Cautatorii de aur

Un comentariu recent, la un post scris de mine in noiembrie 2009, mi-a reamintit ca a mai trecut inca un an, de cand pe acest blog, incerc sa-mi dau cu parerea despre unele evenimente zilnice, pe care le observ, placute mie sau pe care le dezaprob, sa-mi „descarc” oarecum sufletul si mintea de ceea ce ma apasa, sa ma „luminez”, postand o noua reteta culinara, facuta de mine, in bucataria familiei, sa-mi amintesc de multele perioade fericite din viata mea, dar sa ma si intristez, cand rememorez aspecte nu tocmai placute sau unele trairi intense ale anilor care au trecut.

Titlul mi-a fost sugerat de filmele western pe care le vizionam, prin anii ’70, la cinematograf si mai tarziu, pana la inceputul anilor ’90, la televizor, filme in care barbati puternici si „salbatici”, chemati de mirajul aurului, plecau sa-l caute pe meleaguri nedestelenite, in vestul salbatic, al Americii.

Fiul meu cel mare, fara a fi tentat neaparat, de aurul iluzoriu, recent, a renuntat sa lupte cu situatia neclara din tara, cu nesimtirea si debandada care ne-a coplesit pe toti, in ultimii ani, creand o atmosfera de teapa, dezgust, sila si aroganta, specific damboviteana. Copilul meu, matur acuma, si-a luat viitorul in mana si s-a decis sa plece din tara sa, unde s-a nascut, a crescut si a invatat. Nu cred ca a fost un pas usor, pentru el. Nu vreau sa cred ca a plecat in necunoscut. A plecat cu anumite castiguri deja asigurate, care sa-i permita un trai decent, in Canada. 

Desi comunicam aproape zilnic, pe internet, parintele din mine, nu poate fi linistit. Pozele cu apartamentul inchiriat, cu locurile unde a decis sa se stabileasca (curate, linistite, fara zarva infernala, creata de politicieni nevolnici), actele de rezidenta, deja primite, intr-un termen scurt, nu ma fac mai putin ingrijorat. Poate aceasta este menirea parintilor, sa fie mereu preocupati de ce fac copii lor.

Incerc sa inteleg de ce a fost nevoie sa plece. De ce a trebuit sa dea curs (vorba vine), indemnului unui presedinte nevolnic, facut fiilor patriei – sa paraseasca tara, pentru a munci printre straini, daca vor sa castige bani mai multi si sa se realizeze in timp scurt ? Cum s-ar simti oare, ca parinte, acest conducator vremelnic al tarii, daca copii lui ar emigra, satui de harababura creata in tara si cu largul concurs al tatalui lor, in aceste perioade de timp, cand omul (fost maimuta), a redevenit animal (insa, animal social), in lupta cu viata de zi cu zi, cu haosul creat, in aproape toate domeniile si care tinde sa se generalizeze ?

Sunt trist, bulversat, dezamagit, nu ma pot concentra pe lucrarile mele, care stagneaza. Nu-mi gasesc locul. Incerc sa nu arat tot ceea ce simt, tin in mine si ma consum, pentru a nu transmite starea mea, sotiei, care reactioneaza ca mama, in felul ei.

Parintele din mine nu poate intelege. De ce ne pleaca copii de langa noi, sa-si caute linistea pe alte meleaguri ? De ce nu lupta, sa schimbe ce este rau, sa-i inlature pe simulanti, profitori si gargaragii ? De ce sa nu plece din tara (dar cine i-ar primi ?!), acestia, din urma ?

Daca copii mei vor citi aceste randuri, cu siguranta ma vor intelege, completand doar, tot ceea ce am incercat sa le transmit de-alungul anilor. Ei stiu ca noi, parintii lor, le dorim tot binele din lume, indiferent de ceea ce au decis sau vor decide, sa faca cu viitorul lor. Noi parintii, am incercat sa le oferim tot ceea ce am putut. Nu stiu daca am si reusit. Nu ne-a fost chiar usor. Acuma cand sunt pe picioarele lor, deciziile le apartin.

Cred in viitorul copiilor mei. Voi incerca sa le fiu alaturi, impreuna cu mama lor, ori de cate ori vor considera ca au nevoie de noi, de sfaturile noastre, de prezenta noastra, de orice altceva.

Asa cum parintii si bunicii nostrii (Dumnezeu sa-i odihneasca, pe acolo, pe unde se afla ei acuma !), au incercat sa ne transmita noua parintilor (la vremea noastra), incerc sa le transmit copiilor mei, un mesaj – viata este o lupta continua. Conteaza mult, cand te decizi, unde, cum si in ce fel, o vei face, fara a uita insa, de locul de unde te tragi, de cei dragi si apropiati tie.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: