Archive for the ‘politica’ Category

In ajun de alegerile prezidentiale

septembrie 15, 2009

Cum politicienii sunt mai mereu in campanie electorala, nu vad de ce nu a-si pune si eu o „vorba buna”, pentru „candidatul preferat”  la sefia statului.  🙂

Nefiind inregimentat politic, neavand deci un candidat preferat, imi permit luxul cetatenesc (ca doar luxul acesta, de descarcare, cu manie proletara, nu costa) de a fi observator vigilent (sau macar asa vreau sa cred) la unele miscari de trupe, care au loc pe esichierul politic romanesc.

Ce am constatat ?

Nesimtirea generalizata si intoleranta au devenit institutii ale statului, tributar nepotismului politic, coruptiei si corupatorilor, intereselor personale ale corifeilor politici, indiferent de culoarea lor politica (rosie, portocalie, galbena, verde, incolora, etc.).

Menajeria politica agreseaza bunul simt si transforma tinerii in unelte politice, prin asa-zisele scoli de vara, unde dezmatul vorbelor naste monstrii verbali, care duc limba romana in derizoriu, facand loc cancanurilor, barfelor si vorbelor fara perdea.

Totul se negociaza politic. Rezultatul ? Pai nu se vede ? Sindicatele ies in strada, cerandu-si drepturile. Pensionarii isi fac veacul pe la cozi la medicamente, compensate pe hartie cu 90 %, iar in farmacii abea cu 40-50 %. Numarul asistatilor sociali creste lunar, ajungand la nivelul anului 2009, la cca. 40 % din numarul cetatenilor. Tinerii absolventi de facultati, care nu pleaca peste mari si tari, ingroasa numarul somerilor de lux. Munca la negru depaseste 50 %. In afara tarii continua sa lucreze cca. 3 milioane de romani.

Asistam la aliante politica nefiresti, care guverneaza tara. Avem partide cu doctrine amestecate, anapoda sau lipsa, de unde apar si programe de guvernare care nu vor fi niciodata respectate. Nu mai intelegi nimic. Ce este politica de stanga, dar cea de dreapta ? Politica de centru este pe buzele tuturor politicienilor, declarativ, dar lipseste in fapte, cu desavarsire. Lacomia este principala caracteristica a mariajului actual, impotriva firii – PSD si PDL.

Suntem de 20 de ani (ani plini de ipocrizie si populism), intr-o vesnica reforma, in restructurari fara numar si fara seaman, dar de fapt constatam doar concedieri, numar tot mai mare de saraci, averi tot mai mari la politicieni si la cei care ii mana din spate pe acestia.

Sarbatorile neamului le-au transformat in arene politice, de lupte murdare, cu infruntari fara sens pentru majoritatea cetatenilor care privesc pasivi.

Clasa politica este in alerta maxima. Presedintele nu scapa nicio adunare, serbare, iarmaroc, festival sau targ, unde hahaie si se expune oprobiului public, incercand prin vorbe marinaresti sa mai pacaleasca inca o data alegatorii. Cam greu, dar mai stii, ca doar romanii au in traditie – sa nu se invete minte niciodata.

Tara arde si baba se piaptana. Unicul mesaj politic transmis in exterior de catre presedintele tarii se rafera la integrarea Moldovei in UE prin unirea acesteia cu Romania. Sa se mai pacaleasca asa de usor, inca o data, UE ? Si uite asa, un vis de zeci de ani al adevaratilor romani – reintregirea neamului, in granitele lui Stefan cel Mare – poate deveni un vis urat.

Presedintele este huiduit, politicienii sunt evitati, nebagati in seama sau alungati din scoli, la inceputul anului scolar.

Nici sarbatorile religioase nu scapa de campania electorala, incurajata uneori chiar de catre inalti ierarhi. Ca de obicei in ultimii 5 ani, plini de inventii politicianiste, tonul campaniei electorale prin biserici a fost dat de catre presedintele tarii.

Sloganul prezidential – Sa traiti bine – s-a transformat tot mai pregnant, in – Sa furati bine. Hi, hi, hi ….   8)

Gogoseria guvernamentala (un titlu luat din presa, care mi-a placut) naste lozinci sindicale (vazute la tv) – „avem ministru, are valoare si la gogosi e cel mai tare”.  :o) 

Romanul a ramas cu umorul. I-o fi suficient ? Si ce daca nu este bugetarul multumit si fericit ? Politicienii calca peste cadavre, ca doar asa ceva se intampla in prezent, cu legea unica a salarizarii. Va urma, in acelasi mod, legea unica  a pensiilor. 

Primarii ofera flori, profesorilor, la inceput de an scolar, punand sigla personala, pe floare, desi a cumparat florile din bani proveniti din taxe si impozite platite de noi toti.

Preturile o iau razna ori de cate ori consumul creste – la pregatirile de iarna, la sarbatorile religioase, la sfarsitul saptamanii. Povara taxelor si impozitelor devine insuportabila pentru majoritatea cetatenilor.

Ce este de facut ? Cum putem reda mandria, natiunii romane ?

Sa aruncam cu papucii dupa politicieni, urmand exemplul unor ziaristi din tari bananiere ? Sau luam mere putrede, ardei si rosii rascoapte (din cele turcesti, care zac pe tarabe, stricandu-se, pentru ca acesti rapace comercianti -patronati de primarii, nu lasa din pret, dar au reusit sa inlature din piete toti comerciantii autohtoni) sau colectionam oua stricate, pentru a le folosi impotriva celor care ne mint zilnic, cand nemultumirile cetatenilor se generalizeaza ?

Am crezut intotdeauna ca fiecare dintre noi trebuie sa-si pastreze locul sau – marinarii pe mari si oceane, doctorii in spitale, inginerii pe langa furnale, profesorii in scoli, agronomii pe ogoare. Politica este o meserie care se invata in scoli, nu se mosteneste, nu se „fura” de la cei care o stiu. O vorba batraneasca spune ca omul sfinteste locul. De ce nu ar fi valabila si in politica ?

Sa punem stavila festivismului. Sa huihuim orice promisiune nerealista a politicienilor, adevaratii profitori ai neamului ? Sa-i ignoram pe politicieni ? Sa inchidem televizoarele la emisiunile cu tema politica ? Sa boicotam alegerile, indiferent de forma lor ?

Cum putem aniversa nimicul, adica progresul clasei politice romanesti, daca ne zbatem in continuare in mocirla si neimpliniri ?

Hop si eu pe mapamond

iulie 31, 2009

Sunt profund impresionat (!?) de declaratiile repetate (care vor sa semene a incertitudine), ale domnului presedinte, privind candidatura domniei sale, la viitoarele alegeri prezidentiale. Ultima declaratie, savant exprimata, cu componente nespecifice domnului presedinte, zice cam asa: „analizez (!?) in mod deosebit posibilitatea de a nu mai candida”. Frumoasa declaratie, dar incredibil de perfida, chiar pentru dl. presedinte, ca sa nu mai amintim de pupilele domniei sale, care ar ramanea vitregite de privilegii. 

Cum toate actiunile domnului presedinte, de dupa alegerile parlamentare, au fost indreptate numai spre „testarea pietei potentialilor alegatori ai domniei sale”, nu inteleg ce rost au astfel de declaratii publice. In conditiile in care, de regula, aceste declaratii de gandire profunda, sunt spuse public, la finalul unor idei novatoare, de genul ultimei declaratii de presa – reduceti imediat cu 20 % numarul actual al functionarilor publici inutili, din institutiile statului, ca sa respectam ce ne-am angajat catre FMI. 

Nici vorba de vreo analiza asupra utilitatii unor institutii, a unor functionari publici, a unor agentii guvernamentale, a unor ministere, etc. De-a valma, sa reducem in armata, in politie, in sanatate, in educatie, etc. Departe de mine gandul de a sustine ca nu sunt scheme de personal supraincarcate cu bugetari, pe la prefecturi, pe la primarie, pe la finantele publice, pe la inspectoratele de protectia consumatorului, pe la turism, mediu, sport, tineret, etc.

Intrebarea este de ce nu s-a facut aceasta analiza, in cele 6 luni de cand se discuta despre reducerea de personal si despre scaderea cheltuielilor guvernamentale. Vorbele aruncate pentru presa, ca nu se doreste de catre sindicate, de conducerile ministerelor si a agentiilor, de PSD sau de PDL, sunt toate niste gogorite. De ce nu s-au redus actualele salarii indecente si pensiile nerealiste conform contributiei fiecaruia, de ce se mai platesc pensii la fostii profitori si slugoi ai regimului comunist ? Unde sunt legile mult trambitate si de fapt neatacate in mod serios, pana acuma in parlament ?

Stop declaratiilor sforaitoare ! Este cazul sa se face ceva. Dar cine indrazneste ? Domnule presedinte, incepeti dvs., dati exemplu: reduceti cu 50 % propriul aparat al presedintiei, renuntati la 50 % din bugetul alocat de catre parlament administratiei prezidentiale, stopati cheltuielile inutile – renuntati la macar 50% din festivismul ieftin practicat de dvs. prin targuri, iarmaroace si pe la agape de partid, care costa bani (platiti de noi toti, prin taxe si impozite, chiar unele comasate doar ca numar, dar nu si ca anulare de sume platibile, de catre guvernul actual), nu va mai laudati ca mergeti cu Dacia (doar va insotesc alte 4 masini BMW, cu garda prezidentiala), renuntati la bodigarzi (macar atunci cand va duceti cu presa la cumparaturi prin market) – apropo, de cine va pazesc bodigarzii, cumva de alegatori ? Ce rost isi au vizitele dvs. prin tari bananiere (asa facea si Ceasca, in vremuri nu prea de mult, apuse) ? Nu ati vazut de ajuns lumea, cand erati comandant de nava ?

Renuntati sa mai candidati, ar fi printre putinele decizii corecte, luate de dvs. in cei 5 ani de mandat de presedinte. Nu va fie frica, nu veti invrajbi politicienii, mai mult decat sunt acuma invrajbiti. Acordati o sansa fidelilor dvs. alegatori, sa se destepte, in ultima clipa.

Nu cred ca veti fi implorat de cineva sa candidati, cum probabil ganditi. In niciun caz nu se va mai declansa o miscare de masa, care sa va sustina (nu va mai crede nici societatea civila, care o fi aia ?!). Nu va mai imbatati cu apa rece, ca sunteti votat de 35 % dintre cetateni. Acest 35 % reprezinta de fapt maxim 1.000.000 de fideli, inca legati de dvs. prin interese personale.

Nu va fie frica de justitie, dupa ce nu veti mai fii presedinte, ori acum, ori peste 5 ani, tot va trebui sa dati niste raspunsuri. Fiti macar odata corect cu dvs. insusi, lasati justitia sa-si faca treaba.

Au trecut vremurile aburelii alegatorului simplu. Nu mai tin nici promisiunile de genul – „Sa traiti bine”. Ati uitat sa precizati si initial si ulterior, la cine va refereati, cand le urati un trai mai bun.

Dati-le in sfarsit politicienilor, o lectie de comportament civic, fara declaratii, fara reprosuri, numai prin fapte. Parafrazandu-l pe marele nostru poet national, M.Eminescu, va amintesc spusele acestuia – e usor a scrie versuri (a da din gura), cand nimic nu ai a spune.

Mafalda si Matabazbuza

martie 25, 2009

Nu credeam ca o sa mai prind vremuri in care sa mi se spuna ce si cum sa fac ceva, ce si cum este bine pentru mine si familia mea, ce si cum trebuie sa votez, ce, cum si unde trebuie sa respir, sa transpir sau sa ascult.

Azi, poate mai insistent decat in trecut, utilizand mijloacele moderne de informare in masa a cetatenilor, asistam la rautacisme si carcoteli,  „plimbate” mai mereu in public, intre adversarii politici, cu iesirea pregnanta in fata, a mincinosilor profesionisti ai fiecarui partid politic. Pentru ei nu conteaza lehamitea cetateanului si nu se pune indiferenta publica a celui care munceste. Nu are niciun rost sa-ti dai cu parerea, ca tot nu te aude si nu te baga nimeni in seama.

Pe vremea lui ceasca, stiam cine este Mafalda si cine este Matabazbuza. Perechea din fruntea statului stia tot, dirija tot, lansa moda (cum ar zice azi, niste reporteri obscuri, de teren). Cei doi satrapi se pricepeau la toate, sfaturile lor erau nepretuite, pulimea (cum ar zice Adrian Nastase) nu trebuie sa gandeasca, doar sa execute. Era bine, nu era bine ? Cine mai stie ?

In prezent, eu unul am impresia ca un singur om cumuleaza „calitatile nepretuite” ale Mafaldei si Matabazbuzei. Este vorba despre presedintele nostru care stie tot, isi da cu parerea peste tot, stie economie, stie finante, este avocat, judecator si procuror, negociaza la sange cu forurile internationale, cu sindicatele, cu patronatele, face recomandari de achizitii de armament armatei, stie ce echipamente le trebuie politistilor ca sa nu mai fie la mana afaceristilor si a mafiotilor. Despre parerile sale unice, in gandire si in simtiri, din sfera politicului, ce sa mai vorbim. Insista cu ocarile indreptate spre profesionisti in varii domenii (cand participa, ca sa se afle in treba, in forurile de conducere ale acestora, cu ocazia diferitelor intruniri), scorneste „gaselnite” plicticoase, care nu mai sunt crezute de nimeni dintre cei care inca mai gandesc in aceasta tara.

Traim in era post Brucan, fara a sti cat va mai dura tranzitia. Apropo, ce o fi de fapt tranzitia si cum s-o mai defini ea ? Ni se aminteste prea des de sloganul lui Lenin: invatati, invatati, invatati. Daca in studentie stiam la ce se refera acest slogan (invatam primavara, vara si toamna, ca doar de aia erau 3 sesiuni), azi nu mai stiu – criza este permanenta, generatia de sacrificiu este aceeasi (aparand insa periodic si noi „adepti”), scumpirile sunt pe primul plan mai mereu, balacarelile politice nu mai contenesc, se face totul si nu se vede mai nimic. Ce sa invatam ? Poate sa ne fofilam, sa ne „descurcam”, sa ne mintim pe noi insine, sa ne caciulim la straini si sa ne facem ca nu pricepem ca noi toti contribuabilii acestei tari platim ignoranta, prostia si neputinta celor care ne conduc.

Nici macar nu poti pronunta o data: „alea jacta est” (zarurile sunt aruncate). La noi doar arunci zarurile, nu se uita nimeni ca ai dat 2-1 sau 6-6, nimeni nu face poarta in casa, ba niste nevolnici te mai scot si afara din casa ta (ca asa-i in jocul de table).

Sa ne limitam la prioritati (alta expresie pe care o urasc), ne sfatuiesc guvernantii, ca sa vedem si ce pot ei face din promisiunile lor populiste, din timpul campaniei electorale. Ipocrizia guverneaza azi Romania. Vin noi alegeri europarlamentare si alegerile pentru presedinte. Va reincepe, in curand, fanfaronada si defilarea flacailor si fatucilor dornice sa acceada la ciolanul european si la marele ciolan prezidential.

Paranoia anti Basescu a inceput deja. Lideri politici, adversari declarati ai presedintelui, gandesc aliante care sa-l dea jos pe Zeus. Nu prea au insa, pe cine arunca in fata, in valtoarea vorbelor cu talc si a acuzelor reciproce. S-a repornit delirul presei. Apostolii tiraniei parlamentare acompaniati de ghicitorii presei dresate (chiar daca pretind unii ca nu sunt inregimentati politic), versus pupincuristii si lingusitorii incadrati oficial in staful presedintelui, impreuna cu presa dirijata de ei din umbra si cu acolitii din asanumita societate civila (din care multi s-au spurcat la betia puterii), isi ascut sabiile. Multi se tem ca o astfel de harjoana politica poate duce la o mare branbureala in guvernare si in final la dictatura. Oare asa de prost sa fie poporul acesta ? Au uitat deja (cel putin, cei mai in varsta) ce au patimit ? Asa de greu o fii sa te mentii azi, ca o minte limpede ?

Sa fim oare nevoiti sa recunoastem ca la noi democratia este sublima, dar lipseste cu desavarsire ?

Rictus si consternare

ianuarie 13, 2009

Anul trecut mi-am propus sa scriu tot mai rar despre politica. Degeaba incerc sa iau atitudine, nu ma aude nimeni. Nu vreau sa devin un critic politic, dar nici nu cred ca as putea sa am afinitati pentru politicieni.

Sunt putini politicieni pe care intr-un fel sau altul sunt dispus sa-i accept sau cel mult sa-i incadrez la capitolul – politicieni care fac ceva pentru poporul lor, pentru concetateni.  Unul dintre acestia ar fi Putin.

In plina asa zisa criza energetica europeana, cand de fapt este vorba de un adevarat razboi psihologic intre rusi si europenii dependenti de gazul lor, Putin pare a fi pionul principal care incearca marea (comunitatea europeana) cu degetul (ventilul care inchide gazul). Sa vrea domnia sa, mai multa putere, sa vrea noi avantaje comerciale si financiare pentru Rusia, sa vrea ca mama Rusia sa redevina o superputere militara prin santaj energetic ? Stie el, sigur, ce vrea. Nu are rost sa ma chinui eu sa aflu. Cert este ca vrea ceva.

Nu pot trece peste rictusul mefistofelic al lui Putin cand a anuntat in fata presei internationale, ca ofera Romaniei gaz, fara intermediari, direct catre compania de stat romaneasca si nu se supara daca aceasta vinde apoi gazul catre Ucraina. Cica asa i-ar fi cerut presedintele nostru, in convorbirea telefonica pe care au avut-o, fiind sunat de dl. Basescu. Or fi discutat si despre participarea Rusiei (Gazprom-ului) la privatizarea ulterioara a companiei romanesti (mai exista asa ceva ?). Putin o fi facut vreo gluma, in stilul propriu rusesc, inconfundabil. Presa romaneasca imediat s-a si ofuscat. Circula o vorba prin anii ‘ 60 – noi romanii, le dam rusilor titeiul si ei ne iau granele, ca datorie de razboi.

La Bruxelles, in conferinta de presa, in prezenta presedintelui Comisiei europene, presedintele nostru a raspuns in stilul sau personal, la intrebarea pusa de un reporter al TVR, despre ce a discutat la telefon cu premierul Putin – discutia noastra a avut un caracter personal (sau ceva in genul acesta) si nu poate fi facuta publica. A urmat hilarul strigoiesc hi-hi-hi (schitat totusi, parca de sfiala – oare ? Poate ca totusi, m-am inselat). Presedintele Comisiei europene a avut si domnia sa o nedumerire trecatoare, pe chip, urgent reprimata, cand a auzit raspunsul presedintelui Basescu.

O discutie privata se poarta de regula intre prieteni sau cel mult intre amici, respectiv intre cunostinte. Cand este vorba de banul public sau de fonduri din bugetul unei firme private, nu este normal sa ai convorbiri in interes personal, al caror subiect sa nu poata fi facut public. Convorbirile telefonice la nivel de conducatori de stat si convorbirile telefonice de afaceri sunt cu totul altceva, au un alt statut (sau asa vreau eu sa cred).

Daca presedintele tuturor romanilor a afirmat ca discutia sa cu premierul Putin a avut un caracter privat, atunci noi romanii (platitori de taxe si impozite) suntem indreptatiti sa-i solicitam sa faca publice datele privind: nr. facturii, valoarea convorbirii si contul personal din care a platit factura de telefon. Cer prea mult ? De ce atata secretomanie ? Ce ascunde de fapt, convorbirea telefonica de 45 de minute, asa cum anunta primul ministru Boc, cu o zi inainte, tot intr-o declaratie de presa, de la sediul guvernului roman ?

Puterea la Lolek si Bolek

decembrie 18, 2008

Asa cum banuiam inainte de alegerile parlamentare, putinii cetateni care s-au deranjat pentru a se prezenta la urne, au votat ceva si la finalul impartelii a iesit altceva. Ii reprezinta actualii parlamentari, pe cetateni ? Greu de crezut.

In prezent parcurgem o perioada plina de ridicol si amuzament, de taifas politic prelungit. Se imparte ciolanul. Fiecare sef de organizatie de partid are clientii sai, presedintele partidului are si el guri de hranit, iar presedintele tarii are insa acolitii sai. Cum se impaca capra cu varza ? Vom vedea, cand se va instala noul guvern. Cum se va descurca acesta ? Nu-mi fac iluzii ca sa nu am deziluzii. Cum vor rezolva guvernantii promisiunile facute in campania electorala ? Programul de guvernare pe 4 ani, publicat de presa, arata strategia de urmat: tergiversare prin omisiune, impartirea ciolanului pana la cele mai mici oscioare, cresterea birului public al statului aflat pe umerii cetateanului, gargara multa, filozofie cat incape, etc. Oricum, daca se vor aplica spre sfarsitul anului 2009, majorarea salariilor profesorilor cu 50 % si recunoasterea dreptului la un trai decent, pentru pensionarii care au lucrat in grupa I si II de munca, se vor face numai la presiunea sindicatelor, in urma unor manifestatii prelungite in strada, cu proteste brutale si alte noi promisiuni. Nimic nou, de altfel. Va fi totusi interesant, in conditiile in care 2009 este an electoral pentru alegerea presedintelui tarii.

Acest concubinaj politic pervers care se contureaza nu poate aduce ceva bun pentru cetatean. Nu poti sa scuipi ani de zile peste fata adversarului politic, pentru ca la momentul unei intelegeri impotriva firii, a rivalilor politici, dictate doar de dragul puterii comune, adversarii sa-si dea mana si impreuna sa pupe dulce, mana conducatorului suprem. As vrea sa ma insel. Nu doresc sa mai vad hrapareti, tradatori si plimbareti politici. Sunt iritat de gargara politica, facuta cu surle si zurgalai, de ciorovaielile politice, de mascaricii politici demni numai de scarba (vezi hilarul tablou dintr-0 emisiune tv, care a facut inconjurul lumii, cu aruncatul paharului cu apa, reciproc, in fata, intre presupusa doamna Constantinescu – ciocu mic si presupusul domn Marinescu – bideu). As dori sa dispara toti filfizonii politici, gen fante ofilit, precum si inventatorii unor propuneri legislative absurde. Sa nu mai apara in viata politica ambalajele stridente sau cele urate, precum merele deshidratate sau prunele uscate. O fi posibil ?

Se contureaza un adevarat cimitir al alegerilor ulterioare, atat pentru parlament cat si pentru presedinte. Datul politic in bobi, alba neagra in politica, ma iubeste nu ma iubeste, vor fi principii de baza aplicabile in viitorului politic al tarii ? Se pare ca da, daca nu se schimba esential, cat mai grabnic, ceva, in folosul cetateanului. Romania muta, in prezent la 60 %, se va indrepta rapid spre 75-80 %. Se va ajunge sa se voteze intre ei, numai pentru ei. Poate asta se si doreste.

Imi amintesc de cazatura lui Boc, de pe scena, intr-o emisiune TV. Fac imediat legatura cu zicala populara – orice sut in fund inseamna de fapt un pas inainte. Traseul politic – goarna lui Basescu, primar de Cluj, prim ministru si de ce nu candidat la presedintie, dupa 2014, poate fi o cariera politica remarcabila. 

Nu cred ca trebuie sa amintesc cine este Lolek (cel mai inalt) si cine este Bolek (cel mai rotofei). In curand vor rula pe ecrane, in reluare, timp de cel putin 4 ani (zic ei), noi si noi episoade din faimosul serial pentru copii si nu numai.

Evolutia politica in presa

decembrie 15, 2008

Imbulzeala actuala la ciolan nu ma poate lasa nepasator. Aliantele „impotriva firii” din ciolaniada romaneasca, din trecutul nu prea indepartat (conventia democrata, alianta D.A), precum si prezenta alianta pentru „binele tarii” nu mi-au inspirat, nu-mi inspira si nu-mi vor inspira incredere. Pana in prezent nu m-am lasat pacalit, nici macar aburit, desi a-si fi dorit sincer sa progresam noi ca popor, sa se simta ceva consistent in cresterea nivelului de traiul, de zi cu zi, al cetateanului.

Nu mi-am propus sa devin comentator de politica, neavand calitatile necesare, desi daca te uiti prin presa, sunt destui novici, care au pretentia a fi mari analisti politici.  Raman doar un observator, un gestionar de vorbe, spuse de oameni politici mai mult sau mai putin recunoscuti ca atare sau de catre vorbitori despre politica.

Astazi il am in vedere pe primul ministru al fostului guvern – C.P Tariceanu. Incerc sa-i marchez evolutia politica in cei 4 ani, prin vorbe grele, fraze si „aprecieri” spuse la adresa domniei sale, de catre diversi protagonisti politici sau de catre analisti politici sau simpli comentatori de politica pe la ziare, in functie de etapele de intelegere politica cu presedintele tarii. Am impartit cei 4 ani in 3 perioade.

Perioada mierii din vorbe, fapte si aprecieri. A inceput in decembrie 2004, in falfait de flamuri portocalii, in sloganuri si discursuri patetice, de iubire si intelegere deplina intre concubinii politici. Este perioada in care primul ministru era cel mai bun in functie, din ultimii 15 ani. Se impart functiile administrative din teritoriu. Concubinii politici se simteau in vana, critica la unison politica dusa de PSD si greaua mostenire lasata de fostul guvernul. Se schimba multe legi care dezavantajeaza noua clientela politica, in favoarea acesteia. I se zicea primului ministru – tehniceanu, atomiceanu.

Perioada cenusie a patimilor  ascunse.  Apar prin martie 2005 primele semne ale vocatiei de presedinte jucator, in viziunea proprie a primului om al tarii. Cum economia incepe sa scartaie apar si „neintelegerile”, intai la nivel local, unde PD acapareaza mai multe functii (ciolane) din institutii, fapt care dirijeaza majoritatea banilor publici spre clientela politica proprie. La nivel central apar contrele publice si chiar unele apropouri ale vizionarului nostru presedinte. I se zice rand pe rand, primului ministru – moliceanu, razgandeanu, minciuneanu, promiceanu.

-Perioada de comportament ca la usa cortului. Marele dirijor nu mai suporta inactivitatea publica. Este inceputul anului 2007. Concubinii politici isi adreseaza vorbe grele, isi baga strambe reciproce, se invinuiesc reciproc de comportament politic dubios. Totul culmineaza cu tentativa nereusita de debarcare a presedintelui. Se ajunge la ruptura. Concubinii se despart, fara a-si imparti prin partaj politic, bunurile agonisite in 2 ani. Incepe marea confruntare. Primul ministru devine – tembeliceanu, cioflingeanu, exponentul unei clase politice depasite, sluga lui Patriciu, liberalul de carton, bugeteanu.

Fara a-mi pune prea mari sperante in noua coalitie, doresc binele tarii. O fi posibil ? Vom vedea.

Pelerinajul electoral

noiembrie 23, 2008

Cu ceva timp in urma mi-am propus sa-mi dau cu parerea, tot mai rar, despre politica noastra, constant damboviteana. Cum suntem in plina campanie electorala (ca si cum in precedentele luni si zile, politicienii nostrii scumpi si dragi ar fi facut altceva, in frumoasa, dar neinteleasa noastra tara) nu pot sa pierd prilejul care s-a ivit. 

Candidatii la ciolanul puterii sunt in pelerinaj permanent prin tara, pe la televiziuni, prin parcarile dintre blocuri, pe stadioane (chiar daca ninge si este frig), pe la nunti si botezuri (chiar daca nu au fost invitati), prin marile magazine, pe strada.

Cutiile postale sunt pline de fituici bogate in aberatii si populisme ieftine, rareori cu idei constructive sau macar realizabile.

Pe stalpii de iluminat, pe bancile de prin parcuri, pe panouri grandioase, atarnand din cer (pe sfori care traverseaza strada), prin pomii de pe marginea bulevardului, impodobiti prematur pentru sarbatori, vezi afise multicolore din care se hlizesc aceleasi figuri anoste si rumene in obraji, al caror slogan electoral vrea sa te convinga sa-i votezi (de cele mai multe ori efectul fiind de fapt invers).

Presedintele tuturor romanilor (neaflat in campanie electorala, cum pretinde domnia sa) se plimba de-a puia gaia, prin tara, pe la firme cu capital privat, strain si pe la ultimele firme cu capital de stat, si-si da cu parerea despre criza economica. Arunca ca de obicei cu vorbe, asigura salariatii ca nu vor fi disponibilizati, ca Romania nu va suferi cine stie ce, economic si financiar, in actuala criza mondiala. Trebuie sa fii mult prea naiv (intelectual, politic, chiar economic) sa crezi ca de exemplu Mittal, bogatul indian, ii va cere parerea alesului nostru, daca situatia economico-financiara a combinatului siderurgic Galati o va cere, cand va reduce drastic activitatea economica si va hotara sa dea afara vreo 5.000 de salariati. 

Previziunile sumbre ale unor economisti si finantisti, cum ca ne vom confrunta in curand cu 1,5 milioane de someri este totusi de domeniul fictiunii. Si daca totusi va fi real, in conditiile in care bugetul asigurarilor pentru somaj face fata la maximum 400.000 de someri ?

In pelerinajul sau electoral, presedintele s-a gandit (?!) sa ne ofere si alternativa patriotismului indigen, mergand la cumparaturi cu Logan-ul si achizitionand unt romanesc. Afirmatia domniei sale cum ca nu vede nicio deosebire intre Logan si Volkswagen mi se pare reala, in conditiile in care Loganul primit in exploatare, a fost achizitionat anul trecut, de la aceeasi firma care ar fi livrat si masinile de 70.000 de euro, care au creat oarece scandal prin presa. Patriotismul domniei sale ar fi fost putintel credibil, daca ar fi donat unei scoli amarate, din Cucuietii din deal, masina proprietate personala, ar fi achizitionat din leafa de presedinte o masina noua Logan (aia de 8.000 de euro), ne-ar fi aratat factura si l-am fi vazut apoi circuland cu ea, pe soselele patriei (fara girofar si masini SPP, ca antemergator), nu in campanie electorala, l-a market.

Vin si noile alegeri parlamentare. Si ce daca ? Se anunta o noua zi obisnuita, in care multi conationali de-ai nostrii vor avea o suma de treaba, tocmai in aceasta zi. La mine deja se anunta o mare densitate de alte activitati, duminica, in ziua cu pricina.

Demagogia la ea acasa

iunie 30, 2008

Nu am facut vreun secret asupra parerii mele despre politica in general si despre politicieni in special.

Nu sunt adeptul „pomenilor”, cu atat mai mult daca scopul lor este pur electoral.

Practicantii actuali de pomeni electorale sunt dupa parerea mea niste nevolnici economico-financiari, niste gugustiuci sociali, niste caraghiosi politici incurabili, a caror ipocrizie este dusa pana la nerusinare, niste practicanti ai hotiei ca sport national, niste clantai politici, care nu sunt in stare sa se descurce in exercitiul functiunii cu ciolanul puterii, pe care il rod numai in folos personal, neramanand mai nimic pentru cei multi. 

Acesti politicieni de duzina au facut ca tanara noastra democratie sa istoveasca inainte de a se maturiza. Mintile lor cvasiturmentate, adanc obosite, inutil de deranjat, nasc idei indelung pitrocite pe altarul nesimtirii si al ipocriziei fara margini. Traim niste vremuri oarecum glumoase, care de fapt rimeaza cu hidoase.

Practicand vechiul mesaj politic, reinventat si perfectionat dupa „marea cotitura” din decembrie 1989 – pocnind din bici pe langa….democratie, in timp ce lupta cu coruptia atat de trambitata isi continua somnul de veci, ascultam astazi la pranz, cu o infinita scarba proletara, cum micutul om politic, Boc, dand-o la intors politic, expunea maretul plan al propunerilor pe care le va face partidul sau, marelui sau sef, maine, cu ocazia participarii la o alta intrunire inutila intre presedinte si partidele parlamentare, pe tema saraciei, a scumpirilor la alimente, la energie electrica si gaze. Dupa improscarea de rigoare, cu noroi, in adversarii politici, goarna politica a presedintelui nostru incepe sa nominalizeze alte „ajutoare” ce trebuie acordate, dupa parerea lor, altor categorii defavorizate de cetateni, ai acestei tari, ca si cum cele 41 de pomeni nominalizate, in anexa 1 la Ordinul comun MMFES nr. 401/17.06.2008 si MEF nr. 1849/12.06.2008, nu ar fi suficiente.

Ma intreb cand isi vor da seama acesti politicieni autohtoni, care ne polueaza zilnic urechile (nefiind taxati destul, de nimeni) cu „propuneri indecente” de mai bine, ca noi, oamenii de rand ai acestei tari nu avem nevoie de pomeni. Dorim sa muncim cinstit, sa castigam dupa munca depusa, sa avem pensiile pe care le meritam, dupa ani grei lucrati in industria aia ceausista, atat de criticata astazi. Dar daca nu ar fi fost acea economie planificata, ce ar mai fi furat ei astazi, cum s-ar mai fi imbogatit din afaceri cu statul ?

A nu se intelege ca sunt vreun nostalgic. Nici vorba de asa ceva. Ar insemna sa ma dezic de propriile principii. Dar nu sunt de acord sa fim considerati noi romanii, o turma imbulzita la pomeni (asa cum ni se arata pe la televiziuni, cand acesti pseudopoliticieni impart pachete cu mancare unor nevoiasi, cu ocazia unor sarbatori religioase), supusa unei intoxicari planificate, sumbre si continui.

Nu te supara frate roman. Dar cat timp mai rezisti, in fata unor astfel de politicieni ipocriti, a caror retorica unsuroasa are un iz lipicios, de marlanie, nesimtire, chiar duhnind a mitocanie si neam prost prin asazisele propuneri de ajutoare din partea statului ?

Ca exista saraci adevarati care au nevoie de ajutorul statului, sunt de acord. Dar daca s-au construit de gura Europei, adaposturi pentru caini vagabonzi, de ce nu se construiesc destule case sociale pentru saraci, batrani si copii strazii ? Cantinele sociale, in loc de „pachete ca pomana”, de ce nu se regasesc in administrare, la orice primarie ?

Din curiozitate am parcurs cateva programe politice, dar numai la capitolul social. Toate abunda de vorbe goale, de procente de crestere, de vise irealizabile si ceva palpabil doar incepand cu anul 2020. Cam tarziu pentru unii dintre noi. Se pare ca politicienii nostrii nu cunosc o zicala de-a noastra, populara: minciuna are picioare scurte, dar inselaciunea picioare si mai scurte. 

Mi-am adus aminte de o intrebare nevinovata pe care am pus-o unui adolescent: ce sport faci ? Neraspunzand el imediat, mama tanarului, care era de fata, accentueaza cu o mahnire parinteasca evidenta: fuga de raspundere, fuga de invatatura si fuga de acasa.

Oare politicienii nostrii ce sport practica ? Nu ma refer aici la intalnirile sportive amicale, cu politicieni straini. Sportul lor preferat pare a fi rosul ciolanului, impartirea cu frenezie a functiilor si demnitatilor bine platite, aducatoare de noi oportunitati de imbogatire, scuipatul la punct fix al adversarilor politici.

Girofarul politicii romanesti

mai 6, 2008

Ce legatura este intre politica si girofar ? Pai este campanie electorala si toata lumea isi da cu parerea. Girofarul este un antemergator. Il are in dotare: politia, procuratura, salvarea, presedintia, pompierii, politicienii, gabaritul depasit. Fiecare cu semnificatia sa.

Ma opresc la girofarul politic. Presedintele nostru cand a declarat ca va fi un presedinte jucator s-a referit (presupun) la influentarea politica, la administarea tarii, la relationarea pe picior de egalitate cu tari din UE si din lume. Sa ma fi inselat ? Nu am prea multe lucru favorabile de mentionat.

In cei 4 ani de mandat domnul presedinte s-a lansat intr-o serie de atacuri la politicieni, la guvern, la justitie, la sindicate, la sanatate, la educatie, etc., la aproape tot ce misca in tara asta. Si in miscarea bisericeasca s-a bagat, este adevarat ca mai timid, dar oricum timpul nu este trecut.

Pentru ca titlul se refera de fapt la domnul presedinte, trebuie sa recunosc ca nu ma numar printre admiratorii domniei sale.

Mi-am propus sa mentionez cateva, din ultimile „gafe” (desi multe dintre acestea, pot fi categorisite drept limbaj suburban, care nu-i face cinste unui sef de stat) ale domniei sale, unele dupa parerea mea cu iz penal sau cel putin civil:

Inceputul campaniei electorale, ii face impresia unui blat politic intre diferite partide (nu uita totusi sa sublinieze – ca in liga lui Mitica). Probabil ar prefera ca politicienii sa sara unul la gatul celuilalt.

Curtea Constitutionala este o pavaza de nadejde pentru infractori parlamentari. Daca nu ar avea imunitate in fata justitiei, ar mai indrazni astfel de afirmatii ? Dar de fapt de ce nu s-ar pune procesele pe rol si dupa ce va inceta „onoarea de presedinte” sa sufere eventual si rigorile legii ? Cam cati ani de temnita ar avea de facut ? Sau poate are dreptate si atunci dovedindu-se spusele domniei sale, cei vinovati ar ispasi ? 

Iliescu este un specialist in lovituri de stat. Fara a-l iubi pe domnul Iliescu, ma intreb ce s-ar fi intamplat in anii ’90, cu mineriade, cu lupte de strada intre romani de etnii diferite, cu lupte fara menajamente, pe fata, intre partidele politice, daca domnul Basescu ar fi fost presedinte.

Astfel de declaratii politice, in campanie electorala, cand presedintele trebuie sa fie echidistant, observator, garant al constitutiei, mai mult ca in alte situatii, fac bine vietii politice ? Dupa parerea mea NU. Te intrebi ce rost mai are sa participi la alegeri, sa-ti dai votul, daca primul om al tarii gandeste astfel.

Nici raspunsurile celor vizati de declaratiile presedintelui, nu sunt mai ortodoxe. Dar de ce ar fi ? Ce rost ar mai avea bunul simt ? Si totusi, raspunsurile la adresa presedintelui, de genul celor de mai jos, nu-i onoreaza pe cei care le spun si unele din acestea au si ele iz penal sau macar civil:

Presedintele aplica proceduri bolsevice, comuniste. Trist ca in anul 2008 mai pomenim de bolsevism pentru a eticheta o politica care s-a dovedit falimentara.

Presedintele penal Traian Mihaileanu.  Daca s-ar fi instrumentat si judecat dosarul flota, dosarul casa din Mihaileanu, ar mai fi fost de actualitate ? Sigur nu. Atunci este necesara imunitatea pentru parlamentari si pentru presedinte ? Poate nu. Amintesc ca bravul Goian a fost suspendat imediat, de catre comisia de disciplina, 2 etape, pentru declaratii sportive pe care nu le-a putut dovedi. Si ce daca au fost si alte interese ? La noi se practica.

Presedintele este cea mai toxica persoana politica.  Cerintele minime de securitate si sanatate pentru expunerea lucratorilor la mediul chimic, toxic, nu mentioneaza politicianul drept substanta toxica. Poate ar fi trebuit ? Cine sesizeaza UE ?

Presedintele utilizeaza un limbaj marinaresc, dar de neam prost. Sa fie adevarat ? Dar ce vina au marinarii (cei putini care au mai ramas dupa „maritarea Flotei”) ? Daca in vocabularul propriu al marinarilor expresiile de genul celor utilizate de domnul presedinte sunt obligatorii ?

Presedintele face declaratii politice care frizeaza nesimtirea. Sa fie adevarat sau este destul de mult spus ?

Basescu are obsesii maladive. Asa o fi, dar sa-i prevezi un viitor ca al defunctului Ceausescu mi se pare totusi prea deplasat. Poate comparatia cu Ceausescu il face mandru pe domnul presedinte ? Sper sa ma insel. Ar avea prea multe inca de „realizat” si anul de mandat care i-a mai ramas nu i-ar ajunge.

Presedintele este prizonierul mediilor nocive pe care le frecventeaza. Care sunt aceste medii ? Cine le-a dovedit si le-a condamnat ? Sa le stim si noi cetatenii de rand.

Basescu face apologia expresiilor sale utilizate la limita vulgarului. Am auzit de apologia fricii, a groazei, a terorii. Sa se compare cu lipsa de bun simt ? Greu de crezut.

Domnul presedinte dovedeste ca arma sa principala nu este cunoasterea, faptele, ci vorbele. O declaratie cat de cat politica, sobra, dar total ineficienta in cazul unui „limbaj” de campanie electorala, care se practica la noi.

Betia puterii te face cocos, maimuta si la final porc.  Falnic, elegant, dur. Asa sa fie ?

Nu pot incheia fara a aminti si unele „alintari” de presa si din partea adversarilor sai politici, la adresa domnului presedinte Basescu:

-campionul insultelor adresate ziaristilor, torpilatul de serviciu al presei, smecherie de birt,

-dresorul de papagali politici, nodul gordian al anticipatelor, cainele de paza al democratiei, facatorul de poduri politice,

-terorist sau justitiar, teroristul nr.1, spaima soselelor, cutremur politic neintrerupt,

-Zeus, Mesia, Arhanghelul, Basputin, voievodul, sultanel, carmaciul, marele inchizitor, razboinicul (elogii aduse conducatorului iubit),

-buldogul, leul junglei, rechin (tot un fel de elogii),

-procurorul Traian si magistratul Base,

-seful de sala al lui Putin.

Suntem in campanie electorala. Si ce daca ? Avem speranta pentru un trai mai bun al cetateanului ? Avem figuri noi care se „lupta” sa puie mana pe ciolan ? Se dezbat programe realiste ? Nu mi se pare sau daca nu ma uit decat in treacat la „dezbateri” nu stiu si pierd tocmai ce este mai important ?

Indemn: sa ne casam sentimentele politice (pentru cei care eventual le au; eu nu am) si sa alegem (dar daca uit iarasi sa ma duc la vot ? ) ce este cu adevarat util cetateanului (dar el, cetateanul, stie ce ii este util ? ). Sa eliminam impostorii, ipocritii, gargaragii, si fariseii politici.

Avem date suficiente ? Eu zic ca Da.

Si daca la final de lupta politica reauzim tot eternul batjocoritor: Ha, ha, ha…..sa traiti bine ?!

 

Toti o apa si-un pamant

aprilie 25, 2008

Pomenile electorale au ajuns aproape de apogeu.

Partidele si candidatii lor desemnati cu pompa si artificii si presa mai mult sau mai putin elogiatoare se intrec in prezentari de noi forme „sofisticate” de atragere de voturi, in nenumarate asigurari fara acoperire ca o vom duce mai bine, in promisiuni de cresteri de salarii si pensii. Scopul este cunoscut. Nu conteaza in niciun fel de unde se platesc toate aceste „pomeni”, desi in final tot din taxe si impozite.

Eu unul cand vad imagini cu pungi electorale, cu sigla partidului si sloganul sau de cacao, „pline” cu resturi nevandute, de prin magazinele patronate de cei care vor sa fie alesi mi se face lehamite fata de orice forma de politica si ma apuca o scarba infinita fata de cei care practica astfel de pomeni electorale. 

Bogatia partidului si a candidatului este prezentata in pungi (toate cu sigla si slogan): unii dau o jumatate de miel, altii dau ulei, zahar si orez, altii dau salam, sunca si ridicii, rosii.

Guvernul anuleaza intai tichetele cadou si apoi cu pompa si vadit dispret reaproba tichetele pentru bugetari. Aici intervin mari discriminari. Tichetele se dau prin primarii (diferit valoric, dupa bugetul fiecareia), valabile in anumite magazine agreate de primar, ca doar si aici sunt politicieni interesati sa castige.

Fata de cei nevoiasi, care sunt impinsi de soarta si de sistem, sa se calce pe picioare, sa se bata pentru aceste pachete, am o mare tristete. 

De fapt este vorba de umilinta electorala indreptata impotriva cetateanului. Deliberat, oamenii sunt tinuti de catre politicieni in saracie, pentru ca sa fie posibile astfel de imagini televizate cu nevoiasi ingramadindu-se la pachete.

Ma intreb daca nu cumva sunt sarcini de partid, pentru cumpararea de voturi, daca aceste „actiuni” nu fac parte din strategia partidelor politice.

Cui foloseste tactica multimilor intaratate ? Probabil ca puterea este cel mai puternic afrodisiac, pentru suita de domni, eterni candidati politici, mai ales atunci cand vad multimea impingandu-se, tavalindu-se pe jos, calcandu-se in picioare, injurandu-se, plangand de furie ca nu apuca.

Sa fie vorba de o forma politica mai elevata, de a se face ca le pasa politicienilor, ca gandesc intens la binele cetateanului ? Probabil, doar in viziune lor. Oricum cetateanului de rand nu-i pasa de politica, de politicieni, de cine este la comanda ciolanului.

Pe vremuri se impartea bautura in ziua votului, erau tocmiti mardeiasi care pandeau pe cei care „servisera pomana”, ca sa „vada” cu cine au votat. Sa ne asteptam in curand si la adevarate „lupte de strada” in ziua votului ? Mi se pare posibil.

Am auzit ca se pedepseste de lege acest gen de propaganda electorala. Nu cred, prea se practica pe scara larga si oricum nu am vazut pe nimeni nici macar incriminat, dar condamnat.

Suntem departe de democratie. O fi asa ceva doar pentru ei, pentru politicieni. Majoritatea cetatenilor nu stiu ce este democratia, cu adevarat. Uneori ma intreb daca le pasa.

Ce mai ramane de spus ? Sa traiti bine….Ha, ha, ha.