Numai la ei se poate

Citeam o stire conform careia in urma unui audit independent asupra cheltuielilor facute de catre parlamentarii din Marea Britanie, in ultimii 5 ani, premierul Gordon Brown are de restituit peste 13.000 de euro din banii cheltuiti. Mai mult, premierul va coopera cu auditorul independent, pentru a restitui intreaga suma, cheltuita pentru lucrari de curatenie, gradinarit si decoratiuni interioare, in folos personal. Si alti parlamentari au fost nevoiti sa dea explicatii asupra unor sume incasate cu titlu de imprumut imobiliar, pentru plata chiriei membrilor familiei, pentru a plati ipoteci, pentru ingrijirea terenurilor de tenis si a piscinelor, pentru inchirierea de filme, etc. 

Atentie - la ei trebuie sa ai bonuri fiscale, pentru tot ce cheltuiesti, cat timp esti parlamentar. Trebuie sa ai conturile la vedere, sa declari tot ce castigi si incasezi. Parca este si la noi o asemenea prevedere legislativa, dar nu am auzit de auditori independenti.

Nu stiu ce putere are un aditor independent (!?), care verifica verifica modul cum se cheltuiesc banii publici, in tari cu democratii consolidate. Presupun ca este investit cu atributii, indatoriri si sarcini precise, printr-o lege aprobata in parlament, insusita de catre toate partidele (care nu s-a modificat prin zeci de ordonante ale guvernului – apropo, la ei o avea voie guvernul sa dea ordonante de urgenta ?), care in cazul Marii Britanii, are probabil vreo 60-70 de ani de cand se aplica. 

Am auzit si de judecatori independenti, probabil cei care judeca si decid si asupra rapoartelor si constatarilor acestor auditori independenti.

Nu stiu daca in Romania exista vreun organism independent care verifica cum se cheltuiesc in nume propriu, banii publici aflati la dispozitia parlamanetarilor, ministrilor si inaltilor functionari publici. Apar prin presa tot felul de “vesti” - cutare parlamentar sau ministru isi plimba cainele cu masina institutiei, merge la nunta sau la botezul unui membru al partidului, cu microbuzul  institutiei, face cadouri (se vad pungile cu inscriptia partidului sau a candidatului), in scop electoral, prin azile de batrani sau camine de copii defavorizati.

Presupun ca se fac si la noi controale de catre curtea de conturi, respectiv de catre ANI, dar nu am auzit sa se fi imputat vreunui “oficial”, cheltuielile facute in nume propriu. Putem sa tragem concluzia ca la noi parlamentarii si guvernantii sunt deosebit de cinstiti si nu pun laba pe banul public, pentru a-si achita cheltuielile proprii ? 

Saraca democratie damboviteana, multe are de suferit si inca va mai avea, multi ani de acum inainte. Multi tafnosi politici l-au blamat pe Silviu Brucan, care prin anul 1990 admitea ca in Romania, cam in 20 de ani, se va ajunge sa se poata vorbi de democratie. Iata ca au trecut cei 20 de ani, S.B a decedat intre timp, iar democratia romaneasca se zbate in continuare in nisipurile miscatoare ale coruptiei, demagogiei si populismului. Rezultatul se vede – saracie, somaj, lipsa de viziune economica, financiara si chiar politica, instabilitate, inflatie, neincredere interna si internationala in institutiile statului, inghesuire la coada, in sir indian, la atotputernicii zilei - la mana FMI, BM, UE.

Vom avea, noi cei mai in varsta, sansa, sa beneficiem de binefacerile democratiei adevarate ? Putem spera ? Ramane de vazut. Parca ar trebui, totusi, sa ne miscam mai iute. Avem cu cine ? Avem incredere in actualii politicieni ? Exista vreun actual candidat la presedintie, apt sa ne conduca spre o adevarata democratie, in folosul cetateanului, nu doar declarativ ci si faptic ? Vom scapa de demagogi, de profitori, de lachei politici, de pupincuristi si de populisti ? Grele intrebari. Ce sa mai zic, de raspunsuri. 

Unde s-a rasturnat carul cu prosti

Caracalul este cunoscut in zvonistica populara si in “reteaua” verbala de bancuri a romanilor cu darul umorului, drept locul mirific din peisajul autohton, unde s-a rasturnat carul cu prosti. Plecand de la locul sacru al plamadirii romanilor saraci cu duhul, s-au nascut o multime de bancuri cu si despre caracaleni (olteni). In povestirile oltenesti ale hatrilor de ocazie si-au facut loc cele 10 minuni ale Caracalului (imi amintesc doar 2 -cimitirul este situat pe strada Invierii si de la firma pusa pe baia comunala, a cazut litera B si a ramas – aia comunala, etc.).

Fara a fi malitios, recunosc oamenii de calitate ai Caracalului. Toata stima pentru acestia. Caracalenii au si de ce sa fie mandrii.

Actiunile unor conducatori autohtoni ai zilelor noastre, ai unor sefi de institutii ale statului, ai unor patroni sau a unor oameni simpli (obligati de cei care ii platesc sa procedeze ca in filmele cu oameni prosti) contrazic de multe ori ceea ce era atat de evident in perceperea populara. Tot mai des, apar fapte care contrazic zicala populara – carul cu prosti s-a rasturnat la Caracal.

Fapte anapoda, vizand de cele mai multe ori grotescul (colectionate de catre mine) mi-au dat ideea de a le grupa in        

Sectiunea – Carul cu prosti nu s-a rasturnat la Caracal.

Fara a le clasifica in vreun fel - in topuri, clasamente, ierarhii - unele fapte pot fi considerate adevarate comportamente inutile sau fapte a caror eficacitate lasa cel putin de dorit. 

Iata ce am colectionat:

-O masina de pompieri, plecata sa stinga un incendiu, s-a rasturnat pe o strada din Bucuresti, fiind lovita in plin de un camion. Masina de pompieri avea pornite semnalizarile acustice si optice, dar soferul buclucas de pe camion, desi s-a dovedit ulterior ca  a auzit semnalul acustic, nu a acordat prioritate masinii de pompieri, care in incercarea disperata de a evita coliziunea, a lovit un refugiu de tramvai si apoi s-a rasturnat pe o parte. Nu s-a stabilit cine va stinge focul despagubirilor si al reparatiilor masinii de pompieri si ale camionului. Ca sa nu mai vorbim de suspendarea carnetului si a pierderii serviciului de catre soferul camionului. Am ramas cu o nedumerire (masinile nu s-au ciocnit in vreo intersectie, asa cum s-ar crede, ci in mijlocul strazii) – strada pe care circulau autovehiculele era asfaltata sau plina de hartoape, incapeau pe strada 2 masini una pe langa alta, bloca ceva postat pe carosabil, accesul sau iesirea din carosabil a camionului ?  Ce parere or avea edilii politici ai zonei de conflict ?

-Un slujbas zelos, portar la un mall din Bucuresti, nu a lasat pompierii sositi la fata locului, sa intre in cladire, la etajul 3, pentru a stinge incendiul ale carui flacari ieseau deja pe geam, pana nu a primit aprobarea telefonica a sefului (nu s-a precizat daca era vorba de aprobare de la seful pazei, seful de magazin sau patronul). Nu s-au precizat eventualele pagubele suplimentare suferite de patron, pentru pierderea de timp a pompierilor (probabil telefonul izbavitor era ocupat sau patronul era la chef, ca doar nu s-o fi gandit cineva, ca pompierii aruncand cu apa peste tot, pagube mari tot s-ar fi produs). Ori patronul fiind asigurat la o firma de profil, s-a gandit sa mai recupereze si altfel de pierderi (in purul stil romanesc), decat cele produse de incendiu ?

-In comuna Jina, judetul Sibiu este deja construita si receptionata o statie de epurare a apelor uzate. Frumos, remarcabil, cata grija pentru sanatatea cetateanului, toata stima si mandria. Ce te faci insa, statia de epurare nu poate fi pusa in functiune, deoarece satul nu are retea de canalizare, nu are nici studiu de impact si nici proiect pentru reteaua de canalizare, motiv pentru care nu poate accesa fonduri europene. Si uite asa s-a pus iarasi carul inaintea boilor. Daca ar fi numai atat ! Statia de epurare s-a construit cu fonduri de la ministerul mediului, deci de la buget. Inspectorii de mediu, oare nu aveau datoria sa cunoasca daca este oportuna statia de epurare ? Sau nu conteaza decat apartenenta politica a primarului, “cotizatia” acestuia la fondul de campanie al partidului si cu cine au votat cei cativa sateni prezenti la vot ? Mai mira pe cineva ineficienta guvernantilor ?

-Ministerul transporturilor a achizitionat de curand 3 trenuri de mare viteza (viteza maxima 200 Km/ora). Poate zice cineva, ca nu se ingrijeste ministrul de modernizarea circulatiei pe caile ferate, ca nu se gandeste la confortul si timpul pasagerilor ? Si ce daca nu avem infrastructura pentru astfel de trenuri si nici macar sperante in urmatorii 10-15 ani ? Ce daca trebuie concediati 1500 de oameni din CFR, pentru ca bugetul ministerului este incorect facut si derulat numai pe interese si “bonusuri” ? Ce daca se intampla mai mereu deraieri de trenuri si ”dezmembrari” de autovehicule, soldate cu zeci de victime umane, la trecerile de cale ferata, nesemnalizate corespunzator sau fara bariere, desi ar fi necesare ? Conteaza doar comisionul, nu-i asa ?

Mai exista oare vreo speranta pentru adoptarea unui comportament adecvat momentului, in situatii de criza ? Na, ca am zis-o ca un adevarat politician dambovitean, invitat permanent, sa-si dea cu parerea, la o sueta televizata, pe marginea crizei (economice, financiare, politice si de care o mai fi). 

Cum ne mai facem ca luam masuri

Voalat, mi s-a reprosat ca scriu din ce in ce mai rar, articole, in categoria initiala a blogului.  Ca un observator disciplinat ce sunt, mi-am insusit critica si imediat m-am conformat.

De ceva vreme, inspectia muncii afiseaza pe site-ul MMPS tot felul de comunicate, prin care anunta “inimaginabilele” amenzi aplicate angajatorilor care nu respecta legea, pentru munca la negru, pentru efort prelungit si munca suplimentara neplatita, pentru nerespectarea normelor privind securitatea si sanatatea in munca, etc.

Ar fi in regula pentru cel care citeste anuntul daca ar fi si adevarat, iar sanctiunile aplicate ar fi cu adevarat “arzatoare la buzunar” pentru cei vinovati, in speta pentru angajatori, adica platile sa se faca nu din contul firmei, ci din buzunarul propriu al administratorului. 

Iata un exemplu: ITM Bucuresti se lauda ca a aplicat in luna septembrie amenzi la 73 de agenti economici din domeniul constructiilor, in valoare totala de 315.000 lei. Revine in medie pentru fiecare angajator 4.315 lei (43.150.000 lei vechi), in ideea platii amenzii la valoarea inregistrata ca amenda data (raportata de catre ITM). Daca ne referim la prevederile Legii nr.319/ 2006, conform careia angajatorul plateste jumatate din minimul amenzii prevazute de lege, atunci revine fiecarui angajator prins cu mata in sac, de catre inspectorul de munca, maximum 1.500 lei (15.000.000 lei vechi).

Amenzile aplicate de catre ITM Bucuresti in luna septembrie s-au datorat unor controale dictate expres, sub presiunea evenimentelor, de catre inspectia muncii si prefectul capitalei, in urma unor grave accidente de munca produse pe santierele de constructii din capitala. Chiar daca a fost amendat, angajatorul nu a simtit, suma platita fiind insignifianta, in conditiile in care acesta s-a inregistrat cu un accident de munca mortal, cu un accident de munca cu invaliditate sau a fost “prins” cu mai multi lucratori fara forme legale de angajare.

Nu astfel se va pune ordine pe piata muncii si pe santiere, in fabrici si pe ogoare, in industria textila si in minerit.

Este nevoie de o analiza profunda la nivelul guvernului, care sa gaseasca raspuns la intrebari de genul:

-de ce se darama zidurile cladirilor aflate in demolare si malurile la santurile sapate de catre lucratori neinstruiti, echipati necorespunzator, insuficient supravegheati,

-de ce prefera lucratorii sa munceasca la negru sau la gri si angajatorii sa-i plateasca tot la negru sau la gri,

-de ce inspectorii de munca sunt trimisi in judecata pentru luare de mita (vezi cazul de la ITM Arges al unui inspector de munca, impreuna cu actionarul majoritar al S.C PIC S.A),

-de ce legea securitatii si sanatatii in munca nu este respectata de catre angajatori si de catre angajati,

-de ce se cere firmelor sa-si faca evaluare de riscuri, in conditiile in care inspectia muncii are un singur ghid afisat pe site, iar cerintele minime de securitate prevad existenta de ghid-uri pe fiecare sector de activitate,

           -de ce inspectorii de munca impun firmelor sa faca evaluari de risc numai cu persoane fizice si firme “agreate de ei”, in conditiile in care legea nu impune o anume metoda, aprobata printr-un act normativ,

-de ce nimeni nu verifica declaratiile de avere ale inspectorilor de munca si ale functionarilor publici din inspectia muncii, nu publica rezultatul acestor verificari si nu sunt sesizate, dupa caz, anumite organe abilitate ale statului,

-de ce au disparut din inspectia muncii si din inspectoratele teritoriale, adevaratii profesionisti in ale meseriei, acestia fiind inlocuiti cu “cadre de nadejde”, preferati de lideri ai partidelor politice, 

-de ce prin tribunale si judecatorii procesele pe relatii de munca si pentru drepturi salariale dureaza ani de zile, in conditiile in care tribunalele muncii exista doar in tari civilizate ale UE, iar la noi sunt doar o “gaselnita” a sindicatelor,

-de ce accidentele de munca inregistrate cu victime umane isi gasesc foarte greu locul si rezolvarea in folosul victimelor si ale urmasilor acestora, in cadrul instantelor de judecata, nominalizate prin lege sa faca dreptate,

-de ce sindicatele au doar rol decorativ in ceea ce priveste securitatea si sanatatea in munca  a lucratorilor, etc.

Si intrebarile pot continua:

-prefera inspectorii de munca sa se multumeasca cu jumatati de masura, sa se faca ca nu baga de seama, pentru a nu-si crea probleme ?

-are guvernul parghiile necesare stoparii accidentelor de munca, tot mai dese si mai grave (vezi, mai nou, deraierile de trenuri si “spulberarile” de vehicule, de catre trenuri, la trecerile de cale ferata), 

-cum arata rapoartele periodice ale guvernului, ale MMPS, ale inspectiei muncii, facute organismelor internationale si ale UE, referitor la securitatea si sanatatea in munca,

         -de ce aceste rapoarte nu sunt facute publice, prin afisare pe site-uri,

- a adoptat Romania o legislatie completa, moderna, europeana, care sa poata fi respectata in aceeasi masura de catre angajati si angajatori, etc.

La investirea guvernului Boc, ministrul muncii s-a angajat sa acorde atentia cuvenita inspectiei muncii, problematicii muncii si securitatii si sanatatii in munca. A uitat repede. In afara de schimbarea din functie a inspectorului general (trimis ca sef de directie tot in cadrul inspectiei muncii), nu se observa ceva spectaculos.

La nivel de tara ne prezentam in continuare ca in “De-ale carnavalului”, nu gasim lozul.  Cei responsabili cu sanatatea si viata lucratorilor macar sa fi “mimat” ceva ca in ”O noapte furtunoasa”, sa se fi dat macar, putin, la cei care se fac ca respecta legile tarii, asa cum sunt ele. Saracul nenea Iancu, cat ar mai fi avut el de munca, in zilele noastre !

O ultima intrebare complexa la care ar trebui sa raspunda cei responsabili de sanatatea si viata lucratorilor: aveti motive legale, aveti cu cine, sunteti interesati, sunteti responsabili ? 

Peste marinat, pentru iarna. Icre de peste.

Cand eram mai tanar, mergeam la pescuit destul de des. Este adevarat ca si “celelalte distractii” erau limitate ca gen si forta de actiune. Pescuitul reprezenta “marea evadare” dupa “n” saptamani lucrate in “foc continuu”, in fabrica, respectiv “evadare” din sambata libera, care ni se acorda lunar, pe la sfarsitul anilor ‘80, cand incepuse lumea sa mormaie deja, satula de munca.

In acea perioada existau si niste balti pe langa oras, unde ori de cate ori mergeam, prindeam si ceva peste: caras maricel, lin bunicel ca marime, biban cat palma. Mai pica si cate o stiuca de 1, 5 kg, mai rar cate un crapcean. Cum in timp, balta a fost umpluta cu cenusa provenita de la Centrala termica a orasului (niste criminali ai mediului acvatic, cei care au hotarat acest lucru), posibilitatile de pescuit s-au imputinat, a trebuit sa merg la balti mai departate de oras sau pe Olt, unde pestele cam mirosea a mal si petrol. Asa ca cu timpul am cam rarit iesirile pe balta.

A ramas doar reteta de facut marinata pentru iarna, cu peste cumparat sau prins rareori cand mai ies pe balta. 

Cel mai frecvent folosesc macrou inghetat, care se gaseste mai mereu, prin pescarie. Cumpar bucati mari de peste, intregi, cam de 0,6-0,8 kg. Avantajul este ca se curata usor, tai capul si il arunci, iar din interior se scoate totul si se arunca.

Atentie ! E bine sa te uiti totusi, inainte de a arunca ce scoti din peste. Am avut surpriza de vreo 2-3 ori, sa gasesc niste icre mari, rosiatice, pe care le-am curatat de pielite si le-am pastrat vreo 3 saptamani, puse la sare, cu ulei de floarea soarelui,deasupra. 

Secret ! Icrele le-am frecat la mixer, cu ulei de floarea soarelui, adaugat periodic, in portiuni mici si picaturi de zeama de lamaie si a iesit ceva deosebit. Icrele se pot amesteca cu peste afumat, cu scrumbie sarata sau cu hamzii marinati si ceapa. Icrele se servesc ca aperitiv, pe paine prajita, cu ceapa rosie. Alaturi nu poate lipsi o ceasca cu  tuica fiarta. O minunatie, ce mai. 

Mare secret ! Vrei icre gustoase ? Nu pune gris, paine sau te miri ce, altceva, care le umfla, dar le taie gustul de peste. Ti se “taie” icrele ? I se poate intampla oricui. Mai pune niste icre nebatute si insista cu mixerul, fara a mai pune ulei. Vrei sa le faci pufoase ? Aruca cateva “sprituiri” de sifon, in masa de icre, pe care le freci.

In loc de peste marinat am scris despre icre din peste. Sper sa nu se supere nimeni. 

Macroul inghetat se lasa sa se dezghete de 3 sferturi, se taie capul si se curata de mate. Se spala bine, la interior, avand grija sa indepartam pielitele negre din interior, care amarasc pestele. Se portioneaza pestele in bucati mai mari si se lasa la scurs intr-o sita.

Se aseaza bucatile de peste intr-o cratita, impreuna cu ulei de floarea soarelui. Se pune sare dupa gust. Se adauga boabe de piper, foi de dafin, zeama de lamaie. Cine doreste poate sa adauge ceapa alba taiata rondele si/ sau morcov ras.

Pestele se baga in cuptorul incins si se lasa la foc potrivit, cam 40 minute, pana se rumeneste usor.

Atentie ! Daca ai pus ceapa si/ sau morcov, nu trebuie sa fie rumenite legumele, doar usor inmuiate, sticloase. Se vor pune si legumele in borcan.

Pestele fript se lasa sa se raceasca putin si se pune in borcane de 0,8 Kg.

Se fierbe un amestec de 1 parte otet alimentar, de fermentatie, din vin, de 9 grade si 2 parti apa rece. Se toarna amestecul de otet si apa, fierbinte, in borcanul cu bucati de peste. Imediat se inchide borcanul, cu capacul etans.

Atentie ! Nu uita sa pui, un varf de cutit, sub borcan, ca sa nu-ti faci singur de lucru. 

Dupa racirea borcanului, pestele se pastreaza la rece, in frigider sau in beci. Pestele se lasa la macerat cam 1 luna, dupa care se poate consuma. Este ceva deosebit, de conservele de peste, din comert. Nu adaugi conservanti, coloranti, gelatina, etc.

Pofta buna, voi gurmanzi de pretutindeni ! Daca sunteti siguri ca pestele prins in ocean a ajuns din pachetul congelat pe trauler, direct la voi in sacosa si l-ati pregatit ca in reteta, puteti sa va mandriti ca mancati peste conservat ecologic. 

Gogosari in otet cum face sotia mea

Din totdeauna, in familia noastra s-au consumat in perioadele de iarna – primavara, muraturi de tot felul, in special la pranz, la felul doi de mancare si ocazional dimineata, la micul dejun, la o omleta sau seara, la cina, la vreun snitel sau chiftele cu cartofi prajiti (mancarurile preferate ale copiilor, cand erau mici). In concluzie, tot neamul suntem mari consumatori de muraturi. 

Mie, imi plac muraturile si cu mamaliga calda, cu mamaliga rece sau cu mamaliga pe gratar. Muraturile le mananc si goale sau ca ”delicatesa” la fripturi si mancarici mai grase. Ce sa-i faci, asa patesc astia mai batrani, nascuti si crescuti pe la tara si doar ulterior deveniti oraseni, cu acte.  

De vreo 15 ani, sotia mea face niste gogosari in otet, care nu sunt deloc acri, ca cei pe care ii folosim pentru salata de beuf. Acesti gogosari murati se mentin tari cca. 1 an de zile, sunt un adevarat deliciu culinar, ca muraturi, pentru friptura din copane de rata, friptura din copane de gasca si friptura de porc, putin mai grasa.

Nu stiu care este originea retetei initiale, aduse de sotie. Oricum, pe parcurs, i-am adus retetei unele imbunatatiri, indulcind reteta, scazand cantitatea de sare si punand  gogosarii in borcane de 0,8 Kg, cu capac etans. Am renuntat la borcanele de 3 Kg (incomode cand nu sunt prezenti la masa toti membrii familiei), la frunzele si tulpinile de telina verde. Am adaugat noi condimente.

Nici nu mai stiu reteta originala si oricum nu pe aceea doresc sa o scriu, ci ultima reteta, cea verificata, acceptata de toti membrii familiei si deci folosita in prezent. 

Am pastrat oarecum, proportiile, din reteta originala.

Se cumpara 5 Kg de gogosari potrivit de mari, bine copti, tari, din cei romanesti (au o culoare rosie, mai inchisa si sunt mai carnosi – mai grosi in “carne”).

Se spala gogosarii cu apa rece si se lasa la scurs, in raftul de vase. Se curata de cotoare si de seminte. Se taie gogsarii in jumatati.

Intr-o cratita de 3 litri se pune 1 litru de otet alimentar, de 9 grade, otet de fermentatie, obtinut din vin alb, prin distilare.

Se pune otetul la fiert, la foc mare, intr-o cratita cu capac, impreuna cu 250 grame de zahar (de preferat 1 pahar de miere), 250 ml ulei de floarea soarelui, sare grumjoasa (dupa gust, cam 3-4 linguri), boabe de piper negru, boabe de mustar, foi de dafin.

Atentie ! Focul fiind mare, otetul poate fierbe in timp scurt si daca nu supraveghezi cratita, capacul la cratita incepe “sa joace”, aburii fierbinti si lichidul ies din cratita, lichidul te stropeste, iar aburii te “parlesc”, pe te miri unde. 

Cand otetul a dat in fiert, se oparesc gogosarii 1-2 minute.

Se scot gogosarii opariti, din cratita, cu o spumiera si se lasa intr-un vas, sa se raceasca cateva minute. Se aseaza gogosarii opariti, in borcane. Se acopera gogosarii din borcane, cu zeama din cratita si se inchid borcanele cu capace etanse.

Se intorc borcanele cu gura in jos, pentru 10-15 minute, pentru a se “aerisi” si a patrunde lichidul in masa de gogosari.

Secret ! Nu cumpara otet alimentar, din cel facut din acid acetic, fabricat industrial. Strici legumele degeaba si iti bati joc de bani si de munca ta. Muraturile nu au niciun gust si se mai si inmoaie repede.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni ! Chiar daca nu ati gasit nicaieri o reteta pentru friptura din copane de rata sau copane de gasca, nu disperati. Cand voi gasi prin market sau pe la vreo precupeata, o rata sau un gascan, voi cumpara, voi face poze si fuguta voi pune reteta pe blog. Prin market am gasit doar tacamuri de rata, pline de grasime, depusa direct pe oase (?!), aduse din import Ungaria. O singura data, am gasit in market, rata intreaga, la vreo 2 Kg (cam pipernicita, dupa gustul meu), adusa de la o ferma de prin Prahova, la un pret nesimtit de piperat – cca. 30 lei/ Kg.

De obicei nu imi place sa promit, pentru ca apoi trebuie sa ma tin de cuvant.  Nu sunt crescator de pasari, asa ca nu stiu cand voi gasi rata sau gasca, sa cumpar. 

Ardei capia in otet

In otet se conserva foarte bine ardeii capia rosii, verzi sau galbui.

Se cumpara pe ales, de la tarani veritabili (chiar daca dai un ban in plus), ardei capia romanesc (nu din cel de import, “barosan” si umflat cu ingrasaminte chimice), de marimea borcanului in care vrei sa-i pui. Ardeii trebuie sa fie sanatosi, luciosi, proaspeti, fara sparturi si cu codita verde. Daca gasesti, ia si niste castraveti romanesti, de gradina, lunguieti si de un verde crud. Pune in cos si niste morcovi lungi si niste ardei iute – piperoni bulgaresti, de marimea borcanului. Tot esti in piata, ia si niste frunze verzi de telina, cu tulpina cu tot.

Se spala ardeii capia, morcovii curatati (merge de minune cu sarma de vase), castravetii, ardeii iuti si frunzele de telina, cu apa rece si se pun la scurs in stativul de farfurii. Se reteaza codita cam la 1 cm de cotorul ardeiului, pentru ca ardeiul sa intre complet in borcan.

Secret ! Unele gospodine, inteapa ardeiul, in jurul cotorului, pentru a intra otet in interior si a se pastra ardeii conservati, tari, timp mai indelungat. Alte gospodine “sterg” cu ulei de floarea soarelui, ardeiul capia spalat si uscat. Nefiind gospodina, eu nu fac nici una, nici alta. Pun in schimb otetul preparat, fierbinte (doar cateva minute lasat sa se raceasca, pentru a se potoli vipia din el), peste ardeii asezati in borcane de 1-3 l. 

Pe fundul borcanului se pun boabe de mustar, boabe de piper negru, cateva rondele de ceapa, cateva bucati de hrean. Se aseza ardeii in borcane, alternativ, cu varful in sus si in jos. Se completeaza locurile goale, cu castraveti, ardei iute  si morcovi. Deasupra, la gura borcanului se pun frunze verzi si tulpini de telina, strecurate printre ardei.

Otetul pentru conservare se prepara din 1 parte otet din vin, de 9 grade si 2,5 parti de apa rece. Se adauga, in amestec, 1 lingurita cu varf de sare grunjoasa si o lingura rasa de zahar (sau miere - de preferat). Se fierbe amestecul de otet si apa rece, la foc mare, pana da in 2-3 clocote. Poti pune capacul pe cratita, daca mirosul de otet fiert, “te imbata”.

Atentie ! Daca ai pus capac pe oala, in timpul fierberii, cand da otetul in fiert, acesta iese de sub capac, se imprastie pe aragaz si iti faci singur de lucru. 

Se toarna otetul fiert, lent, peste ardei, direct in borcan. Otetul trebuie sa se prelinga pe ardei si sa-i invaluie  progresiv. Se capseaza imediat borcanul si se intoarce cu fundul in jos, pentru cca. 15 minute, pentru a se scoate aerul si a se umple toate locurile goale.

Secret ! Cu ocazia intoarcerii borcanului, cu gura in jos, afli si cat de etans ai capsat borcanul.

Atentie ! Cand torni otetul fierbinte peste ardei, nu uita sa pui un varf de cutit, sub borcan. Exista o explicatie in fizica (!?), vorba lui Leana, cheala de la Vacanta Mare (comicii aia “parati”, care fac deliciul prostimii, prin asa zisele lor vorbe de duh, in fapt niste aiureli, pe care oltenii veritabili, cu greu le inghit). 

 Daca ai borcane fara capac, nu-i problema. Trebuie sa legi bine borcanele, cu celofan veritabil, pus in 3. Legand cu celofan exista un mic neajuns – in timp, celofanul transpira, lasa otetul sa se evapore si lichidul cam seaca in borcan, dar ardeii vor ramane tot tari.

Ca sa ma aflu in seama ! Borcanele legate cu celofan, nu trebuie sa mai zic, ca nu se intorc cu fundul in jos, nu-i asa ? 

Pofta buna frati gurmanzi, de pretutindeni ! Cu ardei capia in otet, pe post de muratura, in zilele Craciunului, degetul de grasime de pe marginea bucatii de carne de porc sau din carnea de porc, impanata cu grasime, iti va parea un adevarat deliciu. O data pe an au voie la ceva carne de porc, mai grasa si consoartele nostre, adevarate “scorpii anticulinare”, in restul anului, cand “poftesti” la o bucata de carne de porc, fripta in tigaie, cu untura de porc. Cica sa mancam numai gratare, din carne slaba. 

Secret pentru adevaratii gurmanzi ! Periodic, toti putem uita de recomandarile medicului nutritionist.

Untura de porc se obtine din sunca proaspata de porc, prin topire. Ce ramane, netopit, in cratita, dupa ce ai scurs untura topita, sunt jumarile, un alt deliciu culinar, nerecomandat de medici. Cine nu crede, sa manance la aperitiv (in mijlocul iernii, cand viforul zguduie geamurile casei), jumari calde sau reci, cu sare, turta (o sa scriu o reteta de turta cu jumari, invatata de la mama mea) si cu ceapa rosie si/ sau muraturi taranesti si sa bea tuica fiarta.

Ce mai aburi de alcool, ce mai miasme imbatatoare. 

Castraveti in otet cum fac eu

Multi ani am facut castraveti in otet dupa metoda veche taraneasca, dar castravetii se acreau foarte tare si un stomac sensibil ca al meu, protesta. 

In plus, reteta iti lua prea mult timp pentru preparare. Si cum pe vremuri mergeam si la serviciu, toamna cand faceam cantitati industriale de muraturi, pentru iarna, timpul era deosebit de pretios.

Este adevarat, ca nici televizorul nu iti oferea prea multe, iar de cinematograf, teatru sau altceva asemanator, nu prea aveai ocazia. Ramanea in schimb cititul, iar cartile bune desi erau tabu pentru multi, eu reuseam “sa fac rost”, de putinele titluri care meritau sa le achizitionezi. Ca sa am asigurata lectura, luam la gramada, pachetul de carti (fara a sti ce contine), in care sigur gaseam si 1-2 carti interesante, iar de restul, acuma, incerc sa ma debarasez si nu prea reusesc, pentru ca nu le vrea nimeni, iar chioscurile de hartie reutilizabila, s-au desfiintat.

Intrand prin anii ‘80, la o fabrica de conserve, intr-o hala industriala, unde se faceau conserve de legume, am nimerit tocmai cand se fierbeau sute de borcane cu castraveti in otet, in niste marmite uriase. Am cerut cateva sfaturi de la mesterul din hala si de la inginerul din fabrica si ajuns acasa, fiind toamna, am purces la experimentari.

Ramane ca cei curiosi, sa insiste in a incerca cu forte proprii si sa se pronunte, daca reteta dupa care fac eu castraveti, merita a fi folosita, in gospodaria proprie.

Secret ! Poti face reteta inca din luna iunie-iulie cand castravetii sunt ieftini, cu seminte putine si mai gustosi decat toamna. Este adevarat ca in septembrie-octombrie gasesti castraveti mai mici.

Se cumpara castraveti proaspeti, tari, de un verde inchis, la culoare, fara pete si netinuti la rece sau udati pe tarabe de catre acesti comercianti inutili care au invadat pietele. De vreo 3 ani cumpar castraveti “cornison”, din market, fiind vigilent totusi, cand se aprovizioneaza si cand scot direct marfa la vanzare, fara depozitare prealabila. 

Se spala bine, cu apa rece sau apa calduta si detergent pentru vese, borcane de 0,800 Kg si capacele ermetice ale acestora. Borcanele din sticla se clatesc bine si se lasa la scurs in raftul pentru vase.

Se spala castravetii cu apa rece si se “aseaza” pe dimensiuni, la scurs intr-o tava, pentru a fi bagati apoi in borcane, pe categorii, castraveti de aceeasi marime.

Se aseaza la fundul borcanelor, marar uscat, boabe de piper, boabe de mustar, foi de dafin si rondele de ceapa alba. Se aseaza castravetii intregi, in borcan, fara a-i inghesui, impreuna cu un morcov intreg sau morcov taiat rondele.

In fiecare borcan cu castraveti, de 0,800 kg, se pun 5 linguri de otet din vin, de 9 grade, o lingurita cu varf de zahar si o lingurita rasa de sare grunjoasa, romaneasca.

Se completeaza borcanul cu apa rece, pana sus si se inchide ermetic, cu capace bune (fara gauri sau ruginite, de preferinta noi).

Se aseaza intr-o cratita mare, intai o carpa, pe fundul vasului si apoi borcanele. Se completeaza cu apa rece, pana ce apa ajunge la buza cratitei. Deasupra borcanelor se aseaza o carpa umeda.

Se da drumul la foc, sub cratita si se urmareste cand incepe apa sa fiarba, in cratita. Se potriveste focul astfel incat sa fie o fierbere constanta in cratita si apa sa “zumzaie” fara a iesi pe parchetul din bucatarie, ca sa nu ai discutii cu sotia. 

Se fierb borcanele cu castraveti, 15-20 de minute, la foc potrivit, pana cand castravetii initial verzi, capata o culoare mai inchisa.

Atentie ! Daca apa scade in cratita si risti sa ramai fara apa, se adauga apa calda, in cratita. Nu pune apa rece, pentru ca risti sa spargi borcanele si sa te mai si oparesti.

Opresti focul si lasi borcanele sa se raceasca lent, pe aragaz, pana a doua zi. Daca te grabesti si ai mai multe “sarje” de borcane, de pus la fiert si nu ai cratite destule, atunci opresti focul si cu grija mare sa nu te arzi, folosind manusi groase, de bucatarie, scoti borcanele din cratita si le pui fierbinti, in paturi, invelite bine si le lasi sa se raceasca, lent, 2-3 zile.

Cand borcanele cu castraveti s-au racit, le depozitezi la rece, in balcon sau in beci (fericit este cine are beci sau o camara cu fundatie din piatra de rau).

Castravetii in otet, astfel preparati, tin si 2-3 ani, la unii mai ligavi, daca “scapa “neconsumati”, in luptele grele, din iarna, cu fripturile de porc sau de curcan.

Cand familionul era complet, zilnic, la masa, de 3 ori pe zi, faceam anual, toamna, cca. 50 de borcane de 0,800 Kg si 5 borcane de 3 Kg, cu castraveti in otet, dupa aceasta reteta. Este naiv cine crede ca ramaneau mai mult de 2-3 borcane de 0,800 Kg, de pe un an pe altul. 

Pofta buna frati gurmanzi ! Nu uitati sa consumati la fripturi si mancarici, castraveti murati. Fiti fericiti si nu uitati o veche vorba (nu stiu daca este o zicala romaneasca) – fericirea trece mai mereu prin stomac. 

Secret pentru oameni mult prea pofticiosi ! Cine nu a incercat sa ia un aperitiv format din sunca  afumata, castraveti in otet sau muraturi taranesti, cu mamaliga calda si tuica fiarta, habar nu are ce a pierdut.

Suc de rosii cum face sotia mea

Pe la inceputul anilor ‘90, cand a inceput sa patrunda marfa straina pe piata romaneasca, am descoperit ketchup-ul, dulce sau acrisor, iute sau suportabil de ardeiat sau piperat. Am vazut ca are succes la copii, care il mancau cu orice, de la snitele de porc la legume pane. Trebuie sa recunosc ca ne placea si noua, celor mai in varsta. Cu timpul a aparut pe piata si produsul romanesc, cu etichete pe care am inceput sa le citesc. Am vazut conservantii, amidonul, chiar colorantii, care erau nominalizati, cu litere mici, dar erau scrisi pe romaneste. 

Am decis sa facem noi suc de rosii, dupa reteta batraneasca, pe care sa o imbunatatim, dupa gustul fiecaruia si dupa “rezistenta” la iute. Asa am obtinut ketchup.

Sotia s-a mai consultat si cu alte gospodine, facand schimb de “impresii culinare”. Trebuie sa recunosc, ca am avut o contributie minora la reteta familiei de suc de rosii, adica concret, am adaugat doar ardei iute intreg, in sticlele deja umplute cu suc de rosii.

I-am zis retetei suc de rosii, pentru ca se facea asa ceva de catre bunici si parinti, cand noi eram copii. Cum se va vedea, rosiile sunt doar ingredientul principal.

Am conditionat aprovizionarea cu legume de catre mine, de “divulgarea” retetei de catre sotie, pentru a face suc de rosii, in aceasta toamna. Tactica aplicata a avut succes si am aflat reteta. Cum nu sunt un secretos din fire, ba chiar nu pot tine ceva secret prea mult timp, o si scriu pe blog. 

Secretul principal al retetei ! Se respecta destul de strict cantitatile de legume care se prelucreaza, urmand a se adauga cantitati fixe de zahar, otet, ulei si doar condimente dupa gustul fiecaruia.

Se cumpara 5 Kg de rosii mari - romanesti, bine coapte, sanatoase, fara bube sau care sunt moi. Se adauga in cosnita 20 de gogosari mari (cca. 3 Kg) si 2Kg de ardei capia, de asemenea – romanesti, bine copti, sanatosi. Ia din piata si 2 teline mari, cu frunze verzi, cu tot.

Secret ! Legumele romanesti au un aspect lucios, de un rosu pur, aprins, sunt mai “dense” la privit, nu chiar asa de “umflate” cu stimulatori industriali de crestere, ca cele aduse din import.

Se spala legumele cu apa rece. Se curata de cotoare gogosarii si ardeii capia. Se taie toate legumele in bucati mari.

Se dau prin masina de rosii, mai intai rosiile, pentru a se retine semintele si a se obtine sucul de rosii. Sucul de rosii se pune la fiert intr-o cratita mare. Se introduc in suc bucatile de gogosari si de ardei capia, frunzele verzi si bucati mari de radacina de telina. Se firbe totul, la foc potrivit, pana se inmoaie legumele.

Atentie ! Se controleaza periodic, focul, pentru a nu se prinde legumele de fundul cratitei. 

Se dau legumele inmuiate prin masina de rosii, iar sucul obtinut se pune la fiert intr-o oala, cam 2 ore. Catre sfarsitul celor 2 ore, adaugi 150 g zahar, 150 ml ulei si 50 grame otet. Amesteci bine sucul de legume.

Atentie ! Si aici se controleaza periodic, focul, pentru a nu se prinde sucul de fundul cratitei.

Secret primordial ! Linguroiul cu care amesteci in sucul de rosii este sfant, nu-l mai folosesti la altceva. Poate, doar daca este cazul, pentru aplicat ceva “corectii” micilor nabadaiosi. 

Dupa fierbere incepe “specializarea”. Vrei suc de rosii pentru ciorbe sau mancaruri, separi din toata cantitatea de suc de legume, pe cea care o doresti, adaugi sare, piper, cimbru, dupa gust si pui sucul, apoi, in sticle mici, de 250 – 500 ml. Vrei ketchup dulce, separi cantitatea dorita, o lasi sa mai fiarba pana se ingroasa, atat cat iti doresti, adaugi sare, piper, ardei iute (moderat), cimbru si pui sucul, apoi, in sticle de 250-300 ml. Vrei ketchup iute de sa-ti sara capacele, separi cantitatea dorita, o lasi sa fiarba pana se apropie sucul de o pasta, adaugi sare, piper, boia de ardei iute, cimbru si pui pasta, apoi, in sticle de 250 ml. Vrei mai iute, adaugi un ardei rosu – “ciusca”, in fiecare sticla cu suc.

Secret ! Cand pui sucul fierbinte, in sticle, nu uita sa pui un cutit sub fundul sticlei. Asa, nu risti sa se sparga sticla, bunatate de preparat sa se imprastie pe jos si doamne fereste, sa te mai si arzi pe maini, picioare sau fata.

Imediat dupa ce ai pus sucul in sticle, se inchid sticlele ermetic. Sticlele fierbinti se invelesc in paturi. Se lasa in paturi, sa se raceasca treptat, 2-3 zile, apoi se depoziteaza in locuri racoroase.

Punand in sticle mici, sucul se poate consuma la o singura mancare. Asa, nu risti sa se acreasca, cand ai desfacut sticla. Sticla desfacuta de suc de rosii se pastreaza la rece, numai in frigider.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni ! Nu exagerati cu ardeiul iute, ca ustura tare cand ti-e lumea mai draga, atunci cand te duci acolo, unde si regele merge singur. 

Nu-i asa ca va imbie culoare sucului din sticle, sa treceti de urgenta la treaba, adica la facut suc de rosii ? 

PS. Cand copii au plecat la facultate, sucul de rosii era ceva obisnuit prin sacosele de aprovizionare, cand plecau de acasa. Cand se termina sucul de acasa, probabil isi cumparau de la magazin. Urma o intrebare fireasca – mama, de ce sucul facut de voi este atat de gustos, iar cel de la magazin, nu prea ? V-ati prins ? Sucul de rosii facut de sotia mea nu are conservanti, amidon, coloranti si te miri ce mai baga fabricantii prin conservele care au invadat piata romaneasca.

Sa candidez, sa nu candidez…..

Cu ceva zile in urma, mi-am dat si eu cu parerea (ca doar la politica ne pricepem toti, nu-i asa ?) asupra necesitatii ca presedintele in functie sa mai candideze sau nu, pentru un nou mandat. La acea vreme nu beneficiasem de ”raportul” presedintelui in fata parlamentului (apropo, daca nu i l-a cerut nimeni, de ce s-a straduit sa ne mai induca in eroare inca o data ?), nu citisem titlurile prin ziare, prin care initiati in ale politicii sau invatacei (ca mine, de altfel), spuneau verde in fata, cui voia sa-i citeasca, parerea lor despre “era Basescu”. Fara a cunoaste cu ce se va mai impauna presedintele nostru, in respectivul raport, am inserat pe blog niste constatari proprii. Recitindu-le, am ajuns la concluzia ca trebuie sa completez, cu noi aspecte, sesizate de catre mine, in urma prezentarii raportului si a comentariilor adiacente, auzite sau citite ulterior.

Ce ramane dupa ce presedintele in functie, va renunta sa mai candideze pentru un nou mandat sau va fi invins in alegeri (dupa cum ii doresc) ? Nu iau in considerare, posibilitatea de renuntare a domniei sale, la a candida pentru un nou mandat (desi ar putea fi singura sa decizie inteleapta). 

Nu am un candidat preferat (dintre cei deja anuntati ca vor candida). Mentin tot ce am scris anterior, considerand ca majoritatea celor care nu merg la vot (din diverse motive), au totusi dreptul sa viseze la un presedinte mai bun, mai responsabil, mai eficient pentru noi cetatenii obisnuiti, nu doar pentru niste privilegiati.

Protejarea vizibila, directa, a membrilor familiei si a apropiatilor sai, implicati in afaceri oneroase (divulgate de presa, dar neconfirmate inca de catre justitie) a fost o practica curenta a dlui. presedinte.

Este greu de acceptat, ca noi romanii putem fi de acord cu sloganul, aplicat mai mereu de catre politicieni, indiferent de culoarea lor politica - dupa noi potopul - trambitat prin fapte ce contrazic vorbele politicienilor ajunsi pe rand, la ciolan.

Fostul presedinte Ion Iliescu il considera pe actualul presedinte – o pacoste de care trebuie sa ne debarasam. Dupa stiinta mea, prin debarasare se intelege – solicitarea expresa a chelnerului, care ii cere picolitei cu picioare lungi si nuri la vedere, sa curete imediat masa, pentru ca vin sa se aseze invitati de sema ai sefului de local. Ce altceva decat o crasma de mahala, a facut actualul presedinte, din Romania ?

Candidatul la presedintia tarii, Crin Antonescu, referindu-se la o eventuala alianta cu actualul presedinte, crede ca este posibil orice, daca actualul sef al statului ar deveni respectuos, democratic, civilizat si sincer. Simple aiureli spuse la prima infatisare sau vise politice aparute in urma unei noi serii de injuraturi politice, specifice dlui. presedinte.

In cei 5 ani de mandat, multi intelectuali cu staif, s-au facut ca ploua, adica nu pricep ce se intampla cu adevarat si au slujit cu nesat regimul presedintelui Basescu. Gaselnita presedintelui cu infiintarea unor comisii prezidentiale, nu este in esenta ceva gresit, dupa parerea mea fiind necesare strategii in multe domenii de activitate, dar modul cum se slujeste presedintele actual de rapoartele acestor comisii, depaseste pe langa atributiile sale de presedinte si de multe ori, limitele bunului simt (in special prin comentariile care le face ulterior aparitiei rapoartelor si prin modul parsiv cum incearca sa le impuna ca legi, parlamentului). Ce altceva mai penibil poate fi auzit in parlament, decat un raport fantoma al uni presedinte obosit de propria sa neintelegere a politicii - in folosul cetateanului, sarcina pe care o avea ca presedinte ? Strategiile emise de aceste comisii au avut in final, doar rolul de a potoli setea de putere a presedintelui jucator.

Cultul vulgaritatii, prin exemplul propriu mai mereu promovat, arata cum nu trebuie sa se comporte un presedinte al tuturor romanilor.

Bagabonteala verbala in politica, a devenit o moda lansata din fieful prezidential.

Unele maxime prezidentiale fac ocolul tarii si deliciul presei strine:

-pentru o traista de porumb, medicii trimit in pensie oameni care pot fi de folos economiei nationale. Cata perfidie poate contine un astfel de mesaj, care nu aminteste nimic de cei 450.000 de actuali someri inregistrati si de alti cel putin 3 milioane de cetateni, iesiti din somaj, care nu au loc de munca si se descurca cum pot, prin strainataturi sau muncind cu ziua, la negru, in tara.

-ca presedinte nu poti actiona ca un comandant de nava. Dl. presedinte are uneori, momente de viziune clare, rare, dar are. Declaratia este OK, dar ce te faci cu aplicarea in practica a acestei cugetari prezidentiale ?

-romanii au un IQ peste media UE, dar nu il valorifica. Fantezie de presedinte sau dispret declarat fata de profesori, medici, ingineri, magistrati, etc., salariati sau pensionari, cu totii nemultumiti de traiul zilnic si scarbiti de modul cum se face politica in Romania de dupa 1989. Multi dintre cei amintiti, nu au crezut ca dupa 30-40 de ani de munca sub regimul comunist, vor mai prinde zile, la batranete, in care sa-si duca iarasi traiul de pe o zi pe alta. Rusine pentru guvernanti si politicieni. Incep sa devin adeptul unei fraze citite pe internet (nu am retinut exact unde) – prostia nu are varsta, insista si vei reusi. Nu erau precizari, daca sa insistam in prostie sau doar sa asteptam sa inaintam in varsta.

Am asistat la promovarea unui stat slab administrator, cu functionari incompetenti profesional, corupti, numiti pe criterii politice. Sefii inlaturati din functii, pe criterii politice, au devenit inspectori guvernamentali, cu salarii grase, dar fara fisa de post. De ce nu au fost pur si simplu concediati, daca nu erau valorosi ? Ar fi fost prea multe procese pierdute de catre guvern, asa ca mai bine platim de la buget, 2-3 oameni pe acelasi post, ca tot vorbim toata ziua de reducerea cheltuielilor bugetare si de fapt le crestem permanent.

Criminalitatea este in crestere. Ne confruntam aproape zilnic cu jafuri la drumul mare, cu excrocherii financiare fara numar. Politia este depasita de evenimente. Procurorii nu fac fata volumului mare de munca. Judecatorii lungesc la nesfarsit durata proceselor.

Lipsa de strategie politica, economica, financiara, etc. a domnului presedinte este evidenta. Se remarca doar ambitie bolnavicioasa si propaganda pentru a controla totul, ca unic sef atotputernic.

Crezul politic nedefinit al dlui. presedinte se regaseste din plin, in doctrina politica a partidului pe care il pastoreste.

Sub masca incoruptibilului, in cei 5 ani de mandat, dl. presedinte a purtat adevarate razboaie verbale, pline de ifose, dar si de venin, razboaie pe care nu avea cum sa le castige, cu parlamentul, cu guvernul Tariceanu, cu magistratii, cu curtea constitutionala, cu presa, cu liderii de partide de opozitie, cu sindicatele.

Ultima gaselnita prezidentiala – liberalizarea consumului de droguri usoare si legalizarea prostitutiei - inflameaza inca o data opinia publica. Asa se intampla cand presedintele amesteca in stil propriu, lucrurile, pentru a deturna atentia electoratului de la adevaratele probleme cu care acesta se confrunta zilnic. Poate ca legalizarea prostitutiei nu ar fi o ideea prea rea. Sigur ar creste veniturile la bugetul de stat, sigur s-ar diminua numarul violurilor si a cazurilor de boli venerice inregistrate. Legalizarea consumului de droguri ar fi insa periculoasa pentru tineri in special, categorie sociala puternic expusa si dispusa la “experimente”, ceea ce ar duce la un moment dat ca fenomenul sa nu mai poata fi controlat.

La noi la romani este un obicei – sa lovesti tot mai puternic, in cel deja cazut. Fara a fi adeptul acestui obicei, poate voi contribui si eu la alegerea altui presedinte in fruntea tarii, care sa fie un presedinte al tuturor romanilor si care sa ne dea speranta de mai bine.

Ah…cat de mult am putut ura eternul – sa traiti bine….hi,hi,hi… 

Muraturi taranesti

Cum toamna isi intra usor in drepturi, bunii gospodari se pregatesc de iarna. Camara are o atentie speciala. In market-uri se gasesc iarna tot felul de legume, aduse din tarile calde, dar mult mai scumpe, iar gustul celor specifice sezonului cald de la noi, lasa de dorit. Degeaba sunt aratoase, daca izul de leguma proaspata si miasmele difera de cele cu care esti obisnuit. Poate sunt eu mai pretentios sau mai sofisticat, poate ma insel. 

Traditia romaneasca zice sa pui la inceputul toamnei (pe la sfarsitul lui septembrie, inceputul lui octombrie) muraturi taranesti, gogosari si castraveti la otet, sa faci zacusca si suc de rosii, sa pui varza la murat (prin noiembrie) si multe alte preparate pentru iarna (prin august-septembrie). Fiecare casa cu specificul ei.

Cum copii au purces de acasa, cu serviciul in alt oras, iar cei batrani au plecat fizic, dintre noi, toamna aceasta am micsorat simtitor “cantitatile” si am redus “specialitatile”. Am inlocuit bidoanele de plastic pentru muraturi taranesti si varza murata, cu borcane de 10 Kg, borcanele de 3 Kg pentru castraveti si gogosari, cu borcane de 0,8 Kg. Am micsorat drastic numarul de borcane de zacusca cu ciuperci.

La zarzavaturi pentru ciorbe, conservate in saramura, am renuntat complet. Am pus doar ardei gras tocat, fasole verde, mazare verde, conopida oparita, vinete coapte si rosii intregi, in congelatorul de la frigider, in pungi separate.

Am renuntat complet la vinete in bulion, dovlecei in bulion, fasole verde in saramura, mazare in suc de rosii, ghiveci in suc de rosii, conopida in suc de rosii. 

Am pastrat traditionalul suc de rosii “imbunatatit”, gen ketchup, pentru care am reusit in sfarsit, sa “fur” reteta, de la sotia mea, in aceasta toamna.  8)  Nu o sa tin la secret reteta, numai pentru mine. Va aparea pe blog. 

Iata cum fac eu muraturile taranesti. Nu ma laud, dau ies deosebit de gustoase, sarate si acre, atat cat trebuie. Sunt primele preparate pentru iarna care dispar din camara, pe la sfarsitul lui decembrie (situata in balcon). 

Secret ! Pentru muraturi taranesti, cumperi numai de la tarani verificati, nu de la cei “parati”, legume si fructe proaspete, sanatoase, cat mai mari (fara bube, pete sau “inebunite” de comercianti prin stropire cu apa clocita).

Ce pun eu in muraturile taranesti ? Orice leguma sau fruct, care arata bine si a ajuns la maturitate, fara a fi copt. Legume: gogonele, castraveti, conopida, varza alba, varza rosie, morcovi, telina – radacina si frunze, pastarnac si patrunjel – radacini, sfecla rosie, pastai de fasole verde, groasa, ridichii de luna. Fructe: mere ionatane sau golden, pere de toamna, prune aproape coapte, gutui, boabe mari de struguri albi. Am incercat si cu lubenite mici, dar nu mi-a placut gustul si am renuntat. Am mancat lubenita murata, facuta de altcineva si nu m-a dat pe spate. 

Se aseaza la fundul vasului – marar uscat, boabe de piper, foi de dafin, boabe de mustar, catei de usturoi, radacina de hrean. Se aseaza legumele, in straturi (fara a le inghesui, dar nici sa lasi goluri mari), in borcane sau in cutii/ bidoane de plastic. Deasupra se pun frunze si tulpini de telina verde, asezate in asa fel incat sa apese legumele, in saramura. Asezatul legumelor pentru murat este totusi o arta decorativa, nu se invata, se mosteneste sau te specializezi prin practica. 

Se fierbe o saramura, din apa rece si sare grunjoasa - o lingura de sare, rasa, la 1 litru de apa rece. Se da saramura in 2-3 clocote si se la sa sa se raceasca 5-10 minute. Se toarna saramura fierbinte, peste legumele si fructele asezate in vase.

Sfat ! Cumpara sare grunjoasa romaneasca. Evita sarea de import, din Ucraina sau China. Ca sa fii sigur ca ai sarea care trebuie, sa o testezi pe muraturile de vara (castraveti si varza se pun in borcane de 8-10 Kg, cu marar verde, o lingurita de sare la 1 litru de apa rece si se lasa borcanul sa fermenteze la soare cateva zile, apoi se consuma muraturile reci, tinute la frigider).

Atentie ! Ca sa nu spargi borcanul, iar saramura fierbinte sa te parleasca pe maini, se pune un cutit sub fundul borcanului.

Se lasa vasele acoperite cu capace de cratita, in bucatarie, pana a doua zi, pentru a se aseza legumele, a migra saramura prin toate coltisoarele vaselor pentru a umple toate golurile si a porni fermentatia. A doua zi completezi cu saramura, pana la buza vasului si pui capacul vasului de plastic sau legi gura borcanului cu celofan, in 3 straturi.

Secret ! Capacirea vasului trebuie sa fie cat mai etansa posibil. Vasele cu muraturi taranesti se scot in balcon sau se duc in camara/ beci, la rece si nu se mai umbla la ele, decat cand se consuma muraturile. In 2-3 zile fermentatia se produce, din plin. Fermentatia va dura 2-3 saptamani, dupa cum este de cald, in locul unde ai depozitat vasele. Apoi, se limpezeste saramura, cam in 2-3 sapatamani si muraturile sunt gata de consum. O data ce ai desfacut borcanul, ai facut legatura cu atmosfera si ai introdus, fara sa vrei, bacterii noi, existente in atmosfera, care amplifica acrirea si producerea de mazga deasupra muraturilor. Nu lasa niciodata, vasul descoperit, cand ai inceput sa consumi muraturi, din el, acopera-l si inchide-l cat mai etans posibil, altfel muraturile se vor acri prea tare sau chiar se vor muia si vor putrezi.

Pofta buna frati gurmanzi ! O vorba romaneasca, din batrani, spune: daca vrei sa ai muraturi la Craciun, pune-ti din septembrie, la camara. Pai ce pomana a porcului, cu jumari si friptura de porc este aia, fara muraturi taranesti ? Credinciosii, care tin tot postul Craciunului, au un fel de mancare asigurat – muraturi taranesti cu mamaliga calda. Doamne, ce gustoase pot fi muraturile taranesti cu mamliga calda, chiar daca nu tii tot postul. 

Nu credeti ? Priviti cum arata niste muraturi taranesti numai bune de atacat de catre gurmanzi.

Cine rezista sa nu guste asa minunatie ?

Poti sa bei si o tuica fiarta sau chiar rece. In post este permisa totusi, o cescuta cu tuica.