Organele transplantate poartă personalitatea donatorilor

Cazuri uluitoare care uimesc cercetătorii.
În 2008, The Telegraph raporta cazul unei femei din Lancashire, Marea Britanie. Aceasta a observat că gusturile sale literare s-au schimbat radical în urma unui transplant de rinichi. Cheryl Johnson obişnuia să se bucure de biografii ale celebrităţilor şi best-selleruri precum „Codul lui Da Vinci”. Inexplicabil şi destul de brusc preferinţele s-au schimbat şi au luat direcţia operelor mai clasice, cum ar fi „Persuasiune” a lui Jane Austen şi „Crimă şi pedeapsă” a lui Dostoievski.
Daily Mail scrie că în decembrie 2009, un băiat în vârstă de 17 ani pe nume Kaden Delaney a fost ucis într-un accident de maşină în New South Wales (Australia). De inima lui a beneficiat David Walters. Într-un schimb de e-mailuri dintre părinţii lui Kaden şi David, receptorul inimii, aceştia au aflat că, după operaţie, David a dezvoltat brusc plăcerea de a mânca hamburgheri de la Burger King – exact gustarea favorită a lui Kaden. Burgerii de la Burger King au fost primul lucru pe care David l-a cerut imediat după operaţia de transplant.
Potrivit naturalnews.com, într-un alt caz similar, o fetiţă arabă de trei ani a fost beneficiara unui transplant de inimă de la un băiat evreu în vârstă de opt ani, care a murit într-un accident de maşină. După operaţia de transplant, fata a cerut un tip de bomboane evreieşti, despre care nici măcar nu ştia că există înainte de transplant.
Dr. Paul Pearsall (1942-2007) a realizat un sondaj pe 74 de pacienţi cu transplant, dintre care 23 fuseseră beneficiarii unui transplant de inimă şi toţi au prezentat modificări de personalitate conform donatorilor lor. Acest studiu a fost publicat pentru prima dată în Journal of Near Death Studies în primăvara anului 2002, sub titlul: „Schimbările din pacienţii de transplant de inimă care preiau personalităţile donatorilor lor”. Zece dintre aceste cazuri au fost ulterior extrase şi publicate într-un articol din Nexus Magazine în mai 2005, intitulat: „Transplanturile de organe şi Memoriile celulare”.
Un caz deosebit de şocant care i-a fost povestit doctorului Paul Pearsall de către un psihiatru a fost cel al unei fetiţe de opt ani care a primit inima de la o altă fetiţă de 10 ani, care tocmai fusese ucisă de un criminal. După operaţie fetiţa a început să aibă coşmaruri recurente despre modul brutal în care donatoarea fusese ucisă. Mama receptoarei a susţinut că fiica ei ştia cine era criminalul. După mai multe şedinţe, psihiatrul a devenit şi el ferm convins că acele coşmaruri ale fetei erau amintiri reale, aşa că a decis să informeze poliţia.
Din imaginile oribile pe care le visa, fetiţa a fost în stare să descrie succesiunea de evenimente – timpul, locul, arma, cum arăta criminalul, ce haine purta, şi chiar cuvintele pe care le spusese înainte de uciderea fetei care donase organul. Din această mărturie precisă ucigaşul a fost uşor de prins şi condamnat cu succes de această crimă.
Într-un alt caz, donatorul inimii era un băiat în vârstă de trei ani, numit Tim (Thomas), care a murit căzând de la fereastra unui apartament. Beneficiarul – Daryl – un băiat de cinci ani. După ceva timp de la transplant, Daryl a început să vorbească lucruri pe care nu avea cum să le cunoască: „I-am dat băiatului un nume. El este mai tânăr decât mine, un frate mai mic care are jumătate din vârsta mea şi l-am numit Timmy. A fost rănit grav atunci când a căzut jos. Îi place Power Rangers foarte mult, aşa cum mi-a plăcut şi mie. Deşi, acum nu mai îmi plac aceste jucării”. Părinţii lui Daryl au aflat mai târziu că Tim a căzut în timp ce încerca să ajungă la o jucărie Power Ranger, care căzuse de pe pervazul ferestrei.
Un alt caz vorbeşte despre un cuplu, Glenda şi David, care stătea în maşină după o ceartă. La un moment dat Glenda văzut farurile strălucitoare ale unei maşini care venea cu viteză din sens opus. A urmat un accident, în care soţul ei şi-a pierdut viaţa.
Trei ani după accident, dr. Paul Pearsall stătea cu Glenda în capela unui spital aşteptându-l pe tânărul care a primit inima lui David şi pe mama acestuia pentru o reuniune informală. Când cei doi au ajuns la întâlnire, Glenda l-a rugat pe tânăr să o lase să pună mâna pe pieptul său şi să mai simtă odată inima soţului ei.
Pearsall a relatat că Glenda a început să plângă luându-şi la revedere de la soţul ei, spunând: „Te iubesc David, totul este ‘copacetic’ [excelent, termen folosit în engleză, n.r.]”. Mama tânărului a fost uimită: „Fiul meu foloseşte cuvântul „copacetic” tot timpul acum. El nu l-a folosit înainte de a primit noua sa inimă, dar după operaţie a fost primul lucru pe care mi l-a spus atunci când a putut vorbi. Nu ştiam ce înseamnă. El a spus că totul este copacetic. Acesta nu este un cuvânt cunoscut în limba spaniolă [receptorul era minoritate latino, n.r]”.
Glenda a explicat că „acest cuvânt a fost semnalul că totul este în regulă. De fiecare dată când ne certam şi ne împăcam, spuneam că totul este copacetic”.
Experienţa l-a stimulat pe tânărul receptor să dezvăluie multe dintre schimbările experimentate după transplantul de inimă. Deşi înainte de transplant fusese vegetarian, el tânjea acum după carne şi alimente grase. Înainte îi plăcea muzică heavy metal, acum iubea muzica motown şi rock and roll. Avea, de asemenea, vise recurente cu lumini strălucitoare care veneau direct spre el. Toate acestea erau trăsături ale caracterului donatorului – David.
Unul dintre cele mai timpurii cazuri înregistrate a fost cel al unei dansatoare din Boston, pe nume Claire Sylvia, care a suferit un transplant de inimă şi plămâni în 1988, primind aceste organe de la un băiat de 18 ani, pe nume Tim, care fusese ucis într-un accident de motocicletă.
În timp ce se recupera după intervenţia chirurgicală, Claire a dezvoltat o dorinţă neobişnuită pentru bere, ardei verde şi nuggets de pui de la Kentucky Fried. Abia mai târziu a descoperit că acestea erau preferinţele lui Tim şi astfel de nuggets fuseseră găsite chiar în interiorul hainei de piele pe care Tim o purta când a fost ucis.
Ea a avut, de asemenea, un vis după intervenţia chirurgicală, în care Tim i-a spus numele lui. Claire mai târziu a scris o carte despre experienţele sale post-transplant, intitulată „O schimbare de inimă”, în care a documentat schimbările care au avut loc în personalitatea, vestimentaţia, preferinţele, scrisul de mână şi temperamentul său.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: