de 1:2,5. Se toarna otetul fierbinte peste ciuperci/ bureti. Se inchide borcanul, cu capacul ermetic. Se rastoarna borcanul cu gura in jos pentru a iesi aerul din lichid si a patrunde lichidul peste tot.

Nu uita ! Pune un varf de cutit sub borcan, inainte de a turna otetul fierbinte, altfel risti sa se sparga borcanul si chiar sa te oparesti.

Borcanele se pastreaza in camara, la rece. Cand deschizi borcanul, scurgi otetul si adaugi ulei de masline, marar si patrunjel verde, tocate fin.

Ciupercile albe, de camp, buretii de fag si buretii galbiori, conservate/ conservati in otet se servesc impreuna cu ”porcarele” (asa le zicem noi, in familie, aperitivelor preparate din porc) si tuica fiarta sau drept garnituri, la fripturi de porc. 

-Ciuperci de plop/ nuc in saramura.

Aceste ciuperci se gasesc pe la sfarsitul lui octombrie, inceputul lui noiembrie, pe sub frunzele uscate, cazute pe sub plopi sau nuci. Sunt ciuperci carnoase, usor amarui, dar care se conserva foarte bine, in saramura.

Sunt de altfel singurele ciuperci pe care reusesc sa le conserv in saramura sau pe care le oparesc si le pun la congelator sau le spal bine si le pun la uscat,  insirate pe sfoara de nylon sau alta sfoara – sintetica si agatate in balcon, la un loc racoros, in curent de aer rece. Ciupercile bine uscate se pun in pungi de hartie si se pastreaza in camara. Ciupercile congelate, se decongeleaza si se pot prepara tocanita sau ciulama. Se pot pune peste cartofi, la cuptor. Ciupercile uscate se pun in apa rece sa se umfle si se folosesc la mancaruri cu sos sau in ciorbe, pentru a da gust.

Ciupercile se curata, inclusiv de cotoare (sunt tari si fibroase). Se folosesc doar palariile ciupercilor. Se tin ciupercile curatate, in apa rece, de seara pana dimineata, pentru a iesi tot nisipul/ pamantul si a mai pieri din amareala.

A doua zi se scurge apa, se spala ciupercile in jeturi de apa rece si se fierb, cca. 30 de minute, in apa rece cu sare.

Se lasa ciupercile oparite, la scurs, intr-o sita.

In borcanele din sticla (bine spalate si scurse de apa), de 0,3-0,8 Kg, cu capac etans, se pun boabe de piper, boabe de mustar si foi de dafin. Se aseaza ciupercile oparite si scurse de apa fiarta, fara a le inghesui.

Se prepara o saramura din sare grunjoasa, romaneasca, 1 lingurita cu varf la 1 litru de apa rece. Se fierbe saramura in 2-3 clocote si se lasa sa se potoleasca vreo 10 minute. Se toarna saramura fierbinte peste ciuperci, se inchide ermetic borcanul si se intoarce cu fundul in sus, pentru 10 minute.

Borcanele cu ciuperci se pun la fiert in bain marine, pentru cate 30 de minute, de cand da apa in clocot, in 2 zile consecutiv. Se pune o carpa curata pe fundul cratitei, se aseaza borcanele si se acopera cu o carpa muiata in apa calduta. Se pune apa calduta in cratita pana la nivelul de sus al cratitei (de preferat, cratita sa aiba cam aceeasi inaltime cu borcanele) si se fierb borcanele la foc potrivit. Dupa prima de zi in care ai fiert borcanele, la lasi in cratita, iar a doua zi le fierbi iarasi. Daca este nevoie adaugi apa calduta in cratita, inainte de a relua fierberea borcanelor.

Borcanele se pastreaza in camara. Ciupercile conservate in saramura se pot folosi la gatit, dupa ce le speli in jeturi de apa rece.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni ! Nu uitati, ciupercile bine preparate sunt deosebit de gustoase, sanatoase si hranitoare. Nu riscati sa culegeti ciuperci pe care nu le cunoasteti sau bureti care vi se par ca arata bine. 

Jurnalismul la romani

Pe acest blog am scris la categoria Bucatareli, in data de 23 aprilie 2008, articolul – Masa de Sf. Gheorghe, publicand si o poza, reprezentand un platou cu peste si legume, facute la cuptor.

Astazi in timp ce ma “culturalizam” prin presa de pe net, citind titlurile, am gasit poza postata de mine, pe blogul personal, publicata in ziarul Ziua, din data de 14.11.2009, la capitolul Trend sanatos – Dieta mediteraneana reduce depresia.

Am facut comentariu la articolul din ziar, in care am intrebat de ce nu mi s-a cerut acceptul cand s-a publicat poza facuta de mine, care a fost postata pe blogul personal sau de ce nu s-a indicat sursa (adresa blogului meu). Intrebandu-i daca au auzit de drepturile de autor, bineinteles ca nu mi-au publicat comentariul, afisand – eroare.

Voaim sa-l intreb public pe redactorul sef al ziarului respectiv, Roland Catalin Pena, daca asa considera domnia sa ca trebuie sa se faca jurnalism in Romania. Nu voi face niciun fel de polemica cu un ziar care nu isi respecta cititorii, printre care, din acest moment, nu ma voi mai regasi.

Rusinos, degradant, dezamagitor. Ma apasa o sila infinita.  

Varza murata

Daca vrei sa ai la Craciun varza murata, pentru sarmale, este timpul sa faci un drum prin piata si sa te aprovizionezi cu niste verze albe, de-ale noastre. Varza romaneasca are foaia verzuie, cruda si groasa,  capatana tuguiata sau usor turtita. Cumpara verze bine coapte, cat mai de curand recoltate din camp.

Tot esti in piata, cumpara si vreo 2 legaturi de marar uscat, cu tulpini mai barosane si palarii imense, ca sa iasa varza mai aromata. Vezi pe la precupete de un stiulete de porumb si de niscaiva radacini de hrean, cu ceva frunze mici, inca verzi. Cumpara 2-3 capatani de usturoi si 2-3 gutui mai mititele, dar bine coapte. Vezi ca gutuile sa aiba puful pe ele, altfel sunt aduse de la turci si nu au gust.

Daca nu ai acasa, intra in magazinul de la coltul strazii si ia niste boabe de piper, niste boabe de mustar si niste foi de dafin.

Daca ai fost prevazator, ti-ai luat din timp, un bidon din plastic de 65 litri/ 35 litri (functie de cate verze vrei sa pui la murat pentru iarna), cu gura larga, ca sa incapa verzele intregi in bidon. 

Cureti verzele de foile uscate si vestede. Faci o gaura in cotorul verzei, cu varful unui cutit ascutit sau cu o preducea, speciala pentru dat gauri. Bagi in gaura din cotorul fiecarei verze, 5-6 boabe de piper si 1/2 lingura de sare mare, grunjoasa, de-a noastra, romaneasca.

Secret ! Nu cumpara sare grunjoasa adusa de peste mari si tari. Este mai ieftina, dar tot atat face. Nu stii cata sare sa pui si ti se strica varza.

Pune in fundul butoiului legaturile de marar uscat, boabele de porumb uruite de pe stiulete, boabele de piper, boabele de mustar, catei de usturoi, frunze de dafin, radacini de hrean curatat si frunze de hrean verde, 2-3 gutui.

Aseaza varza in butoi, cu cotorul in sus, sa nu se scurga sarea. Lasa pana a doua zi sa intre sarea in varza. Nu indesa varza, sa nu se rupa foile.

In butoiul de 65 litri iti intra la inceput, cam 13 verze de marime potrivita. Dupa 2-3 zile, dupa ce ai pus saramura, varza se mai lasa si mai poti pune inca 2 verze. Peste inca 2-3 zile mai poti pune inca 1-2 verze. Intr-un butoi de 65 litri poti mura 15-16 verze de marimea gurii butoiului.

Intr-un butoi de 35 litri nu iti intra decat 8-10 verze de marime potrivita. 

Daca vrei sa faci varza murata mai repede si sa iti tina pana prin martie-aprilie anul urmator (cam pana la Pasti), saramura (pe care o pui peste varza, a doua zi, dupa ce ai asezat varza in butoi) o faci cu apa rece si o lingura de sare grunjoasa la litrul de apa rece. Saramura se fierbe si se da in 2-3 clocote. Se lasa saramura sa se linisteasca 10 minute, apoi se toarna fierbinte peste varza.

Atentie ! Trebuie sa fii precaut cand torni saramura fierbinte, peste varza. Sa nu te arzi si sa-ti faci singur de lucru, pe la doctor si pe la farmacie. Butoiul cu varza il asezi de la inceput, in balcon. Acolo pui varza si saramura fierbinte. Nu te hutupesti cu butoiul, sa-l cari pe urma prin toata casa, pana il scoti pe balcon. 

Daca ai mai mult spatiu prin bucatarie si te simti in puteri sa cari butoiul ulterior in balcon, poti pune varza cu saramura rece, nefiarta. Dizolvi sarea in apa (tot o lingura rasa la un litru de apa rece), prin amestecare cu un linguroi de lemn. Cand s-a dizolvat sarea, torni saramura rece, nefiarta, peste varza.

Daca faci saramura nefiarta trebuie sa tii butoiul cu varza, vreo 2 saptamani, in bucatarie, unde este mai cald. Apoi scoti butoiul in balcon.

Secret de secret ! Daca esti vizionar sau ai noroc si tine vremea calda cu tine, macar 2 saptamani (adica, ziua sa fie 10-15 grade C in balcon), poti sa pui butoiul cu varza, cu saramura nefiarta, direct in balcon.

Eu obtin varza la fel de buna si cu saramura fiarta si cu saramura nefiarta. Am varza si de Pasti, indiferent cum pun saramura. Ma tin insa si nu uit de “bolborosirea” zilnica in butoiul cu varza, printr-un furtun mai gros (cu diametrul de 8-10 mm), cam 2 saptamani, de cand am pus varza la murat. 

Furtunul din PVC alimentar se strecoara printre verze, pana la fundul butoiul, pentru ca atunci cand sufli sa circule saramura de la fund spre suprafata butoiului si inapoi la fundul butoiului. Poti pune furtul inainte de a turna saramura. Lasi furtunul in butoi, pe toata perioda bolborosirii. Gura butoiului o acoperi cu un tifon (sa nu se stranga mustele sau sa cada ceva in butoi), pe perioada bolborosirii.

Trebuie suflat prin furtun cam 5 minute zilnic, timp de 2 saptamani, pentru a se amesteca bine sarea cu apa, a patrunde sarea printre foile de varza si a se mura varza, uniform. Nu faceti rabat, in nicio zi din primele 2 saptamani. Se “calesc” si plamanii, daca suflati prin furtun.   

Nu-i bai daca sufli 3 saptamani, in butoi.    Iese zeama mai acidulata.

Dupa 2 saptamani de suflat, zeama trebuie sa fie acrisoara, sa piste la limba, fara a fi sarata. Acuma poti pune capacul la butoi si poti sa umbli la el doar cand vrei sa scoti varza murata. Cam peste o luna de zile, de cand ai pus-o, poti consuma varza murata.

Nu uita ! Cand socotesti sarea pe care o pui in saramura, sa scazi sarea pe care ai pus-o in cotorul verzei. Altfel, vei obtine o varza murata, cam sarata si mesenii vor stramba din nas.

Ultimul secret ! Cum majoritatea stam la bloc, cand incepe sa se incalzeasca afara, pe la sfarsitul lui martie (de multe ori chiar mai devreme), varza murata face “floare”. Daca dupa fiecare umblare la butoiul cu varza, stergi cu o carpa curata, uscata, butoiul la interior, pana la nivelul saramurii si daca tii varza cufundata in saramura, apasata cu o bucata mai groasa din lemn (in special cand incepi sa scoti varza murata), poate sa fie cat de cald afara, tot ai varza murata de 1 mai, cand iesi prima data la iarba verde.    O salata de varza murata, cu ulei de masline si piper merge “criminal” cu mititei la gratar si mamaliga recepe gratar. O bere iti aduce soarele mai aproape si incalzeste atmosfera de basm, a primei iesiri la iarba verde.

Pofta buna frati gurmanzi, ajunsi in prag de iarna ! Sunteti pregatiti sa dati piept cu omatul, cu frigul si cu suncile afumate ? Ati pus bine tuica pentru fiert ? Vinul l-ati tras la sticle ? Va asteapta zile grele, cu friptane de porc, cu tuici fierte, muraturi si racituri de porc. Vine gerul. Si ce daca, am fost prevazator, am camara plina, sticlele cu tuica si vin sunt infundate si asezate pe raft, in camara. Cu “porcarelele” stam mai rau, dar lasa ca mai este timp pana la Craciun, ca doar nu intra market-ul in renovare generala. 

De ce ?

De ce trece timpul atat de repede ? Nu stiu daca poate da cineva un raspuns ferm la aceasta intrebare.

Au trecut 3 ani de cand scriu pe acest blog. Este mult, este putin ? Vreau sa cred ca am devenit mai intelept, ca blogul m-a ajutat sa ma exprim si de ce nu, sa ma fac oarecum, auzit. Astazi cand oamenii normali (asa cum vreau sa cred ca sunt) au putine sanse sa fie auziti, cred ca am realizat ceva, mi-am spus parerea, asa cum m-am priceput, asupra unor evenimente produse in viata noastra de zi cu zi. Am scris retete de bucatareli inventate de mine, mostenite de la parinti sau experimentate dupa diverse “inspiratii” si “adaugite” dupa gustul meu.

De ce imbatranim ? Este in firescul vietii fiecaruia. Unii recunosc, altii se indoiesc ca pot si ei sa inainteze in varsta.

Nu sunt batran, dar nici nu as putea spune ca mai sunt vreun tinerel. Nu ma lasa oglinda, dimineata cand ma spal pe ochi si ma barbieresc, sa nu vad ca anii trec. Te simti batran atunci cand vrei tu, nu cand ti se albeste parul sau iti creste burta. Oare sa fie chiar asa ? 

Cand copilul tau se uita cu o mimica expresiva, la o poza recenta cu parintii sai, facuta de aproape, in aer liber, marita pe calculator si tu ii observi reactia involuntara, nu poti sa te faci ca nu vezi cum trec anii si peste tine. 

Cand iti amintesti ca au trecut 42 de ani de cand ti-ai vazut primul dintre nepoti, la maternitate si ii dai telefon sa-l feliciti de ziua lui, iar nepotul iti zice – sarut mana (el care mereu mi-a zis pe nume, iar cand era mic imi zicea fratele meu, unchiul Gigi), nu poti sa te faci ca nu bagi de seama cum trec anii.  

Cand iti amintesti ca in urma cu 20 de ani, cand erai in delegatie prelungita la Turnu Severin si in seara zilei de 09 noiembrie 1989 te uitai pe sarbi la televizor si nu pricepeai ce se intampla, de ce erau cocotati, o multime de oameni pe zidul Berlinului, care incercau sa-l darame, este greu sa treci cu vederea succesiunea anilor.     A doua zi, cand am aflat de la cei care pricepeau sarba, ca est germanii primisera liber sa treaca in Germania de vest, am sperat ca se apropie evenimente care vor schimba multe in Europa de est.

Cand pleaca dintre noi, 2 fiinte dragi tie, la interval mult prea scurt de timp ca sa nu te marcheze si in acelasi timp iti dai seama ca ai ramas printre cei mai in varsta din familie, dintre rudele apropiate si dintre amicii tai, nu poti sa te faci ca pe tine nu te atinge trecerea anilor. 

Am inteles tarziu, de ce parintii mei erau ingrijorati ca nu ma mai insor (lucru care s-a intamplat tarziu, dupa parerea lor, la 31 ani). Voiau sa-si cunoasca nora, nepotii si de ce nu, chiar stranepotii. Parintii si socrii mei au avut aceasta sansa. Si eu vreau sansa lor. 

Sunt constient de trecerea anilor. Nu ma simt batran, sanatos sa fiu. Sunt deschis la nou si curiozitatea nu m-a parasit inca. Inca mai lucrez, pe firma mea. Inca ma mai lupt cu nedreptatea, indiferent de unde vine ea, chiar daca sansele de a schimba lumea, dupa chipul si asemanarea mea, sunt destul de mici. Totul este se crezi in steaua ta. Si eu cred. 

Eu cu cine votez ?

In timpul siestei de pranz, ca de obicei, dau drumul la televizor pe stiri, nu ca as fi vreunul dornic de politica, dar curiozitatea ma indeamna, pentru a afla ce se mai nascoceste de catre politicieni si acolitii lor, prin campania asta electorala care deja ma oboseste, pentru ca nu se mai termina. Ma intreb destul de des, cum de reusesc, ”ganditorii strategi” care stau in umbra candidatilor oficiali, sa puna pe tapet idei cu adevarat halucinante, de multe ori.

Imaginile cu autobuze care aduc la mitingul electoral de la Craiova, simbriasi PDL, pentru a face galerie actualului presedinte sau instruirea prealabila a salii pline cu “sustinatori”, la mitingul din alt oras (nu-mi amintesc numele), de catre catelusi bine platiti, aflati in lesa si simbria PDL, mi-au creat o stare de disconfort, amintindu-mi de participarea mea obligatorie, “luati cu arcanul” fiind, la mitinguri de 1 mai si 23 august, cu ocazia sosirii a diversi sefi de state prin tara, etc., de pe vremea lui Ceausescu. Se faceau in intreprinderi, tabele, de catre activisti sindicali, de catre secretari PCR sau UTC, tabele care se semnau pentru participare, de catre toti cei care trebuiau sa participe la eveniment, in frunte cu seful de sectie, instalatie, birou, serviciu, etc. Se imparteau tot pe tabel, panouri, tablouri, steaguri. Se stabileau cei care trebuiau sa strige lozinca, scrisa pe fluturasi. Se facea prezenta la locul evenimentului, prin urmarire cu vederea de catre “cadre”, la locul de adunare si apoi in timpul marsului, mitingului, etc. Student fiind, la primul vot, ca tanar de 18 ani, am fost sculati dis de dimineata, pusi sa ne barbierim, am fost incolonati si dusi in corpore la vot, la o casa de cultura.

Pot continua cu zeci de alte exemple. Nu doresc sa-mi amintesc de acele vremuri cand eram obligat sa particip la manifestari pe care nu le agream si nu le intelegeam. Cuvantul obligat este dur, dar adevarat, in conditiile in care aveai o familie si o functie pe care doreai sa o pastrezi, deoarece banii castigati in plus pentru munca ta si pentru raspunderea pe care o aveai (nu pentru astfel de manifestari), erau necesari familiei tale. Numai cine nu a trait acele vremuri poate afirma - nu te-a obligat nimeni sa faci ceva, ce nu doreai. De ce nu suntem lasati in pace, sa uitam metodele utilizate atunci ? De ce se accepta azi de catre cetateni, reluarea acelor practici, pe banii nostrii, in cel mai pur dispret pentru democratie ?

 Mascarada si circoteca politica actuala ocupa toate emisiunile, de pe la toate posturile de televiziune romanesti, indiferent ca sunt publice, de stiri, de folclor, de muzica, sportive, etc. Ne confruntam cu o adevarata pandemie politica grava, care lasa in umbra adevarul despre gripa porcina. Bascalia politica este in elementul ei. In prim plan sunt Maestrul (T. Basescu) si Margareta (E. Udrea), Praslea cel voinic (Emil Boc), Critorasul cel viteaz (C. Croitoru), Datornicul (la banci, pentru bani ce vor fi platiti de catre bucuresteni peste 3-4 ani – Liviu Negoita).

Nici pe internet nu mai poti naviga in liniste. Peste tot dai de clipuri electorale romanesti, de clonari, de anti reclama electorala facuta in bataie de joc si cu lipsa de bun simt elementar, de catre contracandidati. Se cruceste in fata calculatorului, inventatorul internetului, daca vede cum ne mai “alintam” noi intre noi, romanii.

Nu pot fi de acord cu afirmatii scandaloase, chiar daca sunt facute in campanie electorala, de genul:

-Ludovic Orban – “pe actualul presedinte, il voteaza numai alcoolicii, tiganii si prostituatele”. Greu de digerat o astfel de afirmatie, de catre poporul suveran. Cetateanul simplu are mandria lui. Nu ajuti astfel candidatul pe care il sustii. Multi romani isi vor aduce aminte in turul 2 si daca se vor afla fata in fata C. Antonescu si T. Basescu, nu stiu cati se vor face ca nu au auzit remarca cu iz de discriminare, a unui membru PNL. 

-Ioana Lupea -”Ion Iliescu pare o haina veche scoasa din dulapul politicii si scuturata in public”. Nu cred ca ziarista are dreptul sa afirme asa ceva despre fostul presedinte, chiar daca tupeul nu o impiedica. Poate si datorita fostului presedinte are ea ocazia sa arunce cu noroi intr-un cetatean al tarii. Civilizatia verbala nu strica nimanui. Prea des se uita astazi despre bunul simt in general si despre simtul minim al ridicolului, in conditiile in care doar doresti sa pupi mana celui care te plateste, pentru a arunca cu noroi spre adversarul politic.

Prea repede se trece astazi in sfera politica inalta, de la - va garantez, la - va confirm ca nu s-a amanat, apoi la – suntem in pericol sa ratam sansa…, iar in final – s-a pierdut ultima sansa de a profita de oportunitatea… Cum poti avea incredere in astfel de politicieni, care de la o zi la alta schimba discursul politic, dupa cum bate vantul ? Sa fie acesta un aspect al moralitatii politicienilor, sau de ce nu, chiar o “abilitate specifica” anumitor politicieni ?

Se incearca atragerea bisericii in campania electorala. Politicienii sunt nelipsiti de la sarbatorile religioase. Se inchina de mama focului, bat matanii si aprind la lumanari. Evlavia si piosenia nu le sta insa bine, mai ales cand o afiseaza dupa lungi vocalize de intoxicare politica a electoratului, cu vorbe de bodega si vorbe de mahala, la adresa adversarului politic.

Asistam la o intoxicare politica nationala, prin telefon. Primesti mesaje pe telefonul mobil, pentru a participa la mitingul electoral al cutarui candidat sau iti pune melodia de campanie electorala a vreunui candidat. Suna telefonul fix si incepe sa te intrebe duduia de la capatul firului, cu cine votezi, ca ea face nu stiu ce sondaj de opinie, comandat de nu stiu care candidat.

In cutia postala gasesti tot felul de pliante tip reclama electorala, in care ti se arata chipuri de politicieni, de care te impiedici zilnic pe ecranul televizorului, care te indeamna sa-i votezi. Pe strada, mii de afise electorale ocupa zidurile, stalpii de telegraf, gardurile, etc. si mai rar panourile publicitare, special montate, tot pe banii contribuabilului.

Nu poti sa stai de vorba cu un prieten, pe o banca in parc sau chiar in mijlocul strazii, ca te perturba tineri imberbi care te intreaba cu cine votezi si te pun sa semnezi tot felul de tabele.

Cum pot eu, ca simplu cetatean cu drept de vot, sa interpretez un slogan politic de genul – de ce va este frica, nu scapati. Primul meu gand se indreapta spre actualul presedinte, care se uita poncis la mine de pe afis si ma trec fiorii. Oare ce i-am facut, de l-am suparat ? De ce ma ameninta, ce are cu mine ? Cum pot eu sa aleg ca presedinte, pe cineva care ma priveste de pe un afis, cat blocul de mare, cu ochi injectati de ura ?

Nu am auzit nimic concret despre ce se doreste de fapt, de catre politicieni, sa faca cu aceasta frumoasa tara si cu cetatenii ei care o populeaza inca, neavand alte alternative viabile deoarece varsta nu le permite sa mai riste. Nu am vazut nimic concret, despre ce se doreste sa se faca pentru tineri (nu despre pomeni este vorba), despre ceva care sa-i faca sa renunte la a pleca din tara, in necunoscut.

Nu se spune nimic despre miliardele de euro, imprumutati si irositi in van, despre datoria mereu crescanda a tarii, care va trebui platita peste cativa ani, de catre varstnicii de azi, de catre tinerii de azi si de maine, prin munca lor cinstita.

Toate aceste cheltuieli electorale se produc in anul unei mari crize economice si financiare, pentru care omul simplu nu are nicio vina. Criza s-a produs tot din vina unor politicieni, a unor bancheri insuficient supravegheati de catre stat, a unor profitori care nu vor plati niciodata, la scadenta. Tot cetateanul de rand este chemat sa stranga cureauna si sa se limiteze la minimul necesar pentru supravietuire ? Oare de ce ?

Am cautat mai mereu, sa inteleg lozinca, lansata mai demult de catre comunisti (cand ne indemnau sa platim datoriile statului) si adoptata rapid de catre asa zisii capitalisti actuali - numai impreuna vom reusi. Am avut mereu aceeasi nedumerire, adica noi oamenii simplii – impreuna cu cine vom reusi ?

Cotlet de somon prajit, cu paste si ciuperci

Retetele simple, care se pot face rapid sunt cele mai potrivite pentru cei care doresc sa manance sanatos si gustos, dar care nu au prea mult timp la indemana pentru a “profesa” in bucatarie.

Peste proaspat se gaseste mai mereu prin market. Este curatat de solzi si la interior, este portionat si ai avantajul ca poti sa-ti alegi bucata care o doresti.

Sfat ! Daca vrei sa prepari peste prajit, cumpara trunchi, cotlet sau file din crap romanesc, somn, biban de mare, somon. Am vazut prin magazine, mai nou si pesti de prin tarile calde sau de prin marile din nordul Europei. Mi-am propus sa experimentez, in timp si aceste specii noi de peste, aparute pe la noi. Nu m-am lamurit inca, cum pot transporta atat de rapid pestele (probabil cu avionul, in refrigeratoare imense), de apare in galantare, initial refrigerat si inghetat doar dupa ce vestitii comercianti romani, il lasa sa inghete (probabil ca sa atarne mai greu la cantar), de unde si zicala cu “inventivitatea” comerciantului roman, care nu piere niciodata, indiferent ca este criza sau nu. 

Se cumpara bucati de somon, cam de 200 gr. fiecare, cate o bucata pentru fiecare mesean. Se spala cotletele de somon sub jet de apa rece si se tamponeaza cu un servet curat de bucatarie, pentru a se usca. Se unge pestele (cu o pensula speciala pentru bucatarie, careia sa nu-i “curga” parul de cal), cu ulei de masline sau se rostogoleste pestele, cu mana, prin uleiul de masline, pus pe o farfurie. Se pune pe bucatile de peste, sare grunjoasa, proaspat macinata si piper boabe, proaspat macinat. Se stoarce niste zeama de lamaie peste cotletele de peste. Se acopera pestele cu o folie alimentara si se baga la rece, in frigider, pentru cca. 30 de minute, sa se macereze.

Secret ! Sarea si piperul se macina atunci cand il folosesti, pentru a pastra aroma “vie”, a acestora. Folosind sare fina si piper macinat anterior, vei pune cantitati mai mari decat este necesar si decat zice doctorul. 

Alt secret ! Nu folosi pensula cu par din plastic, pentru a unge pestele. Zgarie pestele (il raneste si il doare  , ii strica gustul si “nu incadreaza cu cartierul” (vorba unui unchi al meu, plecat dintre noi, care era mester bucatar).   Cand cumperi pensula sa o iei de la fondul plastic (acolo sigur sunt din par de cal), sa o tii vreo 10 minute in apa clocotita si apoi sa o “storci” fin, de firele de par, care eventual nu sunt bine prinse in suportul pensulei.

Drept paste folosesc spaghetti, pene mari, melcisori mari sau macaroane subtiri. Le cumpar din magazin, daca sunt proaspete si arata bine, nu sunt sfaramicioase sau au o culoare indoielnica. Stiu sa fac paste in bucatarie (de altfel nu este mare filozofie), dar cum nu pregatesc paste prea des, prefer sa le cumpar. Daca faci paste in casa, trebuie sa le lasi sa se usuce si sa le pasatrezi in recipiente inchise ermetic. Voi face si niste retete cu paste pregatite in casa.

La aceasta reteta folosesc doar ceapa alba, usturoi, ardei gras(cateva bucatele taiate fin) si rosii. Busuiocul il culeg proaspat, din glasta, din bucatarie. Ciupercile albe le culeg de pe camp daca este sezon sau le cumpar din market.

Ciupercile trebuie spalate bine de nisip, sub jet de apa rece. Se lasa apoi la scurs, intr-o sita.

Se incinge ulei de masline intr-o tigaie de teflon, cu fundul gros. Se caleste la foc potrivit, ceapa taiata solzi, usturoiul taiat marunt, cateva feliute de ardei gras verde si ciupercile taiate feliute (cu piciorus cu tot). Se pune sare grunjoasa si piper, proaspat macinate. Se amesteca cu o lingura de lemn, pana ce ceapa devine sticloasa si moale, iar ciupercile capata o culoare usor maronie.

Se adauga rosiile taiate marunt, dupa ce s-au luat pielitele. Se rup frunzele proaspete de busuioc si se adauga peste ceapa si ciuperci. Se amesteca cu lingura de lemn, sa nu se prinda sau sa se arda ingredientele.

Secret ! Pielita de pe rosii se scoate usor, cu un cutit bine ascutit, dupa ce ai tinut rosia cateva secunde, sub jet de apa calda sau ai oparit-o cateva secunde in apa clocotita.

Pastele se pun in apa clocotita si se fierb cam 5-6 minute (sau cat scrie pe pachet). Se scurg fierbinti, de apa, printr-o sita si se pun calde, peste ceapa si ciupercile calite. Se amesteca totul, cu lingura din lemn. Se presara peste pastele calite, patrunjel verde, taiat fin.

Secret ! Nu lasa pastele sa se scurga de tot, de apa in care au fiert. Puse usor apoase, peste ciupercile si ceapa, calite, amestecul va fi omogen, uleios si pufos.

Incinge niste ulei de masline intr-o tigaie speciala, teflonata, pentru prajit peste (de forma ovala sau rotunda).

Secret ! Daca folosesti o tigaie numai pentru peste, pe care o speli, “constiincios”, dupa fiecare utilizare, permanent reteta ta va avea numai gust de peste.

Pune in uleiul incins niste unt, cumparat de la ciobani, din cel galben, tare gustos si fara apa. Adauga niste ardei iute taiat marunt si 2-3 catei de usturoi. Cand s-au calit usor, fara a-si schimba culoarea, poti scoate cateii de usturoi si ardeiul iute. Poti pune si 2-3 frunze verzi, de salvie sau o crenguta de rozmarin verde.

Trunchiul de somon se prajeste la foc mare, 2-3 minute, pe fiecare parte. Nu trebuie prajit decat pana devine usor rozaliu. Nu trebuie sa fie nici crud. Se adauga tot sosul din farfuria pe care a fost pestele la macerat si daca este nevoie, se mai stoarce zeama de lamaie.

Atentie ! Uleiul incins sare din tigaie, in special cand pui zeama de lamaie. Poate chiar sa ia foc si te parleste pe maini.    Este bine sa iei tigaia de pe foc cand adaugi zeama de lamaie.

Reteta se serveste fierbinte. Peste somon se pune mujdei de usturoi. Se presara patrunjel verde taiat fin, pe paste.

Secret ! Pentru “inmiresmarea” pestelui, mujdeiul se face din usturoi pisat, smantana sau iaurt gras, ulei de masline, sare si patrunjel verde taiat fin. Se amesteca toate ingredientele pana se obtine o pasta fina.

Un pahar de vin alb, dulceag, bine racit, accentueaza savoarea pestelui si a pastelor, iti stimuleaza papilele gustative si te imbie la “efortul” placut de a mesteca.

Pofta buna frati gurmanzi, oriunde va veti gasi ! Mi-a luat mai mult timp sa scriu reteta decat sa o prepar. Nu-i asa ca merita sa incerci ? 

Riscul de a munci

In aceasta perioada grea, de criza economica si financiara dura, indiferent ca lucreaza la stat sau in sectorul privat, riscul pierderii locului de munca de catre salariati este deosebit de mare. Muncitorii in special sunt primii expusi concedierilor sau a asa – ziselor reforme structurale aplicate de catre stat. Este perioada de timp in care sindicatele se agita vartos, “uitand” pentru moment de afacerile personale, patronatele incearca sa obtina “protectia statului”, iar factorii politici isi dau cu parerea asupra situatiei reale, in masura in care doresc sa o cunoasca sau sa o comenteze la concret. Cum este an electoral, politicienii vad in roz totul, desi realitatea le da cu tifla ori de cate ori are ocazia (vezi in prezent abordarea cu FMI, UE si BM).

Este greu de crezut ca in astfel de perioade nefaste, factorii responsabili isi aduc aminte de prevederile Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/ 2006, care la art.6 al.1 mentioneaza - “angajatorul are obligatia de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor, in toate aspectele legate de munca.” si continua la art.7 al.1 – “in cadrul responsabilitatii sale, angajatorul are obligatia sa ia masurile necesare pentru: a/ asigurarea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor…”

Nici in “perioade de avant economic”, asa cum s-a invocat de catre politicieni, in perioada 2000 -2008, angajatorii nu au dat dovada de o responsabilitate deosebita pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor. Marturie stau numarul mare de accidente de munca, incendii, alte evenimente deosebite, incadrate la categoria - cu risc major, produse in Romania, comparativ cu celelalte tari membre UE.  Oare cand vom avea “placerea” sa citim un raport comparativ, al guvernului, in acest sens, urmat de o analiza profunda, realista si cu masuri concrete ce trebuie aplicate, nu doar scrise pe hartie ?

Aseara, in miezul noptii, am citit pe ecranul televizorului, stirea, ca la Midia a avut loc un incendiu, la o instalatie de PVC, aflata in reparatii planificate. Am devenit curios sa vad cum se va pune problema, in continuare si am amanat plecatul la culcare.

Au urmat convorbiri anoste, ale stiristei, cu prefectul Judetului Constanta, despre senzational – cati morti sunt, cati disparuti au mai aparut (dupa ce lucratorii ramasi vii, speriati fiind, au fugit de la locul exploziei), cat de mare este suprafata corpului, arsa, la una din victime, etc. Specific stirilor aiurea, plasate pe ecranul televizoarelor, pentru a marca doar senzationalul, fara a analiza realist, asa cum ar fi normal, evenimentul produs. Se va asterne in curand negura si peste acest eveniment. Se vor produce in continuare incendii, explozii, accidente rutiere, etc., care vor fi marcate doar ca senzational, fara a fi urmate si de lucruri concrete, din partea institutiilor statului.

Am afirmat in mai multe randuri, ca institutiile statului, care se ocupa (vorba vine) de siguranta si sanatatea lucratorilor – inspectia muncii, politia sanitara, pompierii sau ISU, ISCIR, inspectia in constructii, politia de mediu, etc. - sunt organisme ale statului, nereformate, existand doar ca fatada imaculata pentru inspectorii UE, ca legislatia UE, specifica, este transpusa in legislatia romaneasca doar declarativ, ca de fapt ea nu este completa si nu se aplica nici ce este legiferat. Numarul mare de evenimente produse imi sta marturie.

Nu inteleg, ce atributii are prefectul intr-o firma privata, de stie el tot ce se intampla acolo. De ce este luat la rost, prefectul, de catre reporterul stirist, la telefon – cum de este posibil sa se intample evenimente dese, in acelasi loc ? Iar prefectul, spasit, incearca sa dea niste explicatii infantile. Aceasta abordare a unui eveniment este paguboasa pentru cetateni si chiar pentru institutiile statului. Cui foloseste ? Ce atributii concrete poate avea un prefect intr-o firma privata, in legatura cu securitatea si sanatatea lucratorilor ? Aiureli electorale, care nu vor duce in niciun caz, la schimbarea atitudinii angajatorilor fata de lege.

Se va asterne negura si peste acest eveniment, ca peste toate celelalate, care s-au produs, de-alungul anilor. Nu vom afla nimic despre ce faceau victimele in momentul producerii exploziei, despre cauzele adevarate ale producerii evenimentului, despre masurile dispuse in urma cercetarii evenimentelor, despre responsabilii producerii evenimentelor, despre procesele penale si procesele civile care vor urma, despre despagubirile platite de catre anagajatori si de catre cei vinovati de producerea evenimentelor, urmasilor victimelor.

Nu sunt adeptul sloganului – mortul este cel vinovat. Nu sunt nici adeptul aplicarii sanctiunilor contraventionale doar angajatorilor. De la caz la caz, vinovatiile trebuie stabilite concret si responsabilitatile de asemenea. Poate tribunalele muncii ar putea rezolva astfel de situatii. Sigur este nevoie de institutii ale statului, puternice, cu angajati profesionisti si competenti, nu doar inregimentati politic, care sa fie in masura sa faca cercetarea corecta a acestor evenimente produse.

Rolul institutiilor abilitate ale statului este si de a desfasura munca de prevenire. Cum poti interpreta, “discursul” unui inspector, care intrebat fiind de catre reporter, daca stia de neregulile existente, afirma senin ca institutia sa nu a fost solicitata de catre angajatorul, la care s-a produs evenimentul, sa-l verifice. 

Cui foloseste un anunt de presa, de felul – la o firma de publicitate din Cluj s-au gasit 491 de lucratori lucrand fara forme legale ? De fapt, lucratorii lucrau cu conventie civila (nu platea nici angajatorul, nici angajatul, contributii sociale la stat), deci exista un document de angajare a activitatii, incheiat intre angajator si lucrator. Nu exista contract individual de munca. Daca ar fi fost vorba de 1-2 conventii civile ar fi fost credibil, dar fiind vorba de sute de conventii civile (oare ce publicitate facea firma, de avea atatia angajati !?), ma intreb de ce fiscul, casa judeteana de pensii, casa judeteana de sanatate, ITM-ul, nu s-au antesesizat ? De ce nu se reglementeaza o data pentru totdeauna, daca conventia civila este document oficial de angajare sau nu ? De ce ar fi permisa conventie civila doar la anumite activitati ? Nu are nevoie statul de bani la buget ? Ce impiedica statul (in afara de interesele personale ale unor politicieni, vremelnic aflati in fruntea institutiilor statului) sa impuna obligativitatea platii contributiilor si pentru conventiile civile, avand la dispozitie aceste institutii abilitate ?

Imi place initiativa Jurnalui National, cu miscarea de rezistenta. Este necesar sa demascam, sa ironizam, sa ridiculizam, in toate domeniile de activitate. Este un inceput. Pacat ca nu putem da cu parul. Despre respect, bun simt, responsabilitate, este greu de crezut ca se poate vorbi in prezent, pana nu vom scapa de pandemia politica grava, care ne apasa tot mai mult.

Speranta moare ultima !

Nu stiu cum vom iesi din acest paienjenis de interese personale si dispret pentru lege, prin neaplicarea prevederilor de catre institutiile statului, asa cum sunt ele, chiar daca sunt proaste sau incomplete.

Zacusca cu ciuperci

Preparatele pentru iarna se pastreaza bine intr-o camara racoroasa sau in beciul casei. Cum cele doua posibilitati sunt realiste numai daca locuiesti intr-o casa cu curte si gradina in jurul casei, noi cei multi suntem nevoiti sa ne multumim cu ce avem, adica cu camara de la bloc, cu balconul inchis cu termopan, dar neincalzit, in care ai amenajat un dulap pentru depozitarea pe rafturi a conservelor sau cu boxa de la subsolul blocului (cu rafturi special amenajate), daca aceasta nu este calduroasa si daca are aerisire direct afara.

Pentru a nu rancezi uleiul de floarea soarelui, zacusca cu ciuperci (pe care o vei depozita in balcon, camara de la bloc sau boxa de la bloc), se face cand se racoreste afara, adica pe la sfarsitul lui ocrombrie, inceputul lui noiembrie. Cum in aceasta perioada, legumele sunt deja ajunse la maturitate si au multe seminte (in special vinetele si ardeiul gras), este indicat sa coci vinete, gogosari, ardei gras si ardei capia rosu, prin august – septembrie, sa le cureti de pielite, sa le lasi sa se scurga bine de apa si sa le depozitezi in pungi inchise la gura, in congelator.

Cum ghebele se culeg din camp, pe la sfarsitul lui septembrie, se pastreaza si acestea la congelator, fierte si scurse bine de apa, in pungi din plastic, legate la gura.

Pachetele cu legume coapte si ciuperci oparite se scot de cu seara din congelator si se lasa sa se dezghete lent, intr-un vas mare, in care isi vor lasa multa apa. Dupa dezghetare, legumele si ciupercile se storc cu mana, pentru a se elimina cat mai mult din apa si a evita sa iasa zacusca amara.

Anul acesta am fost norocos si am mai gasit pe camp, niste bureti de fag si ciuperci de plop, cu cateva zile inainte sa fac zacusca. Le-am cules, le-am curatat si spalat bine sub jet de apa rece. Le-am lasat la scurs intr-o sita.

Am amestecat ghebe, cu bureti de fag si ciuperci de plop. Se cunoaste la gustul zacustii. 

Ciupercile scurse de apa, se pun intr-o tigaie mare cu ulei de floarea soarelui si se calesc, pana se rumenesc usor si seaca apa, aproape complet. Nu te zgarci la ulei. Pune destul, cat sa acopere ciupercile, pe care le calesti.

Se curata de foi ceapa alba, din cea lunguiata, cu foaia groasa, care este mai dulce. Se spala cu apa rece si se lasa sa se scurga de apa. Se toaca ceapa, solzi si se caleste in cratita speciala pentru zacusca, in ulei de floarea soarelui (destul, cat sa acopere ceapa). Calirea se face la foc potrivit, amestecand cu lingura din lemn, pentru a nu se arde ceapa.

Sfat ! Nu cumparati ceapa turcesca, din cea rotunda, are foaia subtire si este iute. Strica gustul zacustii.

De preferat ! Pentru zacusca, sa ai pus bine, la pastrare, o cratita din inox sau o cratita emailata si o lingura mare, din lemn, pe care sa le folosesti numai pentru zacusca. Asa esti sigur ca nu amesteci gusturile, alfel risti sa simti gust de dulceata sau de varza murata si calita.   

Secret bine pastrat de catre bucatarii profesionisti ! De altfel, este indicat sa folosesti cratita si lingura din lemn, aceleasi, numai pentru dulceata, respectiv numai pentru zacusca, respectiv numai pentru calit ceapa si varza. Curatirea cratitei si a lingurii din lemn, dupa utilizare, se face cu deosebita atentie, tocmai pentru a indeparta miroasele, deoarece ingredientele prin depunere pe vase si linguri, devin greu suportabile. Stiu ei ceva, ca doar de aia sunt profesionisti ! Culmea este ca au dreptate.  :)

Dupa calirea cepei, in cratita se pun peste ceapa, legumele stoarse si taiate in bucati mai mari. Se amesteca cu lingura din lemn, pentru omogenizare si pentru a nu se prinde legumele de fundul cratitei. Focul se mentine potrivit ca marime.

Mare secret ! Daca vrei sa ai o fierbere constanta a legumelor, sa nu se prinda legumele de fundul cratitei si sa nu stai cu lingura sa amesteci mereu, procura o tabla groasa de tuci sau de inox, pe care sa o pui sub cratita. Eu am o plita groasa de la un resou, de pe vremea bunicii, pe care il foloseam cand eram burlac si o tabla groasa de vreo 10 mm, de pe vremea cand trudeam la stat. 

Trebuie sa aduci din balcon sucul de rosii, facut pe la sfarsitul lui septembrie, cand rosiile erau bine coapte si suculente. Noi pastram din sucul de rosii facut dupa reteta nevestei mele.

Sucul de rosii se toarna peste legume, cand acestea au inceput sa se caleasca si exista pericolul sa se prinda de fundul cratitei. Se amesteca bine cu lingura din lemn, pentru omogenizare.

Se adauga in cratita si ciupercile calite si se amesteca bine cu lingura din lemn.

Atentie ! Daca nu ai pus destul ulei de floarea soarelui, legumele sunt seci si risti sa le prinzi de fundul cratitei. Completezi cu ulei dupa necesitati.

Se pune dupa gust, sare grunjoasa proaspat macinata si piper negru proaspat macinat. Se amesteca bine legumele, cu lingura din lemn.

Cratita cu zacusca se baga in cuptorul incins al aragazului, la foc potrivit (sa fiarba usor, amestecul de legume).

Nu uita ! Dupa ce ai bagat cratita la cuptor, nu stai pentru 2 ore la calculator sau la televizor, fara sa mai treci pe la aragaz. Mai amesteci cu lingura din lemn sa nu se prinda zacusca de fundul cratitei. Manusile de bucatarie nu ezita sa le tragi pe maini, altfel risti sa te arzi si sa sufli in basicile formate pe maini, ca sa scapide usturime. 

Zacusca este fiarta cand uleiul iese la suprafata si straluceste imbietor. Se scoate cratita din cuptor si se lasa sa se linisteasca fiertura vreo 10 minute.

Printre picaturi, cand faci operatiile de mai sus, speli si borcane din sticla cu capac etans, de 0,3-0,4 Kg. Secretul, la indemana gospodinelor, pentru obtinerea unei zacusti delicioase consta si in splatul “constiincios” al borcanelor cu detergent pentru vase, clatirea borcanelor cu multa apa rece si lasarea lor la scurs de apa, pe gratarul pentru vase. Dupa spalare si uscare, sticla trebuie sa straluceasca. 

Secret ! Niste bucatari mai pretentiosi, chiar usuca borcanele, in curent de aer cald. De…, ei sunt dotati si cu aparat de uscat cu aer cald. Eu nu am in dotare asa ceva. 

Zacusca fiarta se pune fierbinte, cu lingura de lemn, in borcane. Imediat se capacesc borcanele si se intorc cu gura in jos, pentru etansare si iesirea aerului la suprafata, din masa de zacusca.

Borcanele cu zacusca se introduc cu capacul sus, in cuptorul caldut al aragazului, direct pe  tava acestuia (pusa pe gratarul aragazului) si se fierb, la foc potrivit, cca. 1 ora. Se stinge focul aragazului si se lasa borcanele sa se raceasca in cuptor, pana a doua zi. Acuma te poti duce linistit la calculator sau la televizor. Sa nu te sperii daca auzi “pocnituri” in cuptor, se racesc borcanele si se “strang” capacele pe gura borcanelor. 

Am renuntat sa fierb borcanele in bain marine. Se facea prea mult abur in bucatarie si mai sarea si apa pe aragaz si pe parchet.

A doua zi scoti borcanele din aragaz si le depozitezi acolo unde ai stabilit si ai amenajat locul. 

Marele secret al retetei privind cantitatile de legume si ciuperci folosite !  Marele secret este ca nu exista niciun secret privind cantitatile. Pui din fiecare, dupa gust si dupa preferinte. Unora le place cu mai multe ciuperci, altora cu mai multi ardei capia sau gogosari, altora cu ceapa mai putina. Unii mai simandicosi, zic ca nu s-ar preta si ciuperci si vinete. Este problema lor. Pentru micutii, care abia incep sa simta deliciile zacustii preparate in casa, este util sa tai mai marunt toate ingredientele folosite. Pe cei deja harsiti in deliciile zacustii cu ciuperci, tocmai bucatile mai mari de legume si ciuperci, ii imbie. Te miri ce vrea fiecare ! 

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni ! Cu zacusca aveti asigurat micul dejun toata iarna. Incercati zacusca cu paine prajita si cu muraturi taranesti. Este delicioasa. Nici ca aperitiv, la mesele aniversare, nu este de lepadat, sa servesti o zacusca cu ciuperci, mai ales daca ai pus la fiert si niste tuica de pruna. Se asociaza de minune si cu cateva feliute de sunca de porc, afumata. Sa te tii miasme care se raspandesc prin sufragerie.