BOLILE PROFESIONALE.

Bolile profesionale se urmaresc de catre Ministerul sanatatii, prin Institutul de sanatate publica Bucuresti, care gestioneaza Registrul operativ national al bolilor profesionale (constituit prin Ordinul MS nr. 188 din 23.02.2004).

Prin HG nr. 955/ 08.10.2010 la art.166 se stabileste constituirea la nivelul Centrului naţional de monitorizare a riscurilor, din cadrul MS – ISP Buc. a Registrul operativ naţional informatizat al bolilor profesionale, care se reactualizează lunar cu datele din fişele de declarare a bolilor profesionale BP2.

Cauzele bolilor profesionale se regasesc in majoritatea cazurilor, in existenta unui mediul toxic, peste limitele admise, la locurile de munca/posturile de lucru, unde lucratorii si-au desfasurat activitatea pana la iesirea la pensie.

Din pacate, dupa iesirea la pensie, evolutia starii de sanatate a pensionarilor, in functie de mediul de lucru in care acestia si-au desfasurat activitate, nu se regaseste in statisticile oficiale.

    Bolile profesionale constituie afectiuni ai caror agenti etiologici specifici sunt prezenti la locul de munca/ postul de lucru, asociati cu anumite operatii industriale sau cu exercitarea unor profesiuni  (definitie data de Organizatia mondiala a sanatatii). In Romania, boala profesionala se defineste ca fiind afectiunea ce se produce ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesii, cauzata de factori nocivi fizici, chimici sau biologici, caracteristici locului de munca precum si de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, in procesul de munca.

Pentru ca o afectiune a organismului sa fie calificata ca boala profesionala, trebuie sa fie indeplinite trei conditii:

-sa decurga din exercitarea unei meserii sau profesii,

-sa fie provocata de factori nocivi fizici, chimici, biologici, caracteristici locului de munca sau de suprasolicitari,

-actiunea factorilor nocivi asupra organismului sa fie de lunga durata.

Procesul patologic este lent si afecteaza fie starea generala a organismului, fie anumite aparate sau organe. In multe cazuri, actiunea este reversibila: prin scoaterea bolnavului din mediul nociv si aplicarea unui tratament adecvat, urmarile bolii se atenueaza sau dispar complet.

Pentru ca o noxa din mediul de munca sa fie recunoscuta ca factor etiologic al unei boli profesionale, trebuie sa existe dovada unei relatii cantitative intre doza noxei respective absorbita de organism si efectul produs asupra acestuia. Relatia doza-efect a fost stabilita pentru un numar de factori nocivi, impunandu-se limite maxime admise.

Bolile profesionale se clasifica dupa natura factorului nociv in:

-intoxicatii, provocate de inhalarea, ingerarea sau contactul epidermei cu substante toxice,

 –pneumoconioze, provocate de inhalarea pulberilor minerale netoxice,

              –boli prin expunere la:

-energie radianta,

-la temperaturi inalte sau la temperaturi scazute,

-la zgomote si vibratii,

-la presiune ridicata sau presiune scazuta, in mediul de lucru,

-alergii profesionale, dermatoze profesionale,

-cancer profesional,

-boli infectioase si boli parazitare,

-boli prin suprasolicitare, etc.

Bolile pot afecta intregul organism (boli cu actiune generala) sau o parte a organismului (boli cu actiune locala).

    PREVEDERI LEGISLATIVE.

Normele metodologice pentru aplicarea Legii securitatii si sanatatii in munca, aprobate prin HG nr. 1425/ 11.10.2006, modificata si completata prin HG nr. 955/ 08.10.2010 si HG nr. 1242/ 14.12.2011 nominalizeaza:

-bolile profesionale cu declarare obligatorie, dupa noxa profesionala (anexa 22),

-bolile legate de profesiune, dupa factorii profesionali cauzali (anexa 23).

Prin Cerintele minime de securitate si sanatate in munca pentru asigurarea protectiei lucratorilor impotriva riscurilor legate de prezenta agentilor chimici, aprobate prin HG nr. 1218/ 06.09.2006 modificata si completata prin HG nr. 1/ 04.01.2012       s-au stabilit:

-valorile limita obligatorii nationale de expunere la agenti chimici (anexa 1), cu precizarea substantelor potential cancerigene (pC), cancerigene (C), foarte periculoase (Fp) – expunerea la acestea fiind practic exclusa, cu patrundere prin piele in organismul uman (P).

-valorile limita biologice obligatorii pentru anumite substante (anexa 2),

-interdictii de producere, fabricare, utilizare la locul de munca pentru agentii chimici nominalizati aici si pentru activitatile care ii implica (anexa 3).

Prin Cerintele minime de securitate si sanatate in munca pentru protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti cancerigeni sau mutageni la locul de munca, aprobate prin HG nr. 1093/ 16.08.2006 modificata si completata prin HG nr. 1/ 04.01.2012 s-au nominalizat:

-valorile limita de expunere profesionala pentru agenti cancerigeni (anexa 3 A),

-valorile limita de expunere profesionala pentru pulberi (anexa 3 B).

Prin Cerintele minime de securitate si sanatate in munca privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti biologici in munca, aprobate prin HG nr. 1092/ 16.08.2006 s-au nominalizat:

-agentii biologici – bacterii, virusuri, paraziti, ciuperci (anexa 3).

Prin Cerintele minime de securitate si sanatate  referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de radiatiile optice artificiale, aprobate prin Ordinul MMSSF nr. 706/ 26.09.2006, s-au stabilit valori maxime admise ale expunerii profesionale la radiatii optice, radiatii ultraviolete, radiatii din spectrul vizibil si infrarosu apropiat, radiatii laser.

Prin Cerintele minime de securitate si sanatate in munca referitoare la expunerea lucratorilor la triscuri generate de campuri electromagnetice, aprobate prin HG nr. 1136/30.08.2006 se stabilesc valorile limita de expunere la campuri electromagnetice.

Prin Normele metodologice pentru aplicarea Legii securitatii si sanatatii in munca, aprobate prin  HG nr. 1425/ 11.10.2006, modificata si completata prin HG nr. 955/ 08.10.2010 si HG nr. 1242/ 14.12.2011 se stabileste:

-bolile profesionale, obligatoriu, se declara, se cerceteaza si se iau in evidenta,

-bolile legate de profesiune sunt boli cu determinare multifactoriala, la care unii factori determinanti sunt de natura profesionala. Nu se declara, doar se urmareste evolutia.