Archive for the ‘ce m-a „sictirit” azi’ Category

Cu ipocrizia la psiholog

iulie 20, 2010

Aproape ca renuntasem sa mai comentez spusele si actiunile hilare ale politicienior nostri, incercand sa ma detasez de raul pe care politica il induce in mintea cetatenilor care inca mai cred ca lumea este facuta dupa chipul si asemanarea lor. Nu stiu daca este bine sau este rau, daca este crestineste sau este o erezie, sa doresti ca aproapele tau sa-ti raspunda cu aceeasi moneda cu care tu il analizezi si il categorisesti.

Timpul petrecut in fata televizorului, l-am limitat la minimum, in ultima perioada, in special in timpul siestei de pranz, tocmai pentru a ma detasa de politica si politicieni, analisti si ONG -isti, reporteri de teren si realizatori tv, vesnic „montati” de superiorii lor, in ale meseriei, spre o anume categorie de profitori ai tranzitiei romanesti care dureaza de 20 de ani si probabil va dura daca nu o vesnicie, macar pana nu mai ramane nimic de furat in tara aceasta.

Nu cred ca alba-neagra din discursul politicienilor romani va pieri candva.

Astazi, pe la ora 16, am asistat la un show de ipocrizie, in direct, al sefului statului, pe tema raportului UE pe justitie.

Si da-i si lupta, ca la ’48. Magistratii sunt criticati de catre seful statului, pentru ca nu condamna coruptii (!?). Presa este principalul vinovat de hotiile care se intampla in tara si de coruptia generalizata care distruge totul, in cale. Parlamentarii sunt cei care pun frana in calea ANI, din interese personale, pentru ca adevaratii corupti sa dea socoteala tarii, de jaful care se petrece de 20 de ani incoace.

Seful statului trage semnale, atentioneaza, zice, spune, dar nimic nu drege. Aceleasi vorbe goale, fara nimic concret, in lupta cu coruptia. Nimic despre nepotismul de partid si de stat din timpul presedintiei sale. Numic despre afacerile familiei sale. Nimic despre averile stranse de apropiatii domniei sale. Nimic concret despre rezultatele obtinute de ANI in lupta cu coruptia, in cei 3-4 ani de existenta. Nimic despre eficienta guvernelor Boc, care si-au dovedit neputinta in numeroase randuri, nu numai in lupta cu coruptia. Nimic despre solutia iesirii din criza, inclusiv prin demascarea marii coruptii, poprirea celor imbogatiti pe nedrept si confiscarea averilor cladite nemeritat. Nimic concret despre miliardele de dolari/ euro obtinute din privatizari si/ sau imprumutate de catre stat de la diverse organisme financiare, miliarde care nu se regasesc in realizari, in tara. 

Am renuntat sa mai ascult, stiind deja tot repertoriul. As fi asistat in continuare, la un nou test de indiferenta al presedintelui tarii fata de cetateanul onest.

Pacat ! Domnul presedinte a mai pierdut inca o data ocazia, sa dovedeasca ca iubeste cu adevarat acest popor, ca este alaturi de cetatenii corecti ai acestei tari, ca nu este protectorul din umbra al unor imbogatiti pe nedrept, asa cum vuieste presa, zilnic.

Strategi si strategii

iulie 6, 2010

In vremuri de restriste nu este benefic sa faci comparatii. Suferintele unora nu trebuie sa constituie un punct de plecare pentru a critica ce trebuia facut si nu s-a facut. Guvernantii trebuie lasati sa gandesca solutii de avarie pentru a scoate tara din criza, indiferent de cauza acestei crize. Deocamdata promitem si vom vedea ce putem face, dupa ce trece nenorocirea. Cam asa gandesc trepadusii puterii, care se dau specialisti pe la televizor.

Sub presedintele Basescu, tara a beneficiat de numeroase strategii – in educatie, in sanatate, in justitie, in administratia publica, pentru apararea patriei, etc., strategii puse la cale de intelectuali aserviti puterii, care strategii daca ar fi fost aplicate intocmai, libertatea de exprimare a cetateanului ar fi fost grav amenintata. Acest gen de intelectuali, strategi si pupincuristi de serviciu ai puterii, contribuie din plin, prin stiinta lor interpretativa, in folosul celui care ii plateste, la mentinerea putregaiului in viata politica romaneasca. Servilismul acestora este recompensat cu titluri academice, grade de generali, portofolii grase in institutiile statului si in organismele internationale.

In realitate avem strategii care nu folosesc nimanui, iar in locul unor profesionisti sunt promovate nonvalori si simulanti. Strategiile s-au dovedit falimentare, dar strategii au ramas la putere.

Purtatorii de mapa si purtatorii unor mesaje inutile fac parte din categoria „incurca lume” care ii duc cu vorba pe lucratorii cu sapa.

Prin natura functiei, eram implicat in domeniul protectiei lucratorilor in caz de accidente majore, datorate expunerii la gaze toxice, evacuate accidental in atmosfera locului de munca. Aveam legaturi de colaborare cu protectia civila, care avea responsabilitatea protejarii cetatenilor din imediata apropiere a unitatii. Am dus lupte grele, fara a reusi sa-i conving pe responsabilii cu protectia civila ca rolul lor este sa-i instruiasca pe primari si pe cetatenii din satele invecinate, pentru ca in caz de necesitate sa stie cum sa procedeze. Militarii de la protectia civila au crezut intotdeauna, ca planul de interventie la avarii, intern, al societatii, era suficient pentru a interveni ei eficient, in vecinatatea firmei, in caz de necesitate. Au fost norocosi, evenimentele au fost rare si interventia lucratorilor firmei a fost prompta, rareori fiind necesara avertizarea satenilor, din jur. Nu pot uita insa pompa cu care prezentau la inspectiile sefilor din apararea civila, modul cum interveneau lucratorii din intreprindere, la exercitiile de instruire periodica pe care le faceam,  pentru limitarea avariilor la locurile de munca. Nici sefii acestora, care veneau in inspectie, nu pricepeau ca de fapt era o limitare locala a unui posibil dezastru, iar satenii din jurul unitatii ramaneau tot expusi intr-uncaz real.

De cativa ani s-a reusit sub presiunea UE, prin controlul strict al problematicii, in perioada aderarii la UE, sa se infiinteze actualul inspectorat pentru situatii de urgenta, care are in componenta pompieri, salvatori profesionisti, medici si fosti inspectori ai protectiei civile.

Activitatea ISU este la inceput, pe un drum bun. ISU gestioneaza astazi inundatii, cutremure, avarii chimice majore si de alta natura, incendii, etc. Colaborarea ISU, cu institutiile specializate ale statului, de exemplu cele de la mediu, cele de la minsterele economiei, transporturilor, etc. este in continuare deficitara. S-a reusit legiferarea, dar am ramas corijenti (oare a cata oara) la implementarea legilor.

Cand apare un dezastru, ies la iveala toate racilele politicii partizane, duse de 20 de ani incoace, de mai toate guvernele postdecembriste. Se constata ca lipsesc harti de risc sau ca nu mai sunt actuale, ca noii primari nu cunosc codurile de alerta, ca responsabilii din primarii cu situatiile de urgenta sunt vechi cadre de nadejde ale partidului, care nu au nicio treaba cu postul pe care il ocupa, doar sunt beneficiari ai salariului consistent ca urmare a propagandei de partid pe care au facut-o in campania electorala.

Daca se mai indoieste cineva de acest lucru, nu are decat sa se uite la televizor, unde notabilitatile tarii (presedinte, prim ministru, ceva ministri, prefecti, etc. plus garzile lor de corp) se calca in picioare, prin zonele inundate sau amenintate de prapad.

Ce vedem ? Presedintele plimba ursul pe diguri si se roaga la Doamne-Doamne sa reziste cand va veni viitura. Primul ministru continua cu promisiunile electorale ca si cum l-ar mai crede cineva. Elena Udrea se da in stamba, in costum popular, la Satu Mare, dar nu se duce la doi pasi, la Negresti Oas unde este pericol de inundatii. Sebastian Vladescu este surprins de paparazi facand plaja la Mamaia. Oprea numara mortii de la accidentul aviatic de la Tuzla, dar nu pune piciorul in prag cand este vorba sa se achizitioneze tot tehnica militara veche, vanduta de americani la fraieri, ca ei tot o arunca. Sulfina Barbu se mira pe la televizor, cat poate sa ploua si cat de repede poate sa cresaca Dunarea, ca si cum nu ar fi fost ministru al mediului, calitate in care avea obligatia sa construiasca diguri, sa intocmeasca harti de risc la inundatii, sa instruiasca lucratorii din domeniu.

Cum poti reactiona (la afirmatia unui nenea, trimis de partid sa apere pozitia guvernului)  care zice senin, cu o aura de intelectual parat (bine ca nu se pretindea si specialist), ca prin strategiile corecte, care vor fi aplicate in viitor, guvernul PDL poate controla cutremurele (!?). Ce o fi vrut sa zica ? Eventual ca poate limita dezastrul ce ar fi provocat de un cutremur, in situatia in care de la cutremurul devastator din 1977, nu s-au facut cine stie ce consolidari de cladiri avariate.

Exista si adevar. Toti trebuie sa fim solidari, in caz de dezastre si nenorociri, sa contribuim fiecare in limita posibilitatilor noastre pentru a se reveni cat mai repede la normalitate.

Cel mai sigur, cu astfel de conducatori, tara are nevoie ca cetatenii sai sa se roage la cel de sus, sa nu se mai intample nenorociri, ca cele ale inundatiilor din anul acesta.

Promenada guvernantilor continua

iulie 3, 2010

Inundatiile nu sunt nici pe departe spre sfarsit. Se anunta ploi in continuare. In fiecare zi, noi localitati sunt napadite de apele involburate si tot mai multi cetateni simpli sunt napastuiti de soarta.

Guvernantii si oracolul lor cel mincinos (vezi doar discursurile sale, patetice, legate de criza economico-financiara, in perioada aprilie 2008- mai 2010) isi continua promenada prin mal si balti, respectand strict protocolul de partid aflat la putere si de stat, total aservit lor (masini de lux, bodigarzi/ spp-isti, presa aservita, agitatori locali ai partidului si primari de aceeasi culoare politica plus prefectul, luati la rost de ochii lumii, etc.).

Te apuca rasul (dar si dispretul) cand ii vezi pe acesti politruci ai puterii, imbracati in stofe, cu camasi albe si pantofi de lux, cum sunt basculati, in lumina reflectoarelor de la camerele de filmare ale televiziunilor, dintr-un autocamion al armatei, la marginea apelor care pustiesc totul in cale. Ce mai circoteca, ce mai vuiet…

Politicienii nu au invatat nimic si nu vor invata nici de acum inainte. Nu vor sa priceapa ca prezenta lor, ca simpli musafiri nepoftiti la spartul targului (dupa trecerea apelor, care au facut ravagii), ii infurie si mai tare pe sinistrati. Oamenii nu au nevoie de mila si de compatimire. Au nevoie de diguri, au nevoie de implicarea statului in problemele mari ale comunitatilor locale, de un sprijin adevarat si de fonduri consistente, nu de pomeni de la stat pentru a-si ingropa mortii.

Guvernantilor nu le-a iesit cu inundatiile. Nu le pot influenta sub niciun chip, prin numirea unor catelusi politici din propria ograda, in forumul de decizie al lui Sf. Ilie. Porunca tatucului partidului de a sta printre sinistrati i-a gasit pe guvernanti cam nepregatiti, in acest weckend. Viiturile le-au stricat programul de relaxare si nu mai pot sa-si petreaca liberele saptamanale si concediile, pe o plaja insorita din Monte Carlo.

Cum poti sa stai impasibil cand seful statului, in stilul sau propriu – pirateresc, ii spune in fata unei femei care isi varsa amarul – „Sa renuntam la tatisme” ?

Cum poti sa treci indiferent sau sa taci cand o vezi pe E. Udrea care imparte pomana unor micuti (biscuiti si ciocolata) prin geamul limizinei de lux cu care viziteaza satele sinistrate ?

Se trece si la manifestari extreme. La Galati, 3 pensionari, membrii PNTCD (cum vrea sa ne convinga presa aservita puterii) ofera gratuit (in freza) premierului Boc, rosii si oua clocite. „Teroristii-atacatori” (care au atentat la siguranta nationala a clicii basesciene aflate vremelnic la putere), sositi de fapt la fata locului pentru a aduce un „omagiu” politicii de saracire a romanilor si de indatorare pe multi ani, de acum incolo, la straini, dusa de guvernul Boc, sunt imediat imobilizati de catre jandarmi (mai numerosi decat batranii pensionari, ), arestati, dusi cu mainile intoarse la spate, la politie si amendati. Pe cand sa ne asteptam si la „busirea” democratica a protestatarilor, sub bulanul politienesc sau in democratia de tip BUBA (Basescu-Udrea- Boc-si altii la fel de nevolnici ca ei) se aplica masuri mai subtile – infometarea, taierea medicamentelor compensate, inventarea de noi si noi biruri pentru preamarirea ilustrului conducator.

Citeam astazi ca indatorarea actuala a statului se ridica la 600 euro/ secunda. Nu stiu cum s-a calculat. Afirmatia dlui. Mihai Tanasescu cum ca FMI a acordat Romaniei noua transa de imprumut ca un semnal (mesaj) puternic de incredere pentru pietele internationale m-a lasat masca. Si eu care credeam ca mai trebuie ceva „coco” de recuperat de catre bancile straine, de la prostii de romani, ca si cum bancile internationale nu ar fi contribuit din plin la declansarea actualei crize economico-financiare, prin investitii de mare risc, in folosul lor, in niciun caz in folosul romanilor.

Citeam ca bogatii lumii doneaza sume consistente, de miliarde de dolari, pentru actiuni ale organizatiilor caritabile. Miliardarii guvernului roman ce fac ? Probabil isi numara banii din conturile deschise la banci, in strainatate.

In randul guvernantilor, in prezent, se face mare caz pe solidaritate. Guvernantii nostri se refera, probabil, numai la solidaritate intre saracii Romaniei. Biata tara, pe ce maini ai putut sa incapi !   😦

Hei rup, hei rup….luptam

iulie 2, 2010

Asa incepea pe vremuri un cantec patriotic, invatat de cohortele de militari de la diribau (batalioane de geniu doar cu numele) care plecau trimise de conducerea de partid si de stat sa-si „desavarseasca” pregatirea militara pe santierele patriei – la canalul Dunare-Marea Neagra sau pe defileul Salva-Viseu, tragand din greu la lopata si tarnacop. Nu era ceva normal, pentru tinerii militari, dar sub comanda militara impusa, se realizau diguri de protectie impotriva inundatiilor, se forau munti pentru tunele de cale ferata, se sapau Km de canale de irigatii, etc.

Astazi, cand inundatiile fac ravagii cel putin o data pe an, de vreo 10 ani incoace, vuvuzelele puterii basesciene (aflate in slujba ironicului slogan electoral al sefului statului – „Sa traiti bine…..”), preamaresc realizarile epocii PDL-iste, in randurile sinistratilor (acestia fiind satui insa de promisiuni), de fapt lasati in plata domnului de catre stat, primari, prefecti si de toti ceilalti din sleahta lor de profitori ai puterii sau la mila unor oameni de bine si la colecta publica initiata de catre televiziuni si ONG-uri.

Dupa ce au stat ca mortul in papusoi vreme de 7 zile, ocupati fiind cu taierea salariilor bugetarilor, cu cresterea TVA, cu supraimpozitarea tot a celor care muncesc si isi platesc darile catre stat si cu taierea unor ajutoare sociale de la cei amarati, asistam (probabil de frica mortilor luati de ape) la promenada primului ministru, a ministrilor cabinetului si intr-un tarziu a sefului statului, prin noroaiele lasate de apele dezlantuite.

Ce vedem la TV ca fac politicienii puterii ?

-Masini luxoase si bolizi de teren descarca pe banda rulanta, politicieni, incaltati in cizme de cauciuc, la marginea apelor dezlantuite, sfidand multimile adunate ca la urs, sa intampine cu huiduieli si cu apa aruncata din sticle de plastic, „oaspetii” sositi de la Bucuresti.

-Bodigarzii pazesc marimile sosite pe tarlaua inundata, ca nu cumva vreun muritor de rand neverificat politic, sa se apropie de „conducatorii iubiti”.

-Primul ministru vrea sa opreasca puhoaiele dezlantuite punand mana pe lopata sa incarce saci cu nisip.

-Seful statului cearta localnicii ca si-au pus casa in calea apelor, ca si cum primaria nu ar da autorizatie de constructie.

-Ministra lucrarilor publice si a amenajarii teritoriului face galerie pentru brandul Romania turistica prezentat la expozitia mondiala din China, ca si cum de asta ar depinde unde vor innopta sinistratii seara.

-Seful statului promite bani sinistratilor, de la bugetul de stat, dupa ce se reduc cheltuielile din educatie si sanatate. Promite materiale de constructii in numele firmelor clientelare. Zice ca sa-si reconstruiasca singuri (sinistratii) casele, ajutandu-se intre ei, ca daca se implica guvernul dureaza pana la primavara (?!). Normal ca da, trebuie sa se aleaga cu migala, inca o data, clientii politici, care sa participe la festinul reconstructiei satelor decimate de ape.

Cum se poarta sinistratii ? Majoritatea, pasnic, cu huiduieli si stropind politicienii puterii cu apa, ca la Boboteaza. Unii mai guralivi, critica primarul care a deturnat fonduri de la trecutele inundatii si care in loc sa reconstruiasca un dig a facut un teren de fotbal. Altii mai cu temere in exprimare, critica autoritatile locale ca au uitat sa-i anunte ca vine viitura. Un localnic din Dorohoi, manios ca apa i-a luat iarasi casa ( a nu stiu cata oara in ultimii ani), rosteste printre dinti catre presedinte – „Imi e scarba sa vad ca veniti si va uitati la nenorocirea noastra”.

Nu-ti vine sa crezi, ce vezi si auzi. Aseara era la tv o disputa pe seama unei inventii brevatate de un roman din Baia Mare, care oferea gratis, un dig modular, gata construit, lung de cca. 1 Km, pentru a fi testat la inundatii. Digul putea fi consolidat cu saci cu nisip. Omul (neinregimentat politic, cum s-a dovedit ulterior, desi un cocosel PDL-ist prezent in emisiune incerca sa spuna ca ar fi consilier PSD-ist) trimisese oferta la guvern, la ministerul mediului, etc. si nimeni nu-i daduse niciun raspuns. Digul fusese avizat de catre inspectoratul pentru situatii de urgenta. Culmea nesimtirii a fost atinsa cand un neica nimeni (acelasi cocosel PDL-ist) a afirmat ca ISU nu are competenta sa avizeze un astfel de proiect. Saracul trepadus basescian. Era dus cu pluta rau de tot. Daca nici ISU nu are competenta sa avizeze diguri impotriva inundatiilor, atunci cine, in tara aceasta ?

Neputinta guvernarii BUBA (Basescu-Udrea-Boc-si alti netoti politici ca si ei) a devenit cronica. Raul trebuie rupt de la radacina. In ce tara traim ? Ce fel de conducatori avem ? De ce ii mai suportam ?

Am citit azi un titlu, pe un blog – „Refuz sa ma crizez”. Ma alatur si eu. NU vreau sa ma crizez. De ce sa le fac pe plac basescienilor ? Am trecut prin vremuri mult mai grele, pe vremea lui Ceasca. Nu vreau sa-mi amintesc de acele vremuri. De ce sa le dau apa la moara nevolnicilor care ne conduc in prezent ? Ne-om descurca si acuma.

Romania cu fundul in sus

aprilie 14, 2010

Zarva, agitatie, imbulzeala, multimi anoste de trepadusi care se calca in picioare – pe strazile orasului.

De frica partidului, liderii locali, pusi de liderii de la centru, la munca de jos – au iesit in strada sa faca campanie electorala impreuna cu ceata lor de discipoli, candidatului partidului la fotoliul de primar, fotoliu ramas vacant in urma „depunerii la mititica” a fostului primar, devenit penal ca urmare a iesirii la iveala a faptului ca s-a „spurcat” la bani, terenuri, vile si masini, cica in folosul cetateanului, ceva mai abitir decat confratii sai politici.

Penalul primar, fost si sef local PDL, recomanda din bulau” (oare condamnat fiind nu i se suspenda cumva si drepturile civile ?) cetatenilor onesti din oras, prin fluturasi lasati in cutiile postale, pe mese in carciumi, pe catedrele profesorilor, sa-l aleaga duminica pe reprezentantul partidului sau, care candideaza sub sloganul – sa continuam impreuna.

Halal, adica sa continuam ce ? Sa fim si noi penali, restul de cetateni ?

Megafoanele urla pe strazile din municipiu, speriind porumbeii de pe terasa din centru si micutii care motaie prin carucioarele impinse de bunici prin parcul din centrul orasului.

PSD-eii iti atin calea la drumul mare si-ti infig in mana o punga rosie, in care gasesti un tricou rosu cu sigla partidului si un pix. Isi lauda candidatul afirmand sus si tare ca acesta cat timp a fost prefect a respectat legea. Auzi dom’le, ce lauda i-au gasit, ca si cum prefectul ar avea alta sarcina guvernamentala, decat respectarea legii.

PDL-eii, prin voci calde de fatuci, te mai suna si la telefon in miez de noapte sau cum se lumineaza de ziua, ca sa faca, cica, sondaje – cu cine vrei sa votezi si apoi bombane ceva neinteligibil despre candidatul lor si despre alesii locali din consiliul primariei, care se spetesc muncind in folosul urbei.

PNL-eii iti bat la usa sa-ti aprinda tigarea la bricheta partidului, oferita in dar, in nelipsita punga cu sigla partidului, unde gasesti si pixul de rigoare.

Intrebarea care se pune – de unde bani ? Raspunsul ? Crede fiecare ce vrea, ca oricum nu o sa aflam niciodata. Sigur este ca si noi cetatenii platitori de taxe si impozite avem un „merit”.   😛

Carcotasii ar zice: bine, bine, dar de ce primesti ce-ti dau trepadusii partidului ? Pai as putea fi informat, daca nu as vedea ce este in pungi ?   8)

Concluzia ? Alegerea noului primar se va face si de asta data fara ca eu sa fiu prezent la urne. De ce ? Am o suma de treaba, duminica, toata ziua.   😀

Sper sa nu mai fiu nevoit sa suport alte 2 saptamani agitatia iscata in oras, pe la usi, prin curtea sau prin scarile blocului.

Realitati romanesti

martie 28, 2010

Motto: numai cine nu vrea, nu le vede.

Desi mi-am propus sa mai las sa treaca de la mine, sa nu mai fiu prea atent la lucrurile care de obicei ma agaseaza, sa caut sa nu ma mai implic sub nicio forma in „nemultumirile populare” generate de vasnicii nostrii politicieni, evenimentele politice de ultima ora (de fapt niste abureli pentru abaterea vigilentei cetateanului de la realitatile zilei) – cazul senatorului Voicu, ma face sa-mi dau iarasi cu parerea.

Nu pot sa stau deoparte, pentru ca indiferent pe ce post romanesc deschizi televizorul, auzi numai despre coruptia generalizata din lumea economica, financiara si politica, de la noi, inventata (sanchi !?) si patronata (aiurea !?) de un singur om. Ce bine ca l-am identificat – senatorul Voicu. Sa fim seriosi. Nici cei mai creduli dintre noi, nu pot fi convinsi ca un singur om este tartorul coruptiei din Romania, asa cum vor sa ne faca sa credem vasnici comentatori de stiri si invitatii lor permanenti, fiecare aserviti cate unei factiuni politice. Daca individul este vinovat sa plateasca, el si toti cei ca el.

Ma uit la anumiti politicieni (!?) cu cata nesimtire si obedienta de partid sustin niste aberatii, gen – marile progresele ale guvernului in lupta cu coruptia si luminita de la capatul tunelului, care se iteste din negura crizei economice si financiare in care ne zbatem de 2 ani de zile. De fapt si de drept, noi romanii suntem in criza din totdeauna, numai cadavrele politice (barr ! dupa atitudinea fata de omul de rand, le poti zice altfel celor care ne guverneaza ?), care au generat si intretinut criza sub o forma sau alta, s-au schimbat.

Asistam la proliferarea unei gasti de contopisti – papagali, indiferent de partidul aflat la putere, care se perinda pe la sefia institutiilor statului. Unicul lor scop ? Sa repete la nesfarsit vorbele sefului spiritual al clanului si sa traga cat mai mult profit peste spuza proprie. Rezultatul ? Coruptia din sistemul de stat nu mai poate fi controlata. Cand auzi ministrii de finante sau ministrii ai muncii, ca recunosc senini, ca munca la negru depaseste 40 %, parca te infiori. Te intrebi, cum pot cuantifica munca la negru, cand de fapt nici nu se tine evidenta clara a celor cu drept de munca, raportat la numarul de salariati plus someri inregistrati.

Ti se zabarleste parul la ceafa, cand auzi presedintele tarii, afirmand ca nu ar trebui sa ne lamentam prea mult, ci sa revenim la ce avem de facut, pentru ca somajul la noi este cu 2 % sub media UE. Oare stie domnia sa cati someri sunt cu adevarat in tara ? Cati dintre cei care nu si-au gasit un loc de munca, dupa un an de somaj (cand sunt scosi din orice statistica) sunt nevoiti sa dea atacul la drumul mare, sa fure fier vechi din trenuri sau sa taie fire electrice, pentru a fi duse la remat ? Nu pot fi de acord cu gestul de a fura, dar in acelasi timp ma intreb – ce le ofera statul, ca loc de munca, acestor napastuiti ai sortii, de sunt impinsi la gesturi necugetate, pentru a-si creste copii ? Oare declaratiile publice de acest gen, nu pot fi considerate inconstienta politica crasa din partea celui care le lanseaza ?

Se arunca cu praf in ochi populatiei de rand. Cum poate fi interpretat altfel populismul ieftin – sedinta de guvern, in teritoriu, la Iasi ? Pe banii cui, in ani de criza financiara si trambitate reduceri de cheltuieli bugetare, se depalaseaza zeci de oameni, la cca. 500 Km de locul lor de munca (guvern, ministere) ? Daca deplasarea s-ar fi organizat cu trenul, la clasa a II-a poate as fi inteles – era o pedeapsa pentru cei care nu isi fac datoria asa cum trebuie, adica in folosul cetateanului si sunt lasati sa cugete alaturi de omul de rand, timp de 10 ore cat dureaza drumul.

Daca te uiti prin monitorul oficial, zilnic apar noi inlocuiri de sefi prin institutiile statului. Nu se mai termina odata cu acesti targoveti politici, care participa zilnic la „cumparaturi”, in piata de profil, negociind functii si participatii la afaceri prospere, pe seama (pe buzunarul) celor multi si creduli. 

Se traieste intens in lumi paralele. Ma refer aici la ce date ajung la varf, la cei care isi dau cu parerea la tv, la responsabilii numiti pe criterii politice, din inspectiile statului vis a vis de realitatea cruda din teren a economiei romanesti. Cand fac aceasta afirmatie, nu pot sa nu-mi aduc aminte de un banc care circula prin anii ’80 – care a fost teza de doctorat a lui Bula ? Raspuns (Doamne, cat este de actual !) – influenta paralelismului cailor ferate asupra ciclului menstrual la berze.

Orice cetatean de bun simt se intreba – oare de ce standardele impuse prin aderarea Romaniei la UE, in domeniul economic, finnanciar, comercial (in special), etc. nu sunt impuse si in protectia sociala, reala, in sistemul de pensii si in sistemul de salarizare, adica acolo unde ne doare pe noi romanii 

Suntem noi europenii – membrii UE, ierarhizati cumva ? Care ar fi aceste criterii de ierarhizare ? De ce ar trebui romanii, sa fie cetateni europeni de mana a doua sau a treia ? Cum ar trebui atunci inteleasa egalitatea sociala a membrilor uniunii ?

In prezent asistam la o incercare (se pare reusita deja, partial !) de transformare a parlamentului (jos cu el !) intr-o firma de catering pentru ospatul particular al presedintelui reales. Hi, hi, hi….grotesc sfarsit al oricarui final de cuvantare presedintiala. Se pune presiune pentru modificarea constitutiei, pentru a se introduce o intentie declarata a totalitarismului – posibilitatea dizolvarii parlamentului cand vrea muschii presedintelui. Sa te tii atunci circ mediatic – ma iubeste, nu mai iubeste ? (ca in poza zanei de la tara care rupe petalele unei margarete).

Suntem tara tuturor posibilitatilor. O sa crape de ciuda americanii, ca noi romanii ii concuram pe ei (sa stea linistiti, ii concuram doar la anomalii politico – propagandistice, in scop particular). Se rasucesc in mormant marii carturari si oameni politici ai Romaniei cand aud acolo pe unde sunt ei acuma – actualul presedinte al tarii este invitat de Academia oamenilor de stiinta, prin gura presedintelui acestui for – sa fie nominalizat membru de onoare. Care ar fi meritele presedintelui ? Pe vremea cand era primar a dat un sediu academiei si ca presedinte a militat pentru ca academia sa fie for bugetar. Cam subtire pentru un academician. Nu cumva un astfel de gest ar fi considerat de catre Titulescu, Arghezi, Nenitescu si altii, drept o blasfemie, un atac sub centura, la inteligenta academicienilor (chiar a geniului unora dintre ei).

Cum ramane atunci cu „zicalele celebre din cultura basesciana” ? Este suficient sa amintesc – ma consider un produs bun al scolii romanesti (declaratie politica la Oradea, in legatura cu reforma din educatie). Trebuie sa amintesc si de o declaratie a unuia dintre catelusii politici din preajma presedintelui (S.Voinescu), in care este elogiat basescianismul. Auzi d’le, sa vezi si sa nu crezi – am ajuns sa elogiem un comportament dezagreat de 50 % dintre romani. 

M-am intrebat intotdeauna – cum se poate prosti un popor ? De ce se refuza de catre ceilalti 50 % dintre romani sa vada adevarata fata (sau poate gresesc ?!) a unui politician care actioneaza numai pentru sine si acolitii sai, care tinde cu pasi mari spre totalitarism (noi romanii, mai batrani care am trait asa ceva, refuzam sa mai traim acele vremuri). Nu mai vreau sa traiesc acele vremuri in care mancarea sa fie pe cartela, sa circul cu masina numai in zilele cu sot, sa-mi fie frica sa spun ce gandesc pentru a evita repetarea cuvintelor mele, de catre copii, in curtea blocului.

Noi romanii nu mai vrem sa traim izolati, dezinformati si mintiti. Asa sa ne ajute cel de sus !

Solidaritate cu penalii ?

martie 9, 2010

Procurorii au inceput sa dea iama printre primarii penali, pe care ii plimba pe la DNA sa dea cu subsemnatul. Vezi primarul de la Rm.Valcea, condamnat definitiv cu executare, primarul de la Arad si primarul de la Constanta aflati de mai multa vreme in vizorul justitiei, primarul de la Craiva in prezent arestat si aflat in cercetare.

Au facut ei primarii ceva care a derajat, ceva care a suparat cu adevarat sefimea din fruntea partidelor, de au fost lasat in pielea goala printre tepele sculate si ascutite de atac  ale procurorilor. Ca putini dintre penali ajung in justitie si mai putini dintre ei sunt condamnati la pedepse cu executare este o alta filozofie, specifica justitiei de pe meleagurile dambovitene.

Imi amintesc de anii trecuti cand sefii de partid, frumos imbracati, veneau in pelerinaj, cu surle, trambite si zurgalai la parchet, ca sa protesteze (in prezenta presei chemate telefonic, de urgenta, la festinul protestului), daca vreun membru al partidului era invitat sa-si justifice averile si afacerile, in fata procurorilor. Cand se intampla sa mai fie si condamnati (vezi cazul Bivolaru), unii dintre clientii penali ai partidelor (este adevarat, foarte rar s-a intamplat), politicienii prezenti la protest refuzau sa dea declaratii sau pur si simplu se faceau ca ploua.

In ultimul timp s-au perfectionat formele de protest ale maselor de manevra platite de catre politicieni (stati linistiti, tot din banii nostrii). Te trezesti la usa cu indivizi care iti flutura liste de buna purtare pe sub nas, ca sa le semnezi, in sprijinul eliberarii din puscarie a primarului condamnat penal, definitiv. In biserica se aminteste printre psalmi, de maretele realizari in slujba cetateanului, ale primarului cercetat penal si se cere din anvon, eliberarea lui din arest. La mitingurile de sustinere a primarului cercetat penal sunt scosi in strada, cu plancarde, goarne si lozinci gata invatate, sute de cetateni care se bucura la suta de lei primita de la trepadusii primariei (amenintati cu concedierea) si zbiara din toti rarunchii – eliberati-l pe primarul nostru scump si drag, ca se duce de rapa primaria si orasul.

Multi dintre noi protesteaza blajin, multi doar se hlizesc la protestatari si-i compatimesc, unii sunt indiferenti, altii scuipa in san si fac marunt din buze. Toti ne intrebam – cum si de unde au reusit sa stranga primarii si politicienii in general, averi uriase (a se vedea declaratiile de avere, chiar daca sunt doar partial adevarate) – apartamente si viloaie, terenuri de constructie si paduri de taiat, masini bengoase, conturi babane prin banci ? Mister total.   😦

Imi amintesc de o replica a lui Radu Ciuceanu – „Daca mai traia Stalin, poate scapam de comunism”. O fi fost sincer, fostul politician, n-o fi fost sincer si doar a aruncat o vorba de duh ? Nu am de unde stii.   😛  

De incompetenta si lipsa de vointa politica pentru a face ceea ce trebuie intr-o democratie, de hoti, speculanti si  profitori de profesie, de lingai, traseisti politici si pupincuristi de partid, de balacareli si invarteli politice intre adversari declarati in fata camerelor de televiziune, dar in fapt, aflati mana in mana pentru sporirea averilor si asa considerabile, cine ne mai poate scapa ?  Numai El stie.   😦

Impostura manelista versus traditia populara romaneasca

ianuarie 4, 2010

Anul trecut mi-a atras atentia o initiativa – Miscarea de rezistenta, prin care Jurnalul National chema pe toti cei care au ceva de spus, sa ia atitudine impotriva tuturor lucrurilor care ne deranjeaza in trafic sau pe trotuar, in salile de conferinte, in salile de sport sau in salile de spectacole, in parcuri sau la iarba verde. Mi s-a parut o actiune interesanta mai ales ca am incercat pe acest blog, inca de la inceput, sa-mi dau cu parerea, in mod critic si de ce nu, autocritic, asupra a tot ce ma deranjeaza, in viata de zi cu zi.

Craciunul l-am facut in familie, cu copii nostrii, veniti acasa la parinti, sa petreaca impreuna cu noi. In noaptea de revelion copii au plecat sa petreaca fiecare cu amicii lor, iar eu cu sotia nu am dorit sa plecam de acasa, la niciuna dintre surorile noastre din alte orase, tocmai pentru a incerca remontarea in totalitate, dupa pierderea celor dragi noua, in anul ce a trecut (ultimii dintre parinti si bunici plecand dintre noi). 

Pana la trecerea dintre ani, am incercat sa umplem timpul uitandu-ne la televizor si vorbind la telefoanele celulare (vorba vine vorbind, ca de la 8 seara pana la 3 noaptea – cand am primit majoritatea mesajelor trimise cu multe ore in urma de catre rude si prieteni, reteaua a fost ca si inexistenta sau elevat vorbind – superaglomerata, iar guvernul a tacut malc inca o data si nu a facut o problema de siguranta antionala din caderea retelelor de telefonie mobila – a cata oara in ultimii ani ?).

Pe toate programele televiziunilor romanesti se transmiteau in programul de revelion manele si cantece tiganesti inganate de catre asazisi interpreti de muzica a poporului (de altfel supermediatizati) care nu pridideau sa se maimutareasca in stil de satra tiganeasca. Niste comici parati ai micului ecran romanesc se schimonoseau in fel si chip, debitand mascari, pentru a face o gloata, platita cu ora, sa rada si sa bata din palme. Cum acesta pare a fi gradul de cultura care are lipici la gloata, intr-un final, dupa miezul noptii, am gasit un film pe unul dintre cele 96 de programe, difuzate prin digicablu.

Am primit cadou de la copii, de Craciun, un DVD. Nu am fost inspirat sa ma uit din timp, prin cd-urile si dvd-urile, cu muzica si filme, pe care le-am cumparat cu diverse ocazii. Abia pe 3 ianuarie le-am luat la mana, neputand uita ce se transmitea pe ecrane in noaptea de revelion, asa dintr-o pura curiozitate si am gasit cateva dvd-uri video cu muzica lautareasca.

Ascultand muzica si vizionand in acelasi timp fragmente din revelioane petrecute in tinerete, cu acesti monstrii sacri ai culturii romanesti, am uitat de manele si manelisti, i-am trecut la rebuturi ale actoriei pe multi dintre acesti impostori culturali, autodenumiti comici, care cred ca prin mascarada si mascari provoaca rasul natiunii. Sarman popor, de ce te complaci in asa ceva ?  😦   De ce nu recurgi la arhive, daca nu ai cu ce te lauda astazi ? 

Am redescoperit pe Maria Tanase, Grigoras Dinicu, Ileana Sararoiu, Maria Pietraru, Ion Luican, Faramita Lambru, Dorina Draghici, Doina Badea, Dona Doru Siminica, Gabi Lunca, Romica Puceanu, Gica Petrescu, Emil Gavris, Ioana Radu, Stefan Banica s.a (sa ma ierte cei pe care nu i-am amintit, toti plecati dintre noi).

Am continuat audio, cu muzica populara adevarata interpretata de Gabi Lunca, Romica Puceanu, Maria Tanase, Sofia Vicoveanca, Maria Dragimiroiu, Benone Sinulescu (oare de ce se prosteste azi sa lalaie manele ?), Zavaidoc, Cristian Vasile, Jean Moscopol, Anca Parghel, Mircea Vintila, Liviu Vasilica, Tudor Gheorghe, Gica Petrescu s.a. Mari cantareti, cinste lor si nemurire. Pacat ca sunt uitati sau prea rar ne aducem aminte de ei.

Nu am nimic cu muzica tinerilor (ma refer la cea adevarata nu la cea intruchipata), chiar imi place (este adevarat – cea mai putin zgomotoasa). Ascult cu placere Iris, Holograf, Stefan Banica jr., Paula Seling.

Continui sa cred ca nu sunt de vina cei care asculta manele si actuala muzica tiganeasca (de romani inventata sau de catre tigani izgoniti din randul romilor). Adevarata muzica tiganeasca este cantata de multi dintre cei pe care i-am amintit mai sus.  

Despre culturalizarea tinerilor si pastrarea traditiei populare roamanesti este greu sa poti deschide o discutie astazi, cand toti alearga dupa castig, iar adevarata cultura muzicala este parasita. Exista cateva emisiuni – Tezaur folcloric al Marioarei Murarescu, Spre portile ceriului a lui Grigore Lese, s.a – programate de catre televiziuni, la ore nepotrivite, parca in bataie de joc – dimineata, la pranz sau noaptea (pentru cine oare, ca batranii se culca de regula devreme, iar tinerii se scoala tarziu ?).

Am incheiat festinul audio-video cu colinde adevarate interpretate de Grigore Lese, cu colinde cantate de catre Jose Careras, Mario Lanza, Placido Domingo, Luciano Pavarotti, cu o antologie Cesaria Evora, cu Patricia Kaas si Nat King Cole.

Decat sa numere de cate ori apare la televizor presedintele in comparatie cu de cate ori apare nu stiu care politician, mai bine responsabilii (platiti din banii contribuabililor) cu amendarea televiziunilor ar incerca sa creeze directii adevarate pentru o cultura solida in randul tineretului. Nu am cunostinta despre amenzi aplicate televiziunilor pentru versurile insalubre de care sunt pline manelele. Nu am vazut amenzi pentru glumele de duzina, cu iz pornografic, de care sunt pline parodiile insalubre, in public, ale majoritatii „glumetilor” de azi.

Nu sunt un puritan, dar nu  pot acepta nici orice magarie, spusa de catre un oligofren sau de catre un agramat. Poate ar trebui inceput cu impozitarea veniturilor nesimtite obtinute de catre acesti impostori ai culturii romanesti. Indrazneste cineva ? Alo, nenea Boc, sunteti in goana dupa bani ? De ce nu rupeti cureaua aia lata cu care va laudati, pe acesti profitori ai „inteligentei” de maidan, punandu-i sa aduca bani de acasa, la fisc ? De cine va este frica ? Sau in campania electorala, manelistii au cantat pentru presedinte, pe datorie ?  😕

Vreau prea mult ? Poate, dar asa simt eu ca pot protesta impotriva imposturii. Sa terminam o data pentru totdeauna cu a face reclama celor din show biz cu aspect clar de cocote, pupeze, agramati si parveniti. Sa iesim din pasivitate, sa renuntam la facut doar marunt din buze, sa-i luam de guler, sa-i demascam, sa-i ironizam, sa-i ridiculizam. Sa demanelizam Romania. Sa izolam specimenele care ne deranjeaza in salile de spectacol de teatru sau de film. Sa-i obligam sa dispara, prin indiferenta noastra fata de „arta” lor.  8)

Protestez

decembrie 15, 2009

Nu pot sa tac atunci cand vad imagini la tv, pe care eu le consider cutremuratoare, degradante, injositoare. Nu inteleg cui foloseste sa faci reclama pe sticla unui festivism desucheat, aflat cel putin la limita bunului simt. Nu inteleg de ce televiziunile accepta sa participe la astfel de „evenimente”, chiar daca sunt platite cu sume destul de mari, din bugetul local, pentru ceea ce prezinta de fapt drept stiri. As fi curios sa aflu cum se simte din punct de vedere moral, fotoreporterul care filmeaza astfel de scene si reporterul de teren care le comenteaza. Nu-mi fac iluzii in privinta patronului de presa, care nu urmareste decat profitul, prin orice mijloace, ca asa-i in vremurile pe care le traim.  Azi, moralitatea nu are acoperire nationala.  😦

Sa me explic. De dimineata, in timp ce beam cafeaua, am cautat ca de obicei, stiri. Am considerat intotdeauna, ca o minima informare despre ceea ce se intampla in tara si in lume este necesara pentru fiecare cetatean al acestei tari. Doar asa ne putem face o idee despre cum traim.

Pe ecran am vazut pe imensul primar Popescu Piedone, care in stilul pur specific politicianului avid de reclama gratuita, intra pe usa unui apartament, din sectorul pe care il patroneaza. Era insotit de vreo 5-6 indivizi cu pachete, camere video si microfoane. Mai lipseau doar flamuri si „fani” din galeria personala a „alesului” cetatenilor. Venise in vizita la un batran veteran de razboi, ce implinea frumoasa varsta de 100 de ani, care solicitase printr-o scrisoare adresata, nu stiu cui, drepturi cetatenesti pentru romanii din Ucraina moldoveneasca.

Gest frumos sa aduci flori, o diploma si un tort, unui venerabil batran, care la varsta sa inaintata vrea sa fie demn si reuseste, fara a cersi nimic de la stat. Frumos ar fi fost ca pachetele sa fie din banii proprii ai primarului, nu din banii adunati din taxe si impozite. Si mai frumos ar fi fost daca statul ar reusi sa asigure un trai decent tuturor cetatenilor sai, prin pensii si salarii decente, iar batranii si cei mai merituosi dintre cetateni (ma refer la cei care fac ceva consistent in folosul colectivitatii sau la cei care duc mai departe faima tarii) sa primeasca felicitari inocente si premii substantiale, permanent, nu doar ocazional, cu o pronuntata alura de festivism.

Degradant pentru protegonisti sa aduci pachete cu „bunatati” unui cetatean al tarii, din banii colectati de la noi toti, numai cu ocazia unor sarbatori crestine, iar in restul timpului sa nu te preocupe soarta milioanelor de cetateni aflati la limita saraciei. 

Injositor pentru participantii la astfel de scenete (functionari ai statului, reporteri si fotoreporteri), indiferent de stipendia primita din bani publici, de la „organizatorul” acestei manifestari.

Cutremurator sa vezi un batran centenar, care nu-si gaseste cuvinte, pentru ca sa multumeasca unui reprezentant al comunitatii, care normal ar fi sa-si exercite o obligatie a functiei sale, nu sa profite de ea, pentru a-si face campanie electorala. Nu am cuvinte sa ma exprim, cand am sesizat gestul batranului de a incerca sa-i sarute mana cameleonului politic. Cu un minim bun simt civic, primarul a evitat ca gestul batranului, sa „reuseasca”.

Nu stiu daca protestul meu va avea vreun rasunet. As dori-o din tot sufletul.

Jurnalismul la romani

noiembrie 15, 2009

Pe acest blog am scris la categoria Bucatareli, in data de 23 aprilie 2008, articolul – Masa de Sf. Gheorghe, publicand si o poza, reprezentand un platou cu peste si legume, facute la cuptor.

Astazi in timp ce ma „culturalizam” prin presa de pe net, citind titlurile, am gasit poza postata de mine, pe blogul personal, publicata in ziarul Ziua, din data de 14.11.2009, la capitolul Trend sanatos – Dieta mediteraneana reduce depresia.

Am facut comentariu la articolul din ziar, in care am intrebat de ce nu mi s-a cerut acceptul cand s-a publicat poza facuta de mine, care a fost postata pe blogul personal sau de ce nu s-a indicat sursa (adresa blogului meu). Intrebandu-i daca au auzit de drepturile de autor, bineinteles ca nu mi-au publicat comentariul, afisand – eroare.

Voaim sa-l intreb public pe redactorul sef al ziarului respectiv, Roland Catalin Pena, daca asa considera domnia sa ca trebuie sa se faca jurnalism in Romania. Nu voi face niciun fel de polemica cu un ziar care nu isi respecta cititorii, printre care, din acest moment, nu ma voi mai regasi.

Rusinos, degradant, dezamagitor. Ma apasa o sila infinita.   😦