Decizia ÎCCJ nr. 361/ 10.10.2025 Concediul de risc maternal este caz de suspendare de drept a contractui individual de munca.

ÎCCJ
În numele legii
D E C I D E:
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj — Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 2.103/112/2023 și, în consecință, stabilește că:
În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 96/2003 privind protecția maternității la locurile de muncă, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 25/2004, cu modificările și completările ulterioare, concediul de risc maternal reprezintă un caz de suspendare de drept a contractului individual de muncă în sensul art. 50 lit. b) din Legea nr. 53/2003 — Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Decizia ICCJ nr. 360/ 20.10.2025 a fost publicata in MO nr. 1196/ 24.12.2025

Decizia ÎCCJ nr. 430/ 15.12.2025 DCD admis. Neîntocmirea raportului de expertiză de specialitate determină neregularitatea actului de sesizare a instanței.

ÎCCJ a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală, în dosarul nr. 46964/3/2024/a1, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

„În interpretarea art. 10 din Legea nr. 241/ 2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 126/ 2024 publicată în Monitorul Oficial nr. 437 din 13 mai 2024, neîntocmirea raportului de expertiză de specialitate determină neregularitatea actului de sesizare a instanței ?”

şi stabilește că:

În interpretarea art.10 din Legea nr. 241/ 2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 126/2024 (publicată în Monitorul Oficial nr. 437 din 13 mai 2024), neîntocmirea raportului de expertiză de specialitate determină neregularitatea actului de sesizare a instanței, ceea ce atrage restituirea cauzei la procuror.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Dacă trimiterea în judecată s‑a făcut fără o expertiză de specialitate privind cuantumul prejudiciului, rechizitoriul este viciat sub un aspect esențial al obiectului judecății în evaziune fiscală, pentru că determinarea prejudiciului prin expertiză nu este o simplă opțiune probatorie a acuzării, ci o condiție legală explicită. Consecința este remediul specific procedurii camerei preliminare: constatarea neregularității actului de sesizare și restituirea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale cu expertiza cerută de lege. Așadar, în cazul trimiterii în judecată pentru fapte prevăzute de art. 9 Legea nr. 241/2005, dacă procurorul anexează un raport de inspecție fiscală sau un referat de calcul fiscal, dar nu există o expertiză (cf. 10), instanța, în camera preliminară, va restitui dosarul la procuror pentru a se administra expertiza, întrucât raportul fiscal sau alte documente tehnice nu substituie expertiza în sensul legii speciale.
Sursa: https://www.juridice.ro/809443/iccj-dcd-admis-neintocmirea-raportului-de-expertiza-de-specialitate-determina-neregularitatea-actului-de-sesizare-a-instantei.html?utm_source=newsletter&utm_medium=email&utm_campaign=juridice_news_jurisprudenta&utm_term=2025-12-20/