Festivism desucheat

Festivismul, fanfaronada, malitiozitatea incrancenata, declaratiile sforaitoare si populiste ale vasnicilor nostrii politicieni, fac deliciul presei interne si straine, al prostimii de pretutindeni – de la orase si sate, al analistilor si al sociologilor, al gastilor de asazisi umoristi, care au populat micul ecran – cata frunza (uscata) cata iarba (parjolita) – si l-au impanzit, cu un umor de cea mai slaba calitate, presarat insa de multe vorbe deocheate si cu intelesuri ascunse. Doar “deliciul” publicului conteaza – asazisa audienta.

Priveam astazi, in pauza de pranz, la pierderea de timp in care erau angrenati primul ministru, ministrul finantelor, directorul BRD, primarul de sector – fiecare cu gasaca lui de cate 10-15 functionari si bodigarzi, “televiziunile prietene”, etc. pentru a se semna de catre 2 tineri casatoriti, 2 batranei si notarul (cu gasca lui - operatorul de pe calculator, secretara) – in total vreo 40 de cetateni, primul contract de achizitie la programul “Prima casa”.

Personal, programul mi se pare o initiativa buna. Cand eram tanar si eu am beneficiat de un contract de cumparare a casei – apartament cu 4 camere, girat de catre stat. Ca am platit avans, la semnarea contractului - pretul unei Dacii si 13 ani – rate de cate 700 lei pe luna, este altceva. Astazi trebuie sa ai un venit pe familie de 700-800 de euro/ luna, ca sa-ti permiti sa cumperi un apartament cu 2 camere, cu avans 3.000 de euro si rate lunare timp de 25 – 30 de ani si sa nu mori de foame. Poti creste un copil avand doar 2 camere ? Poti, dar sa dormi cu schimbul, sa stai in casa cand iti vine randul. Pai daca vine mama soacra sa te ajute sa cresti copilul, face naveta, la Bucuresti, de la Bistrita ? Pana achiti creditul, cate concedii iti poti permite ? Cati tineri casatoriti, au un venit de 700-800 de euro/ luna ?

Raspunsul la aceste intrebari il vom primi in curand, cand 90 % din casele contractate vor intra in posesia unor speculatori. Vom asista la situatii incredibile – evacuarea locatarilor si scoaterea la vanzare prin licitatie, a caselor achizitionate, daca nu se vor achita ratele, popriri pe salariile contractantilor si pe pensiile parintilor giranti, manifestatii de strada si proteste in fata primariilor. Si multe injuraturi la adresa guvernantilor, multe boscorodeli in familiile beneficiare, divorturi, certuri intre cuscrii, etc.

Programul este bun in cazul unei stabilitati economice si a stabilitatii preturilor, a unor salarii consistente pentru munca prestata, in conditiile unei politici guvernamentale coerente, a unor legi clare si care nu se schimba cum bate vantul, a existentei de spatii de joaca pentru copii, supravegheate, a existentei de crese si scoli, suficiente numeric, in toate orasele si cartierele.

Festivismul vizionat mi-a amintit de “vorbe de duh”, care circulau in soapta, prin vremea comunismului cu fata umana, din epoca de aur. Mi le aduc aminte oarecum trunchiat. Scriindu-le acuma, parca nu mai sunt la fel de “delicioase”. Poate stiind ca nu te mai asculta nimeni, nu-si mai au farmecul.

Fara a le clasifica, fara a le aseza intr-un top, fara a stabili o anume ierarhie si fara a le comenta, iata ce imi amintesc, drept -Vorbe de duh:

-Cine-i harnic si munceste – are tot ce vrea, cine sta si huzureste – are tot asa.

-Nu lasa pe maine – ce poti face azi, lasa pe poimaine - ca sigur nu mai este necesar.

-Ce este al tau – este si al meu, ce este al meu – este tot si numai al meu.

-Noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc.

-Cand eu fur de la tine, tu furi de la mine si noi furam impreuna de la stat – se cheama ca statul isi achita datoriile catre noi.

-Propuneri de sporturi nationale – fuga de raspundere, aruncatul cu vorba, taratul de-a busilea, pe sub bariera legii, fofilatul la locul de munca, prinsul si aruncatul vorbei din/ in vant.

Scriind cele de mai sus am vaga impresie ca multe dintre cele consemnate se aplica si astazi cu un deosebit succes.

Mare pacat. Am sperat mereu sa se schimbe ceva in atitudinea autoritatii statului fata de cetatean. Nu am observat pana in prezent ceva notabil sau poate ma insel. Sincer, doresc sa ma insel, doresc sa fiu contrazis de realitatile zilnice.

Desi nu par, sunt totusi un optimist in suflet si simtiri.

Sa filozofam oleaca

Un vrajitor al aromelor si gusturilor, al carui nume nu l-am retinut (un italian bine inteles), este fidel ideii ca retetele din bucatarie trebuie povestite, ca lumea miraculoasa din farfurie trebuie prezentata cu cat mai multe detalii, desi un gurmand este influentat nu in primul rand de prezentare, ci de miroasele si de gustul consumatiei.

La concursurile de retete culinare se urmaresc de catre juriu multe alte aspecte – profunzimea fierberii/ prajelii, aspectul uniform al prezentarii, culoarea farfuriei si a halatului bucatarului, inaltimea si/ sau forma tichiei pe care o poarta bucatarul, etc.

Bucuria simturilor si a miasmelor fac parte din traditia populara a unei natiuni, mestesugul in ale bucatarelilor este propriu fiecarui practicant (ma refer aici nu neaparat la bucatari profesionisti), inventivitatea si bunul gust in ale potrivelilor din bucatarie sunt specifice unei anumite zone, puterea de a inova si experimenta noi retete culinare depinde numai de individ si de aplecarea sa catre nou, fara a fi prea inchistat in anumite reguli specifice ale bucatariei.

Cand ma refer la reguli inteleg combinatia intre sarat – dulce – acru - amar, cu combinatii de condimente specifice fiecarei natiuni, cu adaosuri de verdeturi, legume, fructe, vinuri, etc. din cele mai surprinzatoare, indiferent de taramul pe care bucatarul experimenteaza retete, are o afacere si castiga bani din aceasta sau pur si simplu gateste de placere pentru el si familia sa. Restul retetei tine de ceea ce iti place sa mananci, respectiv de ceea ce doreste clientul pentru care gatesti.

Exista un prag intre teorie si practic, in bucatarie ? Majoritatea bucatarilor profesionisti considera ca exista acest prag, ca numai dupa multi ani de practica ai impresia ca acest prag poate fi desfiintat.  Or fi stiind ei ceva, ca doar nu degeaba sunt scoliti pe la bucatari celebrii. Bucatarii de ocazie (ca mine), din placere, nu inteleg de ce este nevoie de acest prag. Eu ma gandesc ce doresc sa mananc, ma aprovizionez cu ce imi este necesar pentru a bucatari si trec la treaba. Restul tine de pricepere, de indemanare, de indrazneala si de inovare. Este adevarat ca am in urma vreo 40 de ani, de cand mi-am luat inima in dinti si am hotarat ca trebuie sa gatesc tot ce poftesc. Am citit si am privit, nu am dat inapoi, am experimentat si am progresat.

Gurmanderia este reprezentata de sclavii poftelor culinare. Cine sunt ei ? Femei si barbati, indiferent daca sunt grasi sau slabi, inalti sau scunzi, bogati sau saraci, batrani si tineri laolalta, toti sunt pofticiosi incurabili, toti respecta mesele ca pe ceva tabu, toti au un adevarat cult al mancarii. Este o calitate ? Este un defect ? Inca se mai cerceteaza.

Un secret al bucatarilor tine de “povestirile la gura sobei”, de secretele pastrate din tata in fiu, de patanii auzite sau al caror protagonist a fost, de atentii acordate unor amanunte semnificative pentru fiecare in parte.

Unii filozofeaza, altii scriu carti de bucate, altii fac emisiuni televizate, altii lasa prin testament secrete bine pastrate.

Eu scriu pe blog, spun toate secretele pe care le cunosc (sau lasa ca stim noi ), atentionez pe cei mai putini experimentati sa se pazeasca de “relele” din bucatarie.

Fiecare bucatar, profesionist sau amator, incepator sau cu vechime, are nevoie de ustensile, pentru a se simti bine in pielea sa. Despre ustensile, insa, alta data.

Mi se zbarleste parul pe maini

Furia, neputinta, nemultumirea, aducerea aminte a unor lucruri neplacute, umilinta, batjocura, etc. la care a fost protagonist, a fiecarui individ, se manifesta diferit, de fiecare in felul sau.

Mie mi se zbarleste parul pe maini.

Fara a fi vreun alarmist, dar nici un optimist incurabil, uit dar nu pot ierta. Aseara cand am deschis televizorul, era pe Realitatea TV o emisiune cu C.T.Popescu, E. Hurezeanu si invitatii lor, care discutau sub titulatura – comunism cu burta goala, despre cum era viata cetatenilor simpli, in epoca de aur.

Am deschis televizorul spre sfarsitul emisiunii. M-a intrigat “decorul” – o hala de prelucrare a carnii – unde se desfasura emisiunea. Vazand si filmuletele prezentate si auzind interventiile inregistrate al anumitor invitati ai emisiunii, mi-am dat seama cam cum s-a desfasurat emisiunea.

S-a dorit probabil sa se prezinte lipsurile, greutatile cetatenilor, obligati “sa se descurce”, pentru a face rost de atentiile de rigoare, care trebuiau date la medic, la autoritati, la macelar, la vanzatorul de cafea si de Kent, etc. pentru a fi bagat in seama si pentru a-ti rezolva problemele personale.

Mi-am adus aminte de situatiile (nu putine) in care am fost pus, de umilinta la care am fost supus la partid si la inspectoratul scolar, pentru a-mi putea aduce sotia langa familie si copii, ea fiind titulara in alt judet. Mi-am amintit “audientele” de la 2 noaptea, de la inspectoratul scolar, cand eram primit de sora lui Ceasca, care imi reprosa de ce nu ma mut eu in acel judet, de ce sotia nu poate sa faca naveta zilnic, cu trenul (nu erau decat cca. 200 de Km dus-intors ).

Pentru a scapa de umilinta la care eram supus in fiecare toamna, in toata luna septembrie, sotia a trebuit sa intrerupa serviciul 7 ani, timp in care a avut grija de copii, perioada in care eu eram mai mult “insurat” cu serviciul – zile intregi de stat in fabrica la porniri, lucrat fara duminici libere, de Pasti si de Craciun, cu delegatii de luni de zile prin tara, concedii facute pe sponci, bani putini, etc.

Am uitat, dar nu pot ierta umilinta la care am fost supus, nu pot ierta batjocura din cuvintele “alesilor” timpurilor acelea adresate mie, nestiinta fata de ce se intampla in lume, la care am fost supus de protagonistii vremii, de catre aclamatorii, lingaii si cozile de topor ale “socialismului cu fata umana”.

Ma mai intalnesc uneori cu cativa dintre cei care altadata erau sus si tari pe pozitie. Ii privesc cu indiferenta, dar nu ii pot ierta, chiar daca sunt garboviti si ponositi acuma.

Privesc “fetele noi” din politica si din institutiile statului. Acelasi gen de actori cu fata umana, la fel de fatarnici, la fel de “patrioti” – buni de gura, “feti frumosi” ai politicii actuale.

In finalul emisiunii amintite mai sus, domnul Minea (?!), trage o concluzie care mie unul mi s-a parut cel putin ciudata (ca roman) – cumpara carne din UE, fiind mai ieftina, pentru ca producatorii romani aproape au disparut si costurile ridicate ii obliga pe acestia sa creasca pretul carnii de porc. Poate din punctul de vedere al afaceristului roman, adaptat la economia de piata, orientarea sa spre carnea de porc din Ungaria este corecta. Dar din punctul de vedere al cetateanului roman, ma intreb, ce produce practic, intern, afaceristul, cum “ajuta” el statul roman sa progreseze, ce intelege el prin protejarea economiei interne, la care apeleaza toate tarile civilizate, in special in timp de criza.

Am asistat in ultimii 20 de ani la distrugerea economiei romanesti, asa neperformanta cum era ea. Statul si-a luat mana dupa economie (cica a disparut planificarea de stat), lasandu-se totul la discretia profitorilor tranzitiei. Privatizarile facute sunt toate cu cantec, strainii obtinand beneficii imense, care nu se mai intorc, in investitii, in tara noastra. In prezent suntem cotizanti la UE. Nu suntem in stare sa accesam fondurile europene puse la dispozitie de UE. Importam masiv si exportam oarece. Agricultura este la pamant. Preturile au luat-o razna. Populatia saraceste tot mai mult. Pensionarii o duc tot mai greu. Zilnic apar noi biruri pe spinarea cetateanului.

Ceva s-a schimbat - a aparut dreptul fiecarui cetatean de a vorbi si de a se exprima liber, de a se informa cat doreste, de a se misca liber prin lume. Nu a disparut insa batjocura si umilinta, la care suntem supusi zilnic, de catre autoritati, desi acestea imbraca forme noi, elevate (vezi discursurile politice, populiste si pline de vorbe frumoase despre patriotism si “grija” fata de cetatean).

Speram sa nu mi se mai zbarleasca niciodata parul pe maini. Se pare ca mai am de asteptat ceva vreme. La varsta mea, se pune intrebarea, daca voi mai avea timp sa sesizez schimbarea totala, in bine sau macar in proportie de 80 %, sa ma bucur fara reverve de ea, impreuna cu familia mea.

Ficatei de pui prajiti, cu ceapa

Ficateii de pasare (pui, rata, gasca) se pot prepara rapid, gustos si sanatos.

O garnitura de cartofi piure sau de legume oparite (brocoli, conopida, dovlecei, morcovi rotunzi si mici, cartofi – fierti) si apoi trase in unt topit, cu ceva verdeata deasupra si o strelice de smantana, se incropeste la iuteala.

Un pahar de vin alb sau rosu, o bere rece o cumperi in drum spre casa.

De paine nu ai nevoie sau daca vrei o cumperi de la chioscul de unde ai luat berea.

Ficatei de pui, refrigerati, gasesti in orice marchet. Ficat de rata sau de gasca gasesti daca ai noroc sau daca ai taiat tu pasarea. Cand gasesti ficat de rata sau de gasca in market, cumpara mai mult, se pastreaza cam 5 luni in congelator. Reteta aceasta, facuta cu ficat de rata sau de gasca este un deliciu, o savoare, o minunatie culinara.

Reteta se poate face si cu ficat de porc sau de vitel. Este mai satioasa si mai pretentioasa. Trebuie ales cu grija ce cumperi, ficatul de la un animal batran iese tare si nu prea gustos. Mici secrete va pot ajuta. Cand ficatul este aproape gata se stropeste cu cateva picaturi de rom sau de coniac.

Reteta este invatata de la mama mea. Nu am reusit niciodata sa o fac la fel de gustoasa, cum ii iesea ei.

Cureti ficateii de pielite si te uiti cu atentie sa nu fi ramas urme de fiere (basicutele alea verzui – galbui), care amaraste ficatul preparat. Speli ficateii in apa rece si ii lasi la scurs intr-o sita.

Prajesti niste ceapa taiata feliute, in ulei de floarea soarelui, pana se rumeneste usor. Poti sa pui si niste ceapa verde si 2-3 feliute de ardei gras. Cu ulei de masline, apare un alt gust decat cel de pasare.

 Asezi bucatile de ficat peste ceapa rumenita si le prajesti pe ambele fete, adaugand sare, piper, boia dulce si boia iute, dupa gust.

Secret ! Cand intorci ficateii, cu clestele de bucatarie, apuci si ceapa de sub bucatile de ficat. Intorci cu totul si sucul se scurge apoi prin ficatei si pastreaza carnea frageda.

Ficateii se servesc fierbinti cu mamaliga calda. Se presara niste patrunjel verde taiat marunt.

Cui nu ii place mamaliga, merge si cu paine, ca sa moi in sosul deosebit de gustoa de ceapa prajita.

Pofta buna voi cei sositi in fuga acasa, chemati de piticul cel rau, care racaie prin stomac ! Aveti putintica rabdare neicusorilor (cum zicea maestrul Caragiale) si gatiti. Lasati parizerul si conserva de peste sa se mai odihneasca prin frigider. Lasati cornurile in galantare, ca sa se manie turcii ca nu le vand si trebuie sa tina magazinul deschis, pana tarziu in noapte. Renuntati la halcile de carne prajita, cu cartofi prajiti/ naclaiti in untura sau ulei.

Pazea guvernanti !

Citeam cu cateva zile in urma o stire de presa - “o banda de pensionari” a rapit in Germania, a sechestrat si a torturat un consultant financiar, dupa ce individul le-a pierdut 2,5 milioane de euro, in timpul crizei financiare.

Daca in Germania unde 90 % din pensionari sunt privilegiati si isi permit sa traiasca nu decent, ci bine, din pensie (fara a fi nevoiti sa astepte pomana guvernantilor), apeleaza la masuri extreme, ce ar trebui sa faca pensionarii romani (80 % dintre ei traind sub pragul de saracie, 10 % oarecum multumiti – avand si alte venituri din munca prestata suplimentar, 5 % – printre putinii beneficiari care au si pensie conforma cu munca prestata, fara a avea nevoie sa primeasca ajutor de la terti – rude apropiate, 5 % – alesii, cu pensii speciale - huzurind) ?

Ce ar trebui sa mai faca pensionarii romani, pacaliti la Caritas, la SAFI, la FNI, la FNA, etc. ? Cum sa mai protesteze ? Ce forme noi, de protest, sa mai imbrace nemultumirea lor ?

De ce sunt vinovati guvernantii, pentru pacalirea pensionarilor si a celorlalti cetateni, de catre  profitorii tranzitiei ? 

Guvernantii au pastorit aceste nemernicii, prin lipsa lor de reactie, prin profit personal imens, prin neluarea de guler si de piept a celor care au devalizat economia, care au furat si au indesat in propriile buzunare, care au profitat de naivitatea romanilor in ale economiei de piata si in ale finantelor.

Guvernantii, prin populismul lor ieftin, promit in campanii electorale cate in luna si in stele, iar ulterior dau inapoi (invocand criza economica), ba chiar incearca sa mimeze uimirea, cand sunt luati la intrebari, de catre alegatori.

Campionul ipocriziei, fara frontiere, ramane presedintele nostru actual.

Ti se face scarba cand auzi politicieni care deplang situatia cetateanului sarac si cocosat sub birul taxelor si al impozitelor, inventand o noua forma de “ajutoare sociale” - un nou os de ros pentru prostime si doar atat.

Te apuca furia cand vezi cum politicienii de la centru, prin cozile lor de topor, locale, pun la cale tot felul de afaceri in folos propriu, sub valul negru al interesului cetatenesc. Toata lumea stie si carteste, pe la colturi. Presa maraie si musca doar de forma, numai de acolo de unde nu este vorba de implicatii majore. Justitia se face ca face dreptate.

Noi cetatenii de rand, scarbiti de politicieni, ne impacam cu starea asta de lucruri. Oare de ce ? De ce glasul nostru nu este luat in seama ? De ce suntem mintiti si tavaliti prin mizeria politicii ?

Nu cred ca o participare masiva a cetatenilor la vot ar putea schimba cumva lucrurile actuale. Oferta politica actuala este limitata doar la interesul personal al protagonistului politic.

Stirea se incheia asa – pensionarii germani obtinusera banii prin foloase necuvenite ?!

Cum ar putea fi catalogate castigurile (dupa care li s-a calculat pensia) obtinute la noi, de fostii securisti, militieni, activisti de partid, etc. – toti  ”profesionisti” ai gargarei, minciuni si pupincurismului, ai trasului cu ochiul si urechea,  povestitori consacrati ai “superioritatii” socialismului fata de capitalism ?

Sa fie si aceasta intamplare, tot o forma de democratie europeana, care la noi nu a prins inca radacini ? Chiar as indrazni sa spun, democratie, la care inca noi romanii nu avem acces.

Atentie guvernanti ! Va fi riscant pentru voi, cand vi se va pregati ceva.

De fapt si de drept – de ce nu si asa ? Adica cum au procedat germanii. Da, da, adica cetatenii aia responsabili cu razboaiele.

Somon pane cu sufleu de dovlecei

Daca ai fost prevazator, ai cumparat de la pescarie 2-3 pachete cu cozi de somon congelate si “ai pastrat” la congelator.

Cand te grabesti, iti este foame si caldura din bucatarie nu te indeamna sa stai prea mult pe acolo, pregateste ceva frugal, sanatos si gustos din peste, cu o garnitura usor de facut si la fel de usor de digerat.

Pestele trebuie lasat sa se dezghete singur, in frigider. Dezghetarea rapida in cuptorul cu microunde, face sa dispara mirosul de curat, de salbaticie, al pestelui. Nu credeti ? Mirositi pestele cand il gatiti.

Cureti pestele de solzi, il speli sub jet de apa rece si il lasi la scurs intr-o sita. Stergi pestele cu o carpa curata, il ungi cu ulei de masline, pui sare, piper, zeama de lamaie si il lasi la macerat 30 de minute, la rece, in frigider.

Nu stai degeaba. Speli niste dovlecei, le tai cotorul si fara sa-i cureti, ii tai bucati de 1,5-2 cm grosime. Oparesti bucatile de dovlecel, in apa fiarta cu sare. Lasi sa se scurga dovleceii, intr-o sita.

Secret ! Poti folosi pentru sufleu si brocoli, conopida, cartofi noi, fierti.

Faci un amestec de branza dulce de vaca, branza sarata de oaie – rasa pe razatoarea mare, 3-4 oua batute cu telul (furculita), smantana si verdeata (marar) taiata marunt.

Ungi cu unt un vas termorezistent din ceramica si asezi straturi de dovlecei peste care pui amestec de branza, oua si verdeata. Deasupra este un strat de amestec. Razi niste cascaval, bati un ou si il intinzi peste cascaval.

Pui vasul termorezistent in cuptorul cald al aragazului, la foc potrivit, pentru 20 minute.

Sufleul este gata cand se rumeneste deasupra oul si cascavalul a intrat in compozitie.

Scoti cozile de somon din frigider, le dai prin malai, apoi prin ou batut si iarasi prin malai.

Incingi ulei de masline intr-o tigaie, pui un bot de unt, 2 catei de usturoi si 2-3 feliute de ardei iute. Prajesti pestele la foc iute, pe ambele fete, cate 2-3 minute.

Atentie ! Pestele se arde, daca nu l-ai intors la timp si ii piere gustul. Cand intorci pestele si mai adaugi din sosul in care s-a macerat, uleiul incins poate sa-ti sara pe maini sau pe fata.

Mancarea se serveste fierbinte, cu smantana si verdeata pusa peste sufleu si pestele cu lamaie.

Nu uita de un pahar (atat ) de vin alb.

Secret ! Se poate pune mujdei peste peste, in loc de lamaie. Nu trebuie neaparat sa prajesti cozi de somon, e bun si cotletul de somon. Cozile au un gust deosebit deoarece spre varful cozii se strange grasime/ulei de peste. Poti praji bucati mari de crap, pastrav, somn, platica. Numai gustul difera.

Pofta buna voi cei grabiti sa va indestulati, dupa o zi grea de munca, cand cheful de a face si bucatarie este aproape inexistent !

Totusi insistati, mancati sanatos, daca vreti ca mai tarziu sa nu aveti probleme cu sanatatea. Renuntati la mancarea frugala, nesanatoasa, prin birturi. Limitati consumul de mezeluri in special, mai ales acuma vara, cand se gasesc prin piete legume, proaspete si imbietoare

Salata de bureti

Buretii sunt o delicatesa, mai ales daca sunt bine pregatiti. Pot fi facuti salata sau se pot servi drept garnitura la diferite fripturi mai grase (porc sau gaina de curte – fiarta si apoi pusa la cuptor). Nu este rau daca servesti si la gasca fiarta si apoi pusa la cuptor. 

Buretii se pot conserva pentru iarna. Bureti iuti, bureti galbiori, bureti de fag, barca caprei – conservati in otet sunt adevarate delicii culinare. Se mai gasesc gata conservati prin market.

Am gasit la o batrana, in piata bureti galbiori. Nu sunt iuti.

Se pot prepara bureti galbiori la cuptor, pe cartofi noi, cu sare, piper, ulei, cimbru.

Buretii se curata de frunze, se taie varful coditei si se spala in apa rece. Se fierb in apa cu sare grunjoasa, 30 de minute.

Buretii fierti se lasa la scurs.

O salata proaspata de bureti se face imediat. Peste buretii scursi de apa, asezati intr-un castron, pui niste usturoi verde tocat marunt, patrunjel si marar verde, tocat. Se adauga sare, piper, ulei si otet de mere cu miere.

Poti conserva buretii galbiori in saramura sau in otet.

Saramura pentru bureti se face din o lingurita cu varf de sare grunjoasa, o lingurita de zahar, 1 litru de apa, boabe de piper si foi de dafin. Se da saramura in fiert. Buretii se aseaza in borcane, se toarna saramura fierbinte si se se pune capacul la borcane. Borcanele se fierb in bain marine, cca. 45 minute.

Secret ! Cand pui saramura/ otetul preparat, ai grija sa bagi un cutit sub borcan, daca vrei sa nu aduni de pe masa/ de pe parchet - buretii, borcanele si saramura/ otetul. Dupa ce ai inchis borcanele cu capacul etans, aseaza-le 15 minute cu capacul in jos si apoi le pui la fiert. Cand pui borcanele la fiert ai grija sa pui intai o carpa pe fundul cratitei si apoi pui apa calduta in care asezi borcanele. Pui o carpa umezita in apa calduta si peste borcane. Fierbi cratita cu borcane, pe foc mare.

Buretii in saramura, ii folosesti iarna drept garnitura la fripturi sau pusi la cuptor peste cartofi. Desfaci capacul la borcan, speli buretii cu apa rece si ii lasi la scurs intr-o sita. 

Otetul pentru conservarea buretilor il faci din otet din vin de 9 grade si apa rece, in proportie de 1:2. La fiert pui o lingurita de sare si o lingurita de zahar, boabe de piper, foi de dafin. Asezi buretii in borcan, pui si niste catei de usturoi si cateva frunze de patrunjel verde. Amestecul de otet fiert se toarna fierbinte peste buretii pusi in borcan. Borcanele nu se fierb.

Buretii in otet ii folosesti iarna pentru salata. Ii scoti din borcan si pui peste ei ulei de masline, verdeata tocata marunt.

V-am facut deja pofta ? Mai trebuie sa asteptati, daca nu cunoasteti buretii, altfel doar riscati sa-i cumparati din piata

In unele piete, babele primesc bon de la laboratorul pietei ca buretii nu sunt otravitori. Incercati, poate sunteti norocosi si gasiti.

Bureti Pleorotus proaspeti pot fi cumparati din market. Nu sunt la fel de gustosi ca cei de padure.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni ! Vorba ca nu trebuie sa confunzi un obez cu un gurmand o stiti ? Ca au oarece legatura, inca se mai cerceteaza

Cozi de somon cu legume si ciuperci, la gratar

Se gasesc la pescarie cozi de somon proaspete sau congelate - o gaselnita a comerciantilor pentru a vinde pestele aprovizionat intreg – portionat diferit, la preturi diferite, fara nicio logica (ma rog, alta initiativa pur romaneasca, pentru jecmanirea cetateanului flamand si chiverniseala intermediarilor mult prea numerosi, intre producator – pescarul si consumator).

Legume gasesti prin piata, ca doar este sezon si parese ca vasnicii comercianti romani reusesc sa aduca de la gradinarii turci si greci (prin bursa de legume si fructe, de la Galati) ceva marfa, mai ieftin.

Apropo, unde s-or fi copt visinele alea cat oul de cata (gaina aia mai mica, cu coada ), care se vand in prezent, prin piete ? Am reusit sa fac si eu niste visinata anul acesta.

Este o adevarata tevatura, prin zona pietelor, dimineata, pe racoare, pe la ora 4-5, cand vezi comerciantii stand la coada, la portiera vreunei dube, unde negociaza cu angrosistul care aduce marfa de la Galati.

Daca apare cumva pe la ora 7, in piata, vreo baba autohtona cu un paner cu rosii sau cateva Kg de cirese, de-ale noastre, imediat sar cu gura comerciantele cu unghii colorate strident si sort de bucatarie multicolor si le admonesteaza – cum isi permit sa vanda mai ieftin, ca strica vadul.

Daca isi imagineaza cineva ca acest comert prin piete nu este supravegheat, se inseala. Stau pe margine oagarii tuciurii si vegheaza. Angajatii pietei se poarta respectos cu “domnii”, ca doar de la ei apare obolul. De ce nu intervine primaria ? Simplu – sunt mana in mana, toti. Am prezentat cumva un scenariu ? Poate pentru cei care nu au calcat niciodata prin piete. Nu de guralivi ducem lipsa noi romanii. Am prezentat doar sleahta “privatizatilor”, care nu platesc impozite pe marfa (facturi dau angrosistii, doar 1-2 pe luna, desi marfa aduc in fiecare zi), iar comerciantii “platesc” doar masa, la omul pietii – adica la functionarul primariei, platit din taxele si impozitele noastre.

De ce nu luam atitudine, sa nu mai cumparam ? Pai nu trebuie sa mancam ? Sa mergem la market unde pretul este mai mare decat in piata, iar marfa mult mai proasta ?

Eu daca stau langa piata, imi permit sa observ taranii autentici si producatorii autohtoni (rari, dar mai sunt inca) si sa cumpar de cele mai multe ori, numai de la ei.

Sper ca am reusit sa fac ceva foame celor care asteapta reteta.

Cureti pestele dezghetat (lasat sa se dezghete singur in frigider) sau proaspat, de solzi. Pui pe cozile de somon, sare, piper, zeama de lamaie, ulei de masline, cimbru si lasi la macerat vreo 30 de minute, la rece, in frigider.

Intre timp, cureti legumele si le tai mai subtiri sau in patru. Poti folosi ce legume iti plac cel mai mult. Nu evita varza rosie, sfecla, castravetele, dovlecelul, ceapa, radacinile de patrunjel, morcov, telina sau pastarnac, dovleac galben (din ala lunguiet), pepene galben si lubenita. Ardei gras, ardei iute, cartofi, vinete, rosii – pune toata lumea pe gratar.

Intr-un castron, amesteci legumele cu sare, piper, ulei de masline si lasi la macerat vreo 15 minute.

Speli cu apa rece si niste palarii de ciuperci albe si le lasi la scurs intr-o sita. Pe ciuperci vei pune sare, piper si o strelice de ulei de masline, cand la pui pe gratar.

Gratarul meu (adus de copii), il pun direct pe flacara aragazului. Pun apa in cuva gratarului, aranjez legumele, ciupercile si pestele, pun  capacul la gratar, dau focul potrivit la aragaz si plec la calculator sa mai scriu o reteta

Nu uit sa mai dau cate o geana pe la gratar, sa nu se arda legumele sau pestele sa se usuce. Mai intorc legumele, le mai ung cu sosul in care s-au macerat. Cand intorc pestele, il ung si pe el cu sosul in care s-a macerat, il mai stropesc chiar cu zeama de lamaie.

Atentie ! Daca stropesti cu zeama de lamaie pestele aflat pe gratar, risti sa isti o flacaruie, care daca nu esti atent iti parleste parul de pe maini. Daca esti norocos, scapi doar cu parul de pe maini parlit, daca ti-ai “suparat” nevasta poti sa-ti arzi si sprancenele

Secret ! Legumele se patrund, unele mai repede, altele mai greu. Depinde si de cat de groase ai taiat feliile. Cartofii se fac cel mai greu. Rosiile, ardeiul gras si ardeiul iute se fac cel mai repede. Vinetele si dovlecelul se fac cam la mijlocul perioadei de timp. Oricum, cand s-au facut cartofii, sigur pestele este gata si el.

Legumele le scoti pe un platou, pe masura ce se coc. Nu ai scule pentru manevrat legumele, cumpara-ti, sunt ieftine si deosebit de utile

Pui legume, ciupercile si pestele pe un platou. Presari niste patrunjel verde si razi niste branza de oaie. Chemi “poporul” infometat la masa, nu inainte de a trage o poza sa o pui pe blog

O astfel de delicatesa nu poti sa o servesti fara un pahar de vin alb, dulceag.

Mi-a luat mai mult timp sa scriu reteta decat sa o prepar.

Pofta buna frati invatacei in ale gatelilor rapide ! Nu disperati, nevoia si mai ales foamea, te invata, iar in timp, vei reusi sa faci cele mai sofisticate gateli. Repetitia este mama invataturii, ca doar asa am fost instruiti in scoala primara

Cotlet de ied cu cartofi, la gratar si mancare de fasole verde

Am gasit prin congelator, ramas de la Paste, un pachet de cotlete din carne de ied.

Cand am cumparat iedul am avut grija sa-l transez, astfel incat sa fie in congelator, separat, pachete pentru bors, pentru fripturi la gratar, pentru fripturi la tigaie sau fripturi la cuptor, pentru stufat, pentru mancare de marar, pentru drob.

Nu s-a nascut nimeni invatat, asa ca transatul animalului desi este o arta pe care numai adevaratii macelari profesionisti o stapanesc cu adevarat, in timp, insistand, inveti sa imparti carnea atunci cand cumperi animalul intreg si la tine acasa, in pachete, dupa retele pe care doresti sa le faci si dupa preferintele culinare, ale familiei. Ce sa faci ? Nevoia te invata. Repetitia este mama invataturii (ca doar asa zicea dna. invatatoare).

Am lasat cotletele sa se dezghete lent, in frigider, ca sa nu piara gustul de ied. Am sarat, piperat, adaugat cimbru sfaramat intre degete, am uns bucatile de carne cu ulei, le-am stropit cu putina zeama de lamaie si cateva picaturi de rom (merge si cu coniac sau vin alb sec), apoi am lasat coteletele sa se macereze la rece, in frigider, cca. 2 ore, intr-o punga de plastic alimentar, avand grija sa mai invart punga, din cand in cand, ca sa se imbibe carnea cu miasme, pe toate partile. Cui ii place poate pune si cateva fire de tarhon, 2-3 catei de usturoi, rozmarin.

Am pus gratarul pe flacara de la aragaz si am asezat cotletele sa se friga, la foc potrivit, avand grija sa le intorc pe ambele fete si sa le mai ung, in timp ce se frig cu sosul in care au stat la macerat.

Langa cotlete am pus pe gratar si felii de cartofi, unse cu ulei de masline si presarate cu piper, cimbru si sare.

Garnitura la cotlete am pregatit o mancare de fasole verde.

Am cumparat din piata fasole tucara, cu pastaia lunga si subtire, verificata sa nu aiba ate si sa fie proaspata (cand rupi pastaia, trebuie sa se scurga suc din ea si sa se broboneasca).

Se curata fasolea verde (galbena) si se spala in apa rece, se lasa la scurs intr-o sita.

Intr-o cratita se caleste in ulei, ceapa verde, impreuna cu cateva feliute de ardei gras, pana se moaie ceapa. Se adauga fasolea, scursa de apa si se pune capacul la cratita, lasand sa se fiarba mancarea, la foc mic, fara a adauga apa (legumele au destula apa care se lasa la fiert).

Atentie ! Nu uita sa amesteci in cratita cu o lingura din lemn si sa verifici focul, ca sa nu se prinda ceapa de fundul cratitei.

Cand s-a muiat fasolea, adaugi rosii taiate felii si mai lasi la fiert sa se faca sosul cel gustos. Pune si vreo 2-3 catei de usturoi, taiati feliute (dau un gust deosebit mancaricii). La sfarsit presari marar si patrunjel verde, taiat fin. Lasi mancarea sa se odihneasca, cu capacul pus la cratita si focul stins, vreo 10 minute, pana miasma de patrunjel si marar verde, proaspat taiat, patrunde in fasole.

Secret ! Prepararea mancarii de fasole verde are secretele ei, daca vrei sa mananci ceva deosebit de gustos: nu pui apa in mancare, mai ales in timp ce se fierbe fasolea, lasi focul mic, cu capacul pus la cratita, rosiile se adauga numai dupa ce s-a muiat fasolea si mancarea este facuta cam 80 % (altfel teaca de fasole se intareste si ii piere gustul).

Friptura cu garnitura se serveste fierbinte (pe farfurie incalzita), punand pe aceeasi farfurie, cotletul, cartofii si garnitura de fasole verde.

A nu se uita de o salata de rosii, castraveti si ceapa noua, presarata cu patrunjel verde sau salata de varza cu castraveti si marar verde.

Un vin alb sec este de preferat, dar nici un vin rosu/ negru sau o bere rece (pe caldura asta merge la suflet), nu trebuie sa lipseasca.

Pofta buna confrati gurmanzi si voi invatacei in ale gurmanderiei ! Insistati sa mancati sanatos. Dati cu tifla hamburgherilor si pitelor din coltul strazii si chiar celor de prin localuri cu pretentii. Ce daca saracesc (sac !?) investitorii astia, care ne-au adus de la straini numai retete pentru mancaruri nesanatoase, scumpe si de loc gustoase.

Ce vrea poporul suveran

Au trecut zilele campaniei pentru europarlamentare, pline de balbaieli, de hlizeli si de balacareli, clocotind de umor caracteristic – de factura indoielnica, propriu celor care se multumesc cu promisiuni desarte si nu-i mai intereseaza apoi ce se intampla cu ei.

S-a sfarsit parada candidatilor pe la televiziuni. Nu am aflat mai nimic nou, despre rolul europarlamentarilor romani, ce au ei de gand sa faca in parlamentul european, la ce sa ne asteptam noi muritorii de rand de la aceasta Europa unita (in folosul cui, de fapt ?).

Am asistat la rafuieli politice interne, fara nicio legatura cu europenii, cu bunastarea uniunii, cu scopul si necesitatea unificarii efortului tuturor membrilor uniunii.

Am aflat doar cat ne costa un europarlamentar. Am aflat cum ne comportam noi romanii, ca niste straini care au ceva de impartit, ca niste caini turbati, pusi pe harta, care latra, isi arata coltii si traiesc numai pentru a musca din cel de alaturi (desi ar trebui sa reprezinte aceleasi interese, ale romanilor,  prin medii politice europene).

Nu-i cunosc personal, pe reprezentantii alesi. Doar ii vad pe la televizor si-mi fac o parere. Nu au nicio aplecare, ca au ajuns la ciolan, prin votul unei minoritati. Nu-i intereseaza de ce cetateanul nu a iesit la vot. Se intrec doar in declaratii anoste, despre cine a castigat alegerile.

In realitate, cred ca poporul suveran vrea cu totul altceva. I se va implini vointa vreodata ? Greu de raspuns.

Am cules cateva aspecte, facute publice prin presa, poate ma voi lamuri, eu insumi, intr-un viitor apropiat, cat de aproape suntem de Europa, de lumea civilizata, de cei care pot aspira la mai bine pentru ei si familia lor.

-Baba Veta Costache din Focsani a cerut primarului autorizatie pentru a cersi legal. Nu-i mai ajunge pensia sa traiasca, nu decent, pur si simplu sa traiasca. Daca nu primeste autorizatie, cere sa fie eutanasiata. Cum s-o fi simtit marele politician, aflat vremelnic pe scaunul de primar, cand a primit o astfel de cerere ? In nimicnicia lui de om politic o fi facut ceva pentru baba Veta ? Sau a preferat sa mai puna niste borduri sau pavele pe trotoarele pe unde calca el, in drum spre sedinta zilnica de partid, nu cumva sa-si zgarie pantofii de 200 de euro ?

-Copii de la o gradinita din Sf. Gheorghe i-au cerut primarului audienta. Erau curiosi sa vada si ei cu ce se ocupa un primar, de ce ei nu au caldura in clase, wc-ul este plin de igrasie, iar jucariile sunt rupte si invechite. Cred ca voiau sa-i puna si intrebari cu talc: iubeste copii, are copii, are parinti, la ce-i trebuie microfoane in sala de consiliu, de ce se cearta mereu consilierii in sedinte, etc. Primarul le-a dat carti cu povesti si poezii, dulciuri si creioane colorate. Copii voiau de fapt o cresa si o gradinita moderna, curata, cu educatoare bine platite si in numar suficient, ca sa aiba grija de ei. Vor si ei sa ajunga primari, candva. Voiau probabil sa invete de mici, ce sa nu faca pentru concetateni, pentru a fi alesi primari.

-Un batran de peste 80 de ani s-a dezbracat gol, intr-o sectie de votare, din Bucuresti. Membrii comisiei de vot s-au amuzat, jandarmii au intervenit si l-au amendat pe batran. Nu l-a intrebat nimeni de ce a ales aceasta cale de protest ? L-au trimis la psihiatrie, ca sa-l testeze medical. Politicienii nu si-au pus niciun moment intrebarea, ce pensie o avea batranul dupa 40 de ani de munca, cum se simte batranul mintit periodic de catre guvernanti ca i se vor acorda in sfarsit, drepturile la pensie, pentru anii munciti in conditii grele de munca, in gr.I-a.

La ce sa ne mai asteptam, noi cetatenii pacaliti de catre politicieni in “n” cazuri ? Ne asteapta in toamna o noua pomaniada, ca doar ne alegem presedintele. Ce daca actualul presedinte emana mai mereu, doar halena bahica ? Ce daca femei bune de gura, cu chef de trancaneala politica, ne vor reprezenta prin foruri europene ? Ce daca nepotismul romanesc va fi prezent si el, in parlamentul european ? Ce daca inculti, impostori, corupti, mincinosi si “pacalitori de profesie”, ne vor reprezenta si ei in Europa ?

Sa se invete minte Europa si europenii, ca doar ei ne-au primit in randul lor, nu-i asa ?